DAUNATORII DE TEMUT AI CULTURILOR …. GRAURII !!!

          Graurul este o pasare care traieste in grupuri mari in apropierea zonelor agricole,in paduri de stejar,in livezile satelor si in parcurile din orase.Graurul este o pasare care se hraneste cu insecte,fapt ce ajuta culturile agricole, dar este si un mare consumator de fructe,producand pagube uriase.
           Graurii in ultimii ani au devenit daunatori de temut ai agriculturii,inmultindu-se considerabil si producand daune importante in agricultura.Un singur stol de grauri poate sa distruga o intreaga cultura de vita de vie.Graurii se inmultesc de la an la an,sunt agresivi,indrazneti si se intalnesc in zonele unde exista hrana pe gustul lor.
           Primul ”atac” al graurilor se manifesta asupra cireselor coapte, lunile mai-iunie;dupa atacul se rasfrange asupra florilor de soc si a corcoduselor rosii.
           Pagube insemnate se constata la vita de vie,toamna,cand strugurii sunt copti.O podgorie poate fi distrusa integral de un stol de grauri,acesta poate fi format din sute sau mii de exemplare.
           Graurii sunt daunatori de temut atat pentru podgorii, cat si pentru arborii,arbustii fructiferi,pomii si vita de vie din gradinile  oamenilor.Masurile pentru protejarea culturilor trebuie luate inainte ca acestea sa fie coapte si chiar dupa coacerea acestora.
            Una dintre masurile de protectie a culturilor este aceea de instalare a unor echipamente care produc sunete puternice ca intensitate.Tunurile genereaza explozii puternice,controlate,precise ,care au o arie de acoperire mare.
            O alta masura care se poate lua pentru indepartarea graurilor de culturi este aceea de a instala aparate care redau sunetele de atac ale unor pasari de prada precum si sunete care sunt deranjante pentru grauri.
            Pentru protejarea culturilor se mai pot folosi si masuri vizuale.Masurile vizuale presupun folosirea sperietorilor de pasari,foliilor de staniol sau zmeie care reproduc cat mai natural pradatorii graurilor (bufnita,soim).Zmeul care reproduce cat mai natural pradatorul graurilor,se misca,plonjeaza si se inalta ,producand miscari naturale care exploateaza teama graurilor in fata pradatorilor.Sperietorile sunt si ele folosite pentru tinerea la distanta a graurilor de culturi. Pentru un randament bun trebuie sa se aiba in vedere suprafata terenului cultivat ce urmeaza sa fie protejat,numarul de sperietori necesare pe suprafata respectiva, precum si combinarea acesteia cu o alta metoda.
             Culturile mai pot fi protejate impotriva graurilor si cu ajutorul plaselor de protectie.Aceasta metoda de protectie presupune niste costuri ridicate,investitia fiind foarte mare.Cand se ia in calcul utilizarea acestei metode de protectie a culturilor impotriva graurilor,la calcularea costurilor se va lua in calcul si cheltuielile cu montarea si demontarea  acestor plase,precum si timpul necesar pentru efectuarea acestor lucrari.

 

Unelte și materiale necesare pentru altoire

Pentru efectuarea altoirilor sunt necesare o serie de unelte și materiale speciale, reușita altoirii depinzând în mare măsură și de calitatea acestora. Sunt recomandate uneltele simple, comode, cu lame din oțel și mânere netede, pentru a evita rănirea celui ce altoiește, cât și a plantei.

Există mai multe tipuri de bricege de altoit la ora actuală, specifice anumitor metode de altoire:

  • Briceagul oculator – confecționat special pentru altoirile în oculație (în ochi sau cu muguri). Are lama cu tăișul curbat. Pe mâner, la capătul opus lamei, este montată o spatulă fixă sau mobilă, care servește pentru desprinderea cojii de pe portaltoi.
  • Briceagul copulator – are lama cu tăișul perfect drept și este lipsit de spatulă. El servește pentru altoirile în copulație, triangulație și despicătură, care necesită secțiuni lungi și perfect plane.
  • Briceagul universal – este folosit pentru toate altoirile, atât cu muguri, cât și pentru altoirile cu ramuri detașate, sub coajă și copulație, triangulație, despicătură, crestătură laterală. Are lama cu tăișul drept, ca la briceagul copulator, iar pe partea opusă tăișului, aceasta este lățită sub forma unei spatule, cu care se desprinde coaja portaltoiului.
  • Briceagul pentru altoirea în fluier și în fereastră este folosit pentru altoirea nucului, având o construcție specială. Pe un singur mâner sunt montate două lame paralele, distanțate între ele la 3 cm. Cu ajutorul acestui briceag se scot, atât de pe altoi cât și de pe portaltoi, inele de coajă cu muguri, având aceeași lățime de 3 cm.
  • Cosorul este compus dintr-un mâner curbat și o lamă cu vârful curbat. El se folosește pentru netezirea tăieturilor făcute cu ferăstrăul și, de asemenea, la scoaterea cepilor și la suprimarea ramificațiilor mai subțiri de pe portaltoi.
  • Despicătorul servește la despicarea portaltoiului pentru altoirea în despicătură. El este format dintr-un mâner cu o lamă groasă pentru despicat portaltoiul și un cioc în formă de pană, cu care se face deschiderea celor două jumătăți despicate, în vederea introducerii altoilor.
  • Foarfeca de tăiat pomi se folosește pentru prelevarea ramurilor altoi și pregătirea portaltoiului. Există mai multe tipuri de foarfeci, fie cu o singură lamă tăietoare și cu una de sprijin, fie cu ambele lame tăietoare.
  • Ferăstrăul de mână pentru pomi se utilizează pentru retezarea portaltoilor groși și a ramurilor groase din coroană.

Pe lângă aceste unelte, altoitorul trebuie să mai aibă o piatră fină pentru ascuțirea bricegelor și cosoarelor și o curea pe care se trage briceagul după ascuțire. Altoitorii experimentați, care execută mai multe altoiri, obișnuiesc să-și lege o fâșie de pânză curată sub forma unui bandaj la încheietura mâinii stângi, de care pot să-și șteargă cu ușurință lama briceagului de câte ori este nevoie pentru a înlătura seva, care se oxidează pe lamă, ori alte corpuri străine.

Dintre materialele necesare la altoire enumerăm: rafia, coaja de tei, benzile din folie de material plastic și masticul, folosite pentru legat.

Rafia se folosește umezită în apă 15-30 minute înainte de folosire. Este cea mai folosită deoarece se modelează ușor pe ramuri și acoperă bine tăieturile.

Masticul este folosit pentru protejarea rănilor sau a tăieturilor făcute cu ocazia altoitului. Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un mastic bun sunt: nu trebuie să fie toxic pentru plante, trebuie să se aplice ușor, să izoleze bine rănile față de mediul înconjurător, nu trebuie să crape la uscăciune sau la temperaturi scăzute, să nu se topească la temperaturile ridicate

LUCRARILE LUNII IULIE IN GRADINA SI LIVADA

 Datorita temperaturilor ridicate este recomandata udarea plantelor,seara, cand soarele nu mai este puternic.Plantele nu vor fi udate in timpul zilei deoarece picaturile de apa ramase pe frunze si tulpini amplifica razele soarelui si planta se va ofili.Doar udatul la radacina nu isi are rostul in timpul zilei deoarece apa se va evapora foarte repede.
 Pentru a mentine umiditatea in sol este recomandat sa presarati un strat de mulci in jurul tufelor sau arborilor.
 Cand se vor uda florile este recomandat sa se pulverizeze apa si pe frunze, plantele isi vor reveni mai usor dupa ziua caniculara.
 Gardurile vii se vor tunde daca este nevoie.
 Gazonul se va uda regulat,nu se va tunde prea scurt .
 Trandafirilor li se vor rupe capetele florilor care se scutura,cu tot cu codita pentru a stimula aparitia unor flori noi.
 Daca este nevoie se vor lega ramurile rebele ale trandafirilor urcatori.
 Florilor nu li se vor aplica substante fertilizatoare doar daca este necesar,nu este recomandat ca plantele sa fie fortate acum, cand zilele sunt caniculare.
 In jurul tulpinilor pamantul va fi sapat pentru ca apa sa patrunda cat mai adanc.
 Daca este nevoie se vor folosi insecticide pentru combaterea daunatorilor la arbori,arbusti,flori.
 Se scot bulbii de lalele, narcise, zambile, etc. din pamant.Acestia se vor lasa la uscat o zi si apoi se vor pune la pastrat in pungi de hartie sau se vor inveli in hartie si apoi in punga de plastic.Punga trebuie sa fie pastrata intr-un loc uscat, pentru ca bulbii sa nu transpire si sa putrezeasca.
 Zilnic se vor culege fructele din pomii si arbustii fructiferi. Daca sunt lasate prea mult se vor strica, vor fi mancate de pasari sau vor fi atacate de daunatori.
 In gradina buruienile vor fi inlaturate, nu fac altceva decat sa consume substantele nutritive si umezeala din pamant.

MANA CARTOFULUI

 

          Este produsă de ciuperca Phytophthora infestans.
          Ciuperca Phytophthora infestans este o specie oligofagă care poate ataca nu numai cartofii, ci și tomatele, vinetele, dar și multe tipuri de solanacee. Miceliul acestei ciuperci e neseptat și cu cât tuberculii sunt mai aproape de suprafața solului cu atât sunt mai expuși infecției. De la un an la altul această infecție se transmite prin miceliul din acești turberculi care au fost deja infectați și mai rar prin miceliul prezent în resturile vegetale.
          Mana cartofului apare din mai multe cauze: când vremea e foarte ploioasă, când cultivatorii nu realizeaza operatia de rotire a culturilor, când tuberculii care sunt folosiți ca sămânță sunt infectați, când cultura de cartofi nu este tratată cu fungicide eficiente.
           Mana cartofului se manifestă atât pe organele aeriene ale plantei, cât și pe tuberculi.
           Pe frunze simptomele apar înainte de perioada înfloririi și pot fi observate până toamna târziu. Boala se manifesta sub forma unor pete circulare, în nuanțe de galben-untdelemn, care în timp se transformă într-un fel de arsuri brune cu un inel galben.Pe fața inferioară a frunzei va apărea un puf foarte fin și de culoare albicioasă, compus din miceliul ciupercii. Cu cât vremea e mai ploioasă, cu atât ciuperca se va extinde mai rapid,întreaga suprafață a frunzei va căpăta nuanțe de brun.
           Pe tulpini simptomele bolii se pot observa cu ochiul liber.Pe pețiolul frunzelor și pe pedunculi apar pete alungite, în nuanțe de brun negricios,de diferite marimi.Dacă aceste pete se extind pe tulpina cartofului,aceasta se usucă în totalitate împreună cu frunzele.
           În ceea ce priveste tuberculii se vor observa zone de culoare brun-cenușiu, care au țesuturile ușor scufundate. Pe suprafața acestor zone brune va aparea și o colorație de un cenușiu mai difuz.
           Pentru combaterea acestei boli se recomanda:
                      -folosirea unor tuberculi sanatosi;
                      -plantarea tuberculilor sa se faca la o adancime de 10-15 cm;
                      -in perioada de inferctie este de evitat irigarea culturilor cu ajutorul aspersoarelor,deoarece acestea incurajeaza dezvoltarea si extinderea bolii.
            Se pot aplica tratamente preventive (previn aparitia bolii) folosindu-se substante cuprice: CHAMP 77 WG,BRAVO 500 SC,DITHANE M-45,etc.
            Tratamentele curative (pot stopa boala) se aplica folosindu-se substante ca:MELODY COMPACT 49 WG,RIDOMIL GOLD MZ 68 WG,etc.

 

 

 

Gîndacul de Colorado

                Gândacul de Colorado  este un dăunător care produce numeroase pagube atât în culturile de cartofi, cât și în cele de vinete sau tomate. Această insectă este originară din America de Nord, însă s-a răspândit rapid în toată Europa.

Poate fi ușor recunoscut după câteva trăsături specifice: are corpul oval, bombat în partea din spate și capul lat. Capul este de culoare galben-roșcat, cu o pată triunghiulară în zona mediană, de culoare neagră. Pe abdomen prezintă 3-4 rânduri de dungi negre, dispuse longitudinal. O dată cu dezvoltarea lui, aripile capătă o nuanță ruginie, iar după 30 de zile de la ieșirea din sol, aripile devin roz, apoi roșu-închis și uneori chiar brune. Ouăle au formă alungită, de culoare portocalie sau galbenă, sunt lipicioase și rezistente la factori chimici și fizici.

În România, gândacul de Colorado are 1-2 generații pe an, iar în anii călduroși chiar 3 generații. Acestea apar în lunile mai-iunie și iulie-august. Gândacul iernează în sol, în funcție de tipul solului și de umiditate, poate ajunge la o adâncime mai mare sau mai mică. De exemplu, în solurile umede, acesta intră până la 10-20 cm adâncime, iar în solurile nisipoase și uscate, până la 1 m. Atunci când se descoperă un nou focar trebuie să ținem seama că gândacul se deplasează în jur de 20-25 m pe oră.

Perioada de împerechere începe după cea de hrănire, mai ales în perioadele călduroase ale zilei, iar femela depune în grămezi  între 30-100 buc. de  ouă, pe dosul frunzelor sau pe tulpină,  până la sfârșitul verii. O singură femelă poate să depună între 400-1000 ouă. Perioada de incubație durează cam1- 2 săptămâni, în funcție de temperatură și umiditate.

Gândacul de Colorado este un real pericol pentru culturile de cartofi, dar și pentru solanacee. Este greu de combătut, reușind să se răspândească rapid și pe distanțe mari, iar dacă nu se intervine la timp poate distruge culturi întregi.

Cultura de cartofi este preferata gândacului de Colorado. Atunci când nu se mai găsesc plante verzi pentru hrană, pot ataca și tuberculii de cartof, în special cei ce se află la suprafața solului.

Dacă nu mai au plante de cartof, gândacii de Colorado zboară spre alte plante, următoarea pe lista preferințelor fiind cultura de vinete. Un singur adult poate consuma întreaga suprafață a unei frunze de vânătă în numai 2-3 zile, imediat după înființarea culturii. Ca și în cazul cartofului, pot consuma inclusiv vânăta.

Pe durata vieții unui gândac, acesta poate să consume o cantitate de frunze cuprinsă pe o suparafață de 30-40 cm pătrați.

Dacă nu sunt ținuți sub control, gândacii de Colorado pot provoca pagiube mari culturilor mai sus menționate. Există o serie de metode naturale pentru combaterea lor, precum: plasarea plantelor de hrean, coriandru sau gălbenele printre cartofi; stropirea lor cu infuzie de gălbenele și ceai de muștar sălbatic sau adunarea manuală a insectelor. Acestea nu sunt la fel de eficiente precum insecticidele și nu pot fi aplicate decât la suprafețe mici, având eficacitate redusă.

Dintre insecticide specialiștii recomandă:

FASTAC ACTIVEpoate combate atât ouăle, cât și larvele sau adulții și acționează prin ingestia și contactul gândacului din Colorado cu substanța activă a produsului, alfa-cipermetrin. Avantajul folosirii tratamentului cu acest insecticid este rezistența la apă, singura condiție fiind ca produsul să se usuce complet înainte de începerea ploii.

Tratamentul trebuie aplicat astfel încât să acopere uniform plantele cu soluție, iar numărul maxim de tratamente care pot fi aplicate culturii de cartof afectate de gândacul din Colorado este de maximum două aplicări, la intervale de 7-10 zile. Doza care poate fi administrată este de 0,25 l/ha.

ACTARA 25 WG este insecticid sistemic cu efect de lungă durată, ce combate un spectru larg de dăunători la un număr mare de culturi. Acționează prin contact și ingestie. Produsul pătrunde rapid în plantă și apoi este transportat ascendent (acropetal) prin sistemul vascular, protejând întreaga plantă, precum și noile creșteri. Combate dăunătorii atât în stadiul de larvă, cât și de adult.

Utilizat pentru combaterea dăunătorilor care afectează culturile de cartof sau cultura în câmp a vinetelor, respectiv gândacul de Colorado și afidele, doza recomandata de Actara 25 WG este de 0,08 kg/hectar, respectiv 0,06 kg/hectar, iar timpul de pauză, adică intervalul minim de timp de la aplicarea ultimului tratament până la recoltare, este de 14 zile și respectiv, 3 zile.

CALYPSO 480 SC– este un insecticid care acționează asupra insectelor dăunătoare prin contact și ingestie. Are un spectru larg de activitate atât împotriva insectelor care înțeapă și sug sucul celular, cât și asupra acelora care rod părțile aeriene ale plantei. Activitatea insecticidului CALYPSO 480 SC asupra insectelor nu este influențată de temperaturile existente în momentul efectuării tratamentului sau de precipitațiile căzute ulterior acestuia.

  • La cartof: Se efectuează unu sau cel mult două tratamente împotriva gândacului din Colorado şi a afidelor. Cultura este protejată pe o perioadă de 25-30 de zile de la efectuarea stropirii.
    La cartof pentru sămânţă: Se efectuează un singur tratament împotriva gândacului din Colorado şi a afidelor.  

 

 

 

 

 

Metcalfa pruinosa

Metcalfa pruinosa este o specie de cicadă originară din estul Americii de Nord, fiind observată în țara noastră în județul Constanța în anul 2009.
În unele zone din Europa, această insectă a fost introdusă intenționat de apicultori pentru secrețiile sale dulci produse de larve.
Poate fi recunoscută după modul specific de dispunere pe rămurelele arborilor și arbuștilor și după prezența filamentelor cerate. Adulții trăiesc câteva săptămâni și pot fi întâlniți  în perioada mai-octombrie, în funcție de condițiile de mediu. Corpul este acoperit de o secreție ceroasă atât la adult, cât și la larvă. Culoarea metcalfei poate varia de la brun la cenușiu.
Iernează în stadiu de ou depus pe ramuri sau sub scoarța plantelor gazdă.
Prezintă o singură generație pe an și au 5 stadii de larvare de dimensiuni diferite.
Metcalfa are ca plante gazdă peste două sute de specii, de la plante spontane la pomi fructiferi, dar în special plante ornamentale (castan ornamental, Hibiscus syriacus, Philadelphus coronarius, Evonymus japponicus, Ligustrum vulgare, Thuja Occidentalis, Thuja orientalis, Magnolia grandiflora etc).
Coloniile de metcalfa pruinosa sunt întâlnite frecvent pe frunze, tulpini, pețiol, lăstari, coarde de viță de vie, ciorchine de viță de vie. Se hrănesc cu sucul celular al plantelor, răspândind astfel numeroase viroze. Pe excrementele dulci ale insectei, apare fumagina, o ciupercă preferată de furnici.
Limitarea răspândirii speciei este greu de realizat, ținând cont de numărul mare de plante gazdă, de capacitatea ridicată de migrare, de protecția ceroasă a larvelor.
Se recomandă folosirea alternativă a insecticidelor neonicotinoide cu cele organofosforice, pentru a evita apariția exemplarelor rezistente la un anumit produs. Se pot folosi la alegere dintre următoarele Mospilan 20 SG, Actara 25 WG, Decis Expert, Karate Zeon, Eforia 25 ZC, Fastac, Fury 10 EC, Cyperguard 25 EC. Pentru o mai bună penatrare a stratului de ceară se recomandă folosirea unui adjuvant ca: Spraygard.
Se recomandă efectuarea a 2-3 tratamente grupate (7-14 zile între acestea).

AVERTIZARE OMIDA PAROASA A DUDULUI

 

Fenomenele climatice din ultima perioada favorizeaza aparitia si dezvoltarea daunatorului:OMIDA PAROASA A DUDULUI.
Acest daunator poate cauza pierderi importante la pomii fructiferi,arbusti,arbori ornamentali,vita de vie,etc.
Pentru prevenire si combatare se recomanda aplicarea tratamentului pentru GENERATIA I.
Tratamentul consta in aplicarea unui insecticid dintre cele enumerate:
1. FASTER 10 CE – 0,02% sau
2. FURY 10 EC – 0,01% sau
3. KARATE ZEON – 0,015% sau
4. NOVADIM PROGRESS – 0,1% sau
5. PYRINEX QUICK – 0,15% sau
6. CALYPSO 480 SC – 0,02% .

               Perioada optima pentru tratament este la depistarea daunatorului (cuiburi-larve de varsta a II a si a III a).

AVERTIZARE VITA DE VIE

                Condițiile climatice din ultimele zile pot favoriza apariția și dezvoltarea bolilor: mană și făinare (tratament preventiv), care pot cauza pierderi importante la cultura de viță de vie.
Pentru prevenire și combatere se recomandă executarea tratamentului folosind unul din amestecurile de mai jos:
1. Mikal Flash = 0,3 + Topsin 70 WDG = 0,1%
sau
2. Profiler 71,1 WG = 0,25% + Topsin 70 WDG = 0,1%
sau
3. Acrobat MZ 69 WG = 0,2% + Flint Max 75 WG = 0,015% sau
4. Ridomil Gold MZ 68 WG 2,5 kg + Folicur Solo 250 EW 0,4 l/ha.
                    Perioada optimă de tratament este 19.06-23.06.2019

CIURUIREA FRUNZELOR

                   Aceasta este o boala cauzata de o ciuperca ce ataca pomii samburosi.Boala se manifesta in special in livezile neingrijite.Atacul este intens in anii ploiosi,cauzand caderea masiva a frunzelor.
                   Prezenta bolii poate fi observata pe frunze,pe lastarii tineri si pe fructe.
                   Pe frunze,atacul bolii se manifesta imediat dupa dezmugurit,la inceput sub forma unor pete de culori si dimensiuni diferite.Culoarea petelor si dimensiunile acestora difera in functie de specia atacata.
                   La piersic,nectarin si migdal petele au 2-5 mm diametru,sunt circulare si de culoare bruna,cu contur violet.La cais petele au diametru de 0,5-3 mm,de culoare roz-violet,cu contur brun rosiatic.La prun petele au diametrul de 0,3-2,5 mm,de culoare brun-cenusii,cu un contur mai inchis la culoare.La cires petele sunt mari,avand un diametru de 2-7 mm,circulare,de culoare brun-deschis,cu marginile mai inchise.
                    Pe masura ce boala avanseaza,petele se necrozeaza,tesutul afectat se desprinde si cade ,aparand astfel perforatiile care confera frunzelor aspect ciuruit.Daca atacul este foarte puternic perforatiile sunt mari si poate cauza desfrunzirea pomului.
                    In anii ploiosi boala se extinde si pe fructe dar si pe lastarii tineri.
                    Pe fructe boala se manifesta diferit,in functie de specie.
                    La piersic  si nectarin imbolnavirea se manifesta sub forma unor pete brune,izolate,circulare,cu secretii gomoase la suprafata.
                    La cires si visin boala se manifesta prin aparitia pe fructe a unor pete rosiatice,care se vor unii si vor acoperii portiuni mari de fruct.Sub pete tesutul va avea culoarea brun-inchis iar pulpa se va usca pana la sambure.
                     La cais atacul se manifesta atunci cand caisa este cat o aluna ,pana la parga.Atacul bolii se va distinge doar pe o parte a fructului,sub forma unor pete brune de 1-2 mm.Fructele tinere atacate de boala nu se vor mai dezvolta,ele vor ramane mici,cu forme neregulate.
                     Tratamentele chimice impotriva ciupercii care provoaca ciuruirea frunzelor se aplica iarna,primavara si vara.
                     Fungicidele care se pot aplica impotriva ciuruirii frunzelor pomilor samburosi sunt:
                           DITHANE M45 WP-0,2% – primul tratament se va aplica dupa inflorit si va fi repetat la doua saptamni pana la sfarsitul lunii mai.Se va aplica un tratament si dupa recoltarea fructelor si inca unul dupa 3-4 saptamani.
                           MERPAN 50 WP – 0,2% – timpul de asteptare de la ultimul tratament pana la recoltare este de 14 zile.
                           SCORE 250EC – 0,02 % – se vor aplica 2-3 tratamente pe sezon,in faza de dezmugurit-buton roz si dupa scuturarea petalelor.Timpul de asteptare de la ultimul tratament pana la recoltare este de 7 zile.

MUSCA USTUROIULUI

              Condiţiile climatice din ultima perioadă au favorizat apariţia dăunătorului/bolii: Musca usturoiului (Suillia lurida Meig.), dacă nu este ținută sub control poate să producă mari pagube acestor culturi.
Musca usturoiului (Suillia lurida Meig.) atacă diferite specii de plante din Fam. Liliaceae, dar produce mari pagube la culturile de ceapă și usturoi însămânțate în toamnă. Larvele se hrănesc cu frunza din mijloc din regiunea coletului, apoi pătrunde în tulpini și bulb. Plantele atacate stagnează în creştere,frunza centrală se răsuceşte, restul frunzelor se îngălbenesc şi se usucă. Bulbii putrezesc parţial sau total.
Pentru prevenirea și combaterea acestui dăunător se vor aplicarea a două tratamente chimice utilizând la alegere unul din următoarele insecticide:
1. NOVADIM PROGRESS 0,2% sau CALYPSO 480 SC 0,02% + ADJUVANT.
2. MOSPILAN 20 SP 0,25% + ADJUVANT.
Perioada optimă de tratament:
Tratamentul I –când usturoiul are 2-3 frunze formate.
Tratamentul II- la un interval de 8-12 zile de la cel anterior.
ATENŢIE! Usturoiul destinat pentru consum în stare verde se poate consuma doar la 18-20 zile de la ultimul tratament aplicat.