PLANTAREA ARBUSTILOR DE ZMEUR,MUR SI COACAZ TOAMNA

Luna noiembrie este perioada optima in care putem planta zmeurul, fie ca vorbim de suprafete mici pentru consum propriu sau mai mari. Operatiunea de plantare a zmeurului prin drajoni are loc toamna, dupa caderea frunzelor, in teren afanat si fertilizat.
Distantele de plantare sunt de 1,5 metri intre randuri si de 0,8 – 1 metru pe rand. Inainte de plantare drajonii se fasoneaza la 20-25 de cm lungime si se mocirlesc radacinile.Arbustii trebuie sa aiba un sistem radicular cat mai bogat.
Este momentul propice plantarii ramurelelor de zmeura cat acestea sunt inca in stare latenta.
In ceea ce priveste plantatiile de capsuni acum este momentul,daca acestea au o vechime de 3 ani,sa se reinoiasca cu noi stoloni.Arbustii de capsun imbatraniti pot sa retina boli si daunatori si isi pierd din vigoare si productivitate.
Tot in aceasta perioada se pot planta afin si coacaz pentru o diversitate atractiva a gradinii de fructe.Cu o inflorescenta frumoasa,fructe delicioase si un frunzis rosiatic toamna,acesti arbusti produc intens,constant.
Butaşii de coacaz pregătiţi se aşează în gropi sau rigole cu rădăcinile răsfirate şi cu vârful către pichet. Se adaugă pământ şi se tasează bine în jurul plantei, după care se execută o copcă în care se toarnă 6-8 l de apă. După infiltrarea apei în sol, se execută un muşuroi până la mugurele terminal. Partea care se află deasupra solului şi care se muşuroieşte, trebuie să aibă 2-3 muguri pe lungimea butasului.

REGULI DE BAZA PENTRU PLANTAREA POMILOR FRUCTIFERI

          Perioada optima de plantare a pomilor fructiferi este toamna,incepand cu 20-25 octombrie si se poate prelungi pana in 20 noiembrie. Exista avantajul ca prinderea este sigura deoarece exista in sol umiditate suficienta. In perioada de iarna,ranile de pe radacini au timp suficient sa se cicatrizeze, emitand noi perisori absorbanti care permit reluarea vegetatiei primavara timpuriu.
In vederea plantarii de toamna trebuie efectuate o serie de lucrari absolut necesare, dupa care se executa plantarea propriu-zisa. De asemenea, trebuie stabilite dinainte speciile ce se planteaza in livada.
Stabilirea distantei dintre randuri si dintre pomi pe randuri se face pentru fiecare specie in parte,pe grupe de soiuri cu vigoare asemanatoare, tinandu-se cont si de portaltoiul utilizat.Acesta are importanta foarte mare asupra cresterii pomilor.
Distanta intre randuri nu trebuie sa fie mai mica de 3,5 – 4,5 m pentru a asigura spatiul de lumina necesar. Sunt foarte pretentiosi la acest factor caisii, piersicii, migdalii, ciresii si unele soiuri de mar si par. Pe solurile cu fertilitate naturala ridicata, distantele de plantare trebuie marite deoarece pomii cresc mai voluminosi.
Fasonarea radacinilor se face pentru improspatarea sectiunii la radacinile de schelet mai groase de 3-4 mm. Tinand cont ca prinderea se face pe baza radacinilor groase de schelet, acestea se lasa cat mai lungi daca nu sunt ranite, in caz contrar se fasoneaza deasupra ranii.
Mocirlirea radacinilor consta in scufundarea repetata a radacinilor pomilor intr-un amestec de pamant bine maruntit cu apa. Aceasta mocirla stimuleaza vindecarea ranilor si aparitia de noi radacini. Pomii se vor planta imediat dupa aceasta operatiune pentru ca mocirla sa nu se usuce pe radacini.
Pomii se aseaza in gropi astfel incat punctul de altoire sa ramana deasupra nivelului solului. Pe fundul gropii se face un musuroi din pamant maruntit pe care se aseaza radacinile pomului. Dupa ce s-a nivelat solul tras peste radacini, se taseaza foarte bine prin calcare insistenta. Se trage apoi tot pamantul in groapa pana la nivelul superior al acesteia si se calca din nou. Se adauga o galeata de apa apoi se mai calca o data si se face un musuroi larg in jurul trunchiului pentru a proteja radacinile de ger.
Daca nu sunt precipitatii,dupa 4-5 zile se revine si se mai uda o data cu circa 5l apa la un pom dupa care se taseaza insistent.

 

LUCRARI OBLIGATORII IN LIVADA IN LUNA OCTOMBRIE

            In aceasta perioada se vor taia lastarii care au rodit in timpul verii si se vor lasa lastarii verzi pentru recolta de anul viitor. 
Pomii de citrice se vor muta in casa,intr-un loc luminos,ferit de inghet,departe de ventilatoarele de aer rece sau radiatoare.Pentru citrice este recomandat sa se reduca udatul in perioada iernii,fara a lasa pamantul sa se usuce in totalitate.
Atunci cand se doreste plantarea afinului sau a coacazului trebuie stabilit daca solul este acid,in caz contrar se recomanda plantarea acestuia la ghiveci.Pentru plantarea acestuia se va utiliza compost cu un nivel ridicat de aciditate.
Toamna este anotimpul ideal pentru a planta pomii fructiferi.
In aceasta perioada se culeg si merele.Testarea merelor pentru a stabili ca sunt coapte se face astfel:marul se va ridica cu podul palmei si apoi se trage incet,daca fructul este copt ar trebui sa se desprinda foarte usor.
Fructele bolnave de pe ramuri sau de pe pamant trebuie inlaturate,sunt purtatoare de infectii care pot actiona si in anul urmator.
Trunchiul pomului de mar trebuie imbracat cu benzi de lipici special pentru a prinde omizile ce vor distruge frunzele in primavara.
Trebuie inlaturata plasa de protectie din jurul pomilor fructiferi pentru a permite pasarilor sa prinda parazitii.

PREGATIREA LIVEZII PENTRU IARNA

                    Toamna este un sezon ocupat pentru cei care au pomi fructiferi. Lucrarile de toamna din livada nu trebuie neglijate chiar daca nu sunt la fel de complexe ca cele din primavara.
Toamna este anotimpul ideal atât pentru a culege roadele, dar și pentru a trece în revistă toată livada și a planifica producția pentru anul următor. Datorita faptului că este perioada perfectă pentru plantarea unor puieți noi,trebuie evaluata starea fiecărui pom și pregătirea acestora pentru sezonul rece.
1. Tratamentul fitosanitar
Pentru a rămâne sănătoși,pomii trebuie stropiți cu substanțe bazate pe cupru sau pe ulei horticol,avand rol preventiv. Acestea îi vor proteja contra unor boli ca: rapănul, făinarea,bacterii, putregaiuri sau contra unor dăunători.
Tratamentele fitosanitare trebuie aplicate în mai multe etape de-a lungul anului.                         Ele trebuie efectuate în zilele calde,cu temperaturi peste 6-7 grade și cu condiții meteo favorabile (fără precipitații sau vânt puternic). Pe lângă protecția oferită față de boli și dăunători, substanțele fitosanitare cresc și rezistența pomilor la brume, geruri și îngheț, motiv pentru care tratamentul este obligatoriu în acest sezon.
Prevenirea îmbolnăvirilor este mult mai eficientă decât tratarea pomilor infectați.
2. Protejarea tulpinilor
Tulpinile pomilor fructiferi trebuie protejate atât față de temperaturile care încep să varieze brusc, cât și împotriva atacului rozătoarelor. În timpul iernii,șoarecii și iepurii rod coaja pomilor.Sunt atacati în special pomii tineri. Incălzirile și răcirile repetate provoacă și ele crăpături în scoarță,pot deveni foarte ușor cuiburi pentru agenți patogeni.O soluție pentru această problemă o reprezintă vopsirea tulpinilor cu un strat subțire de var. În cazul tulpinilor mai mici, ele pot fi învelite cu trestie sau carton.
3. Curățarea tuturor frunzelor căzute
Curățenia de toamnă este obligatorie și în livadă. Tratamentele fitosanitare nu se pot aplica decât în perioada de repaus vegetativ a pomilor fructiferi,atunci când nu mai este nici o frunză și nici un fruct putrezit.Coroanele pomilor nu sunt singurele care trebuie curățate,dăunătorii se pot ascunde și pe sol, printre frunzele căzute, printre crengi uscate,rupte și fructe putrezite.Este necesara debarasarea solului de resturi.
În cazul unor infecții,atât frunzele cât și orice alte rămășițe trebuie arse sau îngropate. Pomii uscați, neproductivi sau bolnavi trebuie inlaturati și ei.
Dacă pomii sunt sănătoși, resturile vor fi transformate în compost care se va adăuga ca fertilizator la rădăcină.Pământul din jurul pomilor trebuie săpat pentru ca acestia să își poată face rezerve suficiente de apă.Dacă toamna este secetoasă este indicat să fie udați suplimentar.
Pomii tineri din specii sensibile pot fi protejați complet, învelind toată coroana cu o folie de plastic, dublată de un strat protector de paie și frunze uscate.
4. Tăierile de rodire
Pe lângă îndepărtarea frunzelor și fructelor uscate, tăierea ramurilor este și ea foarte importantă. Tăierile au în vedere atât îndepărtarea ramurilor uscate sau bolnave, care reprezintă surse potențiale de agenți patogeni, cât și direcționarea coroanei. Pentru a preveni îndesirea prea mare se taie ramurile intercalate și cele îndreptate spre interior. Se pot alege ramurile care vor da rod în anul viitor, celelalte fiind eliminate.Coroana se va dezvolta controlat, bine proporționată, în așa fel încât ramurile să aibă parte de soare în mod cât mai egal.
Tăierile de rodire se fac și ele în perioada de repaus vegetal,între momentul căderii frunzelor și înmugurire, chiar și pe parcursul iernii, în zilele considerate “ferestre de căldură”. Cu toate acestea este de preferat ca tăierea să aibă loc pe perioada toamnei.Vremea imprevizibilă de primăvară poate îngreuna procesul,mai ales dacă se anunță ierni lungi și geroase.Dacă tăierea se face toamna,pomii vor putea distribui resursele de sevă doar spre ramurile selectate pentru a rodi în anul următor. Când taierea se realizeaza primăvara seva se distribuie către toată coroana, inclusiv către ramurile ce vor fi tăiate ulterior,cele rămase vor avea mai puțină vigoare pentru a da rod.
La pomii fructiferi de vară cu semințe (cireș, cais, vișin, piersic) tăierile se pot face și mai repede,sfârșitul lui august, dar numai după recoltă.
După tăiere toate rănile și zonele tăiate trebuie netezite bine și apoi acoperite cu mastic sau cu vopsea pe bază de ulei vegetal.

BOLILE SI DAUNATORII AFINULUI

                  Mumificarea fructelor de afin (Molinia vaccinii-corymbosi).
Ciuperca ataca ramurile si florile,tufa avand aspectul unei plante afectate de ger.                      Ciuperca patrunde in ovarul florii ,se dezvolta odata cu fructele tinere iar cand acestea ajung la maturitate se ingalbenesc,putrezesc si cad.
Combaterea aparitiei mumificarii fructelor se poate realiza pe cale agrotehnica si pe cale chimica.
Pe cale agrotehnica se realizeaza prin strangerea fructelor mumificate (putrezite si uscate),reducandu-se simtitor rezerva de infectie.
Pe cale chimica se realizeaza cu ajutorul fungicidelor: Zeama Bordeleza,Tilt 250 EC,Bumper 250 EC.
Arsura ramurilor (Phomophis sp.)
Arsura ramurilor la afin se intalneste frecvent pe tufele slabite din plantatiile cu exces de apa si datorita neintretineri corecte a culturii.
Simptomele bolii apar mai intai pe ramurile scurte, apoi se extind si la celelalte ramuri din coroana. Frunzele se ofilesc si devin brune, plantelor le scade rezistenta la ger.
Combaterea se face prin evitarea factorilor care duc la slabirea plantelor:excesul de apa, seceta, fertilizarea excesiva sau lipsa hranei.
Ca mod de combatere se taie toate partile infectate si se ard.
Mucegaiul cenusiu al fructelor (Botrytis cinerea).
Mucegaiul cenusiu al fructelor este produs de ciuperca Botrytis cinerea,ataca cel mai frecvent florile si fructele.
Florile se ingalbenesc si se acopera treptat cu o pasla cenusie.Fructele atacate se inchid la culoare,se acopera cu aceeasi pasla cenusie sau albicioasa si incep sa putrezeasca.
In anii ploiosi atacul se poate manifesta si pe tulpini,prin aparitia unor pete de culoare brun-deschis. Atacul se confunda uneori cu Didymella applanata.
La un atac mai timpuriu fructele se mumifica si raman lipite de receptacul.
Prevenirea aparitiei mucegaiului cenusiu se poate realiza prin igiena culturii,respectarea distantelor de plantare si efectuarea taierilor corespunzatoare.
Combaterea pe cale chimica se realizeaza cu ajutorul fungicidelor: Rovral 500 SC, Teldor 500 SC, Signum WG etc.
In anii obisnuiti se fac 2-3 tratamente,in anii ploiosi 3-4 tratamente.
Cancerul tulpinilor de afin.
Cancerul tulpinilor este produs de două ciuperci: care se manifestă prin pete mici roşiatice pe tulpini având în centru o cicatrice în partea bazală a acestora şi care se manifestă prin apariţia pe tulpini în primul an de atac a unor ridicături largi conice de culoare roşiatică. În anul următor umflăturile se decolorează,căpătând culoarea gri, se măresc şi crapă.
Arsura ramurilor – sp. Phomopsis
Aceasta este intalnita în plantaţiile cu exces de apă, fertilizate în exces sau nefertilizate şi neîntreţinute. Boala se manifestă prin apariţia unor pete roşiatice care cresc până la 1 cm în diametru. Sunt atacate mai întâi ramurile scurte dupa care se extind şi la celelalte ramuri. Frunzişul se ofileşte şi devine brun.
               Descrierea si combaterea daunatorilor.
Cicada gheboasă a pomilor- F. Ceresa bubalus Combatere.
Dăunătorul iernează în stadiu de ou,în inciziile făcute pe ramuri şi dezvoltă o singură generaţie pe an. Din cauza inciziilor,circulaţia sevei se întrerupe iar ramurile nu se mai dezvoltă normal şi în cele din urmă se usucă.
Măsurile preventive au un rol important în diminuarea atacului: tăierea şi arderea lăstarilor cu ponte, distrugerea buruienilor – gazda principală a larvelor,aplicarea unui tratament fitosanitar la finalul repausului vegetativ.
Gargarita florilor de afin.
Insecta este mica,de culoare rosie si ierneaza ca adult.Primavara depune oua in muguri,la baza florilor. Larvele consuma toate partile florii, inclusiv ovarul. Florile nu se deschid,ele se ofilesc si cad.
Aceasta insecta se poate combate cu insecticide aplicate in fenofaza dezmuguritului.
Gargarita fructelor de afin.
Insecta hiberneaza in sol, sub frunzis si devine activa primavara la inceputul infloririi,hranindu-se cu frunze si flori. Aceasta are culoarea brun-inchis,cu pete deschise pe spate si cu patru umflaturi pe aripi.
Combaterea se face cu insecticide:
-primul tratament se face inainte de inflorit;
-al 2-lea tratament se face dupa legarea fructelor.
Alti daunatori care pot sa apara in cultura afinului sunt: musca afinului, cicada, viermele fructelor,paduchii testosi.

INFORMATII PRIVIND CULTURA AFINULUI

               Afinul este un arbust fructifer care este intrebuintat ca planta alimentara si medicinala. Frunzele se folosesc sub forma de ceai ajutator in diabet, iar fructele in tratamentul diareei si in alte boli de stomac.
         Afinul are o inaltime de pana la 30-50 cm, cu tulpini taratoare si cu ramuri opuse, verzi, cu marginile costate. Frunzele cad toamna, ele sunt alterne, de forma ovala, lungi de 1-3 cm, cu marginea dintata marunt, prezentand un petiol scurt.
         Florile sunt de forma globuloasa, de culoare alb-roz, corola terminandu-se in 5 dinti. Fructele sunt rotunde, zemoase, de culoare neagra-albastruie, cu aspect brumariu, continand numeroase seminte marunte. Sucul lor este violaceu-purpuriu, gustul dulce acrisor-aromat. Afinul infloreste in lunile mai-iunie
         Plantatiile de afin se infiinteaza pe terenuri acide, cu pH-ul intre 4-5.Daca pH-ul este mai mic, se folosesc amendamente(carbonat de magneziu sau carbonat de calciu), iar daca aciditatea este peste 5,se corecteaza cu sulfat de amoniu.
         In vederea plantarii, terenul se picheteaza la distanta de 3m intre randuri si 1,5m pe rand pentru soiurile de afin cu vigoare mai mica si la 4m intre randuri si 2m pe rand pentru soiurile de vigoare mare.
         Plantarea se face in gropi de 20-25cm latime si adancime, coletul fiind la nivelul solului. Peste radacini se trage pamant marunt si reavan care se batuceste si apoi se face un mic musuroi la baza tufei.
         Este bine ca soiurile in plantatia de afin sa fie amplasate in benzi de 5-6 randuri pentru a asigura polenizarea reciproca.
         Afinul se poate planta la 0,7-1m unul de altul pentru a forma un rand compact in cazul culturilor intensive. Daca se doreste cresterea acestora ca specimene individuale  se pot planta la 1,8 m unul de altul. In cazul plantarii pe randuri compacte, distanta dintre randuri trebuie sa fie intre 2,5-3 m in functie de echipamentele care se vor folosi la intretinerea fermei de afini sau la recoltarea afinelor.
          La infiintarea culturii se fasoneaza partea aeriana iar dupa plantare se uda si se mulceste cu compost pentru sporirea fertilitatii solului.
          Afinul da rezultate bune in zone cu temperaturi moderate. In cursul iernii rezista pana la -20 grade Celsius.
         Temperaturile din perioada de vegetatie care depasesc 32 – 39 grade Celsius au repercusiuni negative asupra productiei. Ingheturile tarzii de primavara si cele timpurii de toamna sunt mult mai pagubitoare decat temperaturile extreme.
          Afinul suporta semiumbra, dar fructifica abundent in locuri bine luminate pe versanti cu expozitie sudica.Afinul este sensibil la vant, iar in conditii de curenti puternici este obligatoriu instalarea perdelelor de protective.
          Afinul se comporta bine in zonele cu precipitatii medii, anuale intre 800 -1000 . Soiurile provenite din speciile Vaccinium lamarkii si Vaccinium angustifolium sunt mai rezistente la seceta.
         Productii mari, in general, se obtin daca precipitatiile sunt uniform repartizate pe parcursul perioadei de vegetatie sau daca se poate iriga cultura.Seceta prelungita are efecte negative asupra cresterii si fructificarii, iar excesul de umiditate favorizeaza caderea frunzelor, degradarea sistemului radicular si, in final, uscarea plantelor.
         Cultura afinului reuseste pe soluri acide, suficient de profunde, bine structurate, cu un continut ridicat de humus, cu pH-ul cuprins intre 4,2 si 4,8, cudrenaj bun, intrucat excesul de umiditate duce la asifixierea radacinilor.
         Pentru corectarea pH-ului  intre 4 si 5 se foloseste turba acida, sulfat de amoniu,mulci din frunze de stejar sau de conifere. In cazul in care pH-ul este mai mic de patru, reactia solului se corecteaza cu amendamente calcaroase.
         Afinul se conduce sub forma de tufa aplatizata cu 15-20 tulpini de diferite varste(1-5 ani).
         Dupa cinci ani de la plantare, taierile constau din indepartarea tulpinilor mai batrane de 5 ani si a celor cu o vigoare slaba. La soiurile cu port erect se indeparteaza tulpinile din central tufei iar la soiurile cu tufa rasfirata se inlatura cele ce atarna sau sunt inclinate.
         Sistemul cel mai mult practicat este ogorul lucrat.
         Solul se mobilizeaza prin aratura la adancimea de maximum 12-15 cm, iar in cursul perioadei de vegetatie, prin lucrari de intretinere la 5-6 cm, pentru a nu deranja sistemul radicular. In vederea distrugerii buruienilor, pe langa lucrarilede discuire, cultivare se pot utilizaerbicide ca: Fusilade Forte 150 EC, Leopard 5 EC, Dual Gold 960 EC.
          In zone cu precipitatii mai reduse, afinul raspunde favorabil la irigare in perioada de crestere a lastarilor si a fructelor; la 3-5 saptamani inainte de recoltarea fructelor si dupa, in perioada de diferentiere a mugurilor de rod.

CUM SE INTRETINE TOAMNA GARDUL VIU ?

             Un gard viu arata bine atunci cand este bine intretinut ,iar venirea toamnei inseamna pentru aceste tufe trecerea intr-o alta etapa.Toamna este momentul ideal pentru a-l cosmetiza si a-l pregati pentru sezonul rece.
                               Toaletarea
Pana la sfarsitul lunii octombrie trebuie efectuata o tundere a gardului viu. E important sa nu se depaseasca aceasta data, deoarece temperaturile scazute care risca sa apara le-ar putea provoca degeraturi capetelor taiate si inca nevindecate.
Tunderea gardului viu se face utilizand un trimmer electric sau clasice foarfece de gradinarit. Prin tundere se stimuleaza productia de muguri la extremitatea exterioara a arbustului.Curatarea trebuie sa se faca atent,astfel incat lumina soarelui sa patrunda in interior ca sa ii favorizeze o dezvoltare armonioasa.
Un gard viu rau ingrijit va creste in forma literei „V”, mai exact subtire la baza si foarte stufos in varf.Crengile de jos sunt umbrite de cele de sus si nu lasa aerul si lumina sa patrunda, ceea ce va duce la o desfrunzire automata.Forma ideala este cea a literei „A”, adica o baza mai lata si un varf ingust. Ingrijirea gardului viu trebuie sa urmareasca prin tundere obtinerea formei”A”.Tunderea va incepe de jos,mentinand astfel controlul formei.
Tratamente
Toamna este perioada in care ar trebui aplicate o serie de tratamente. Din cauza umezelii aerului din aceasta perioada,planta poate fi atacata de ciuperci. Pentru combaterea lor se vor folosi fungicide achizitionate din magazinele de specialitate.
In lunile de iarna, gardul viu se stropeste cu solutii uleioase care combat larvele diverselor insecte ce ataca gardurile in sezonul rece.
Daca aveti un gard viu din foioase,se vor aduna frunzele care au cazut si se asaza la baza tulpinii ca un strat protector,ferindu-le astfel de temperaturile foarte scazute din urmatoarea perioada.
La cel de conifere se indeparteaza crengutele moarte deoarece pot reprezenta o sursa de infectie.
Pamantul poate fi mulcit folosind scoarta de copac.

CUM IMPIEDICAM VIESPII SA ATACE LIVADA SI VIA ???

                     Viespile nu ataca fructele de placere sau ca sa faca cuiva rau, ci din pura necesitate, de foame. Zaharul din struguri, prune, mere, pere le ofera energia necesara supravietuirii.
Impotriva viespilor se pot folosi capcane.
Pentru pregatirea unei capcane aveti nevoie de : 
-1 sticla de plastic
-1/2 cana zahar
-1 cana otet
-4 cani apa
-coaja de la o banana.
Zaharul,otetul si apa se amesteca foarte bine pana se dizolva zaharul.Coaja de banana se taie in bucati mici care se introduc in sticla.Se pune dopul,iar in partea de sus a sticlei se face o fereastra patrata pe unde vor intra viespii.
Capcanele se agata in zone diferite din vie si se golesc cand sunt pline de viespi morti.
O alta metoda,daca nu se doreste omorarea viespilor este aceea de a pune pe tavite amestecul de mai sus.Acest amestec alunga graurii dar va creste numarul de viespi din vie,fiind ca o hrana pentru acestia.Numarul mare de viespi poate reprezenta un pericol atat pentru oameni,dar in special pentru copii.
In ceea ce priveste prezenta viespilor trebuie actionat in cunostinta de cauza si responsabil.

CUM SE POATE MODIFICA PH-UL SOLULUI ???

                  Valoarea pH-ului solului din gradina influenteaza in mod direct dezvoltarea plantelor. O aciditate prea mare sau un sol prea alcalin poate avea efecte nefaste asupra legumelor, fructelor si florilor.
Plantele se dezvolta armonios in cele mai diferite tipuri de sol.Azaleele, rododendronii si afinele se simt excelent in pamant acid,cu un pH cuprins intre 5.0 si 5.5. Legumele, ierburile si cele mai multe plante ornamentale prefera solul usor acid,cu pH-ul intre 5.8 si 6.5 (nivelul 7 reprezentand zona neutra, intre acid si alcalin).
Un rol in stabilirea pH-ului solului il joaca anumite tipuri de substante nutritive care se impart in trei categorii:
-primare
-secundare
-micronutrienti
Substantele nutritive primare sunt:azotul, fosforul si potasiul. Pentru a se dezvolta armonios, plantele au nevoie de acestea in cantitati relativ mari.
Calciul, magneziul si sulful sunt substante nutritive secundare care sunt prezente in cantitati mai reduse decat cele primare, insa sunt esentiale pentru buna dezvoltare a plantelor.Zincul si manganul sunt micronutrienti,plantele au nevoie de acestea in cantitati foarte reduse.
Deficientele de substante nutritive secundare si micronutrienti pot fi corectate daca solul are un pH optim pentru plantele pe care le hraneste.
                              Cum se mareste pH-ul solului ?
                 Pentru a scadea aciditatea solului, cea mai raspandita metoda este aceea de a imbogati pamantul cu diverse materii care contin si var. Cu cat particulele de var sunt mai fine,cu atat actiunea sa in sol este mai rapida. In functie de tipul pamantului, pentru ajustarea nivelului pH-ului va fi necesara o cantitate diferita de var.Inainte de marirea ph-ului solului trebuie sa se aiba in vedere textura solului,materiile organice pe care acesta le cuprinde, dar si plantele care urmeaza sa fie cultivate.
Pentru a se stabili cantitatea de var ce trebuie adaugata pentru a se obtine ph-ul dorit,se va testa pe o bucata de pamant. Mostrele trebuie luate toamna,pentru a pregati solul pentru cultura din anul urmator.
Indiferent de momentul in care alegi sa iti tratezi solul cu var,aceasta substanta trebuie lasata sa actioneze 2-3 luni inainte de a cultiva plante.
                                  Cum se scade pH-ul solului ?
                 Substantele folosite pentru a scadea pH-ul solului sunt sulfatul de aluminiu si sulful. Sulfatul de aluminiu are un efect rapid datorita aluminiului care produce aciditate de indata ce se dizolva in sol. Sulful are nevoie de o anumita perioada de timp si este ajutat sa sporeasca aciditatea solului de bacteriile prezente in pamant.

FACTORII CARE INFLUENTEAZA MATURAREA STRUGURILOR

 

            1. Unul dintre factorii care influenteaza maturarea strugurilor este pozitia geografica.Acelasi soi de struguri, mai intai se va matura in sudul tarii apoi in nord.
2. La plantatiile situate pe soluri pietroase si nisipoase strugurii se vor coace mai repede decat in cazul plantatiilor situate pe soluri argiloase si umede.
3. In anii secetosi,cand solul are o rezerva scazuta de apa,apare fenomenul de coacere fortata.
4. Conditiile climatice ale anului in curs accelereaza sau incetinesc procesul de maturare al strugurilor,atribuind vinului obtinut asa-numitul ”caracter al anului”.
5. Ritmul de maturare al strugurilor este influentat de portaltoiul folosit la altoirea vitelor.Vitele altoite pe portaltoi vigurosi se matureaza mai greu.
6. Plantatiile tinere si plantatiile batrane produc mai putini struguri.Maturarea se produce mai devreme decat in cazul plantatiilor aflate in plina productie.
7. In cazul strugurilor loviti de grindina recoltrea se va face mai devreme deoarece exista riscul ca in cicatricile ramase sa se dezvolte putregaiul cenusiu.