Luna noiembrie este perioada optima in care putem planta zmeurul, fie ca vorbim de suprafete mici pentru consum propriu sau mai mari. Operatiunea de plantare a zmeurului prin drajoni are loc toamna, dupa caderea frunzelor, in teren afanat si fertilizat.
Distantele de plantare sunt de 1,5 metri intre randuri si de 0,8 – 1 metru pe rand. Inainte de plantare drajonii se fasoneaza la 20-25 de cm lungime si se mocirlesc radacinile.Arbustii trebuie sa aiba un sistem radicular cat mai bogat.
Este momentul propice plantarii ramurelelor de zmeura cat acestea sunt inca in stare latenta.
In ceea ce priveste plantatiile de capsuni acum este momentul,daca acestea au o vechime de 3 ani,sa se reinoiasca cu noi stoloni.Arbustii de capsun imbatraniti pot sa retina boli si daunatori si isi pierd din vigoare si productivitate.
Tot in aceasta perioada se pot planta afin si coacaz pentru o diversitate atractiva a gradinii de fructe.Cu o inflorescenta frumoasa,fructe delicioase si un frunzis rosiatic toamna,acesti arbusti produc intens,constant.
Butaşii de coacaz pregătiţi se aşează în gropi sau rigole cu rădăcinile răsfirate şi cu vârful către pichet. Se adaugă pământ şi se tasează bine în jurul plantei, după care se execută o copcă în care se toarnă 6-8 l de apă. După infiltrarea apei în sol, se execută un muşuroi până la mugurele terminal. Partea care se află deasupra solului şi care se muşuroieşte, trebuie să aibă 2-3 muguri pe lungimea butasului.

               Afinul este un arbust fructifer care este intrebuintat ca planta alimentara si medicinala. Frunzele se folosesc sub forma de ceai ajutator in diabet, iar fructele in tratamentul diareei si in alte boli de stomac.

         Afinul are o inaltime de pana la 30-50 cm, cu tulpini taratoare si cu ramuri opuse, verzi, cu marginile costate. Frunzele cad toamna, ele sunt alterne, de forma ovala, lungi de 1-3 cm, cu marginea dintata marunt, prezentand un petiol scurt.

         Florile sunt de forma globuloasa, de culoare alb-roz, corola terminandu-se in 5 dinti. Fructele sunt rotunde, zemoase, de culoare neagra-albastruie, cu aspect brumariu, continand numeroase seminte marunte. Sucul lor este violaceu-purpuriu, gustul dulce acrisor-aromat. Afinul infloreste in lunile mai-iunie

         Plantatiile de afin se infiinteaza pe terenuri acide, cu pH-ul intre 4-5.Daca pH-ul este mai mic, se folosesc amendamente(carbonat de magneziu sau carbonat de calciu), iar daca aciditatea este peste 5,se corecteaza cu sulfat de amoniu.

         In vederea plantarii, terenul se picheteaza la distanta de 3m intre randuri si 1,5m pe rand pentru soiurile de afin cu vigoare mai mica si la 4m intre randuri si 2m pe rand pentru soiurile de vigoare mare.

         Plantarea se face in gropi de 20-25cm latime si adancime, coletul fiind la nivelul solului. Peste radacini se trage pamant marunt si reavan care se batuceste si apoi se face un mic musuroi la baza tufei.

         Este bine ca soiurile in plantatia de afin sa fie amplasate in benzi de 5-6 randuri pentru a asigura polenizarea reciproca.

         Afinul se poate planta la 0,7-1m unul de altul pentru a forma un rand compact in cazul culturilor intensive. Daca se doreste cresterea acestora ca specimene individuale  se pot planta la 1,8 m unul de altul. In cazul plantarii pe randuri compacte, distanta dintre randuri trebuie sa fie intre 2,5-3 m in functie de echipamentele care se vor folosi la intretinerea fermei de afini sau la recoltarea afinelor.

          La infiintarea culturii se fasoneaza partea aeriana iar dupa plantare se uda si se mulceste cu compost pentru sporirea fertilitatii solului.

          Afinul da rezultate bune in zone cu temperaturi moderate. In cursul iernii rezista pana la -20 grade Celsius.

         Temperaturile din perioada de vegetatie care depasesc 32 – 39 grade Celsius au repercusiuni negative asupra productiei. Ingheturile tarzii de primavara si cele timpurii de toamna sunt mult mai pagubitoare decat temperaturile extreme.

          Afinul suporta semiumbra, dar fructifica abundent in locuri bine luminate pe versanti cu expozitie sudica.Afinul este sensibil la vant, iar in conditii de curenti puternici este obligatoriu instalarea perdelelor de protective.

          Afinul se comporta bine in zonele cu precipitatii medii, anuale intre 800 -1000 . Soiurile provenite din speciile Vaccinium lamarkii si Vaccinium angustifolium sunt mai rezistente la seceta.

         Productii mari, in general, se obtin daca precipitatiile sunt uniform repartizate pe parcursul perioadei de vegetatie sau daca se poate iriga cultura.Seceta prelungita are efecte negative asupra cresterii si fructificarii, iar excesul de umiditate favorizeaza caderea frunzelor, degradarea sistemului radicular si, in final, uscarea plantelor.

         Cultura afinului reuseste pe soluri acide, suficient de profunde, bine structurate, cu un continut ridicat de humus, cu pH-ul cuprins intre 4,2 si 4,8, cudrenaj bun, intrucat excesul de umiditate duce la asifixierea radacinilor.

         Pentru corectarea pH-ului  intre 4 si 5 se foloseste turba acida, sulfat de amoniu,mulci din frunze de stejar sau de conifere. In cazul in care pH-ul este mai mic de patru, reactia solului se corecteaza cu amendamente calcaroase.

         Afinul se conduce sub forma de tufa aplatizata cu 15-20 tulpini de diferite varste(1-5 ani).

         Dupa cinci ani de la plantare, taierile constau din indepartarea tulpinilor mai batrane de 5 ani si a celor cu o vigoare slaba. La soiurile cu port erect se indeparteaza tulpinile din central tufei iar la soiurile cu tufa rasfirata se inlatura cele ce atarna sau sunt inclinate.

         Sistemul cel mai mult practicat este ogorul lucrat.

         Solul se mobilizeaza prin aratura la adancimea de maximum 12-15 cm, iar in cursul perioadei de vegetatie, prin lucrari de intretinere la 5-6 cm, pentru a nu deranja sistemul radicular. In vederea distrugerii buruienilor, pe langa lucrarilede discuire, cultivare se pot utilizaerbicide ca: Fusilade Forte 150 EC, Leopard 5 EC, Dual Gold 960 EC.

          In zone cu precipitatii mai reduse, afinul raspunde favorabil la irigare in perioada de crestere a lastarilor si a fructelor; la 3-5 saptamani inainte de recoltarea fructelor si dupa, in perioada de diferentiere a mugurilor de rod.

             Agrisele se coc in a II a jumatatea a lunii iunie, inceputul lunii august.Recolatrea fructelor se face odata la toata tufa,atunci cand fructele au culoarea,gustul si aroma specifica soiului respectiv.Recoltarea fructelor se face mecanic sau manual.

            Pentru a fi folosite la unele preparate agrisele se pot recolta si verzi,ele avand gustul acrisor.Fructele supracoapte, recoltate in luna iunie pot fi folosite la prepararea vinului de agrise.

            Fructele recoltate care urmeaza sa fie comercializate se sorteaza in timpul recoltarii si se aseaza direct in ambalajele in care urmeaza sa fie trnsportate.In cazul in care valorificarea fructelor urmeaza sa fie facuta peste cateva zile ,se recomanda ca recoltarea fructelor sa fie facuta cu cateva zile inainte de coacerea deplina.Daca sunt pentru consumul imediat ,instare proaspata sau pentru prelucrare , recoltarea lor se va face cand vor fi bine coapte.

            Pentru transportul fructelor se vor folosi masini prevazute cu dispozitive de recire.

            In gospodarii, agrisele se pot pastra pana la 5-6 zile dupa recoltare in pivinta sau intr-un frigider,iar in depozitele speciale pentru fructe se pot pastra pana la o perioada de 6-8 saptamani, la temperatura de -5 grade pana la -1 grad si o umiditate de 85-90%.

               Agrisul este un arbust fructifer puternic ramificat,prevazut cu ghimpi lungi de pana la 7-15 cm care sunt dispusi cate unul sau trei la baza mugurelui pe tulpini.

              Agrisul poate atinge inaltimea de 60-150 cm are fructe ovoidale de culoare verde, galbuie sau rosiatica. Gustul dulce-acrisor variaza simtitor ca intensitate de la o specie la alta fapt ce face de multe ori dificil consumul fructelor in stare proaspata. Contine mult fosfor, calciu, potasiu si vitamina C. Fructele proaspete contin mai mult de 80% apa alaturi de proteine, carbohidrati, fibre, vitamine si minerale.

              Fructele de agris se consuma in stare proaspata, gatite sau prelucrate sub forma de dulceata, gem, compot, suc, must, vin etc.

              Agrisele sunt eficiente in cresterea imunitatii organismului si sunt antioxidanti foarte puternici. Vitamina C existenta in agrise ajuta la reducerea colesterolului din sange prin dilatarea vaselor de sange si scaderea tensiunii arteriale.

              Este o cultura foarte timpurie, agrisul  infloreste la mijlocul lui mai, cand temperatura aerului atinge valori de 7-16 grade Celsius, rezista foarte bine la ingheturi.
Agrisul se autopolenizeaza, de aceea este recomandat sa se sadeasca doua-trei soiuri pe acelasi parcela in camp. Are o radacina ce patrunde in sol pana la 50 cm si ii asigura umezeala in anii secetosi.

              Agrisul este o specie iubitoare de lumina,dar se adapteaza usor la conditiile de semiumbra.

              Agrisul nu este pretentios fata de temperatura. In perioada de repaus rezista la -32 grade Celsius, iar radacinile pana la -18 grade Celsius. Florile si fructele mici rezista pana la temperature de  -4 grade Celsius,in functie de umiditatea din mediul ambiant. Nu suporta arsitele mari din timpulverii. Temperatura ridicata asociata cu seceta duce la desfrunzirea prematura a plantelor.

              In perioada de vegetatie agrisul are nevoie de cel putin 350-400 mm precipitatii, din care 150 mm in luna mai-iunie.   Nu poate fi cultivat in zonele in care cad mai putin de 600 mm precipitatii annual.Pentru corectarea aportului se apa se folosesc sistemele de irigatii prin picurare sau prin astersiune.

              Agrisul da rezultate bune daca se amplaseaza pe terenuri fertile, drenate, cu nivelul apei freatice sub 1,2 m, cu pH-ul solului acid sau slab acid (4,8-5,2), cu textura lutoasa sau luto-nisipoasa.

              Plantarea se realizeaza toamna dupa caderea frunzelor sau primavara foarte devreme, pana la umflarea mugurilor.  Distanta de plantare este de 1,5 m intre randuri si 0,5 m intre plante pe rand (pentru plantatii familiale). Radacinile plantei vor fi rasfirate pe musuroiul de pamant de la baza gropii, dar inainte se mocirlesc cu un amestec de gunoi de grajd, pamant de telina si apa, pentru a realiza un  contact mai bun cu solul.

              La forma tufa, in anul I, dupa plantare tulpina se scurteaza la 15-20 cm, in cursul verii se aleg 3-4 lastari mai vigurosisi bine plasati, ceilalti se suprima de la punctul de insertie.

In primavara anului  II cele 3-4 tulpini se scurteaza cu 1/3-1/4 din lungime, iar in cursul verii se aleg 2-3 lastari crescuti in zona coletului care, in primavara anului III, se vor scurta la 4-5 muguri, pe cand ramurile de doi ani se lasa intacte.

              In anul III, in cursul perioadei de vegetatie se aleg noi lastari plasati in zona coletului, care in primavara anului IV se vor scurta la 4-5 muguri.

In primavara anului IV se inlatura, prin taiere, ramurile afectate de ger, ranite, uscate iar pe fiecare cep din anul precedent se aleg cate doua ramuri bine dezvoltate care se scurteaza cu 1/3sau 1/4 din lungime.

              La finele anului IV fiecare tufa va avea: trei ramuri de trei ani, bine garnisite cu ramuri de rod; 4-6 ramuri de doi ani la fel garnisite cu ramuri de rod; 4-6 ramuri de 1 an fara ramuri de rod si 2-3 cepi. In total, tufa este formata din 11-15 ramuri de schelet si 2-3 cepi pe care se vor forma noi ramuri deschelet. In anul V taierile se fac ca si in anul IV.

              Taierile de intretinere si fructificare se realizeaza prin indepartarea din tufa a ramurilor uscate, rupte, bolnave, inghetate, situate prea jos si a celor care produc indesirea tufei. Ramificatiile ramurilor de schelet se scurteaza la 20-25 cm. Elementele de schelet mai batrane de 5-7 ani se elimina din tufa, iar din zona coletului se aleg 3-4 cresteri anuale, care se scurteaza la 4-5 muguri.

              Dupa anul al treilea  solul se intretine ca ogor lucrat sau ogor cu ingrasaminte verzi.

Ogorul lucrat se realizeaza prin executarea, toamna, a unei araturi fara cormana la adancimea de 12-14 cm, iar in cursul perioadei de vegetatie se fac 5-6 prasile la 6-8 cm adancime pe randul de plante si se mobilizeaza solul intre randuri la 10-12 cm.

             Daca solul este slab aprovizionat cu substante nutritive se aplica 30-35 t/ha gunoi de grajd, 100 kg N, 65 kg P₂O5 si 120 kg K₂O.

             Gunoiul de grajd, ingrasamintele pe baza de fosfor, potasiu si 1/3 din doza de azot se aplica toamna, iar 2/3 din azot primavara devreme.

               Agrisul cultivat pe spalier este predispus la imbatranire prematura,datorita faptului ca sunt solicitate mereu aceleasi ramuri, ele nu sunt inlocuite cu alte ramuri mai tinere.In aceasta situatie este recomandat sa fie inlaturate elementele de schelet ajunse la varsta de 6-7 ani.

               Agrisul se cultiva sub forma de tufa ,de gard viu sau pe spalier.Spinii ingreuneaza lucrarile de intretinere si recoltarea, motiv pentru care sunt necesare lucrari permanente de intretinere si formare a coroanei.

               La agrisul sub forma de tufa ,tunsul pune putine probleme; sunt suficiente taieri de mentinere a echilibrului intre ramurile tinere si cele batrane.In timpul taierilor se vor elimina ramurile rupte,bolnave,subtiri, inutile,care indeasa tufa.

               Taierile sunt complicate in ceea ce priveste agrisul cultivat pe spalier.In primii ani se pastreaza doar 3-4 lastari mai bine plasati , din care se formeaza ramurile de peste an.Astfel planta va avea suficienta energie pentru a dezvolta ramurile de schelet.Mai tarziu se pot pastra pana la 8 lastari pentru a forma noi ramuri de schelet.

               Iarna cresterile laterale ale rmurilor pe schelet se scurteaza , iar din cresterile de la baza plantei se aleg si se pastreaza 3-4 lastari.

               Oricare ar fi modul in care se cultiva planta, in urma taierilor trebuie sa se obtina un echilibru intre ramurile de schelet batrane si cele de rod tinere,rezultatul fiind o productie de furcte imbelsugata.

                 Taierile la murul fara spini se face primavara(martie-aprilie). Murul emite anual noi tulpini din zona coletului , iar in functie de conditiile ecologice de care dispune, numarul acestora variaza intre 2 si 5.

                 Tulpinile crescute din colet sunt viguroase si au o inaltime de 2,5m .Pe tulpinile de la baza , acre sunt viguroase apar noi lastari ; lastarii de mur traiesc 2 ani (in primul an cresc , in al doilea fructifica , dupa care se uscuca).

                 Taierea se realizeaza astfel :

                                 -de la baza se taie toate tulpinile de 2 ani care s-au uscat

                                 -tulpinile pornite din colet, care au 1 an, se scurteaza la inaltimea de 2-2,5 metri-de la sol , iar lastarii anticipati aflati pe acestia se scurteaza la 40-45cm.

                                 -se vor elimina tulpinile uscate sau slab dezvoltate

                 Tulpinile ramase in urma taierilor se vor lega pe spalier , sub forma de evantai.

                  Coacazul poate fi condus sub forma de tufa sau de gard fructifer; el este un arbust fructifer de talie mica care care nevoie de taieri.Taierile la coacaz se realizeaza primavara devreme , inainte de umflarea mugurilor.

1. Primele taieri sunt cele de formare a tufei(perioada acestora este de 4 ani):

                                                 -prima taiere se face primavara devreme si presupune scurtarea tulpinii la 3-4 de muguri bine evidentiati sau la 20-30cm.Din lastarii ce pornesc din zona coletului in anul 1 , se vor oprii doar 5 sau 6 , restl se vor suprima prin taieri in verde – din zona coletului.

                                                  -in anul 2 de la plantare , din cele 6 tulpini se vor taia doua, astfel incat in primavara anului 2 vom avea 4 tulpini formate.

                                                  -in primavara anului 3 , se vor mentine toate cele 4 tulpini (de anul 2) plus inca 5 tulpini anuale crescute in anul 2, restul tulpinilor anuale crescute in anul 2 se vor elimina.

                    Procedand astfel , la finalul anului 4 ,cat dureaza formarea tufei ,vom avea circa 20 de tulpini in tufa.

2. Taierile de intretinere la coacaz sunt anuale si presupun :

                            -eliminarea din tufa a tulpinilor mai batrane de 5 ani;

                            -in locul ramurilor care se inlatura se vor pastra un numar egal de ramuri anuale provenite din zona coletului;

                            -se vor elimina tulpinile de vigoare slaba din zona coletului;

                            -tulpinile de pe sol fie se suprima , fie se taie deasupra unei ramuri anule;

                            -se vor suprima tulpinile rupte sau spintecate.

             Nu se va scurta varful ramurilor anuale , ele cresc doar rin mugurele terminal, acesta scurtare se face doar pentru scaderea numarului de fructe , efect nedorit.

             In cazul in care tufa nu are intre 16-20 de tulpini si nici nu pornesc noi tulpini din zona coletului , se va proceda la scurtarea a 3 sau 4 ramuri anuale la cep; aceasta scurtare se face numai pentru a stimula cresterea de noi tulpinidin zona cepului.

                       Ritmul livezii nu se opreste niciodata, iar pomii au nevoie constanta de atentie si ingrijire ; In timpul verii se efectueaza taierile in verde ale pomilor pentru a incuraja dezvoltarea corecta si pentru a fi atenti la sanatatea livezii.

                     Lucrarile de taiere au urmatoarele scopuri : mentin un echilibru intre crestere si rodire ; imbunatatesc si mentin calitatea recoltei ; prin taiere controlam formarea coroanei ; pastram coroana aerisita si luminata.

                        Vara in livada se efectueaza asa-numitele taierile in verde sau taierile de vara ; in anii favorabili, aceste lucrari pot incepe de la sfarsitul lunii mai, in general taierile pomilor fructiferi se efectueaza in iunie iulie.

                       La inceput este recomandat sa se rupa cu mana lastarii cu crestere incomoda; acestia sunt crescuti pe lemn vechi si daca se dezvolta pot afecta ramificatiile normale ale pomului. Lastarii care trebuie inlaturati manual nu trebuie sa depaseasca 15-20 cm; aceste lucrari sunt recomandate in special la samantoase si prun.

                       Lucrari mai ample de taiere la pomii fructiferi se desfasoara spre sfarsitul lui iunie si mai ales in iulie si august, cand ramificatiile scurte au deja formati mugurii terminali; in aceasta perioada se stabilizeaza productia de fructe, iar taierile care se efectueaza acum nu mai pot declansa reactii nedorite, cum ar fi aparitia lastarilor din cioturi sau sa se ridice in sus mladitele orizontale.

                      Taierea pentru iluminare este recomandata in cazul pomilor fructiferi care au o crestere puternica, dar o productie redusa. Aceste lucrari se efectueaza in iulie si mai ales in august si au ca scop potolirea cresterii mladitelor si cresterea productiei; se recomanda taierea crengilor intregi, chiar daca au fructe pe ele. In livezile de meri, pomicultorii cu experienta care procedeaza asa se asigura in acest fel ca pomii rodesc mai bine, au o mai buna simetrie, iar fructele sunt mai durabile.

                      Pentru ca „taierea de august” sa aiba succes ,este recomandat ca inaintea ei sa nu se fi efectuat alta taiere timp de cel putin un an si jumatate; taierea de vara se poate aplica samburoaselor timpurii dupa recoltare.

                      Taierea de reinnoire implica mentinerea unei anumite rotatii a lastarilor fructiferi in coroana; pomul are lastari schelet (crengi) pe care se gasesc lastarii fructiferi cu varsta de la  1 pana la 3 ani; lastarii care sunt dispensabili sunt taiati si se lasa butuci cu o lungime de 1-1,5 cm ; acesta taiere este folosita in livezile intensive de pomi pitici si in livezile de piersici.

                      Pentru ca productia obtinuta din livada sa fie optima iar fructele sanatoase se recomanda respecatarea unor operatiuni :

                            -se vor inlatura ramurile uscate, rupte sau ranite

                            -se cauta cu atentie si se elimina ramurile afectate de boli

                            -taietura trebuie facuta cat mai aproape de baza ramurii, fara a rani scoarta

                            -se vor inlatura ramurile care se intercaleaza sau se ating, precum si ramurile indreptate spre interiorul coroanei

                            -totdeauna se taie la o ramificatie, inlocuind lastarii batrani cu lastari mai tineri; trebuie avuta in vedere normarea mugurilor de rod.

                            -daca nu exista ramificatie (in special la taierile de formare) se taie oblic, deasupra unui mugure orientat spre exterior, fara a-l rani, dar nici prea departe de acesta ; daca rana are diametru mai mare de 2 cm se aplica mastic special (pe baza de ceara) pentru a preveni infectiile si a stimula vindecarea lor.