Plantațiile multianuale de căpșuni pot fi înființate toamna (15 august-15 octombrie), primăvara (martie-aprilie) sau vara (15 iulie-15 august). Plantarea de vară se recomandă numai în condiții de irigare, iar dacă se plantează vara, se pot obține trei recolte în trei ani. La plantările de primăvară se recomandă de folosit stoloni de tip ”Frigo”, pentru a putea obține recoltă în primul an.
Înființarea plantației presupune două operațiuni principale: pregătirea terenului și plantarea stolonilor.
Pentru siguranţa alegerii corecte a unui amplasament pentru cultura căpșunului, se vor avea în vedere următoarele elemente:
-amplasarea plantatiei în zone cu sursă sigură de apă;
-terenul ales trebuie sa fie plan sau cu o panta uşoara;
-locul de cultivarea a căpşunului necesită o bună drenare a terenului, el nu trebuie sa prezinte exces de apă nici pe perioade scurte. Planta de căpșun este foarte sensibilă la excesul de salinitate;
-amplasarea terenurilor în apropierea drumurilor ,permite transportarea in conditii bune a recoltei;
-solul destinat cultivării căpşunului trebuie sa aiba o textura uşoară, afânată cu o permeabilitate bună pentru apă;
-când se alege o regiune deluroasă, pentru cultura de căpșun, se foloseşte jumătatea inferioară a pantei dealului. Se alege expoziţia estică, sudică sau sud-estică pentru regiunile umede şi expoziţia vestică, nord-vestică, nordică, pentru regiuni mai puțin umede;
-nu se recomandă locurile joase, cu circulaţie slabă şi pericol de îngheţ;
-se ţine cont , deasemenea de datele statistice ale temperaturilor joase, ale căderilor de precipitaţii şi afectarea de grindină.
Premergătorii
La amplasarea culturii căpşunului se va ţine cont că premergători buni sunt culturile legumicole: varza, morcovul, ridichea de lună şi cerealele păioase: grâul, orzul, ovăzul. Plantaţiile de căpşun nu trebuie înfiinţate după culturi ca: usturoiul, cartoful, ceapa, castraveţii, tomatele, vinetele, ardeiul, deoarece toate aceste culturi contribuie la apariţia nematodei, servind drept gazdă intermediară pentru acest dăunător.
Cea mai favorabilă perioadă de plantare în toamnă este cuprinsă între sfârşitul lunii august şi mijlocul lunii octombrie. În cazul plantării la începutul perioadei recomandate (sfârşit de august – mijloc de septembrie), plantele au timp să se fortifice până la venirea iernii (formează un sistem radicular şi o rozetă de frunze, capabilă să menţină planta în viața, până în primăvara următoare) şi rezistă mai bine la geruri. Nu este recomandata ca plantarea să se facă mai târziu de mijlocul lunii octombrie, deoarece condiţiile de mediu (temperatura), nu mai sunt favorabile formării de rădăcini şi rozete de frunze noi.
Plantarea timpurie permite înrădăcinarea plantei şi formarea unei rozete puternice până la apariţia îngheţurilor. In această perioadă se mai diferenţiază şi mugurii florali, în special în timpul toamnelor lungi. Substanţele de rezervă acumulate la plantarea timpurie permite iernarea mai bună şi obţinerea în primul an a unei cantităţi mai mari de fructe în comparaţie cu plantările tardive.Cicatrizarea rădăcinilor traumate la plantare se petrece mai greu, doar răsadurile crescute în claiete, containere sau ghivece dau un rezultat mai bun în comparaţie cu răsadurile ce au rădăcina goală.
Pentru plantarea de primăvară se recomandă perioada cuprinsă între 15 martie şi 15 aprilie. Căpşunul plantat în primăvară nu produce fructe în anul plantării (tehnologia de cultură prevede înlăturarea inflorescenţelor pe măsură apariţiei lor). Plantarea de primăvară asigură condiţiile necesare unei dezvoltări bune a plantelor de căpşun, care rodeşte în anul următor. În anul plantării, an fără rod, are loc diferenţierea mugurilor de rod şi depozitarea substanţelor de rezervă în rădăcini, fără concurenţă, dată la formarea fructelor şi a stolonilor.
În anul următor înfiinţării culturii, plantele pornesc devreme în vegetaţie primăvara, vegetează şi rodesc bine, datorită sistemului radicular puternic format în anul anterior şi numărului corespunzător de ramificaţii roditoare.
Plantarea de vară se realizează în perioada iunie – iulie (care poate fi prelungită până în 15 august în zona de sud a Republicii Moldova). Stolonii formaţi au o capacitate înaltă de înrădăcinare.
Pentru plantare se utilizează stoloni fortificaţi păstraţi la rece sau stoloni recoltaţi direct din câmp (formaţi în anul anterior). În cazul înfiinţării culturii în vară, plantele se dezvoltă destul de bine până toamna şi formează suficiente ramificaţii roditoare, pentru a asigura recolta din anul următor. Plantaţiile înfiinţate vara rodesc în toţi cei trei ani, comparativ cu cele înfiinţate primăvara sau toamna, care rodesc numai în 2 ani, primul an fiind fără recoltă. Până în iunie – iulie, când se plantează căpşunul, terenul poate fi ocupat cu o altă cultură care poate fi desfiinţată devreme, realizându-se o utilizare eficientă a unei suprafeţe de teren.
Pregătirea terenului pentru plantarea căpşunului
Arătura adâncă – are ca scop mobilizarea stratului fertil superior în partea inferioară, unde se vor afla viitoarele rădăcini ale plantelor.
Arătura se efectuează cu 2-3 luni înainte de plantare,nu se admite plantarea în sol proaspăt tasat, deoarece în urma tasării lui se dezgolesc rădăcinile plantei.
Arătura se execută la adâncimea de 35-40 cm. Căpşunul are nevoie de o pregătire deosebită a solului, mai ales când cultura rămâne pe sol 3 ani consecutiv. Arătura adâncă este deosebit de utilă pentru distrugerea sau împiedicarea dezvoltării dăunătorilor ce se găsesc în sol (mai ales viermii sârmă). Arătura de toamnă şi de vară împiedică dezvoltarea larvelor şi pupelor speciilor de viermi albi şi sârmari.
Mărunțirea terenului se efectuează cu ajutorul combinatoarelor, tăvălugilor cu pinteni.Trecerea de 2-3 ori cu grapa cu discuri asigură mărunţirea corespunzătoare a terenului pe o adâncime de 20 cm. Este deosebit de importantă realizarea unui spaţiu suficient pentru dezvoltarea sistemului radicular, deoarece marea masă a rădăcinilor se află în stratul de sol de 20-30 cm de la nivelul solului. Cu cât sistemul radicular este mai bine dezvoltat, cu atât plantele se vor putea dezvolta mai bine şi vor putea fructifica la potenţial maxim.
Mulcirea solului este recomandată mulcirea cu folie sau material geotextil. Materialul geotextil este foarte util la culturile de căpșuni, pentru că permite trecerea aerului și a apei către rădăcini și, totodată, înăbușă buruienile și nu le permite dezvoltarea.
Stratul de mulcire este un excelent păstrător al umidității substratului la nivelul sistemului radicular al plantelor. Dar trebuie avut în vedere că la udare folosim o cantitate mult mai mică de apă, decât în cazul udării pământului neacoperit, deoarece trebuie udat numai stratul de mulcire unde sunt localizate rădăcinile căpșunelor. Pe timp călduros și/sau secetos se recomandă udarea mai rar dar mult mai intens.
Plantarea se poate face manual sau mecanizat, cu maşina de plantat răsaduri.
Plantarea manuală este cea mai practicată şi are cele mai bune rezultate la prindere. Lucrarea se poate face folosind plantatoare speciale în formă de U, cu sapă sau cu plantatoare în formă de lingură. Înainte cu una-două zile de a începe plantarea, se face o irigare.
Cultura la sol se face pe teren plan sau modelat în biloane, în benzi de 2-4 rânduri, cu distanţa între benzi de 70 cm, între rânduri de 40 cm şi între plante pe rând de 20-25 cm.Dacă lucrarea se execută cu plantatorul special de căpşuni, plantele nu se mai mocirlesc, iar rădăcina acestora nu se mai fasonează, operaţiunea fiind efectuată odată cu plantarea. După plantare, mugurele central trebuie să fie la nivelul solului.
Plantarea mecanică se execută cu maşina de plantat răsaduri de legume, concomitent realizându-se şi udarea. Plantele trebuie fasonate înainte de plantare, apoi frunzele şi rădăcina. După plantare, se verifică toate plantele, iar eventualele greşeli se corectează manual.
Cele mai importante viroze ale capsunului sunt: patarea inelara, mozaicul arabic, rasucirea frunzelor, incretirea frunzelor. Pentru evitarea transmiterii virozelor se recomanda utilizarea de stoloni liberi de virusuri, iar materialul infectat trebuie ars.
Putregaiul cenusiu este produs de Botrytis Cinerea. Ataca florile si fructele, mai ales pe vreme umeda, si poate distruge 80% din recolta. Infectia masiva are loc in perioada infloritului. Fructele atacate se brunifica si putrezesc.
Fainarea ataca frunzele, florile si fructele. Pe ambele fete ale frunzei, dar cel mai frecvent pe cea inferioara, se formeaza o pasla albicioasa. Frunzele atacate se rasucesc pe fata superioara care capata pete rosiatice. Fungicidul cel mai utilizat este Topsin.
Mana este o boala foarte periculoasa. Plantele pierd din vigurozitate, frunzele de la baza raman ofilite, marginile frunzelor se ofilesc, si in cele din urma plantele se ofilesc total si se usuca.
Patarea alba a frunzelor este cea mai raspandita boala a capsunului. Boala ataca de primavara pana toamna, si se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete mici, rosiatice, spre violaceu, care capata un contur cenusiu inchis.
Patarea rosie a frunzelor ataca limbul foliolelor, pedunculii, si caliciul florilor. Pe frunze apar pete mici circulare, sau neregulate de cu loare rosie violacee. Petele se maresc cu timpul, iar culoarea lor devine negricioasa. Ciuperca se transmite prin resturi vegetale infectate.
Carabusul de mai se hraneste cu frunzele plantelor. In cazul unei invazii in masa, planta poate fi destrunzita complet, plantele devenind foarte slabite.
Acarianul capsunilor ierneaza ca femela adulta in “inima plantei”.Primavara, femelele parasesc locurile de iernare, si depun ouale pe frunzulitele nou aparute, preferand frunzele din interiorul tufei, unde umiditatea aerului este mai ridicata. Atacul se manifesta prin incretirea si ingalbenirea frunzelor.
Paduchele de frunza al capsunului apare pe frunze sub forma ovala de culoare verzui deschis. Paduchele ierneaza ca ou in resturile vegetale. Larvele apar primavara si populeaza partea inferioara a frunzelor de-a lungul nervurilor. Atacul masiv se observa in lunile iunie – iulie, frunzele atacate se rasucesc, se usuca si cad.
Cosirea căpșunului este o operatiune importantă în obținerea de randamente mari și producții ridicate. Căpșunul este o specie care se preteaza în țara noastră pe diferite tipuri de sol sau în mai multe sisteme de cultură.
Plantele de căpșuni pot da randamente ridicate de producție dacă se respectă câteva verigi tehnologice importante.
Una dintre cele mai frecvente întrebări adresate este legată de cosirea plantelor , când se face tunderea sau cosirea căpșunului?
Cosirea căpșunului sau tunderea frunzelor de căpșuni este o operație foarte importantă care trebuie făcută la timp. La soiurile de căpșuni neremontante, cu o singură producție de vară, frunzele se elimină imediat după recoltare. Perioada optimă pentru cosirea frunzelor este vara, în luna iulie până spre sfârșitul lunii.
Important!!! Nu se cosesc frunzele în primul an de la plantare. Indiferent dacă plantăm toamna și obținem o mică recoltă în primul an fie primăvara, frunzele nu se elimină în primul an. Daca plantăm vara în iunie cu plante frigo, fruzele se vor cosi vara următoare după recoltă. La plantarea de toamnă sau primăvară, frunzele se elimină doar în anul doi după recolta maximă.
Atenție!!! Căpșunii nu se cosesc toamna. Este important ca plantele să intre în iarnă cu un foliaj bogat pentru ca plantele să acumuleze cât mai multe substanțe de rezervă pentru producția de anul următor.
Cum se cosesc căpșunii?
Căpșuni în sistem clasic :
-plantele de căpșuni se cosesc sau se tund de la baza plantei la 2-3 cm peste nivelul coletului.
-cosirea căpșunului se poate face mecanizat cu tractorul – cositoare cu discuri sau cu motocositoare
-manual se poate face cu o motocoasă de umăr cu fir sau coasă manuală.
Căpșuni pe folie:
-in sistemul de cultură pe folie, lucrarea se face doar manual, cu foarfeca pentru gard viu, seceră manuală sau motocoasă cu fir cu mare grijă.
Căpșuni remontanți:
-la soiurile remontante(ex.Albion) nu se cosesc frunzele în timpul verii,se vor elimina frunzele mai bătrâne, pătate sau bolnave pentru întinerirea plantei.
Lucrări care se realizeaza după cosirea căpșunului:
-imediat după cosire o să fie eliminate din teren frunzele tăiate, acest lucru ne ajută să eliminăm sursa de boală din plantație.
-după cosire, este necesară o irigare bună și fertilizare de bază pentru refacerea foliajului și înnoirea plantelor.
-este foarte indicat un tratament cu produse cuprice la 10 zile după cosire și un biostimulator .
Plantarea căpșunului se poate face toamna și primăvara-vara. Pentru toate perioadele de înființare a culturii se folosesc stoloni de căpșuni. Epoca de plantare se realizează toamna între 10 septembrie şi 15 octombrie, primăvara în perioada martie – aprilie sau vara în perioada iunie-iulie.
Plantarea manuală implică trei operaţiuni:
-execuţia gropii cu plantatorul sau cu sapa la 10-15 cm adâncime;
-introducerea stolonilor în gropi;
-strângerea pământului pe lângă rădăcini, astfel încât acestea să facă masă cu solul.
Plantarea mecanică se realizează cu ajutorul maşinilor de plantat răsaduri de legume care se adaptează la sistemul de plantare al stolonilor de căpşuni.
Sistemele de plantare folosite sunt:
-în rânduri simple, cu distanţa între rânduri de 60-100 cm, în funcţie de sistemul de întreţinere a solului (manual sau mecanizat) şi 20-25 cm între plante pe rând pe teren nemodelat;
-în benzi, pe teren modelat, în biloane de 2 sau 4 rânduri. Distanţele de plantare sunt de 35 cm între rândurile din bandă, 85-95 cm între benzi şi 20-25 cm între plante pe rând.
Plantarea căpșunului în sere sau solarii
Modalitatea de plantare este aceeaşi ca la plantarea în cultură liberă. Schema de plantare este în benzi de 2-5 rânduri pe teren modelat, în biloane, sau plan cu distanţa între benzi de 85-95 cm, între rânduri pe bandă de 35 cm, iar între plante pe rând de 20-25 cm.
Plantarea de toamnă a căpșunului se face cu stoloni recoltaţi direct din stoloniere (nerefrigeraţi) şi se declanşează în luna septembrie şi poate continua până la sfârşitul lunii octombrie, în funcţie de temperaturile de îngheţ ale solului.
Plantarea de primăvară a căpșunului sau cea de vară se face cu stoloni direct din stolonieră (nerefrigeraţi), până la sfârşitul lunii aprilie şi cu stoloni refrigeraţi până în luna iunie.
Fasonarea stolonilor constă în îndepărtarea resturilor de filamente şi frunze uscate, menţinându-se 1-2 frunzuliţe. Rădăcina nu se scurtează, deoarece este necesară pentru a asigura buna fixare de pământ a stolonilor.
Mocirlirea stolonilor condiţionează în bună măsură prinderea la plantare, asigurând aderarea intimă a particulelor de sol la fasciculul de rădăcini. Astfel, mocirlirea se realizează prin introducerea sistemului radicular într-un amestec de consistenţa smântânii realizat din pământ (de preferinţă galben), bălegar proaspăt de bovină şi apă. Această „procesură” nu este obligatorie atunci când bilonul este aprovizionat aprovizionat suficient cu apă.
Principalele condiţii pentru reuşita plantarea stolonilor de căpșuni:
-poziţia rădăcinilor care trebuie să fie perfect verticală şi dreaptă în gropi;
-coletul stolonilor să fie la nivelul solului;
-mugurele central să fie deasupra solului;
-solul să fie bine tasat prin călcare în jurul plantelor, astfel că, la prinderea uşoară de frunze, plantele să opună rezistenţă;
-irigarea culturii.
