1. Unul dintre factorii care influenteaza maturarea strugurilor este pozitia geografica.Acelasi soi de struguri, mai intai se va matura in sudul tarii apoi in nord.
2. La plantatiile situate pe soluri pietroase si nisipoase strugurii se vor coace mai repede decat in cazul plantatiilor situate pe soluri argiloase si umede.
3. In anii secetosi,cand solul are o rezerva scazuta de apa,apare fenomenul de coacere fortata.
4. Conditiile climatice ale anului in curs accelereaza sau incetinesc procesul de maturare al strugurilor,atribuind vinului obtinut asa-numitul ”caracter al anului”.
5. Ritmul de maturare al strugurilor este influentat de portaltoiul folosit la altoirea vitelor.Vitele altoite pe portaltoi vigurosi se matureaza mai greu.
6. Plantatiile tinere si plantatiile batrane produc mai putini struguri.Maturarea se produce mai devreme decat in cazul plantatiilor aflate in plina productie.
7. In cazul strugurilor loviti de grindina recoltrea se va face mai devreme deoarece exista riscul ca in cicatricile ramase sa se dezvolte putregaiul cenusiu.

           Plivitul lăstarilor este o operație prin care lăstarii crescuți de la baza butucului, de la nivelul punctului de altoire, sunt eliminați. Acești lăstari sunt sterili, dar sunt situații în care, dacă aceștia provin de pe un cep, pot avea struguri. Lăstarii trebuie eliminați pentru că sunt în contact direct cu solul, de unde pot fi infestați cu boli criptogamice sau cu dăunători. Pe de altă parte, având în vedere circuitul sevei în butuc, aceștia sunt hrăniți primii, fiind în concurență directă cu ceilalți lăstari de pe butuc.

            Dirijatul I se face de cele mai multe ori concomitent cu plivitul lăstarilor .Dirijatul este operația prin care lăstarii sunt conduși printre primul rând de sârme duble. Această lucrare trebuie sa fie executată la timp, deoarece, prin întârzierea ei, pot surveni pierderi de producție și de lăstari, care asigură rodul pentru anul următor.

            Legatul sau dirijarea lăstarilor se efectuează de 2-3 ori în timpul perioadei de vegetaţie. Intervenţia este necesară deoarece lăstarii au ţesuturile mecanice slab dezvoltate, iar atunci când ating o anumită lungime, peste 40-60 cm, nu se mai pot susţine singuri, se apleacă, fapt care favorizează atacul bolilor şi dăunătorilor, dar împiedică şi executarea ulterioară a altor lucrări de întreţinere în plantaţii. Prin dirijarea lăstarilor se asigură o mai bună repartiţie în spaţiu a frunzelor, aspect care favorizează activitatea fotosintetică şi, implicit, calitatea producţiei.

             Primul legat se face după înflorit, când lăstarii au 40-60 cm, perioadă care coincide cu mijlocul sau sfârşitul lunii mai, al doilea se efectuează în luna iunie, iar al treilea înainte de intrarea strugurilor în pârgă (final de iulie, început de august).

             Din raţiuni de ordin economic, copilitul este o lucrare exclusă din plantaţiile industriale. La unele soiuri de masă (Cardinal, Perla de Csaba), strugurii dezvoltaţi pe copili reuşesc să ajungă la maturitate, cu sporul de producţie corespunzător. Lucrarea este recomandată deoarece contribuie la micşorarea masei vegetative şi reduce gradul de umbrire a lăstarilor principali. Copilitul constă în scurtarea (mai rar suprimarea) lăstarilor anticipaţi, formaţi din mugurii de vară, la subsuoara frunzelor, atunci când copilii au 6-7 frunze. Ei vor fi retezaţi la 4-5 frunze, deoarece partea rămasă pe lăstari ajută la hrănirea şi diferenţierea mai bună a ochilor de iarnă situaţi la baza lor. Copilitul se execută odată cu al doilea sau al treilea legat.

              În perioada de vegetaţie a viţei-de-vie este foarte important ca solul să fie menţinut afânat şi curat de buruieni. In acest scop se va executa săpatul manual pe rând, cu rol de eliminare a buruienilor din plantație. Este o lucrare indispensabilă,  fiindcă buruienile, mai ales când sunt în număr mare şi mai cu seamă în anii secetoşi, vor consuma din apa provocând şi uscarea accentuată a solului.

              Prășitul mecanic se execută cu tractoarele  viticole în agregat cu pluguri sau palpatoare (utilaje specifice pentru cultura viței-de-vie). Această lucrare va fi repetată ori de câte ori este nevoie, pentru distrugerea buruienilor și pentru a întrerupe capilaritatea şi crăpăturile din sol, cauzate de secetă. În anii secetoși, lucrarea de prășit se efectuează la adâncime mică, mobilizând un strat superficial de sol. O alternativă la prășitul repetat între rânduri este menținerea plantaţiei în benzi  înierbate  alternativ, adică un rând prăşit şi unul înierbat.

              Înainte de începerea înfloritului și după scuturarea florilor sunt obligatorii tratamentele „de siguranță“, cu produse care să asigure o protecție pe toată perioada înfloritului şi imediat după.

               Tratamente recomandate :

                                 – Înainte de înflorit se folosesc produsele Verita (produs sistemic împotriva manei, doză 2-2,5 kg/ha, în funcţie de presiunea de infecţie), Kumulus (produs de contact împotriva făinării – 0,3%), Topas (produs sistemic împotriva făinării – 0,250 l/ha), Karate Zeon (insecticid împotriva moliei din generaţia 1-0,015%, respectiv 0,15 l/ha în 1.000 l sol/ha);

                                 – După înflorit: Cabrio Top (produs sistemic împotriva manei, 1,5-2 l/ha), Flint Max (produs sistemic împotriva făinării – 0,16 kg/ha în 1.000 l apă), Kumulus (făinare), Rovral (produs de contact împotriva putregaiului cenuşiu – 1 l/ha).

              Plantarea viței de vie este o lucrare agricolă care o poate fi efectuata atât primăvara, cât și toamna. O mare importanță la înființarea podgoriei o au butașii tratați cu parafină.

              Parafinarea este un proces care se face in trei faze :

              Prima parafinare se face la altorire. Prima parafinare se face pentru a proteja altoiul, adică ochiul, pentru a se face calusarea foarte bine cu port-altoiul, să se sudeze punctul de altoire.

              A doua parafinare se face când butașii se scot în câmp, iar a treia parafinare a viței de vie se poate face la plantat și este opțională.  A doua parafinare se face pentru protejarea lăstărușului care a pornit, fiind foarte fragil și tânăr,acesta trebuie protejat de condițiile atmosferice.Ultima parafinare la plantat în câmp se face pentru protejarea ochilor.

             Parafina, este un amestec special realizat pentru vița-de-vie. Parafina conține ceară, însă aceastea este tratată cu diferite subtanțe și hormoni pentru calusare.Parafina specială pentru viticultură nu poate fi folosită și în pomicultură.

            Îndepărtarea parafinei de pe butași nu este recomandată. Parafina este foarte importantă pentru protecția plantei împotriva bolilor, vița-de-vie va trece de parafină, aceasta urmând să dispară în timp, fiind topită de soare.

            Plantarea viței-de vie poate fi realizată fie toamna, fie primăvara. Butașii trebuie să fie în anul 1, iar temperatura din sol să nu fie sub 10, cea mai ridicată temperatura la care vița-de-vie poate fi plantată este 25 de grade Celsius.

            Pentru plantarea vitei de vie , terenul trebuie sa fie pregatit din vară sau din toamnă. Terenul trebuie sa fie afânat, gropile trebuie sa fie facute, trebuie pus îngrășământ natural dacă există, dacă nu, și chimic si apa.

                    Lucrarile de intretinere care trebuie efectuate in mare in decursul unui an intr-o vie pe rod sunt urmatoarele:

                     Revizuirea spalierului se poate face in timpul anotimpului rece si consta in indreptarea stalpilor de sustinere a vitei si intinsul sarmelor sau inlocuirea acestora, daca sunt ruginite sau rupte.

                     O alta lucrare importanta sunt taierile in uscat.Dirijarea coardelor (legarea viei) se va face obligatoriu inainte de dezmugurit. Aratura de primavara este obligatorie in podgorii.Legatul lastarilor trebuie facut de patru ori in perioada de vegetatie, atunci cand acestia ating 30-50 de centimetri. Trebuie fie legati cu sarma, fie petrecuti intre sarme, pentru formarea unui perete vegetal;

                     Vita de vie trebuie prasita de patru ori atunci cand e in vegetatie,procedeu care va asigura afanarea solului si care se poate face mecanic sau cu sapa.

                     In decursul unui an trebuie efectuate mai multe tratamente fitosanitare impotriva manei, fainarii si a putregaiului cenusiu. Daunatori precum molia vitei vor fi tinuti la distanta tot prin tratamente. In conditii normale trebuie aplicate in jur de 3-4 tratamente: cand lastarii au pana la 8 frunze, inainte de inflorit, dupa inflorit si la formarea strugurilor.

                     Reglarea proceselor de crestere si rodire se realizeaza prin lucrari in verde, care pot include:

                                    -plivitul lastarilor – se vor indeparta lastarii crescuti din portaltoi, cei fara rod, care pornesc din butuc, o parte din lastarii lipsiti de rod de pe coardele anuale si lastarii de pe tulpini;

                                    -normarea incarcaturii de inflorescente – struguri – doar pentru soiurile de struguri de masa, pentru o cultura mai mare se indeparteaza o parte din inflorescente;

                                    -ciupitul lastarilor – un procedeu in cadrul caruia se va indeparta varful lastarilor fertili inainte a acestisa sa infloreasca, pentru a imbunatati conditiile de hranire a florilor;

                                     -carnitul lastarilor – se suprima varful tuturor lastarilor, indiferent daca poarta sau nu rod, procedeul se aplica inainte de coacerea strugurilor si are ca scop dirijarea substantelor asimilate catre struguri si coarde;

                                     -copilitul – suprimarea cu totul a lastarilor anticipati, se efectueaza cand lastarii au 6-7 frunze,se lasa 4-5 frunze la baza;

                                     -desfrunzitul partial – este recomandat mai ales in regiunile cu toamne reci si in special soiurilor de vie cu frunzis bogat sau la cele de calitate superioara, care sunt mai sensibile la mucegai. Acest procedeu va asigura strugurilor mai multa lumina si un proces de coacere uniform.

                     O alta lucrare care se realizeaza in vie ,consta in recoltarea strugurilor.

                     O alta lucrare importanta este fertilizarea solului, care se efectueaza toamna, o data la patru ani – 40 de tone de gunoi de grajd pe hectar, 450 de kilograme de superfosfat pe hectar si 300 de kilograme de sare potasica pe hectar.

                     In fiecare toamna este recomandata sa se realizeze aratura solului.

               Dezgropatul si musuroitul vitei de vie se face primavara in luna martie, atunci cand temperatura aerului nu mai scade sub -8, -10ºC. ; lucrarea se face cu sapa, pe timp relativ uscat, avand grija sa nu fie ranite sau rupte cordele ingropate sau butucul la punctul de altoire.

                Copcitul se face concomitent cu dezgropatul sau dupa , iar aceasta lucrarea consta in executarea unei copci (gropite) in jurul butucului pana sub punctul de altoire si apoi taierea in ras a tuturor radacinilor date din altoi; lucrarea este bine sa se repete si in luna august.

               Controlul iernarii ochilor pe coarde, la viile ingropate sau neingropate pe timpul iernii o parte din ochii situati pe coarde pier prin degerare sau clocire in pamant ;pentru a stabili corect sarcina de ochi care se lasa pe butuc prin taiere este bine sa controlam viabilitarea ochilor ; astfel se recolteaza coarde pe soiuri si apoi le sectionam ochii cu un briceag bine ascutit. Ochii pierduti sunt bruni-cafenii, cei vii sunt verzi ; apoi se face procentul de ochi pierduti, daca au pierit mai mult de 10-15%, atunci vom lasa mai multe coarde pe butuc.

                Taierea in uscat sau taierea de stratificare este cea mai importanta lucrare care se face asupra butucilor de vie. Prin taierea de rodire se inlatura in fiecare an o mare parte din formatiunile lemnoase, celor ramase li se scutura lungimea la un anumit numar de ochi. Prin taiere rezervam pe butuc un anumit numar de ochi, cati sunt necesari sa dea o productie buna, de calitate, iar ei sa-si sporeasca vigoarea in fiecare an. Butucii netaiati dau un numar foarte mare de lastari si struguri, dar acestia raman mici, nu se coc, iar dupa 2-3 ani via moare prin epuizare.

             Cordele plecate din lemn mai in varsta nu pot fi pastrate decat pentru emiterea de noi lastari, care vor deveni la anul coarde de rod, caci abia atunci acesti lastari devin coarde de un an, situate pe lemn de doi ani.

              Prin scurtarea coardelor apar pe butuc urmatoarele elemente:

                    -cepul rezulta prin scurtarea unei coarde de un an la 2-3 ochi , daca aceasta coarda este situata pe lemn de 2 ani, cepul se numeste de rod, daca este situat pe lemn mai vechi, cepul rezultat se numeste de inlocuire. Cepi de rod putem lasa numai la soiurile care au ochi fertili la baza coardei sau la formele inalte, cepi de inlocuire se lasa la toti butucii.

                    -cordita rezulta dintr-o coarda de un an situata pe lemn de doi an scurtata la 5-7 ochi, ea este roditoare.

                    -coarda de rod rezulta dintr-o coarda de un an situata pe lemn de doi ani, scurtata la 8-15 ochi.

                    -veriga de rod reprezinta asocierea dintre un cep de inlocuire si o coarda sau cordita de rod.

               Dupa taierea vitei de vie pe butuci raman fie numai cepi la butucii carora li se fac taieri scurte, fie cepi de inlocuire si coarde sau cordite de rod la sistemul de taiere mixt, acesta fiind cel mai utilizat.

                 La taierea mixta se lasa un numar diferit de coarde sau cordite, de la 2 la 6-8, in functie de vigoarea butucului si fertilitatea pamantului; numarul cepilor de inlocuire poate fi egal sau cel putin jumatate fata de cel al cordelor.

                 Taierea de rodire la butucii cu conducere joasa (clasica) se face astfel: se examineaza vigoarea butucului dupa numarul, lungimea si grosimea coardelor de un an, si dupa numarul coardelor de rod lasate anul trecut si care acum sunt „punti de rod” ;in functie de acestea se stabileste numarul de coarde care se lasa pe butuc.In mod obisnuit se lasa 2-4 coarde de 8-12 ochi, iar la soiurile viguroase chiar 16 ochi ; numarul de ochi la m² teren trebuie sa fie de 15-20.

                 Coardele se lasa pe lemn 2 ani (adica sa nu plece din butuc, lemn batran) , cel mai bine este sa fie situate pe cepii din anul trecut sau la baza cordelor (puntilor) de rod, coardele alese trebuie sa aiba grosimea de 8-10 mm; nu sunt bune nici cele subtiri, nici cele groase, ele se curata de carcei, copili, etc. si apoi se scurteaza la 2-4 ochi. Ar fi bine ca cepii de inlocuire sa fie situati cat mai aproape de baza butucilor, pentru a nu urca scaunul butucului ; dupa ce ne-am ales cepii de inlocuire si coardele de rod, toate elementele in plus se taie ras, inclusiv cioatele groase, uscaturile; se razuie scoarta exfoliata, etc. ranile mari se ung cu vopsea sau mastic .

                   Taierea scurta consta in a rezerva pe butuc numai cepi de rod de 3-4 ochi si de inlocuire a 1-3 ochi ;aceasta taiere se face la soiurile cu muguri fertili situati la baza coardelor (Creata, Majarca, Steinschiller, Rosioara si la unii hibrizi direct producatori). Aceeasi taiere in cepi se mai face la viile conduse in sistem inalt cu cordon orizontal, care daca ramane garnisit numai cu cepi se numeste cordon speronat ;la taierea scurta cepii de rod se lasa pe lemn de doi ani.

            Taierea viilor cu conducere inalta se face destul de usor, in toate cazurile pe tulpini (cordoane) se gasesc din loc in loc formatiuni speciale purtatoare de coarde anuale, denumite verigi de rod. Pe verigile de rod se gasesc 2-4 coarde, dintre care cea mai de jos de langa lemnul batran se scurteaza la 2 ochi, iar alta mai viguroasa se scurteaza in cordita de 4-6 ochi ; procedand astfel pe cordoane vom lasa verigi de rod alcatuite din cepi de 2 ochi pe care se vor forma lastarii de inlocuire si corditele pe care se formeaza lastarii cu struguri, adica recolta anului respectiv. Acest sistem de taiere se poate utiliza la majorarea soiurilor si la aproape toate formele de conducere inalta, la soiurilor viguroase (Afuz Ali, Coarna neagra, etc.) corditele sa le lasam ceva mai lungi, de 6-7 ochi.

            Taierea vitei de vie se face din luna martie pana in 10-15 aprilie inainte de a incepe plansul, adica miscarea ascendenta a sevei si scurgerea ei sub forma de picaturi prin rani; coardele rezultate in urma taierii se scot, se pot folosi ca si combustibil sau daca putem le tocam si le ingropam prin sapare, caci constituie un bun ingrasamant organic.

            Revizuirea mijlocului de sustinere se face dupa taiere; se revizuiesc stalpii, se indreapta cei aplecati si se intind sarmele daca este cazul.

            Legarea coardelor se face in perioada plansului, inaintea umflarii mugurilor, deoarece in pragul dezmuguritului ochii sunt foarte sensibili la scuturare; coardele se leaga de prima sarma si foarte rar (cele lungi) si de a doua, in pozitie orizontala sau usor arcuite; fiecare coarda se leaga individual in doua locuri, adica la locul unde intalneste prima sarma si apoi spre varf, ca materiale se pot folosi rafia, deseuri textile, panuse de porumb.

            Plivitul lastarilor este o lucrare foarte importanta, se face primavara in luna mai cand lastarii au 20-30 cm lungime si se disting bine de cei de rod ; se indeparteaza lastarii gemeni, rau plasati, debili. Pe cepii de inlocuire se lasa 1-2 lastari, din butuc se lasa 3-4 lastari, iar de pe coardele de rod se indeparteaza cei fara rod.

               Legatul lastarilor se face in tot cursul verii, incepand din momentul cand ei depasesc 35-40 cm lungime , legaturile se fac mai larg sa nu se stranguleze. Lastarii se leaga cate unul, cel mult doi la un loc, cat mai vertical, intinsi si rasfirat pe sarmele spalierului astfel ca frunzele sa beneficieze din plin de razele soarelui. La spalierul cu sarme duble nu este necesar legatul decat la putini lastari, cei mai multi se introduc printre sarme.

               Ciupitul lastarilor de rod consta in ruperea cu unghia a varfului acestora cu 2-3 zile inainte de inflorit.

               Copilitul consta in taierea varfului lastarilor ce cresc de la subsioara frunzelor (copili), deasupra a 3-4 frunze; daca butucii sunt prea bogati in lastari, o parte din copili se pot indeparta total. La soiurile timpurii, pe copili se formeaza si struguri care ajung sa se coaca si completeaza productia butucului, de aceea trebuie sa-i pastram.

               Carnitul consta in suprimarea varfului la toti lastarii la 15-20 cm deasupra strugurilor; lucrarea se face la sfarsitul lunii iulie si prima decada a lunii august. Carnitul prematur aduce unele foloase legate de atacul mai slab de mana, dar se emit prea multi copili si sufera formarea ochilor de iarna.

               Defolierea partiala se face pentru a ajuta coacerea strugurilor si patrunderea zemii bordeleza in interiorul butucului ; se indeparteaza o parte din frunzele situate la baza lastarilor (mai batrane) spre a scoate la soare strugurii.

              La soiurile pentru struguri de masa se mai poate face si rarirea inflorescentelor, scurtarea unor struguri si alte operatii minutioase, care ajuta cresterea uniforma a boabelor si le ridica aspectul.

              Protejarea butucilor contra gerurilor se face prin musuroirea bazei acestora la cei cu conducere joasa, dar numai atunci cand stim ca in zona apar temperaturi sub -18º…-20º, care compromit recolta sau viata butucului ; cei mai expusi la ger sunt butucii de la baza dealurilor, de pe vai, in locurile cu curenti, locuri pe care de fapt nu e bine sa plantam vie.

In anii reci si ploiosi, cand coardele nu sunt bine coapte, ingropatul este foarte necesar.

              Protejatul vitei contra bolilor si daunatorilor

                          Vita de vie are putine boli periculoase (mana si fainarea), insa in lipsa tratamentelor, 5-8 la numar, productia se compromite total, butucii pierd frunzele, degera si in scurt timp se usuca.

                   Vitele tinere de anul I, sunt plapande, sensibile si necesita mai multe lucrari de intretinere.

                     Controlul iesirii lastarilor din musuroi se face de 2-3 ori, pentru a depista cauzele intarzierii aparitiei lor la suprafata ; se desface prin destramare de la baza si se observa daca lastarii au inceput sa creasca, daca nu sunt larve care ii reteaza, etc ; musuroiul se reface de fiecare data cu pamant marunt.

                     Copcitul vitelor este o lucrare importanta si consta in indepartarea radacinilor date din altoi spre a se fortifica si creste cele de la baza butasului ; lucrarea se face in luna iunie si august, cu aceasta ocazie musuroiul se desface si se taie radacinile date din altoi cu un briceag ascutit. Dupa ultimul copcit nu se mai reface musuroiul. Lucrarea se va face in zile noroase sau spre seara, caci lastarul fiind fraget este distrus de razele soarelui.

                    Legatul lastarilor de pichet se face de 1-2 ori, folosiind tei, rafie, material textil, etc.  ; cu ocazia legatului pot fi indepartati unii lastari, lasandu-se doi sau trei, mai vigurosi si mai bine plasati. Lastarii dati de la subsioara frunzelor se ciupesc deasupra a 2-3 frunze.

                     Udarea si fertilizarea suplimentara se face in perioada foarte secetoasa; in jurul vitei se sapa o mica groapa in care se toarna 2-3 galeti de apa. Fertilizarea este necesara foarte rar, atunci cand lastarii cresc slabi ; in apa de udat se dizolva 300 gr azotat de amoniu, 400 gr superfosfat si 300 gr sare potasica, socotite la 100 litri apa.

                    Combaterea bolilor si daunatorilor (a manei si fainarii) se face stropind vitele la 7-10 zile cu Zeama bordeleza si sulf ; cu acest amestec se stropesc bine vitele, mai ales daca timpul este ploios (5-7 zile) si mai rar in perioadele secetoase.

                     Terenul se mentine curat de buruieni, prin prasile la 5-8 cm adancime, iar toamna se sapa mai adanc si se se musuroiesc vitele pe o inaltime de 15-20 cm.

                     Combaterea golurilor se face toamna sau primavara folosind vite din acelasi soi, de cea mai buna calitate.