INFORMATII PRIVIND PROCEDURA DE RECOLTARE A PROBELOR DE SOL

                                                       Etapele recoltarii probelor de sol
        1.Delimitarea suprafetelor de teren pe care vrem sa le analizam si care nu prezinta diferente semnificative intre ele (ex. au aceeasi panta, au fost cultivate cu aceeasi specie, au beneficiat de acelasi mod de fertilizare, etc). Portiunile neuniforme din parcele pot fi neglijate daca suprafata lor este mai mica de 10%. La parcelele aflate in panta sau in lunca inundabila a raurilor se va tine cont la recoltare de diferentele majore intre baza si varful pantei (argila si nutrientii vor migra dinspre varf spre baza pantei, iar in lunca invers).
         2.Probele de sol se vor preleva in general dupa recoltarea culturii precedente, dar pot fi recoltate pe tot parcursul anului. Este recomandat sa se recolteze probe de sol la cel putin 30 de zile de la momentul aplicarii ingrasamintelor sau amendamentelor.Se va evita recoltarea probelor dupa ploaie, sau cand umiditatea solului e mare, atat din cauza erorilor la determinarea azotului cat si din considerente de manipulare si omogenizare a solului.
          3.Luarea probelor partiale si alcatuirea probei medii. Odata identificate corect unitatile de aproximativ 10 ha se va trece la recoltarea efectiva a probelor. Cu cat numarul de probe partiale este mai mare cu atat va fi mai reprezentativa proba medie.In functie de cultura si destinatia terenului, probele partiale se vor recolta pe intervalul de adancime 0 – 25 cm (o cazma) pentru cereale, plante tehnice si furajere si legume si 20 – 40 cm (doua cazmale) pentru pomi fructiferi si vita de vie.
             Stabilirea punctelor  de prelevare a probelor partiale se face in functie de configuratia terenului, recoltand in zig-zag,  in diagonalele parcelelor sau in alte moduri care sa asigure uniformitatea recoltarii.
             In cadrul aceleiasi probe medii, probele partiale vor avea aceeasi greutate (aprox 100g). Probele partiale se vor amesteca la fata locului (intr-un sac de rafie sau polietilena curat) iar din proba foarte bine omogenizata se preleveaza o cantitate de 800 – 1000 grame. Aceasta reprezinta proba medie.
             Recoltarea propriu-zisa a probelor se va face cu cazmaua, sonda, sau alte ustensile. Acestea trebuie sa fie curate, sa nu contamineze proba cu rugina sau alte substante. Inainte de prelevarea efectiva se va curata solul pe o adancime de 2-3 cm pentru a elimina resturile organice (paie, coceni, radacini, frunze, etc). Se va folosi o cana sau alt recipient de aproximativ 100 – 200 ml si se umple la ras cu pamant maruntit. Solul astfel prelevat se pune in pungi de hartie sau de plastic si se eticheteaza.
           4.Pentru interpretarea corecta a rezultatelor dar si pentru cercetari ulterioare se impune etichetarea fiecarei probe. Informatile sunt necesare nu doar pentru a identifica proba dar si pentru a putea face in urma analizelor recomandari de fertilizare si amendare cat mai relevante.Probele etichetate se vor trimite indata la laborator, iar daca acest lucru nu este posibil imediat, se pot pastra pana la expediere in frigider (max 10-15 zile la 2-5°C).
               Se va completa fisa de informatii pentru fiecare proba,iar aceasta trebuie sa contina urmatoarele date:
                – datele de identificare complete ale beneficiarului (adresa, telefon, email)
                – datele de identificare complete ale unitatii analitice(ferma, parcela, lotul, sera, etc )
                – numarul probei, adancimea si data la care a fost prelevata
                – cultura precedenta – recolta obtinuta
                – cultura actuala (sau viitoare) – recolta scontata
                – metoda de irigare (daca e cazul)
                – alte mentiuni daca e cazul

 

INFORMATII PRIVIND COSIREA CAPSUNULUI

              Cosirea căpșunului este o operatiune importantă în obținerea de randamente mari și producții ridicate. Căpșunul este o specie care se preteaza în țara noastră pe diferite tipuri de sol sau în mai multe sisteme de cultură.
              Plantele de căpșuni pot da randamente ridicate de producție dacă se respectă câteva verigi tehnologice importante.
              Una dintre cele mai frecvente întrebări adresate este legată de cosirea plantelor , când se face tunderea sau cosirea căpșunului?
              Cosirea căpșunului sau tunderea frunzelor de căpșuni este o operație foarte importantă care trebuie făcută la timp. La soiurile de căpșuni neremontante, cu o singură producție de vară, frunzele se elimină imediat după recoltare. Perioada optimă pentru cosirea frunzelor este vara, în luna iulie până spre sfârșitul lunii.
              Important!!! Nu se cosesc frunzele în primul an de la plantare. Indiferent dacă plantăm toamna și obținem o mică recoltă în primul an fie primăvara, frunzele nu se elimină în primul an. Daca plantăm vara în iunie cu plante frigo, fruzele se vor cosi vara următoare după recoltă. La plantarea de toamnă sau primăvară, frunzele se elimină doar în anul doi după recolta maximă.
               Atenție!!! Căpșunii nu se cosesc toamna. Este important ca plantele să intre în iarnă cu un foliaj bogat pentru ca plantele să acumuleze cât mai multe substanțe de rezervă pentru producția de anul următor.
                                     Cum se cosesc căpșunii?
               Căpșuni în sistem clasic :
                          -plantele de căpșuni se cosesc sau se tund de la baza plantei la 2-3 cm peste nivelul coletului.
                          -cosirea căpșunului se poate face mecanizat cu tractorul – cositoare cu discuri sau cu motocositoare
                          -manual se poate face cu o motocoasă de umăr cu fir sau coasă manuală.
               Căpșuni pe folie:
                           -in sistemul de cultură pe folie, lucrarea se face doar manual, cu foarfeca pentru gard viu, seceră manuală sau motocoasă cu fir cu mare grijă.
               Căpșuni remontanți:
                           -la soiurile remontante(ex.Albion) nu se cosesc frunzele în timpul verii,se vor elimina frunzele mai bătrâne, pătate sau bolnave pentru întinerirea plantei.
            Lucrări care se realizeaza după cosirea căpșunului:
                         -imediat după cosire o să fie eliminate din teren frunzele tăiate, acest lucru ne ajută să eliminăm sursa de boală din plantație.
                          -după cosire, este necesară o irigare bună și fertilizare de bază pentru refacerea foliajului și înnoirea plantelor.
                          -este foarte indicat un tratament cu produse cuprice la 10 zile după cosire și un biostimulator .

 

 

INFORMATII PRIVIND PLANTAREA CAPSUNULUI

           Plantarea căpșunului se poate face toamna și primăvara-vara. Pentru toate perioadele de înființare a culturii se folosesc stoloni de căpșuni. Epoca de plantare se realizează toamna între 10 septembrie şi 15 octombrie, primăvara în perioada martie – aprilie sau vara în perioada iunie-iulie.
          Plantarea manuală implică trei operaţiuni:
                      -execuţia gropii cu plantatorul sau cu sapa la 10-15 cm adâncime;
-introducerea stolonilor în gropi;
-strângerea pământului pe lângă rădăcini, astfel încât acestea să facă masă cu solul.
           Plantarea mecanică se realizează cu ajutorul maşinilor de plantat răsaduri de legume care se adaptează la sistemul de plantare al stolonilor de căpşuni.
           Sistemele de plantare folosite sunt:
                       -în rânduri simple, cu distanţa între rânduri de 60-100 cm, în funcţie de sistemul de întreţinere a solului (manual sau mecanizat) şi 20-25 cm între plante pe rând pe teren nemodelat;
-în benzi, pe teren modelat, în biloane de 2 sau 4 rânduri. Distanţele de plantare sunt de 35 cm între rândurile din bandă, 85-95 cm între benzi şi 20-25 cm între plante pe rând.
                                 Plantarea căpșunului în sere sau solarii
            Modalitatea de plantare este aceeaşi ca la plantarea în cultură liberă. Schema de plantare este în benzi de 2-5 rânduri pe teren modelat, în biloane, sau plan cu distanţa între benzi de 85-95 cm, între rânduri pe bandă de 35 cm, iar între plante pe rând de 20-25 cm.
            Plantarea de toamnă a căpșunului se face cu stoloni recoltaţi direct din stoloniere (nerefrigeraţi) şi se declanşează în luna septembrie şi poate continua până la sfârşitul lunii octombrie, în funcţie de temperaturile de îngheţ ale solului.
           Plantarea de primăvară a căpșunului sau cea de vară se face cu stoloni direct din stolonieră (nerefrigeraţi), până la sfârşitul lunii aprilie şi cu stoloni refrigeraţi până în luna iunie.
            Fasonarea stolonilor constă în îndepărtarea resturilor de filamente şi frunze uscate, menţinându-se 1-2 frunzuliţe. Rădăcina nu se scurtează, deoarece este necesară pentru a asigura buna fixare de pământ a stolonilor.
           Mocirlirea stolonilor condiţionează în bună măsură prinderea la plantare, asigurând aderarea intimă a particulelor de sol la fasciculul de rădăcini. Astfel, mocirlirea se realizează prin introducerea sistemului radicular într-un amestec de consistenţa smântânii realizat din pământ (de preferinţă galben), bălegar proaspăt de bovină şi apă. Această „procesură” nu este obligatorie atunci când bilonul este aprovizionat aprovizionat suficient cu apă.
            Principalele condiţii pentru reuşita plantarea stolonilor de căpșuni:
                      -poziţia rădăcinilor care trebuie să fie perfect verticală şi dreaptă în gropi;
-coletul stolonilor să fie la nivelul solului;
-mugurele central să fie deasupra solului;
-solul să fie bine tasat prin călcare în jurul plantelor, astfel că, la prinderea uşoară de frunze, plantele să opună rezistenţă;
                      -irigarea culturii.

 

INFORMATII PRIVIND LUCRARILE CE SE REALIZEAZA PRIMAVARA IN LIVEZI

 
                      La inceputul primaverii este recomandat ca in livezi sa se realizeze taieri la arbustii fructiferi-coacaz,mur,zmeur; deoarece acestia pornesc forte devreme in vegetatie.Lucrarile de care au nevoie acesti arbusti sunt simple si cinstau in inlaturarea ramurilor care au rodit anul trect,se recunosc dupa faptul ca sunt uscate.Se vor inlatura deasemenea si ramurile anuale slabe sau acre sunt dese si nu produc mult; se vor lasa aproximativ 20 de ramuri /metru ,la o distanta de 10 cm una de alta.Ramurile ramase trebuie sa fie bine dezvoltate si vor fi scurtate la varf,pana in dreptul unui mugure bine dezvoltat.
                        Tot in primavara se realizeaza taierile la samburoase:cais,piersic,cires.Piersicul este o specie foarte delicata,motiv pentru care la taieri se indeparteaza toate ramurile de rod amplasate dedesubtul si deasupra ramurilor de schelet si semischelet si se lasa numai cele laterale, care sa raresc si ele la 12-15 cm una de alta;pomul va beneficia astfel de lumina, caldura, substante ajutatoare si nutrienti din plin si pe interiorul coroanei.
                         La cais prun, cires si alte specii de pomi vigurosi care dezvolta coroane inalte, acestea se scurteaza la 2,5 – 3 m prin scurtarea ramurilor de schelet,se vor elimina mijlocul de ramuri pentru ca lumina sa poata patrunde.
                         Dupa realizarea taierilor din livada se vor inlatura crengile taiate, care se maruntesc pentru adaugare in compost sau se leaga cu sforicele in legaturi mici putand fi folosite drept combustibil pentru foc.Dupa ce s-au realizat toate taierile necesare se va proceda la efectuarea stropirilor,stropirile din primavara actioneaza ca un bandaj pe taierile efectuate,impiedicand astfel imbolnavirile.
                         Dupa cateva zile se trece la varuirea trunchiurilor,operatiune care are ca scop combaterea unor boli,  in primul rand, prin rolul dezinfectant al varului dar mai ales prin efectul de neatragere al razelor solare. Primavara cand sunt variatii mari de temperatura intre zi si noapte, trunchiurile copacilor se incalzesc foarte tare ziua si se racesc noaptea, aceasta alternanta de temperatura duce in primul rand la pornirea in vegetatie prematura, cand inca noaptea este rece, cat si la microfisuri in scoarta trunchiului in care se adapostesc daunatorii sau ciupercile daca este umed.
In cazul in care livada este intr-o zona des afectata de bruma, din timp vor fi pregatite musuroaie de paie carora li se va da foc ,pentru a fumega in serile mai reci, in interiorul livezilor.

 

 

 

INFORMATII PRIVIND PLANTAREA SI INGRIJIREA PIERSICULUI

                            Piersicul (Prunus persica) este un pom fructifer originar din China, de vigoare mica, putand atinge maxim 8 metri inaltime. Piersicul iubeste caldura, fiind afectat de ingheturile tarzii ; in ciuda acestui fapt productia este constanta timp de 10-15 ani. Frunzele au o forma lanciolata,florile sunt mici, solitare, de culoare variata (roz-alb); fructul este o drupa globuloasa cu o pulpa fina, aromata si suculenta. Piersicile au o valoare alimentara ridicata, fiind recomandate in alimentatia bolnavilor de ficat sau de rinichi, copiilor anemici sau a persoanelor aflate in convalescenta; ele contin: zaharuri, proteine, vitamine ( B1, B2, B6, A, E), potasiu, fosfor, calciu, sodiu, zinc, fier, cupru.
                                 Informatii privind cresterea si fructificarea .
                          Piersicul formeaza un sistem radicular foarte bogat, majoritatea radacinilor se gasesc la 50-80 cm adancime; indiferent de densitatea de plantare radacinile pomilor nu se intrepatrund. Partea aeriana a piersicului creste rapid in primii ani de vegetatie, emite 2-3 serii de lastari care aglomereaza coroana; dupa intrarea pe rod intensitatea cresterilor vegetative scade. Piersicul fructifica bine la 2-3 ani de la plantare, fiind o specie precoce; fructifica anual, fara sa fie afectat de alternanta de fructificare.
                                 Informatii privind clima si solulu.
                           Piersicul este pretentios la caldura si nu se adapteaza pe deplin la conditiile climatice din Romania; piersicul are nevoie de aproximativ 3000 de grade Celsius pe toata perioada de vegetatie. Pe timpul iernii rezista la temperaturi de – 24 grade Celsius, mugurii rezista la temperaturi de – 3.9 grade Celsius, iar florile avorteaza la temperaturi mai mici de  -3 grade Celsius. Piersicul rezista la seceta prelungita, dar pentru productii ridicate apa devine un factor limitativ; in lipsa apei fructele raman mici, turtite, productia fiind diminuata atat calitativ cat si cantitativ; piersicul reactioneaza bine la irigare. Excesul de apa din sol determina asfixierea radacinilor. Pomul are nevoie de lumina, pentru a valorifica bine radiatia solara, taierile trebuie sa asigure o buna aerisire a coroanei ; livada trebuie amplasata doar pe versantii cu expozitie sudica. Daca pomul duce lipsa de lumina lastarii cresc putin, pomii sunt sensibili la ger, iar productia este slaba din punct de vedere cantitativ sau calitativ.
                                  Informatii privind pregatirea terenului.
                           Piersicul se planteaza pe soluri fertilie, bine expuse ;daca terenul este in panta, pomii se planteaza numai in partea superioara (acest amplasament reduce pierderile cauzate de ingheturile tarzi). Randurile trebuie orientate pe directia nord-sud, lucru care reduce pierderile cauzate de ingheturile tarzi. Daca plantatia se infiinteaza pe un teren care a fost utilizat ca livada, terenul se pregateste cu 1-2 ani inainte; pentru refacerea structurii solului si eliminarea focarelor de infectie, terenul se poate cultiva cu ierburi perene. Daca parcela este puternic infestata cu buruieni, puteti aplica urmatoarele erbicide: Roundup Classic, Roundup Energy.
                            Fertilizarea de baza se poate face cu 30-40 t /ha gunoi de grajd ; este recomandata desfundarea terenului (la 60 cm) pentru ca radacinile pomilor sa se dezvolte usor. Daca nu se poate realiza aceasta lucrare solul se sapa manual ,toate corpurile straine din sol se aduna si se elimina din parcela. Pentru o plantare de precizie, se poate realiza pichetarea terenului,fiind operatiunea prin care se marcheaza pe teren, pozitia fiecarui pom.
                                  Informatii privind plantarea.
                          Perioada optima de plantare pentru majoritatea speciilor pomicole este toamna, se recomanda urmatoarea schema de plantare: 5 metri distanta intre randuri si 4 metri distanta intre plante pe rand.
                          Inainte de plantare se realizeaza fasonarea radacinilor,eliminandu-se astfel portiunile vatamate si de a netezi ranile de pe radacina ; radacinile moarte se inlatura complet, iar cele verzi se scurteaza cu 7-8 cm ;operatiunea are ca scop mentinerea unui sistem radicular cat mai sanatos. Fasonarea se realizeaza doar daca puietul a fost scos din sol recent. Dupa fasonare urmeaza mocirlirea radacinilor , care consta in introducerea radacinii intr-un amestec de pamant galben, gunoi de grajd proaspat si apa. Stratul de mocirla are rolul de a asigura o umiditate mai mare in jurul sistemului radicular , mocirla trebuie sa aiba consistenta smantanii. Daca puietii au fost transportati pe distante mari, inainte de mocirlire, se introduc intr-un vas cu apa timp de 2 ore cu scopul de rehidratare a radacinilor.
                          Plantarea incepe cu saparea gropii , daca terenul nu a fost lucrat groapa trebuie sapata cu 2-3 luni inainte si sa aiba urmatoarele dimensiuni: 100 x 100 x 80 cm; daca terenul a fost lucrat corespunzator groapa se sapa cu 1-2 zile inainte sau chiar in aceeasi zi, iar in aceasta situatie groapa va avea urmatoarele dimensiuni: 40 x 40 x 40 cm. La baza gropii se introduce un amestec format din pamant fertil scos din partea superioara a gropii si gunoi de grajd bine descompus ; puietul se introduce in groapa astfel incat radacina sa stea pe stratul fertil de la baza (introdus in prealabil). Dupa ce radacinile au fost acoperite cu 10 cm de sol se excuta prima tasare a solului ,la plantare trebuie sa se realizeze un contact strans al radacinilor cu solul. Adancimea de plantare se calculeaza astfel incat punctul de altoire sa fie la 3 cm deasupra solului si orientat spre nord; dupa plantare, langa puiet se introduce un tutore si se uda foarte bine. Pomul poate fi invelit cu materiale de protectie impotriva rozatoarelor.
                              Informatii privind lucrarile de intretinere.
             
                           In primavara, pomilor li se asigura necesarul de apa, pentru a asigura prinderea puietilor irigarea este obligatorie. In jurul pomilor solul se sapa superficial sau se poate acoperi cu resturi vegetale (mulcire); mulcirea mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva apa din sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere.
In prima primavara pomul se scurteaza la 80 cm; dupa ce pomul a pornit in vegetatie toti mugurii pana la inaltimea de 50 cm se elimina. Din partea superioara a pomului se aleg 3-4 lastari dispusi uniform pe pom, pentru a forma primul etaj al coroanei. Restul lastarilor se elimina de pe planta. In al doilea an de vegetatie, lastarii alesi se scurteaza la lungimea de 50 cm, deasupra unui mugure orientat spre exterior. Ramura de prelungire a axului trebuie sa fie mai inalta cu 25 cm decat primul etaj al coroanei. Aceasta se poate corecta printr-o taiere executata deasupra unui mugure exterior. Pe cele 3-4 ramuri principale se lasa 2-3 lastari de prelungire. Restul cresterilor se elimina.
                          In al treilea an lastarii de prelungire ai ramurilor principale se scurteaza la 50-60 cm, taierile se fac deasupra unui mugure orientat spre exterior. Pe axul central se vor alege 3-4 lastari dispusi uniform pe pom pentru a forma un nou etaj ;se elimina ramurile concurente si cele ce se umbresc reciproc ; ramurile ramase pe ax se vor scurta la 10-15 cm pentru a fructifica. In timpul verii se vor elimina lastarii lacomi, ramurile concurente si cele de pe partea superioara (coama) a ramurilor principale.
                         In al patrulea an lastarii alesi pentru a forma noul etaj din coroana se scurteaza, astfel incat sa fie mai sus cu 20-25 cm decat primul etaj, astfel se formeaza coroana piersicului.
                         Dupa patru ani de taieri severe, pomul incepe sa rodeasca bine ; din acest moment taierile vor mentine forma coroanei si vor norma incarcatura de rod. In aceasta perioada prin taieri se vor elimina lastari lacomi, ramurile uscate sau bolnave si se va mentine un echilibru intre crestere si fructificare, astfel incat pomul sa nu se epuizeze.
                        Taierile din timpul verii sunt mai usor suportate de piersic, datorita capacitatii sale de regenerare; in acesta perioada se vor elimina lastarii lacomi si ramurile ce se intersecteaza. Varfurile lastarilor tineri se elimina, operatiunea determina dezvoltarea mugurilor situati sub locul de taiere. Toate taierile se executa la un unghi de 45 grade, iar ranile mai mari de 2 cm se vor acoperi cu mastic, apa scurgandu-se usor de pe rana.
                         Pentru a dirija cresterea si fructificarea pomilor se pot realiza o serie de operatiuni numite: schimbarea pozitie ramurilor ; ele sunt reprezentate de : Dresarea ramurilor, Inclinarea ramurilor si Arcuirea ramurilor.
               Dresarea ramurilor – este operatiunea care consta in schimbarea pozitie naturale a ramurilor, in sensul aproprierii de verticala; aceasta determina cresterea si fortificarea ramurii respective. Operatiunea se realizeaza in faza de maturitate a pomilor , deoarece in aceasta faza cresterile vegetative lipsesc, iar acesta operatiune duce la intinerirea coroanei.
                Inclinarea ramurilor – este operatiunea care consta in schimbarea pozitie ramurilor, in sensul aproprierii de orizontala ; aceasta determina cresterea mugurilor de rod pe ramura respectiva si duce la aerisirea coroanei. Ramurile pot fi inclinare sub orizontala pentru a se obtine o rodire abundenta. Operatiunea se practica in faza de tinerete a pomilor, atunci cand cresterile vegetative sunt predominante.
                Arcuirea ramurilor – prin acesta schimbare de pozitie, partea bazala ramane ascendenta, iar partea terminala este inclinata sub orizontala (descent); operatiunea determina atat cresterea vegetativa a ramurei, cat si garnisirea ei. Pomii carora li s-a aplicat arcuirea incep sa rodeasca mai devreme cu 2-3 ani.
                         Piersicul este pretentios fata de sol , caz in care se recomanda ca terenul din livada sa fie lucrat sau cultivat cu ierburi perene. In conditii de irigare , pe intervalul dintre randuri se pot cultiva plante legumicole sau arbusti fructiferi (tomate, ardei, vinete, ceapa, ustusoi, cartofi). Terenul se poate erbicida, dar numai dupa 2-3 ani de la plantare (Centurion, Agil, Fusilade Forte, Pantera, Leopard).
                         Riscul de aparitiei a brumelor si ingheturilor tarzii a crescut; pentru a proteja pomii de aceste variatii de temperatura se poate apela la operatiunea numita fumigatie, ea consta in arderea unor materiale usor de aprins, dar care produc o cantitate mare de fum (cauciucuri, paie, gunoi de grajd, reziduuri petroliere, turba, etc). Materialele se amplaseaza sub forma de gramezi, pentru un hectar sunt necesare 80-100 de gramezi; aceasta operatie tehnologica protejeaza pomii pana la temperatura de -3 grade Celsius.
                         Datorita faptului ca este o specie foarte productiva, piersicul are nevoie de fertilizare suplimentara. Pentru a produce o tona de fructe acesta consuma: 10 kg de azot, 2 kg de fosfor, 8 kg de potasiu; pe langa macroelemente pomul consuma si fier, bor, zinc, magneziu, etc. In cazul livezilor tinere se recomada aplicare de 20 t/ha gunoi de grajd (aplicat la 2-3 ani) si 300 kg/ ha ingrasamant complex NPK, aplicat anual. Plantatia matura se fertilizeaza cu 500 kg/ha ingrsamant complex NPK (aplicat anual) si 40 t /ha gunoi de grajd (aplicat la 2-3 ani). Pentru asigurarea necesarului de microelemente se recomanda aplicarea fertilizarii foliare( Cropmax, Amalgerol, BlackJak, Terra-Sorb, Florone, Raykat Engorde).
                         Pentru atingerea potentialului de productie este necesara irigarea plantatiei ;prin udarea pomilor in faza de intrare in parga (precoacere) a fructelor se poate obtine un spor de productie de 25 %. In functie de conditiile climatice se pot aplica 4-5 udari cu norme de 400-600 metri cubi/ha ; cele mai bune rezultate se obtin prin aplicarea apei pe brazde si prin picurare.
                         Datorita faptului ca piersicul are o fertilitate foarte mare, el formeaza mai multe fructe decat potentialul sau de sustinere si de hranire; pentru a se evita ruperea si epuizarea, pomul are nevoie de o rarirea a fructelor. Operatiunea se realizeaza la sfarsitul lunii iunie si trebuie finalizata inainte ca samburele sa se intareasca; pe ramuri se asigura o distanta de 10 cm intre fructe; cu aceasta ocazie se elimina si piersicile deformate si cele anormal dezvoltate.
                         Piersicul este atacat de o serie de boli si daunatori care creaza mari probleme; netratate duc la compromiterea recoltei, defolierea pomilor, iar in cazuri grave pot distruge toata plantatia. Pentru a distruge focarele de infectie din livada, se aplica tratamente in timpul repausului vegetativ (iarna), tratamentele se vor aplica in ferestrele iernii cand temperatura este mai mare de 5 grade Celsius.
                         Pentru combaterea bolilor se aplica produse pe baza de cupru; primul tratament se aplica dupa caderea frunzelor , iar a doua stropire cu produse pe baza de cupru, se face primavara la dezmugurit; substantele se dizolva in apa si se pulverizeaza pe toata suprafata pomilor, de la baza solului si pana la nivelul crengilor (Zeama Bordeleza, Champ, Funguran). Tratamentele se aplica in zilele insorite, cu temperaturi peste 6-7° C, astfel incat solutia sa nu inghete pe plante. La 7-10 zile de la aplicarea tratamentelor cuprice, se face o stropire cu ulei horticol (150 ml la 10 l de apa) (Confidor Oil sau Ovipron ).
                                 Informatii privind recoltarea
                          Fructele ajung la maturitate esalonat, recoltarea se face prin 2-3 treceri. Piersicile au capacitatea de postmaturare , recoltarea se poate face inainte de maturitatea de consum. Piersicile pot fi pastrate in depozite frigorifice timp de 2-3 saptamani. Recoltarea se realizeaza pe vreme uscata si racoroasa. Fructele se daseaza impeuna cu penduculul (codita), fara a pune presiune pe pulpa.