Pomicultura este un domeniu care a început să intereseze tot mai mult în ultima vreme, unii oameni retrăgându-se în mediul rural pentru a se relaxa practicând această îndeletnicire sau pentru a pune bazele unui business de succes. Plantarea pomilor fructiferi pare un procedeu simplu, însă nu este deloc așa. Operațiunea presupune multă atenție și informare în prealabil, în așa fel încât sa nu apara posibile greseli ce ar pune in pericol puietii. Indiferent ca se doreste infiintarea unei livezi sau doar plantarea catorva pomi fructiferi in gradina casei, este obligatoriu sa fie parcursi cativa pasi anume pentru a garanta rezultate bune si recolte bogate. 

Perioada propice plantarii pomilor fructiferi

Perioada de repaus vegetativ este cea corecta pentru sadire. De regula, aceasta operatiune se va face in luna octombrie, imediat dupa ce frunzele au cazut, sau in luna martie, inainte de inceperea vegetatiei.   

Pomii se pun in pamant toamna, din luna octombrie, inainte de a da primul inghet, doar dupa ce au avut loc lucrarile de curatare sau de aplicare a tratamentelor impotriva rozatoarelor. Motivul este acela ca radacinile se prind mai usor in sol, umiditatea fiind mai ridicata, dar si ca pomii plantati toamna intra in vegetatie primavara, cu 10 zile mai devreme decat cei saditi in martie sau aprilie.  

Sfaturi utile despre plantarea pomilor fructiferi

Pomii fructiferi si arbustii pot fi plantati de oricine, indiferent de sex sau varsta, deoarece nu necesita forta fizica deosebita sau etape complicate si greu de inteles. Este bine, totusi, ca gradinarul amator sa se informeze corect pentru a putea beneficia de roadele pomilor sai. 

Un lucru pe care putini il cunosc este faptul ca, inainte de a fi cumparat, pomul trebuie sa fie atent studiat, acest lucru garantand prinderea lui. Un produs bun este cel cu o inaltime de cel putin 1 metru, cu varsta de 1-2 ani. Daca are mai mult de 2 ani, atunci trebuie sa aiba coroana bine formata. Tulpina si radacina unui pom fructifer sanatos nu prezinta semne de uscaciune, ele fiind bine hidratate. 

Pregatirea pamantului pentru plantarea pomilor fructiferi

Inainte de a incepe plantarea se vor sapa gropile. Procedeul trebuie executat din timp si nu in ziua plantarii. Luna august poate fi perioada optima in acest sens. Alegerea solului este esentiala inainte de sadire, pentru ca, in functie de acest aspect, pomii vor rodi bogat sau nu. Aportul nutritiv va fi sporit cu ajutorul unor ingrasaminte (gunoi de grajd sau pamant de compost), insa nu vor fi puse imediat, ci mai tarziu, altfel radacinile ar putea sa se arda. 

Pentru pregatirea terenului intr-un mod adecvat, se vor folosi utilaje specifice si se vor parcurge urmatoarele etape:

• Defrisarea pamantului;
• Modelarea terenului (sa nu existe zone mai inalte sau mai joase);
• Desfundarea solului (se face cu ajutorul plugului);
• Parcelarea sau impartirea in parcele dreptunghiulare, patrate sau tip triunghi;
• Pichetarea sau marcarea pe teren a locurilor in care se vor sapa gropile.

Un alt procedeu care nu poate fi uitat este mocirlirea. Practic, se pregateste un amestec format din pamant, galben, gunoi de grajd (balega de vaca) si apa, in care sunt introduse radacinile. De ce? Se pare ca operatiunea ajuta la vindecarea ranilor si stimuleaza cresterea altor radacini. Este important ca mocirlirea sa se faca departe de soare sau de vant puternic, altfel amestecul s-ar putea usca pe radacini inainte de a fi introdus pomul in groapa.

La ce distanta se planteaza pomii fructiferi

Specialistii raspund la aceasta intrebare foarte simplu. Pentru fiecare specie este nevoie de o anumita distanta, dar depinde si de portaltoiul folosit. Exista pomi fructiferi care au coroana foarte bogata (si atunci nu ar trebui plantati unul langa altul), altii care iubesc lumina naturala si tot asa. Un exemplu in acest sens este nucul cu o coroana foarte mare, care umbreste totul in jur, asa ca are nevoie de un spatiu mai mare de dezvoltare. Ciresul necesita 5 metri distanta intre randuri si 5 metri distanta intre pomi. 

Cine vrea sa calculeze numarul de pomi de care are nevoie trebuie sa tina cont de suprafata pe care o are la dispozitie, de specia pe care vrea sa o planteze si de distanta care trebuie sa fie lasata intre pomi.  

Pasii pentru plantarea pomilor fructiferi

Sadirea se va face intotdeauna in functie de sfaturile celor cu experienta, urmarind cativa pasi corecti ce garanteaza obtinerea unor rezultate foarte bune. Desi tentatia este foarte mare pentru gradinarul amator de a introduce puietul in gaura sapata in pamant, pe loc, totusi, este bine sa nu o faca si sa respecte indicatiile specialistilor. 

• Dupa ce au fost achizitionati, pomii se pun in apa cam 1-2 ore, permitand radacinilor sa absoarba cat mai multa apa pentru a se hidrata din plin;
• Groapa trebuie sapata cu mai mult timp inainte (cu 40-60 de zile). Ea trebuie sa fie mai mare, de cel putin doua ori fata de radacinile pomului. Acest procedeu se face cu ajutorul unui motoburghiu, echipament care faciliteaza forarea pamantului, ideal pentru saparea gropilor din livada. Unealta porneste usor si poate fi folosita de o singura persoana;

• Apoi, se amesteca pamantul sapat cu cel de calitate, utilizat pentru plante, si se toarna la baza gropii;
• Se introduce pomul in pamant si se lasa portaltoiul cam 10 cm deasupra solului, ceea ce duce la evitarea aparitiei lastarului salbatic;
• Se umple groapa, se apasa cu picioarele bine si se modeleaza marginea de udare;
• Se uda puietul proaspat plantat si se acopera pamantul de deasupra cu coaja ornamentala pentru a-l feri de razele puternice ale soarelui;
• In cazul in care gradina sau livada nu este imprejmuita si exista riscul sa intre aici animale care ar putea sa distruga puietul, trebuie sa se protejeze bine zona sau fiecare copac in parte (cu plasa de sarma, de exemplu);
• Stabilitatea este vitala, asa ca puietul va fi legat bine de un tarus din lemn (niciodata cu sarma sau cu cablul din plastic). Legarea se practica des, pentru ca radacinile sunt inca fragile si nu au fost bine ancorate in pamant. Astfel, sansele de viata vor spori insemnat. 

Unele persoane se intreaba daca pot muta dintr-un loc in altul pomii fructiferi. Da, se poate, mai ales daca este vorba despre cei tineri. Pomii maturi sunt mai greu de mutat si necesita o atentie sporita. Procedeul cuprinde cateva etape esentiale pentru reusita:

• Transplantarea pomilor fructiferi si a altor arbusti floricoli se face in luna martie;
• Se alege noul loc in care vor fi plantati, in asa fel incat sa le ofere lumina naturala 5-6 ore dimineata si loc suficient care sa permita dezvoltarea pana la maturitate;
• Pentru a preveni ruperea ramurilor, trebuie legate cu sfoara inainte de a avea loc mutarea propriu-zisa;
• Se dezgroapa pomul cu ajutorul unei lopeti ascutite, cu multa atentie, de la o distanta de 30-40 cm de pom, jur-imprejur;
• Dupa ce radacina s-a desprins se va muta cu roaba la locul potrivit, unde se sapa iarasi o groapa, de doua ori mai mare decat radacinile. Se plaseaza pomul in centru si se umple cu pamant spatiul gol. Se batatoreste bine solul pentru a elimina aerul si se uda bine. Zona din jurul pomului trebuie sa fie acoperita cu 2-3 cm de mulci. 

Greseli frecvente de plantare a pomilor fructiferi

Din pacate, nu toata lumea se pricepe sa planteze pomi fructiferi, iar esecul poate fi rasunator uneori. De cele mai multe ori, are loc din cauza greselilor facute, care duc inevitabil la uscarea arborilor, la rod de calitate slaba sau la cresterea ineficienta. Dintre greselile des intalnite pot fi mentionate urmatoarele:

• Unii gradinari amatori planteaza pomii achizitionati in soluri argiloase, care retin foarte multa apa si in timp devin mlastinoase. Astfel, radacinile putrezesc si, in scurt timp, se usuca;
• O greseala foarte des intalnita este facuta de amatorii ce cumpara pomii si ii pun intr-o groapa sapata chiar in aceeasi zi. Specialistii recomanda saparea gropii cu mult timp inainte, in asa fel incat solul sa se aeriseasca si sa se sterilizeze, ceea ce duce la prevenirea aparitiei bolilor si la favorizarea dezvoltarii radacinilor;
• Uneori, gropile sunt facute prea mari sau prea mici, iar acest lucru dauneaza pomilor. Daca groapa este prea mica, atunci nu ofera spatiu suficient pentru dezvoltarea radacinilor, daca este prea mare, atunci incepe tarziu vegetatia si lastarii dau mai greu. Cateodata, pomul este introdus in gaura aproape de suprafata solului, ceea ce este iarasi o greseala, pentru ca in timpul secetei exista o mare probabilitate sa se usuce;

• Ingrasamintele sunt extrem de folositoare, dar nu cand se planteaza pomii. Substantele pot provoaca arsuri, ceea ce va duce inevitabil la uscarea pomilor;
• Persoanele care nu indeparteaza buruienile de langa copaci vor avea surpriza neplacuta de a observa cum le afecteaza cresterea, buruienile secand solul de minerale;
• Daca sadirea se face in graba, gradinarul ar putea sa uite sa fasoneze radacinile, iar acest lucru ar putea sa duca la alte probleme. Specialistii recomandata sa fie inlaturate radacinile cu 3-4 cm sau doar pe cele vatamate;
• O alta greseala este plantarea imediat ce pomii sunt primiti prin curier. Daca operatiunea se face pe loc, atunci uscarea este inevitabila. Pentru a impiedica distrugerea iremediabila, dupa ce sunt primiti ar trebui hidratati cam 1-2 ore si apoi se va putea trece la sadirea propriu-zisa;
• Distanta de plantare trebuie respectata pentru fiecare specie in parte, altfel coroana nu se va dezvolta cum trebuie sau puietul nu va putea creste din cauza umbrei. Pozitionarea trebuie sa fie facuta in asa fel incat sa existe lumina din belsug, in jur de 7-8 ore pe zi. Unele specii sunt mari iubitoare de lumina, cum ar fi piersicul, caisul sau ciresul, dar altele sunt mai putin pretentioase (prun, mar, par, visin);
• Iarna nu este, de regula, un anotimp propice plantarii pomilor fructiferi. Totusi, daca temperaturile nu sunt unele de inghet, atunci sadirea se poate face;

Din pacate, nu toata lumea se pricepe sa planteze pomi fructiferi, iar esecul poate fi rasunator uneori. De cele mai multe ori, are loc din cauza greselilor facute, care duc inevitabil la uscarea arborilor, la rod de calitate slaba sau la cresterea ineficienta. Dintre greselile des intalnite pot fi mentionate urmatoarele:

• Unii gradinari amatori planteaza pomii achizitionati in soluri argiloase, care retin foarte multa apa si in timp devin mlastinoase. Astfel, radacinile putrezesc si, in scurt timp, se usuca;
• O greseala foarte des intalnita este facuta de amatorii ce cumpara pomii si ii pun intr-o groapa sapata chiar in aceeasi zi. Specialistii recomanda saparea gropii cu mult timp inainte, in asa fel incat solul sa se aeriseasca si sa se sterilizeze, ceea ce duce la prevenirea aparitiei bolilor si la favorizarea dezvoltarii radacinilor;
• Uneori, gropile sunt facute prea mari sau prea mici, iar acest lucru dauneaza pomilor. Daca groapa este prea mica, atunci nu ofera spatiu suficient pentru dezvoltarea radacinilor, daca este prea mare, atunci incepe tarziu vegetatia si lastarii dau mai greu. Cateodata, pomul este introdus in gaura aproape de suprafata solului, ceea ce este iarasi o greseala, pentru ca in timpul secetei exista o mare probabilitate sa se usuce;

• Ingrasamintele sunt extrem de folositoare, dar nu cand se planteaza pomii. Substantele pot provoaca arsuri, ceea ce va duce inevitabil la uscarea pomilor;
• Persoanele care nu indeparteaza buruienile de langa copaci vor avea surpriza neplacuta de a observa cum le afecteaza cresterea, buruienile secand solul de minerale;
• Daca sadirea se face in graba, gradinarul ar putea sa uite sa fasoneze radacinile, iar acest lucru ar putea sa duca la alte probleme. Specialistii recomandata sa fie inlaturate radacinile cu 3-4 cm sau doar pe cele vatamate;
• O alta greseala este plantarea imediat ce pomii sunt primiti prin curier. Daca operatiunea se face pe loc, atunci uscarea este inevitabila. Pentru a impiedica distrugerea iremediabila, dupa ce sunt primiti ar trebui hidratati cam 1-2 ore si apoi se va putea trece la sadirea propriu-zisa;
• Distanta de plantare trebuie respectata pentru fiecare specie in parte, altfel coroana nu se va dezvolta cum trebuie sau puietul nu va putea creste din cauza umbrei. Pozitionarea trebuie sa fie facuta in asa fel incat sa existe lumina din belsug, in jur de 7-8 ore pe zi. Unele specii sunt mari iubitoare de lumina, cum ar fi piersicul, caisul sau ciresul, dar altele sunt mai putin pretentioase (prun, mar, par, visin);
• Iarna nu este, de regula, un anotimp propice plantarii pomilor fructiferi. Totusi, daca temperaturile nu sunt unele de inghet, atunci sadirea se poate face;
• Taierile de crengi la pomii plantati toamna nu sunt acceptate. Aceste lucrari se fac doar primavara, inainte de inmugurire. 

In concluzie, plantarea pomilor si arbustilor nu este considerata o operatiune dificila nici pentru un pomicultor amator, daca se va tine cont de recomandarile si sfaturile specialistilor. Roadele bogate pot fi culese in cativa ani, iar tot ceea ce trebuie sa faca este sa ingrijeasca pomii in functie de vigoarea soiului si de sistemul de cultura adoptat.

Surse foto:

shutterstock.com

ro.pinterest.com

A

B

C

D

E

F

G

I

K

L

M

O

P

Q

R

S

T

U

Z

Pentru efectuarea altoirilor sunt necesare o serie de unelte și materiale speciale, reușita altoirii depinzând în mare măsură și de calitatea acestora. Sunt recomandate uneltele simple, comode, cu lame din oțel și mânere netede, pentru a evita rănirea celui ce altoiește, cât și a plantei.

Există mai multe tipuri de bricege de altoit la ora actuală, specifice anumitor metode de altoire:

• Briceagul oculator – confecționat special pentru altoirile în oculație (în ochi sau cu muguri). Are lama cu tăișul curbat. Pe mâner, la capătul opus lamei, este montată o spatulă fixă sau mobilă, care servește pentru desprinderea cojii de pe portaltoi.
• Briceagul copulator – are lama cu tăișul perfect drept și este lipsit de spatulă. El servește pentru altoirile în copulație, triangulație și despicătură, care necesită secțiuni lungi și perfect plane.
• Briceagul universal – este folosit pentru toate altoirile, atât cu muguri, cât și pentru altoirile cu ramuri detașate, sub coajă și copulație, triangulație, despicătură, crestătură laterală. Are lama cu tăișul drept, ca la briceagul copulator, iar pe partea opusă tăișului, aceasta este lățită sub forma unei spatule, cu care se desprinde coaja portaltoiului.
• Briceagul pentru altoirea în fluier și în fereastră este folosit pentru altoirea nucului, având o construcție specială. Pe un singur mâner sunt montate două lame paralele, distanțate între ele la 3 cm. Cu ajutorul acestui briceag se scot, atât de pe altoi cât și de pe portaltoi, inele de coajă cu muguri, având aceeași lățime de 3 cm.
• Cosorul este compus dintr-un mâner curbat și o lamă cu vârful curbat. El se folosește pentru netezirea tăieturilor făcute cu ferăstrăul și, de asemenea, la scoaterea cepilor și la suprimarea ramificațiilor mai subțiri de pe portaltoi.
• Despicătorul servește la despicarea portaltoiului pentru altoirea în despicătură. El este format dintr-un mâner cu o lamă groasă pentru despicat portaltoiul și un cioc în formă de pană, cu care se face deschiderea celor două jumătăți despicate, în vederea introducerii altoilor.
• Foarfeca de tăiat pomi se folosește pentru prelevarea ramurilor altoi și pregătirea portaltoiului. Există mai multe tipuri de foarfeci, fie cu o singură lamă tăietoare și cu una de sprijin, fie cu ambele lame tăietoare.
• Ferăstrăul de mână pentru pomi se utilizează pentru retezarea portaltoilor groși și a ramurilor groase din coroană.

Pe lângă aceste unelte, altoitorul trebuie să mai aibă o piatră fină pentru ascuțirea bricegelor și cosoarelor și o curea pe care se trage briceagul după ascuțire. Altoitorii experimentați, care execută mai multe altoiri, obișnuiesc să-și lege o fâșie de pânză curată sub forma unui bandaj la încheietura mâinii stângi, de care pot să-și șteargă cu ușurință lama briceagului de câte ori este nevoie pentru a înlătura seva, care se oxidează pe lamă, ori alte corpuri străine.

Dintre materialele necesare la altoire enumerăm: rafia, coaja de tei, benzile din folie de material plastic și masticul, folosite pentru legat.

Rafia se folosește umezită în apă 15-30 minute înainte de folosire. Este cea mai folosită deoarece se modelează ușor pe ramuri și acoperă bine tăieturile.

Masticul este folosit pentru protejarea rănilor sau a tăieturilor făcute cu ocazia altoitului. Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un mastic bun sunt: nu trebuie să fie toxic pentru plante, trebuie să se aplice ușor, să izoleze bine rănile față de mediul înconjurător, nu trebuie să crape la uscăciune sau la temperaturi scăzute, să nu se topească la temperaturile ridicate

                Gândacul de Colorado  este un dăunător care produce numeroase pagube atât în culturile de cartofi, cât și în cele de vinete sau tomate. Această insectă este originară din America de Nord, însă s-a răspândit rapid în toată Europa.

Poate fi ușor recunoscut după câteva trăsături specifice: are corpul oval, bombat în partea din spate și capul lat. Capul este de culoare galben-roșcat, cu o pată triunghiulară în zona mediană, de culoare neagră. Pe abdomen prezintă 3-4 rânduri de dungi negre, dispuse longitudinal. O dată cu dezvoltarea lui, aripile capătă o nuanță ruginie, iar după 30 de zile de la ieșirea din sol, aripile devin roz, apoi roșu-închis și uneori chiar brune. Ouăle au formă alungită, de culoare portocalie sau galbenă, sunt lipicioase și rezistente la factori chimici și fizici.

În România, gândacul de Colorado are 1-2 generații pe an, iar în anii călduroși chiar 3 generații. Acestea apar în lunile mai-iunie și iulie-august. Gândacul iernează în sol, în funcție de tipul solului și de umiditate, poate ajunge la o adâncime mai mare sau mai mică. De exemplu, în solurile umede, acesta intră până la 10-20 cm adâncime, iar în solurile nisipoase și uscate, până la 1 m. Atunci când se descoperă un nou focar trebuie să ținem seama că gândacul se deplasează în jur de 20-25 m pe oră.

Perioada de împerechere începe după cea de hrănire, mai ales în perioadele călduroase ale zilei, iar femela depune în grămezi  între 30-100 buc. de  ouă, pe dosul frunzelor sau pe tulpină,  până la sfârșitul verii. O singură femelă poate să depună între 400-1000 ouă. Perioada de incubație durează cam1- 2 săptămâni, în funcție de temperatură și umiditate.

Gândacul de Colorado este un real pericol pentru culturile de cartofi, dar și pentru solanacee. Este greu de combătut, reușind să se răspândească rapid și pe distanțe mari, iar dacă nu se intervine la timp poate distruge culturi întregi.

Cultura de cartofi este preferata gândacului de Colorado. Atunci când nu se mai găsesc plante verzi pentru hrană, pot ataca și tuberculii de cartof, în special cei ce se află la suprafața solului.

Dacă nu mai au plante de cartof, gândacii de Colorado zboară spre alte plante, următoarea pe lista preferințelor fiind cultura de vinete. Un singur adult poate consuma întreaga suprafață a unei frunze de vânătă în numai 2-3 zile, imediat după înființarea culturii. Ca și în cazul cartofului, pot consuma inclusiv vânăta.

Pe durata vieții unui gândac, acesta poate să consume o cantitate de frunze cuprinsă pe o suparafață de 30-40 cm pătrați.

Dacă nu sunt ținuți sub control, gândacii de Colorado pot provoca pagiube mari culturilor mai sus menționate. Există o serie de metode naturale pentru combaterea lor, precum: plasarea plantelor de hrean, coriandru sau gălbenele printre cartofi; stropirea lor cu infuzie de gălbenele și ceai de muștar sălbatic sau adunarea manuală a insectelor. Acestea nu sunt la fel de eficiente precum insecticidele și nu pot fi aplicate decât la suprafețe mici, având eficacitate redusă.

Dintre insecticide specialiștii recomandă:

FASTAC ACTIVE – poate combate atât ouăle, cât și larvele sau adulții și acționează prin ingestia și contactul gândacului din Colorado cu substanța activă a produsului, alfa-cipermetrin. Avantajul folosirii tratamentului cu acest insecticid este rezistența la apă, singura condiție fiind ca produsul să se usuce complet înainte de începerea ploii.

Tratamentul trebuie aplicat astfel încât să acopere uniform plantele cu soluție, iar numărul maxim de tratamente care pot fi aplicate culturii de cartof afectate de gândacul din Colorado este de maximum două aplicări, la intervale de 7-10 zile. Doza care poate fi administrată este de 0,25 l/ha.

ACTARA 25 WG – este insecticid sistemic cu efect de lungă durată, ce combate un spectru larg de dăunători la un număr mare de culturi. Acționează prin contact și ingestie. Produsul pătrunde rapid în plantă și apoi este transportat ascendent (acropetal) prin sistemul vascular, protejând întreaga plantă, precum și noile creșteri. Combate dăunătorii atât în stadiul de larvă, cât și de adult.

Utilizat pentru combaterea dăunătorilor care afectează culturile de cartof sau cultura în câmp a vinetelor, respectiv gândacul de Colorado și afidele, doza recomandata de Actara 25 WG este de 0,08 kg/hectar, respectiv 0,06 kg/hectar, iar timpul de pauză, adică intervalul minim de timp de la aplicarea ultimului tratament până la recoltare, este de 14 zile și respectiv, 3 zile.

CALYPSO 480 SC– este un insecticid care acționează asupra insectelor dăunătoare prin contact și ingestie. Are un spectru larg de activitate atât împotriva insectelor care înțeapă și sug sucul celular, cât și asupra acelora care rod părțile aeriene ale plantei. Activitatea insecticidului CALYPSO 480 SC asupra insectelor nu este influențată de temperaturile existente în momentul efectuării tratamentului sau de precipitațiile căzute ulterior acestuia.

• La cartof: Se efectuează unu sau cel mult două tratamente împotriva gândacului din Colorado şi a afidelor. Cultura este protejată pe o perioadă de 25-30 de zile de la efectuarea stropirii.
  La cartof pentru sămânţă: Se efectuează un singur tratament împotriva gândacului din Colorado şi a afidelor.  

 

 

 

 

 

Metcalfa pruinosa este o specie de cicadă originară din estul Americii de Nord, fiind observată în țara noastră în județul Constanța în anul 2009.
În unele zone din Europa, această insectă a fost introdusă intenționat de apicultori pentru secrețiile sale dulci produse de larve.
Poate fi recunoscută după modul specific de dispunere pe rămurelele arborilor și arbuștilor și după prezența filamentelor cerate. Adulții trăiesc câteva săptămâni și pot fi întâlniți  în perioada mai-octombrie, în funcție de condițiile de mediu. Corpul este acoperit de o secreție ceroasă atât la adult, cât și la larvă. Culoarea metcalfei poate varia de la brun la cenușiu.
Iernează în stadiu de ou depus pe ramuri sau sub scoarța plantelor gazdă.
Prezintă o singură generație pe an și au 5 stadii de larvare de dimensiuni diferite.
Metcalfa are ca plante gazdă peste două sute de specii, de la plante spontane la pomi fructiferi, dar în special plante ornamentale (castan ornamental, Hibiscus syriacus, Philadelphus coronarius, Evonymus japponicus, Ligustrum vulgare, Thuja Occidentalis, Thuja orientalis, Magnolia grandiflora etc).
Coloniile de metcalfa pruinosa sunt întâlnite frecvent pe frunze, tulpini, pețiol, lăstari, coarde de viță de vie, ciorchine de viță de vie. Se hrănesc cu sucul celular al plantelor, răspândind astfel numeroase viroze. Pe excrementele dulci ale insectei, apare fumagina, o ciupercă preferată de furnici.
Limitarea răspândirii speciei este greu de realizat, ținând cont de numărul mare de plante gazdă, de capacitatea ridicată de migrare, de protecția ceroasă a larvelor.
Se recomandă folosirea alternativă a insecticidelor neonicotinoide cu cele organofosforice, pentru a evita apariția exemplarelor rezistente la un anumit produs. Se pot folosi la alegere dintre următoarele Mospilan 20 SG, Actara 25 WG, Decis Expert, Karate Zeon, Eforia 25 ZC, Fastac, Fury 10 EC, Cyperguard 25 EC. Pentru o mai bună penatrare a stratului de ceară se recomandă folosirea unui adjuvant ca: Spraygard.
Se recomandă efectuarea a 2-3 tratamente grupate (7-14 zile între acestea).

                  Valoarea pH-ului solului din gradina influenteaza in mod direct dezvoltarea plantelor. O aciditate prea mare sau un sol prea alcalin poate avea efecte nefaste asupra legumelor, fructelor si florilor.
Plantele se dezvolta armonios in cele mai diferite tipuri de sol.Azaleele, rododendronii si afinele se simt excelent in pamant acid,cu un pH cuprins intre 5.0 si 5.5. Legumele, ierburile si cele mai multe plante ornamentale prefera solul usor acid,cu pH-ul intre 5.8 si 6.5 (nivelul 7 reprezentand zona neutra, intre acid si alcalin).
Un rol in stabilirea pH-ului solului il joaca anumite tipuri de substante nutritive care se impart in trei categorii:
-primare
-secundare
-micronutrienti
Substantele nutritive primare sunt:azotul, fosforul si potasiul. Pentru a se dezvolta armonios, plantele au nevoie de acestea in cantitati relativ mari.
Calciul, magneziul si sulful sunt substante nutritive secundare care sunt prezente in cantitati mai reduse decat cele primare, insa sunt esentiale pentru buna dezvoltare a plantelor.Zincul si manganul sunt micronutrienti,plantele au nevoie de acestea in cantitati foarte reduse.
Deficientele de substante nutritive secundare si micronutrienti pot fi corectate daca solul are un pH optim pentru plantele pe care le hraneste.