Acarienii sunt paianjeni foarte mici ce produc pagube multor specii de plante.
Primele atacuri pot sa apara inca din primavara, dar pagube insemnate asupra trandafirilor se produc vara, cand temperaturile sunt ridicate. Acarienii pot sa dezvolte 7-8 generatii pe an si ierneaza ca ou sau adult.
Paianjenii se localizeaza de obicei pe partea inferioara a frunzelor unde se hranesc prin inteparea tesutului si sugerea sucului celular. Primele simptome sunt vizibile pe partea superioara a frunzelor, ce prezinta puncte mici, clorotice, ce devin galbene. In urma hranirii intense a daunatorului, punctele se unesc, frunzele capata un aspect albicios, apoi maroniu.
Pe frunzele atacate se observa o panza fina, in reteaua careia se gasesc indivizi aflati in toate stadiile de dezvoltare.
Pe langa frunze, aceste insecte produc pagube si florilor.
Pentru combaterea acarienilor se aplica tratamente chimice cu : Voliam Targo; Milbeknock ; Vertimec 1.8 EC; Novadim Progress; Nissorun 10 WP .

           Cancerul este o boala care va poate distruge intr-o vara trandafirul preferat.

           Cancerul trandafirilor este o afectiune fungica, care este provocata de 3 ciuperci microscopice.Agentul patogen patrunde in lemn printr-o rana sau ca urmare a intepaturii unei insecte. Ranile produse in urma saparii pot favoriza inocularea factorului patogen.

           In prima faza ,boala se manifesta sub forma unei pete mici ,de culoare galbena sau rosiatica. Pe masura ce petele se maresc, acestea isi modifica culoarea intr-o nuanta de maro.Plaga se dezvolta in profunzime , iar marginile ranii se umfla si crapa.Ramura afectata se va usca, urmand ca toata planta sa fie afectata de aceasta planta.

          Toate ramurile care prezinta semne de infectie vor fi taiate , la o distanta cosniderabil de mare de punctul infectiei. Taieturile se vor acoperi cu o vopsea pe baza de ulei.Ramurile infestate si taiate se vor arde ,iar planta ramasa va fi tratata cu un fungicid (Mirage 45 EC).Foarfecile utilizare vor fi sterilizare prin stergere cu o carpa imbibata in alcool.

          Cancerul trandafirilor se previne prin evitarea incrucisarii ramurilor de trandafir, care poate provoca rani.Lemnul uscat sau vizibil afectata de boala va fi inlaturat.In situatia in care ,in tehnologia de plantare raniti o ramura , aceasta este recomandat a fi inlaturata. Trandafirii urcatori sunt foarte sensibili la aceasta boala, motiv pentru care se va acorda o atentie sporita modului in care sunt fixati pe suport.

          Cancerul se extinde rapid in perioadele ploioase ,fungii bolii raspandindu-se odata cu prelingerea apei pe ramuri.

                 Acesta bola se manifesta in special pe frunze ; pe partea superioara se formeaza pete negre , circulare , cu aspect radiar si margini neprecis delimitate. Diametrul petelor variaza de la 3-4mm la 12-16mm . Aspectul radiar se datoreza cresterii micelului , ce porneste de la punctul de infectie. In conditii favorabile , petele se unesc producand leziuni mari ,cu forma neregulata.

                 Tesutul din jurul petelor se ingalbeneste , iar intr-un final ingalbenirea cuprinde toata frunza . Cand atacurile sunt puternice are loc defolierea prematura a plantelor , afectand astfel numarul si calitatea florilor.

                  La suprafata petelor apar mici proeminente de culoare neagra , reprezentand fructificatiile ciupercii. Pe langa frunze mai pot fi afectati si lastarii tineri , pe suprafata acestora aparand pete violet- negricioase .

                  Patarea neagra a trandafirului se transmite de la un an la altul prin conidiile de pe frunze, prin ascosporii care rezista peste iarna in apotecii si prin miceliul de rezistenta din leziunile de pe lastari.

                  Prevenirea si combaterea acestei ciuperci  se face prin taierea lastarilor plantelor bolnave si adunarea frunzelor atacate in vederea distrugerii lor prin ardere, in spatiile protejate se recomanda aerisirea periodica in vederea reducerii umiditatii atmosferice.
Cand infectia este puternica se recomanda aplicare fungicidelor Dithane M45 (0.2%), Bravo (0.2%), Mirage 45 EC (1 l/ha), Systhane Plus (0.025%).

              Denunirea de afide o detin numeroase specii de paduchi de plante , la tranddafir intalnim cel mai frcvent specia denumita : Paduche verde al trandafirului .

              Paduchii trandafirului au forme aripate si nearipate , avand diferite culori : verde , verde – galbui ,rosiatici , etc. Paduchii se intalnesc atat la campie , cat si sin gradini , sere , solarii , apartamente. Aceste afide inteapa planta si se hranesc cu seva din planta .

              Afidele trandafirilor sunt specii polifage , folosec o hrana variata .Paduchii trandafirului migreaza de la o planta de trandafir la alta sau de la o specie de planta la alta.

Afidele trandafirului se dezvolta pe planta spontana , care creste singura in natura ; apoi se deplaseaza pe speciile horticole.

              Atacul afidelor se manifesta prin dezvoltarea de colonii pe partea inferioara a frunzelor de trandafir care se gofreaza , se rasucesc , ingalbenesc si intr-un final se usca ; ataca bobocii care se usca ; florile de trandafir precum si varfurile de crestere al plantelor de trandafiri.

              Paduchele trandafirului secreta pe plante substante lipicioase cu aspect stralucitor , bogate in zaharuri ; prezenta excrementelor de afide pe plante duce la aparitia ciupercilor , a furnicilor si a altor insecte care se hranesc cu acestea. Roua de miere este preferata de albine , care produc asa numita miere de mana.

              Plantele atacate de afide nu mai cresc , se ingalbenesc apoi se usca complet ; florile sau inflorescentele nu se mai dezvolta ; plantele de trandafir cresc debile ; pe plantele atacate de afide se vor dezvolta cu usurinta ciupercile ; afidele sunt vectorul principala in transmiterea virusurilor.

              Identificarea existentei afidelor pe plantele de trandafiri se face prin verificarea periodica a plantelor sau prin folosirea capcanelor cu lipici de culoare galbena.

              Combaterea afidelor se face prin folosirea de insecticide sistemice ”Clasa Neonicotinoizi , a insecticidelor utilizate pentru combaterea afidelor . Insecticidul se utilizeaza conform instructiunilor si recomandarilor de pe ambalaj.

              Pentru evitarea aparitiei de colonii pe plante se pot face stropiri , de la pornirea plantelor in vegetatie , o data la trei saptamani , cu insecticide specifice. ; in situatia in care dupa 6-7 zile afidele nu au murit , se va repeta tratamentul foliar cu insecticid.

                           Fainarea ataca numeroase specii de arbori si arbusti ornamentali : trandafiri , liliac , hortensia , paducelul , sucul , fagul ,stejar , etc. Fainarea este generata de ciuperci , isi datoareaza denumirea de la semnele atacului ciupercilor care genereaza boala .Semnele fainarii constau intr-o pulbere fina ,ca faina , aceasta este prezenta pe flori, frunze, tulpina, muguri , lastari , boboci , etc. Fainarea rezista peste iarna.

                           Fainarea apare in urmatoarele situatii : lipseste aerisirea , aceasta situatie este intalnita in cazul plantelor care cresc sub forma de tufa ; s-au aplicat ingrasaminte pe baza de azot in exces ; s-a procedat la irigare prin aspersie , in reprize scurte , crescandu-se astfel umiditatea ; precipitatiile scurte din perioada verii ; alternanta intre vremea secetoasa si calduroasa cu  perioade ploioase sau cu irigari scurte ; atac masiv de daunatori ; arbori sau arbusti plantati la umbra sau la semiumbra , pe partea cu umbra se dezvolta cu usurinta fainarea .

                          Semnele care indica prezenta fainarii sunt : fainarea ataca florile , frunzele , lastarii tineri , bobocii ; fainarea se observa prin existenta unei pulbere fine albe ; frunzele atacate se rasucesc , apoi se brumifica si se ingalbenesc ; plantele atacate de fainare nu au o crestere normala , au un aspect inestetic.

                          Combaterea fainarii se realizeaza prin : cresterea plantelor cu toleranta la fainare ; taierea plantelor sa se realizeze astfel incat sa se asigure o aerisire a acestora ; prin adunarea si distrugerea frunzelor toamna ; folosirea de ingrasaminte complexe cu concentratie mare de fosfor si potasiu , si concentratie mica de azot ; taierea lastarilor afectati de boala si aplicarea unor tratamente cu fungicide ; mulcirea si irigarea prin picurare a plantelor pentru a nu intra in perioada de stres hidric in perioada de seceta.

                          Fungicidele folosite in tratarea fainarii sunt : propiconazol , tebuconazol , tebuconazol + sulf , difenoconazol , propiconazol ; produse fungicide pe baza de sulf micronizat.

                          Plantele nu vor fi tratate cu produse pe baza de sulf atunci cand temperaturile sunt peste 25 – 30 grade Celsius , deoarece pot aparea arsuri ale organelor plantei . Produsele se vor aplica conform instructiunilor de pe eticheta .

                        Tratamentele pentru combaterea fainarii se aplica in trei etape :

                                -in perioada de repaus vegetativ , toamna tarziu – primavara devreme ;

                                -in vegetatie , preventiv sau atunci cand au aparut primele semne ale fainarii ; daca se vad primele semne ale fainarii se recomanada aplicarea a 2 – 4 tratamente consecutiv , la un interval de 7 zile intre aplicari ;

                                -in vegetatie , cu produse pe baza de sulf micronizat  – preventiv sau atunci cand fainarea a aparut .