Apa este un factor deosebit de important pentru cresterea si rodirea pomilor ; pomii cresc si rodesc bine daca solul are 75-85% din spatiile lui pline cu apa, iar umiditatea optima a aerului este de 65-80%.Daca solul retine prea multa apa si lipseste aerul, frunzele se ingalbenesc, pomii se ususca, se asfixiaza, deoarece radacinile nu mai pot respira; foarte sensibili la asfixiere sunt caisul, ciresul, piersicul si migdalul, mai rezistenti sunt gutuiul, prunul altoit pe corcodus si marul.
Nevoia de apa a pomilor depinde si de portaltoi, soi, tipul de sol, etc. ; pomii nu suporta secetele mari si prelungite, arsitele, mai ales pe solurile usoare, nisipoase, dar nici excesul de apa in zonele radacinilor. Nevoia de apa a pomilor poate fi completata prin udari care sa umecteze solul pe o adancime de cel putin 30-50 cm.
Lumina joaca un rol important in cresterea si rodirea pomilor, in conditii de lumina suficienta sau multa, fructele sunt mai mari, bine colorate, bogate in zaharuri si vitamine ; frunzele au o activitate fotosintetizanta puternica, ramurile de rod sunt puternice si traiesc mult, iar pomii sunt mai sanatosi. Pomii dau bune rezultate numai in conditii de lumina multa, iar la umbra cresc si rodesc slab. Cei mai pretentiosi la lumina sunt nucul, piersicul, caisul, ciresul, apoi coacazul, agrisul, alunul, zmeurul, capsunul care se pot cultiva la semiumbra; putem influenta iluminarea livezii prin alegerea locului cu expozitie buna, prin distante de plantare corespunzatoare si prin coroane mai rare, fara ax sau aplatizate (palmete).
Caldura este factorul de mediu cu cea mai mare importanta , cultivarea speciilor pomicole in conditii de temperatura neasigurate conduce la dezechilibre si efecte nedorite-plagi sau arsuri pe trunchi si sarpante, degerarea lemnului, a ramurilor, a mugurilor etc. Infloritul, germinarea polenului si legarea fructelor se realizeaza bine daca in aer temperatura este cuprinsa intre 12-20°C. Temperaturile negative, brumele, ploile reci, vanturile uscate sau prea calde diminueaza procentul de legare sau compromite total florile; fructele tinere sunt mai sensibile la inghet, ele degera la -1..-1.5°C.
Aerul, prin compozitie si miscarile lui, influenteaza cresterea si rodirea pomilor. Atmosfera poluata cu dioxid de sulf, clor, flor, praf de ciment, fum reduce fotosinteza, produce arsuri pe frunze si fructe, caderea acestora si in ultima instanta pieirea pomilor. Este adevarat ca pomii reduc poluarea, dar la o poluare ridicata viata lor este periclitata.
Miscarile aerului de intensitate slaba sunt favorabile pomilor, intrucat primenesc atmosfera, inlatura excesul de umiditate etc. ; curentii reci sau uscati sunt nefavorabili, cele mai nefavorabile sunt vanturile puternice , deoarece scutura fructele, stanjenesc polenizarea, rup ramurile, dezradacineaza pomii etc.
Solul, alaturi de caldura, este cel mai important factor de vegetatie pentru pomi, fiind convenabile solurile cu textura mijlocie; in zonele secetoase vom prefera soluri mai grele, deoarece retin mai multa apa, iar in zonele umede pe cele usoare, care se incalzesc mai usor. Caisul, piersicul, parul, ciresul iubesc mai mult solurile usoare, iar prunul, marul, visinul merg pe cele grele. Grosimea solului trebuie sa fie de 80-100 cm, fara strat de piatra la suprafata; apa freatica sa fie sub 0.8-1 m pentru arbusti, sub 1-1.5 m pentru gutui si merii altoiti pe portaltoi vegetativ de vigoare slaba si sub 2-2.5 m pentru restul speciilor. Pomii nu reusesc in solurile mlastinoase, foarte grele, joase, care retin mult timp apa de ploaie.
