In timpul unui an, speciile pomicole trec prin doua stari distincte:
-starea de repaus relativ
-starea de vegetatie.
Starea de repaus relativ tine de la caderea frunzelor pana primavara la dezmugurit, in acesta interval functiile vitale ale pomilor continua, dar in ritm mai lent, radacinile cresc vizibil, pomii plantati toamna formeaza radacini noi pana primavara. Starea de repaus este mai lunga la mar, par, gutui, prun si foarte scurta la cais, piersic, specii care devin sensibile la ger incepand din luna februarie.
In perioada de repaus se executa in livada numeroase lucrari de ingrijire: taieri de rodire si intretinere a coroanei, tratamente fitosanitare, plantarea, fertilizarea, lucrarea solului etc.
Starea de vegetatie dureaza 7-8 luni, din martie-aprilie pana la inceputul lunii noiembrie. Cresterea lastarilor si a organelor de reproducere inregistreaza o intensitate mare, procesele sunt vizibile. Cu toate ca atat cresterea lastarilor cat si fructelor se desfasoara concomitent si intr-o stransa corelatie, pentru o intelegere mai buna, se trateaza diferit. In cresterea lastarilor (indeosebi a celor lungi) se disting patru faze:
-dezmuguritul si inceputul cresterii lastarilor, fenofaza care tine pana la formarea celei de-a 5-6 frunzulita si care se desfasoara numai pe seama substantelor de rezerva din organele multianuale;
-cresterea intensa a lastarilor tine 3-5 saptamani, perioada in care pomii au cea mai mare nevoie de apa si substante minerale, tesuturile fiind foarte tinere cu membrane subtiri sunt foarte sensibile la boli si daunatori;
-incetinirea si incetarea cresterii lastarilor tine pana la formarea mugurelui terminal. In fenofaza respectiva, o parte din muguri se diferentieaza, devenind floriferi. Mentinerea frunzisului sanatos, a unui echilibru intre apa si substantele minerale, normarea corecta a rodului sunt operatiuni care concura la o buna diferentiere de muguri de rod, asigurandu-se astfel productii constante de la un an la altul.
-coacerea lastarilor si pregatirea pomilor pentru iernare consta in acumularea de substante de rezerva in organe, ingrosarea peretilor celulari, formarea de suber protector si multe procese biochimice care confera pomilor rezistenta la ger. Fenofaza se termina la caderea ultimelor frunze.
Fenofaza organelor de rodire se esaloneaza pe doi ani calendaristici, adica in primul se diferentieaza si se formeaza mugurii de rod, iar in anul urmator are loc fructificarea, respectiv infloritul, legarea fructelor, cresterea si maturarea acestora. Formarea rodului imbraca numeroase faze, care se pot grupa in patru fenofaze principale : 1.Diferentierea mugurilor de rodincepe cu lunile iunie-iulie din anul precedent si se termina cu 10-15 zile inainte de inflorit; pentru a realiza o diferentiere normala a mugurilor de rod, pomii nu trebuie sa fie supraincarcati cu fructe, sa aiba frunzis bogat si sanatos, sa fie aprovizionati cu apa si elemente minerale.
Diferentierea normala de muguri de rod se realizeaza usor la samburoase, mai ales la cires, visin, cais, piersic, dar mai greu la mar, par si la unele soiuri de prun; la aceste specii trebuie intervenit energetic cu normarea rodului (rarire), intrucat in caz contrar in anii cu rod foarte bogat, pomii nu isi diferentieaza muguri de rod pentru anul viitor si se instaleaza asa zisa alternanta de rodire (rodire din doi in doi ani), fenomen greu de inlaturat odata instalat.
2.Infloritul si legatul fructelorare loc primavara devreme si se realizeaza aproape in intregime pe seama substantelor de rezerva depozitate in organele pomilor. Pentru legarea fructelor sunt necesare conditii favorabile de caldura, umiditate, lumina, agenti polenizatori (albine) si soiuri polenizatoare, intrucat la majoritatea speciilor trebuie sa se asigure fecundarea cu polen strain.
In gradini, la o specie trebuie sa cultivam minimum 2-3 soiuri compatibile, sa combatem bolile si daunatorii si sa protejam florile de brume, ingheturile tarzii sau alte intemperii; pe timp rece si umed, ca si pe vreme prea calda si uscata florile leaga putine fructe.Din totalul florilor (la o inflorire abundenta) se asigura productie buna daca leaga 8-15% la mar si par, 25-30% la prun si cais, 30-50% la cires si visin, de aceea in multe cazuri trebuie sa apelam la rarirea florilor sau a fructelor abia legate pentru a preveni supraincarcarea pomilor.
3.Cresterea fructelortine de la fecundarea florii si pana la intrarea fructelor in parga. Fenofaza dureaza 30 zile la soiurile timpurii de cires, pana la 140-150 zile la soiurile tarzii de mere si pere. In aceasta fenofaza sunt necesare cantitati mari de substante organice produse de frunze, precum si de fitohormoni produsi de seminte.
Tot atunci au loc cateva valuri de cadere a fructelor: in iunie, denumita si caderea fiziologica si cu 10-15 zile inainte de coacere, denumia cadere prematura.
4.Maturarea fructelorincepe de la intrarea in parga si tine pana la recoltare. In aceasta fenofaza au loc procese fiziologice si biochimice prin care se acumuleaza glucide, scade aciditatea, pulpa se inmoaie si fructele acumuleaza maximum de calitati organoleptice.
Pentru pomicultori este foarte important sa se stie cand sa culeaga fructele, in functie de destinatia lor si anume: pentru consum proaspat, pentru pastrare, pentru gem, dulceata, compot, distilare sau alta folosinta.
