In plantatiile de vii, solul se mentine curat, fara buruieni si afanat. Toamna pamantul se sapa cu cazmaua la adancime de 15-18 cm, cu aceasta ocazie se face si ingropatul sau musuroitul ; primavara se sapa din nou, odata cu dezgropatul.
In timpul verii se fac 4-5 prasile superficiale la 5-6 cm ; periodic, la 6-8 ani se face desfundarea partial, adica se sapa mijlocul intervalului la 40 cm adancime, lasand o banda de protectie pe langa butuci de 40 cm ; prin aceasta lucrare solul se mobilizeaza pe o adancime mare si se stimuleaza formarea de noi radacini tinere.
Pentru a mentine solul curat de buruieni se poate utiliza mulcirea, acoperirea solului cu paie, pleava, frunze, gunoi paios ; aceasta lucrare este indicata in zonele mai secetoase.
Fertilizarea terenului ocupat cu vie este necesara, deoarece via consuma mari cantitati de elemente minerale; la 3-4 ani odata se aplica 300-400 kg gunoi de grajd la 100 m², care se incorporeaza toamna pe intreaga suprafata prin sapare cu casmaua sau pe santuri in lungul randurilor, ori la fiecare butuc.
In fiecare an, toamna, se dau 5-6 kg superfosfat, 3-4 kg sare potasica si 3-4 kg azotat de amoniu la 100 m². Azotatul de amoniu nu se da in intregime toamna, ci numai o treime, a doua treime se da in primavara, iar ultima in iunie. In terenurile fertile, cantitatea de azotat de amoniu se reduce, in schimb superfosfatul si sarea potasica sunt necesare pentru coacerea strugurilor si a lemnului cordelor.
Udarea plantatiilor de vii este necesara numai in anii foarte secetosi in zonele unde cad sub 500 mm precipitatii anual sau pe terenurile nisipoase, pietroase.
La vita de vie se fac 2-3 udari cand umiditatea solului este redusa, iar butucii reclama un consum mai mare, adica la cresterea lastarilor si la cresterea boabelor ; prin udari nu trebuie sa se creeze un microclimat prea umed in aer si pe frunze, caci via devine foarte sensibila la mana.
