Marul (Malus domestica) are o larga raspandire pe teritoriul Romaniei, este usor de ingrijit, nu necesita operatiuni speciale. Marul are un trunchi relativ mic si o coroana larg ramificata , iar frunzele sunt ovale si sunt dispuse altern. Florile sunt formate din cinci petale si au culoare alba, cu o usoara tenta de roz.
Marul este considerat regele fructelor, are in compozitia o serie de elemente indispensabile corpului omenesc: fier, fosfor, calciu, celuloza, hidrati de carbon, magneziu, vitamine ( A, B1, B2, C). Cantitatea de minerale si vitamine este mai mare in coaja, decat in pulpa, astfel incat se recomanda ca fructul sa fie mancat cu tot cu coaja. Corpul omenesc beneficiaza de toate proprietatile nutritritive ale fructului, doar daca se consuma in stare proaspata; prin prelucrare, o parte din aceste elemente sunt distruse.
Particularitati de crestere si fructificare:
Dezvoltarea sistemului radicular la mar este influentata de portaltoiul folosit, pomii cu vigoare mare vor explora o masa mare de sol , iar pomii pitici au o ancorare superficiala, in anumite conditii au nevoie de sustinere suplimentara. Sistemul radicular are o crestere continua, iar majoritatea radacinilor se gasesc la adancimea de 60-70 cm. Soiurile existente in cultura fructifica pe ramuri lungi sau ramuri scurte . Mugurii vegetativi sunt mici si subtiri , iar mugurii micsti si cei floriferi sunt mari si bombati; dintr-un mugure mixt se formeaza o rozeta de frunze si o inflorescenta. Marul infloreste relativ tarziu, fara sa fie afectat (in anii normali) de ingheturile tarzii.
Cerintele fata de clima si sol:
Marul are cerinte moderate fata de lumina, iar prin stabilirea corecta a schemelor de plantare si prin taierile executate corect, se poate realiza o buna iluminare a coroanelor. Marul creste bine in zonele unde se inregistreaza temperaturi medii anuale cuprinse intre 8 si 11 grade Celsius. Mugurii pornesc in vegetatie la temperaturi de peste 8 grade Celsius, iar florile se deschid la temperaturi de peste 11 grade Celsius. Polenizarea se realizeaza cel mai bine la temperaturi cuprinse intre 21 si 27 grade Celsius. Rezultate bune obtin in zonele unde cad 600-700 mm precipitatii pe an. Marul valorifica bine toate tipurile de sol, dar nu suport stagnarea apei ; panza freatica nu trebuie sa fie la o adancime mai mica de trei metri.
Pomii fructiferi nu se planteaza in zonele de lunca.
Pregatirea terenului:
Marul valorifica bine terenurile ce nu se preteaza pentru culturile de legume, cereale sau plante tehnice; se dezvolta bine in zonele colinare si de deal.
In cazul in care plantatia se infiinteaza pe un teren care a fost utilizat ca livada, terenul se pregateste cu 1-2 ani inainte, pentru eliminarea focarelor de infectie. Terenurile se pot cultiva cu leguminoase perene sau anuale (mazare, lucerna, trifoi, etc), ele imbogatesc solul cu azot si refac structura solului. Inainte de mobilizarea solului, culturile de leguminoase se pot toca si incorpora in sol. Daca terenul este puternic infestat cu buruieni se pot aplica urmatoarele erbicide .
Solul se fertilizeaza cu 50-60 t /ha gunoi de grajd bine descompus, terenul trebuie sa fie lucrat la adancimea de 60 cm pentru a se afana straturile inferioare si compacte de sol, iar radacinile pomilor se pot dezvolta mai usor.
Plantarea:
In momentul plantarii pomii trebuie sa fie in repaus vegetativ, iar solul sa nu fie inghetat, adica primavara devreme si toamna (octombrie-noiembrie). Este recomandata plantarea de toamna deoarece in tara noastra, toamnele sunt lungi si calduroase, urmate de multe ploi ;astfel ca dupa plantare pomii isi vindeca ranile si emit radacini noi. Ploile care urmeaza asigura umiditatea necesara si un contact bun al radacinilor cu solul. Puietii plantati toamna pornesc in vegetatie primava,ei acumuleaza suficiente substante de rezerva si suporta cu usurinta gerurile din iarna urmatoare.
Inainte de plantare se realizeaza fasonarea radacinilor ,operatiunea se executa cu scopul de a inlatura portiunile vatamate si de a netezi ranile de pe radacina. Radacinile moarte se inlatura complet, iar cele vii se scurteaza cu 7-8 cm, se urmareste astfel mentinerea unui sistem radicular cat mai sanatos.Dupa fasonare, urmeaza mocirlirea radacinilor; care consta in introducerea radacinii intr-un amestec de pamant galben, gunoi de grajd proaspat si apa; mocirla are rolul de a asigura o umiditate mai mare in jurul sistemului radicular, ea trebuie sa aiba consistenta smantanii.
In sistem gospodaresc se recomada urmatoarea schema de plantare: 4 metri distanta intre randuri si 4 metri distanta intre pomi pe rand. Pentru o plantare de precizie, se poate realiza pichetarea terenului, care consta in marcarea pe teren a pozitiei fiecarui pom. Prin pichetarea terenului se va realiza o plantare corecta, cu respectarea schemei de plantat. Daca terenul a fost desfundat la adancimea de 60 cm, groapa trebuie sa aiba umatoarele dimensiuni: 50 x 50 x 50 cm, daca terenul nu a fost bine lucrat, groapa trebuie sapata cu 2-3 luni inainte si sa fie cat mai mare (100 x 100 x 80 cm) ; la baza gropii se introduce pamant fertil (de la suprafata gropii) amestecat cu gunoi de grajd bine fermentat si ingrasaminte complexe de tip NPK.
Puietul se planteaza astfel incat punctul de altoire sa fie la 3 cm deasupra solului si orientat spre nord. Dupa ce radacinile au fost acoperite cu 10 cm de sol, se excuta prima tasare ,la plantare trebuie sa se realizeze un contact strans al radacinilor cu solul. Dupa plantare se sapa solul din jurul pomului si se uda din abundenta. Langa puiet se introduce un tutore (taurs), pentru sustinere suplimentara. Inainte de iernare, in jurul pomilor se face un musuroi. de 30-40 cm, care are rolul de a protejeaza radacinile de inghet. Dupa plantate, puietii se scurteaza la inaltimea de 80 cm. Puietul poate fi invelit cu materiale de protectie impotriva rozatoarelor.
Lucrarile de intretinere:
Primavara devreme se poate instala seceta, iar puietii sunt sensibili la deficitul de apa, pentru a prevenii pierderile cauzate livada se va iriga (la nevoie). Trebuie luate masuri de conservare a apei din sol, cel mai bine este ca in jurul pomilor sa existe un strat de mulci (gunoi paios). Mulcirea mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor si reduce numarul lucrarilor de intretinere a culturii.
Incepand din primavara si apoi pe timpul verii, se executa 4-6 prasile, pentru a distruge crusta si buruienile. Daca se constata ca apa din sol este insuficienta, fiecare pom se uda cu 40-50 litri de apa. Catre sfarsitul primului an de vegetie, toamna, solul din livada trebuie sa se lucreze la adancime de 15-20 cm ,in apropierea radacinilor solul se lucreaza superficial, pentru a nu ranii radacinile.
Intervalul dintre randurile de pomi se mentine curat, buruienile trebuie eliminate; ele se pot toca cu freza, pentru a aduce un aport de materie organica in sol. Cea mai pratica solutie este erbicidarea. Erbicidarea se face cu grija, pentru ca vaporii erbicidelor sa nu atinga fruzele pomilor. In primii trei ani de viata ai pomilor nu se folosesc erbicide. In conditii de irigare, pe intervalul dintre randuri se poate cultiva: ceapa, usturoi, salata, ridichi sau se poate inierba.
In condiile ultimilor ani, riscul aparitiei brumelor si ingheturilor tarzi a crescut ;pentru a proteja pomii de aceste variatii de temperatura se poate apela la operatiunea numita fumigatie, care consta in arderea unor materiale usor de aprins, dar care produc o cantitate mare de fum (cauciucuri, paie, gunoi de grajd, reziduuri petroliere, turba, etc). Materialele se amplaseaza sub forma de gramezi, pentru un hectar sunt necesare 80-100 de gramezi; aceasta operatie protejeaza pomii pana la temperatura de -3 grade Celsius.
Livada se va mentine curata, se aduna frunzele sau ramurile cazute, ramurile pomilor se curata cu o perie aspra pentru a indeparta ouale daunatorilor, muchii si lichenii; dupa care pomii pot fi varuiti. Varul distruge daunatorii si impiedica dezvoltarea muschilor si daunatorilor.
Pentru a reduce rezerva de boli si daunatori din livada se aplica tratamente in timpul repausului vegetativ (iarna), pot fi combatuti cu succes daunatorii care ierneaza in stadiul de ou (inelarul, afidele, acarienii), pe ramuri sau in crapaturile scoartei (paduchii testosi);ratamentele se vor aplica cand temperatura este mai mare de 5 grade Celsius.
In cazul bolilor, primul tratament (dupa caderea frunzelor) se face cu produse pe baza de cupru , a doua stropire cu produse pe baza de cupru, se face primavara, la dezmugurit. Substantele se dizolva in apa si se pulverizeaza pe toata suprafata pomilor, de la baza solului si pana la nivelul crengilor. Tratamente se aplica in zile insorite, cu temperaturi peste 6-7° C, astfel incat solutia sa nu inghete pe plante; la 7-10 zile de la aplicarea tratamentelor cuprice, se face o stropire cu ulei horticol (150 ml la 10 l de apa.
6.Recoltare
Recoltarea trebuie sa se realizeze in momentul optim, daca se recolteaza prea tarziu, merele sunt sensibile la boli si isi pierd capacitatea de depozitare. Recoltatarea se realizeaza manual, nu se rupe codita marului, se va evita smulgerea fructelor din pom si lovirea acestora. Merele sunt coapte cand se detaseaza usor de pe ramura. Fructele se pot pastra in locuri umede, intunecate si racoroase. Locul de depozitare se verifica saptamanal, iar fructele stricate se indeparteaza.
Merele nu se depoziteaza cu alte fructe sau legume.
