Caisul este apreciat pentru fructele savuroase si parfumate, utilizate in consumul proaspat sau la prepararea de compot, gem, dulceata, suc, nectar, caisata, lichioruri, etc.
Cultura caisului este dificila, deoarece este o specie pretentioasa la clima si la sol, in plus este afectat de o boala foarte cunoscuta, pieirea prematura.
Caisul se preteaza destul de bine in zonele de campie sau coline joase pana la 200-250 m altitudine, cu temperatura medie anuala cuprinsa intre 10-11°C, iar minima absoluta sa nu scada sub -25-26°C. Primavara, dupa zile relativ calduroase, pierde mugurii floriferi la -3…-4°C, iar fructele abia formate, la -1.5, -2.2°C. Intrucat caisul infloreste devreme, caisii pierd rodul in 4-5 ani din 10.
Caisul nu este foarte pretentios la umiditate, reusind chiar si la 500-550 mm precipitatii anuale, raspunde bine la irigare.
Caisul este foarte pretentios la lumina, daca nu are suficienta lumina lastarii nu se matureaza bine, degera usor iarna, iar fructele sunt slab aromate. In ceea ce priveste solurile, caisul prefera solurile usoare (25-30% argila), permeabile, calde, cu apa freatica la 2.5-3 m.
Pomii se procura de la pepiniere din campul II,sub forma de vergi, nu prea vigiroase, caci pomii prea grosi se prind greu.
Cele mai bune soiuri sunt Mari de Cenad, Royal, Mamaia, Selena, Sulmona, Venus etc.
Plantarea pomilor se face toamna, eventual primavara foarte devreme, caci prinderea la cais se realizeaza mai greu. Cei mai buni portaltoi sunt in ordine zarzarul, prunul franc si corcodusul. Distantele de plantare sunt de 5-6 m intre randuri si 4-5 m pe rand. Daca plantarea se face toamna, se face un musuroi mare de pamant peste radacini pentru a le feri de ger. Scurtarea vergii altoi se face numai primavara la 60-70 cm, iar iarna se unge cu vopsea de ulei sau mastic de altoire.
In ceea ce priveste sistemul de coroana se recomanda vasul ameliorat, vasul intarziat aplatizat, palmeta libera. Formarea coroanelor se realizeaza prin taieri uscate si operatiuni in verde. Deoarece la cais lastarii ating frecvent lungimi de 60-100 cm, ei trebuiesc scurtati, atat viitoarele elemente de semischelet, cat si cele de garnisire, in caz contrar, coroanele raman rare, degarnisite.
Taierile de rodire si de intretinere se fac aproximativ ca si la prun , se retin spre fructificare ramurile buchet, cele mijlocii rarite la 10-15 cm una de alta, iar ramurile lungi se scurteaza cu 1/3-1/2 din lungime lor.
Taierile la cais se fac numai in verde si primavara, in preajma umflarii mugurilor, niciodata pe timp geros. Se vor evita ranile mari, iar cele cu diametrul de 2-4 cm se vor dezinfecta cu solutie de sulfat de cupru 3-5% si apoi se ung cu vopsea de ulei sau mastic. Sub cais, solul se mentine afanat si curat de buruieni. Ingrasamintele organice se dau odata la 2-3 ani, cate 3-4 kg/m², iar cele chimice anual 300-320 g azotat de amoniu, 400-500 g superfosfat si 200-250 g sare potasica la aceeasi suprafata.
In anii secetosi , caisul are nevoie de apa , dar acesta trebuie sa nu balteasca , trebuie sa se infiltreze forte rapiod in sol; se fac minim 3 udari: la intarirea samburilor, inainte de intrarea fructelor in parga si 1-2 udari dupa recoltare.
Caisul are cateva boli periculoase: monilioza care ataca florile, lastarii tineri si fructele ; ciuruirea frunzelor; dar cea mai periculoasa este pieirea prematura a pomilor. Pieirea prematura se manifesta in doua feluri: brusca sau apoplexica, pomii pier in cateva zile, frecvent in luna mai, lenta-se usuca cate o ramura sau sarpanta pana cuprinde intreg pomul.
Aceasta boala cuprinde in primii 10 ani 5-10% din pomii plantarti si nu poate fi inlaturata total, ci doar ameliorata prin urmatoarele masuri:
-cultivarea caisului sa se faca numai in zone favorabile;
-pomii sa fie protejati de ger, ingheturi, sa se evite stagnarea apei la radacini;
-se evita ranirea scoartei, taierile groase si scurgerile de clei;
-se va varui trunchiul, baza sarpantelor si se va mentine solul partial inierbat.
Recoltarea fructelorse face la coacerea deplina in 2-3 reprize. Caisele se recolteaza cu atentie, la coacere cad usor si se depreciaza. Pentru consum se iau ceva mai tari, 1-2 zile mai devreme si se pot pastra 2-3 zile la rece.
