Nectarinul si piersicul sunt pomi care necesita o rarire manuala a fructelor ,pentru a obtine o densitate optima a fructelor ; aceasta operatie de rarire impiedica intrarea pomilor in alternanta de rodire : un an rodesc , iar urmatorul nu sau rodeste foarte putin.
Echilibrarea numarului de fructe cu vigoarea pomului asigura diferentierea corespunzatoare in anul urmator a ramurilor de rod mixte . Un numar optim de fructe previne degarnisirea la baza a sarpantelor si subsarpantelor si mutarea catre varf a rodului .
Prin rarirea fructelor se asigura o productie de calitate , cu fructe dezvoltate la marimea si caracteristicile specifice soiului ; se echilibreaza greutatea suportata de ramuri ,fiind prea incarcate ele se pot rupe . Prin rarirea fructelor se asigura o distributie uniforma a substantelor de combatere a bolilor si daunatorilor pe fructe si in jurul acestora ; un numar optim de fructe permite o buna maturare a lemnului , crescand rezistenta la inghet pe timp de iarna.
Cea mai buna perioada pentru rarirea fructelor este luna mai , fructele avand in aceasta perioada o dimensiune de 1,9 -2,5 cm , inainte de lemnificarea samburelui . In momentul in care se face rarirea se vor inlatura si fructele afectate de boli-daunatori , deformate , duble , mici , etc.
In urma operatie de rariere a frucelor pe o ramura trebuie sa ramana 2-4 fructe , in functie de vigoarea ramurii . Pe un pom dupa dupa taierile de rodire ,se pastreaza un numar de 50-70 de ramuri mixte ; la final , pe un pom se ajunge la un numar de 100-200 de fructe pe pom.
