Ciresul si visinul sunt doua specii pomicole care au particularitati ecologice si de cultura destul de asemanatoare.
Visinul este mai rezistent la ger, mai putin pretentios la lumina si se adapteaza pe o multitudine de soluri.
Ciresul are nevoie de soluri usoare, luto-nisipoase, bine expuse la soare, ferite de curenti reci. Atat ciresul cat si visinul se preteaza bine la campie pana la altitudini de 500-600 m, sub forma salbatica intalnim cires pana la 900 m. Fructele sunt apreciate pentru consumul proaspat, pentru compot, gem, dulceata, visinata, sirop, suc, etc. ; visinul prin lastari, frunze, pedunculi are rol bactericid, putand fi utilizat la conservarea muraturilor sau pentru ceaiuri.
Pentru plantare pomii se procura de la pepiniere, sub forma de altoi, ciresul pe mahaleb sau cires, iar visinul pe mahaleb sau visin; visinul, ca si prunul, are numeroase soiuri locale care se inmultesc prin drajoni si pot fi utilizati la plantare daca provin de la pomi productivi, cu fruct mare si gust placut.
Pregatirea terenului se face prin mobilizarea adanca, fertilizare si nivelare; ciresul nu suporta stagnarea apei la radacina iar apa freatica sa fie la 2.5-3 m.
Plantarea pomilor se face toamna si eventual primavara foarte devreme. La transportul si plantarea pomilor trebuie sa avem grija sa nu cada mugurii care sunt mari si la manipulare pot fi scurtati, plantarea se face foarte atent, deoarece atat visinul cat si ciresul se prind mai greu.
Pomi se planteaza astfel : pentru cires distanta este de 5-6 m intre randuri si 4-5 m pe rand ; la visin 4-5 m cu 2-4 m in functie de vigoarea soiului si de fertilitatea terenului.
Coroana la cire si visin se realizeaza usor datorita particularitatilor biologice de crestere ; se adopta urmatoarele sisteme de coroane: piramida mixta, vasul intarziat, palmeta etajata, iar pentru visin forma de tufa.
Dupa plantare ciresii se scurteaza la 80-100 cm, iar visinii la 50-70 cm; vara se aleg lastarii pentru sarpante si apoi se continua lucrarile de formare.
La cires sunt necesare lucrari de scurtare a ramurilor de garnisire, in caz contrar coroanele raman prea rare. Dupa intrarea pe rod aceste specii au nevoie de putine lucrari de taiere deoarece nu au alternanta la rodire si de regula nu se supraincarca cu fructe ; ele suporta greu ranile si astfel sunt recomandate taierile in verde atunci cand vindecarea este mai rapida.
Intretinerea solului se face sub forma de ogor lucrat, in primii ani fiind admise culturi intercalate, fertilizarea se face cu doze asemanatoare celor prezente la prun, udarea se realizeaza numai in anii secetosi, fiind suficiente 2-4 udari.
Recoltarea fructelor se face de la 10-15 mai la cires pana la mijlocul lunii iulie la visin ; la recoltare ramurile de rod (buchetele de mai se rup usor) se vor pastra intacte , se va evita ruperea acestora ; la un soi se fac 2-3 treceri intrucat fructele se matureaza esalonat ; dupa recoltare fructele se sorteaza, se ambaleaza in ladite cele destinate vanzarii sau se utilizeaza pentru prelucrare sub forma de compot, gem, dulceata, etc.
