Boala care atacă piersicul, dar mai ales nectarinul și care produce bășicarea frunzelor este produsă de o ciupercă (Taphrina deformans); Bășicarea frunzelor se manifestă încă din luna aprilie, mai intens în primăverile reci și ploioase și afectează frunzele, florile, lăstarii tineri și fructele. Ciuperca se manifestă cu precădere la valori de 15 grade C și își pierde virulența peste temperatura de 28 de grade C.
Infestarea se produce imediat după dezmugurire, când apar primele frunzulițe, care prezintă pe partea superioară bășicări, iar pe cea inferioară adâncituri; In aceste adâncituri apare un strat catifelat ce seamănă cu o pulbere albă. La început frunzele au o culoare roșietică, apoi devin galbene, până în final când țesuturile se necrozează, devin brune și în luna iunie cad. Frunzele afectate sunt mai mari decât cele sănătoase și formează smocuri în vârfurile ramurilor; frunzele afectate cad producând defolierea timpurie a pomilor, ei rămân epuizați în urma refacerii foliajului și vulnerabili în fața gerului iernii care urmează. Odată ajunse la maturitate nu mai pot fi infestate.
Infestarea lăstarilor produce îngroșarea acestora, oprirea creșterii ; lăstarii nu se lignifică , rămân erbacei și de cele mai multe ori se usucă. Pomii afectați prezintă o scurgere exagerată de clei.
Atacul asupra florilor și fructelor este mai rar; florile afectate vor fi ușor hipertrofiate, iar pe fructe boala se manifestă prin prezența unor pete de 1-2 cm în diametru, albicioase, puțin reliefate; pe măsură ce fructele cresc, țesuturile atacate se brunifică și crapă. Fructele de pe pomii infestați, chiar dacă nu au fost afectate direct, rămân slab dezvoltate, cu conținut redus de zaharuri și aromă.
Datorită defolierilor care se manifestă în mod repetat, an de an, vigoarea pomilor scade, încep să dea producții scăzute și în final se usucă; transmiterea bolii se realizează de la un an la altul, prin formele rezistente prezente pe lăstarii infestați.
Măsurile de protecție împotriva bășicării frunzelor de piersic presupun tăierea și distrugerea prin ardere a lăstarilor atacați, strângerea și arderea frunzelor căzute la sol.
Combaterea se face folosind fungicide specifice, atât în perioada de repaus vegetativ cât și în perioada de vegetație. Tratamentele din perioada repausului vegetativ se realizează în două etape ; un tratament se realizează toamna târziu, după ce frunzele s-au scuturat in proporție de 80%, iar altul primăvara devreme. Tratamentele din perioada de vegetație se fac grupat, la intervale de o săptămână, folosind fungicide de contact și fungicide sistemice; ca mijloc profilactic, se recomandă reducerea stresului hidric prin udări dese și fertilizare.
Pentru alegerea fungicidelor ar fi recomandata consultarea unui specialist în domeniu, citirea cu mare atenție si respectarea recomandărilor de pe etichetă .
