Afinul este un arbust fructifer care este intrebuintat ca planta alimentara si medicinala. Frunzele se folosesc sub forma de ceai ajutator in diabet, iar fructele in tratamentul diareei si in alte boli de stomac.
Afinul are o inaltime de pana la 30-50 cm, cu tulpini taratoare si cu ramuri opuse, verzi, cu marginile costate. Frunzele cad toamna, ele sunt alterne, de forma ovala, lungi de 1-3 cm, cu marginea dintata marunt, prezentand un petiol scurt.
Florile sunt de forma globuloasa, de culoare alb-roz, corola terminandu-se in 5 dinti. Fructele sunt rotunde, zemoase, de culoare neagra-albastruie, cu aspect brumariu, continand numeroase seminte marunte. Sucul lor este violaceu-purpuriu, gustul dulce acrisor-aromat. Afinul infloreste in lunile mai-iunie
Plantatiile de afin se infiinteaza pe terenuri acide, cu pH-ul intre 4-5.Daca pH-ul este mai mic, se folosesc amendamente(carbonat de magneziu sau carbonat de calciu), iar daca aciditatea este peste 5,se corecteaza cu sulfat de amoniu.
In vederea plantarii, terenul se picheteaza la distanta de 3m intre randuri si 1,5m pe rand pentru soiurile de afin cu vigoare mai mica si la 4m intre randuri si 2m pe rand pentru soiurile de vigoare mare.
Plantarea se face in gropi de 20-25cm latime si adancime, coletul fiind la nivelul solului. Peste radacini se trage pamant marunt si reavan care se batuceste si apoi se face un mic musuroi la baza tufei.
Este bine ca soiurile in plantatia de afin sa fie amplasate in benzi de 5-6 randuri pentru a asigura polenizarea reciproca.
Afinul se poate planta la 0,7-1m unul de altul pentru a forma un rand compact in cazul culturilor intensive. Daca se doreste cresterea acestora ca specimene individuale se pot planta la 1,8 m unul de altul. In cazul plantarii pe randuri compacte, distanta dintre randuri trebuie sa fie intre 2,5-3 m in functie de echipamentele care se vor folosi la intretinerea fermei de afini sau la recoltarea afinelor.
La infiintarea culturii se fasoneaza partea aeriana iar dupa plantare se uda si se mulceste cu compost pentru sporirea fertilitatii solului.
Afinul da rezultate bune in zone cu temperaturi moderate. In cursul iernii rezista pana la -20 grade Celsius.
Temperaturile din perioada de vegetatie care depasesc 32 – 39 grade Celsius au repercusiuni negative asupra productiei. Ingheturile tarzii de primavara si cele timpurii de toamna sunt mult mai pagubitoare decat temperaturile extreme.
Afinul suporta semiumbra, dar fructifica abundent in locuri bine luminate pe versanti cu expozitie sudica.Afinul este sensibil la vant, iar in conditii de curenti puternici este obligatoriu instalarea perdelelor de protective.
Afinul se comporta bine in zonele cu precipitatii medii, anuale intre 800 -1000 . Soiurile provenite din speciile Vaccinium lamarkii si Vaccinium angustifolium sunt mai rezistente la seceta.
Productii mari, in general, se obtin daca precipitatiile sunt uniform repartizate pe parcursul perioadei de vegetatie sau daca se poate iriga cultura.Seceta prelungita are efecte negative asupra cresterii si fructificarii, iar excesul de umiditate favorizeaza caderea frunzelor, degradarea sistemului radicular si, in final, uscarea plantelor.
Cultura afinului reuseste pe soluri acide, suficient de profunde, bine structurate, cu un continut ridicat de humus, cu pH-ul cuprins intre 4,2 si 4,8, cudrenaj bun, intrucat excesul de umiditate duce la asifixierea radacinilor.
Pentru corectarea pH-ului intre 4 si 5 se foloseste turba acida, sulfat de amoniu,mulci din frunze de stejar sau de conifere. In cazul in care pH-ul este mai mic de patru, reactia solului se corecteaza cu amendamente calcaroase.
Afinul se conduce sub forma de tufa aplatizata cu 15-20 tulpini de diferite varste(1-5 ani).
Dupa cinci ani de la plantare, taierile constau din indepartarea tulpinilor mai batrane de 5 ani si a celor cu o vigoare slaba. La soiurile cu port erect se indeparteaza tulpinile din central tufei iar la soiurile cu tufa rasfirata se inlatura cele ce atarna sau sunt inclinate.
Sistemul cel mai mult practicat este ogorul lucrat.
Solul se mobilizeaza prin aratura la adancimea de maximum 12-15 cm, iar in cursul perioadei de vegetatie, prin lucrari de intretinere la 5-6 cm, pentru a nu deranja sistemul radicular. In vederea distrugerii buruienilor, pe langa lucrarilede discuire, cultivare se pot utilizaerbicide ca: Fusilade Forte 150 EC, Leopard 5 EC, Dual Gold 960 EC.
In zone cu precipitatii mai reduse, afinul raspunde favorabil la irigare in perioada de crestere a lastarilor si a fructelor; la 3-5 saptamani inainte de recoltarea fructelor si dupa, in perioada de diferentiere a mugurilor de rod.
