Coacazul este un arbust apreciat pentru fructele bogate in vitamine (vitamina C, A, B1, B2, PP), saruri de fosfor, potasiu, fier, magneziu si se utilizeaza la prepararea vinurilor tonice, a siropurilor si a gemurilor.
Coacazul reuseste bine in zonele cu climat umed si racoros, respectiv in zona dealurilor semiinalte de 400-650 m altitudine, iar irigat si la ses; nu este pretentios la lumina si caldura, dar necesita multa umezeaza.
Se cultiva trei specii: coacaz negru, cel mai valoros, coacazul rosu si alb.
Inmultirea coacazului se face prin butasi , marcotaj simplu si prin despartirea tufei.
Butasii se fasoneaza la o lungime de 18-22 cm, 4-8 mm grosime, cei confectionati toamna sau in prima parte a iernii se planteaza in beciuri in nisip sau afara in santuri, iar primavara foarte devreme se planteaza pe rigole pentru inradacinare.
Plantarea coacazului se face la 5-7 cm unul de altul, lasand 1-2 muguri afara. Vara se prasesc des si se uda la 2 saptamani ; pana toamna butasii formeaza radacini si 2-3 lastari vigurosi, putand fi utilizati in vederea infiintarii unei plantatii de coacaz.
Coacazul se planteaza pe langa alei sau gard la 1-2 m pe rand sau in parcele incheiate la 2.5-3 m intre randuri si la 1 m pe rand ; plantele sunt conduse sub forma de tufa cu 15-20 tulpini sau gard fructifer continuu. Formarea tufei se face retinand aproape toti lastarii ce apar in zona coletului si scurtand cativa la 15-20 cm ; dupa formarea tufei se suprima tulpinile mai in varsta de 5-6 ani se se inlocuiesc cu altele mai tinere.
Terenul se mentine curat de buruieni, afanat si se fertilizeaza cu 500-600 kg gunoi/100 m² odata la 3 ani si anual cu 3-4 kg azotat de amoniu, 4-5 kg Superfosfat si 3-4 kg sare potasica pentru aceeasi suprafata. In zonele sau anii secetosi se uda de 4-5 ori cu cantitate mica de apa, care sa umezeasca solul pe o adancime de 30-35 cm.
Coacazul se trateaza pentru bolile si daunatorii specifici.
