Alunul (Corylus avellana) este un arbust fructifer ce creste spontan, la marginea padurilor de foioase , este raspandit in toate zonele geografice ale tarii dar prefera zona dealurilor. Alunul se prezinta sub forma de arbust (tufis) si poate atinge 5 metri inaltime ; frunzele sunt ovale, lung petiolate ; florile au o forma caracteristica, denumite popular ”matisori” ia fructul este o achena. Alunele sunt forte nutritive ; ele contin: grasimi, vitaminte (B, E, A) ,calciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier, cupru, sulf, sodiu, zinc, proteine.
INFORMATII PRIVIND CRESTEREA SI FRUCTIFICAREA
Sistemul radicular al alunului este bine dezvoltat in lateral, in primii ani de la plantare radacinile cresc lent si nu patrund prea adanc in sol; arbustul formeaza micorize. Coroana este globuloasa si deasa , putand ajunge la 3-5 m inaltime si formeaza 15-20 ramificatii ce pornesc din zona coletului.
Alunul formeaza cinci subtipuri de muguri:
-muguri vegetativi: sunt asezati la baza ramurilor, pe drajoni si pe lastarii lacomi;
-mugurii micsti unisexuati femeiesti: sunt asezati in partea superioara a ramurilor anuale, din ei se vor forma inflorescentele femeiesti;
-mugurii micsti din care se va forma un lastar ce are in varf un amentii (inflorecentele barbatesti) si 2-3 muguri femeiesti la baza;
-muguri amenti: din care se formeaza inflorecentele barbatesti;
-muguri adventivi: sunt situati pe ramurile multianuale si pe radacina ; sunt acoperiti de scoarta.
Alunul formeaza doua tipuri de flori ; flori mascule , grupate in inflorescente denumite amenti , iar fiecare ament cuprintre intre 130 si 160 de flori ; florile femeiesti , grupate cate 4-16 in inflorescente de tip glomerul. Fructul este o achena monocarpica, denumita si pseudonuca.
INFORMATII PRIVIND CLIMA SI SOLUL
Alunul are cerinte reduse fata de temperatura, rezista destul de bine la ger ; in faza de repaus vegetativ rezista la temperaturi de – 30 grade Celsius , iar florile sunt afectate de temperaturi de – 5 grade Celsius. Iernile lungi si aspre sunt favorabile pentru cultura alunului. Arbustul are pretentii medii fata de lumina , zonele cu lumina puternica nu sunt favorabile pentru alun. Alunul valorifica bine terenurile cu expozitie nordica, se dezvolta bine in zonele unde cad anual 700-1000 mm. In situatia in care necesarul de apa nu este asigurat din precipitatii, este nevoie de irigatie. Arbustul valorifica bine solurile fertile, aluviale sau cu o fertilitate medie ; nu suporta stagnarea apei in sol, acesta determinand asfixierea radacinilor.
INFORMATII PRIVIND PREGATIREA TERENULUI
Pentru cultura alunului se aleg terenuri care nu sunt in bataia directa a soarelui, deoarece alunul nu suporta insolatia puternica. Arbustul reuseste in toate zonele geografice ale tarii, dar cele mai bune rezultate se obtin in zonele de deal. Polenizarea alunului este anemofila, randurile se vor amplasa pe directia vantului predominant. Alunul nu este pretentios fata de planta premergatoare , se poate planta dupa orice pom sau arbust, fara sa fie afectat de bolile acestora ; datorita acestui fapt terenul se poate pregati cu 1-2 saptamani inainte de plantare.
Pregatirea ternului incepe prin eliminarea tuturor plantelor si resturilor vegetale de pe parcela ; daca terenul este puternic infestat cu buruieni, se pot aplica erbicide totale: Roundup Classic, Roundup Energy. Fertilizarea de baza a ternului se face cu 40 t/ha gunoi de grajd si 400-500 kg insamant complex NPK. Terenul se lucreaza la adancimea de 60 cm, pentru a decompacta straturile profunde ale solului; daca ternul nu se poate lucra in profunzime , el se va sapa la adancimea normala (20-30 cm), dar gropile de plantare vor fi mai mari.
INFORMATII PRIVIND PLANTAREA
Perioada optima de plantare este toamna; precipitatiile din toamna ajuta la prinderea pomilor, iar lunga perioada de repaus din timpul iernii ajuta la acomodarea arbustilor cu noile conditii de mediu. Radacinile alunului se deshidrateaza usor ; daca puietii au fost transportati pe o distanta mare, radacinile se introduc intr-un vas cu apa pentru a se rehidrata. Inainte de plantare se va realiza fasonarea radacinilor , operatiune ce are ca scop mentinerea unui sistem radicular cat mai sanatos. Pentru a mentine umiditatea in jurul radacinilor acestea se introduc intr-un amestec format din pamant galben, balega de vaca si apa.
Dupa pregatirea materialului de plantatse vor realiza gropile , ele se sapa cu 2-3 zile inainte de plantare sau chiar in aceeasi zi. Este recomandata urmatoarea schema de plantare: 6 metri distanta intre randuri si 4-5 m distanta intre puieti pe rand. Alunul este o specie autosterila, motiv pentru care, in parcela se vor planta 2-3 soiuri diferite. Pentru a realiza o plantare de precizie, terenul se pichetea , pentru a stabili locul ficarui alun.
Daca terenul a fost lucrat corespunzator (desfundat la 60 cm), gropile trebuie sa aiba urmatoarele dimensiuni: 50 x 50 x 50 cm ; in cazul in care terenul s-a lucrat superficial (20-30 cm), dimensiunile gropilor trebuie fie cat mai mari ( 100 x 100 x 80 cm). La baza gropii se poate introduce un amestec format din pamant reavan si gunoi de grajd bine fermentat ; puietii se introduc in sol, astfel incat toate radacinile sa fie acoperite bine cu pamant. La plantare trebuie sa se asigure un contact strans intre radacini si sol. Dupa plantare fiecare arbust se uda cu 10-15 litri de apa ; udare se repeta de 5-6 ori in primul an de la plantare. Pentru a evita ca puietul sa fie atacat de animale si rozatoare, ei se invelesc cu materiale de protectie.
INFORMATII PRIVIND LUCRARILE DE INTRETINERE
Una din cele mai importante lucrari de intretinere est taierea, in ceia ce priveste alunulul taierea este destul de simpla. De cele mai multe ori taierile au rolul de a dirija cresterile naturale ale arbustului , coroana mentinandu-se sub forma de tufa. In primul an de vegetatie alunul are o crestere lenta, motiv pentru care taierile se vor efectua incepand din al doilea an de vegetatie. Taierile se vor efectua in perioada de repaus vegetativ (ianuarie-februarie). In anul al doilea se aleg maxim 10 ramuri principale , ele trebuie sa fie crescute uniform si sa nu se umbreasca reciproc. Alunul formeaza foarte multi drajoni, acestia se vor elimina, deoarece consuma resursele necesare pentru fructificare. In anul al treilea coroana se mentine aerisita , daca este nevoie o parte din ramurile principale se vor elimina. In principal alunul isi formeaza singur coroana, dar trebuie intervenit anual pentru a evita aglomerarea ei. Taierile din anul urmator trebuie sa elimine drajonii, ramurile uscate sau cele bolnave. Dupa ce pomul a ajuns la capacitatea maxima de productie ( dupa 6 ani de livada) taierile vor urmarii normarea incarcaturii de rod sau (daca e cazul) stimularea fructificarii prin eliminarea lastarilor cu varsta de un an; cand cresterile vegetative se reduc, trebuie aplicate taieri de reintinerire. Treptat ramurile principale se scurteaza cu 40 % sau se elimina , ele vor fi inlocuite cu lastari crescuti la baza coaronei ; ranile mai mari de 4-5 cm se vor acoperi cu Mastic Arbokol.
Intretinerea solului din livada se poate face in mai multe moduri ; intervalul dintre randuri se poate lucra la adancimea de 10-12 cm sau se poate erbicida (Centurion, Agil, Fusilade Forte, Pantera, Leopard).Pe intervalul dintre randuri se poate cultiva ierburi perene, ele se cosesc periodic si sunt folosite ca mulci ; stratul de mulci mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva apa din sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere.
Sistemul radicular al arbustului nu patrunde in profunzime , majoritatea radacinilor se gasesc la adancimea de 50-60 cm , motiv pentru care alunul poate fi afectat de seceta. In zonele in care nu se inregistreaza minim 700 mm precipitatii pe an, efectuarea irigatiilor este obligatorie; udarile se realizeaza la nevoie cu norme de 400-500 metri cubi/ ha/ udare ; se poate utiliza sistemul de irigare prin picurare.
Fertilizarea suplimentara este necesara pentru ca arbustul sa atinga potentialul de productie ; fertilizarea organica are o mare importanta, datorita faptului ca pe radacinile sale se formeaza micorize. Micorizele functioneaza normal doar pe solurile cu materie organica, aerate si afanate. O data la 3 ani se aplica 20-30 t/ ha gunoi de grajd. Fertilizarea chimica se realizeaza anual, se aplica 300-400 kg ingrasamant complex NPK, impartit in trei doze egale pe parcursul anului. In cazul plantatilor tinere ingrasamintele se aplica localizat de-a lungul randului de arbusti ; pentru a acoperi necesarul de microelemente se aplica fertilizari foliare (Cropmax, Amalgerol, BlackJak, Terra-Sorb, Raykat Engorde, Florone).
In cazul plantatiilor comerciale sanatatea alunilor este foarte importanta ; in conditiile din Romania alunul nu este puternic afectat de boli si daunatori. Cele mai importante boli sunt: Bacterioza alunului, Gleosporioza si Fainarea, Monilioza. Dintre daunatori amintim: Gargarita alunelor si viermele alunelor. Pentru a distruge focarele de infectie din livada, dupa recoltare, toate frunzele si resturile vegetale se aduna si se ard; din acest moment alunul se pregateste pentru repausul vegetativ. In perioada de repaus se recomada aplicarea a doua tratamente pe baza de cupru ; primul tratament se aplica imediat dupa recoltare, iar cel de-al doilea tratament se aplica inainte ca pomul sa porteasca in vegetatie (luna martie), (Zeama Bordeleza, Champ, Funguran).
INFORMATII PRIVIND RECOLTAREA
Recoltarea se face cand fructele au ajuns la maturitate deplina , momentul este semnalat de: culoarea cicolatie-roscata a fructelor, stratul dintre coaja si samanta este uscat, miezul este dulce, iar fructele se desfac usor din invelusul de sustinere (involucru).
Recoltarea se poate face manual prin scuturarea arbustului si adunarea fructelor de pe jos sau prin ”culegerea” fructelelor ; daca alunele au fost recoltate cu tot cu invelis (involucru), acesta se va elimina imediat dupa recoltare. Pentru a putea fi pastrate in conditii optime fructele trebuie uscate , se aseaza in straturi subtiri si se expun 4-6 zile la soare. Daca alunele au fost uscate corespunzator ele se pot pastra timp de 1 an in camere bine aerisite.
