Marul este o specie pomicola cu mare imporatanta sociala si economica. Fructele au o compozitie complexa, sunt bogate in vitamine, saruri minerale, acizi organici, taninuri, glucide; sunt recomandate in alimentatia omului sanatos sau bolnav, in terapia bolilor cardiovasculare, hepatice, psihice, a constipatiei, gutei, arterosclerozei, etc.
Marul are o gama variata de soiuri, portaltoi, intra repede pe rod, este rezistent la ger si ingheturile tarzii, produce abundent. Reuseste in toata tara, dar cele mai bune rezultate se obtin in zona dealurilor semiinalte si chiar inalte, unde cad peste 600-650 mm precipitatii, iar verile nu sunt toride. In zonele de ses sufera de arsita si de seceta, motiv pentru care trebuie udat, in schimb in zonele inalte, mai ales unele soiuri, cer mai multa caldura si trebuie plantate pe soluri usoare, calde, cu expozitie favorabila.
Este potrivit de pretentios la lumina, in schimb cere soluri potrivit de fertile, cu argila cuprinsa intre 25-40%, apa freatica la adancimi variabile in functie de portaltoi, intre 1.5-3 m. In gradina marul poate ocupa 30-40% din totalul pomilor, in functie de favorabilitatea zonei. Daca ne propunem obtinerea de productie marfa, vom planta pe suprafete mai mari doar 2-4 soiuri de mare valoare biologica si comerciala.
Soiurile de mar se impart in trei grupe dupa epoca de coacere:
-de vara, se recolteaza intre 10 iulie si 15 august, fructele pot fi pastrate pana la 10-15 zile;
-de toamna, se recolteaza intre 20 august si 15 septembrie, fructele se pastreaza relativ bine timp de 30-90 zile;
-de iarna, care se recolteaza in octombrie si se pastreaza pana la 4-8 luni.
Alegerea soiurilor este o problema delicata, ele nu reusesc multumitor sau la fel de bine in toate zonele tarii noastre; este recomandat ca intr-o gradina sa se planteze 5-6 soiuri din toate grupele de coacere, pentru a asigura un consum esalonat .
In zonele de ses reusesc mai bine soiurile de vara si de toamna, in cele de deal soiurile de iarna ; soiurile de iarna sunt cele mai valoroase prin durata mare de pastrare a fructelor si ele trebuie sa cuprinda 70-75% din totatul merilor.
In gradina sunt suficienti 2-3 meri de vara, tot atatia de toamna si de 4-5 ori mai multi de iarna. In gradina se planteaza cel putin 3-4 soiuri din diferite epoci de coacere, care asigura astfel si polenizarea reciproca.
Marul are o gama foarte larga de portaltoi, care confera soiurilor (pomilor) o mare diversitate de caractere privind vigoarea, varsta intrarii pe rod, varsta-ca durata a plantatiei, productivitatea, longevitatea, rezistenta la ger si seceta, etc.
Pentru pomi pitici care sa intre pe rod in anul I de la plantare, ei trebuie sa fie altoiti pe portaltoi vegetativi de vigoare mica M9, M26; acesti pomi cresc de 2-2.5 m inaltime, iar pe rand se planteaza la 1-1.5 m distanta.
Pomii de vigoare mijlocie, de 3-3.5 m inaltime si cu coroane de 2.5-3 m in diametru se obtin daca sunt altoiti pe portaltoii vegetativi MM106, M7, M4.
Pomii de vigoare mare, de 5-6 m inaltime si 6-8 m diametrul coroanei, se obtin daca sunt altoiti pe portaltoi de vigoare mare: franc (obtinut din seminte) sau vegetativi A2, M25, M16.
Terenul pentru plantare trebuie pregatit si fertilizat corespunzator, iar plantarea se face toamna. Dupa plantare, daca gradina nu este bine imprejmuita, pomii se protejeaza contra rozatoarelor, invelindu-i cu hartie, bete de floarea soarelui, coceni desfrunziti, etc. Merii sunt cei mai cautati de iepuri, caprioare, capre, soareci.
Inainte de plantare este necesar sa calculam bine distantele intre randuri si pe rand , pe terenurile fertile si cu umiditate asigurata vom planta pomii cu 1-1.5 m mai rar.
Taierile de formare a coroanei incep in primavara prin scurtarea vergii altoi la 60-80 cm, in functie de sistemul de coroana pe care dorim sa-l realizam ; pentru mar recomandam fusul subtire, sistemul Pillar, palmeta etajata sau neetajata. In cazul pomilor vigurosi din zona dealurilor se alege vasul ameliorat intarziat, cu 4 sarpante sau chiar piramida etajata.
Cand lastarii aparuti pe varga scurtata au 25-30 cm, alegem pe cei necesari formarii primelor sarpante, iar restul se ciupesc sau se inclina ; nu inlaturam multi lastari deoarece pe seama frunzisului bogat se dezvolta sistemul radicular.
Incepand din anul II, ramurile viitoare sarpante necesita scurtare numai la locul de ramificare, in rest nu vom face scurtari decat putine si slabe (eliminand 1/4-1/3 din lungimea ramurii) ; asa vom proceda an de an pana realizam toate elementele scheletului. La palmete avem nevoie de spalier.
Pentru grabirea intrarii pe rod a pomilor, lastarii de garnisire se raresc si apoi se inclina sau se torsioneaza ; la soiurile foarte precoce, Wagner premiat, Goldenspur, Starkrimson inclinarea nu este necesara, dimpotriva la acestea trebuie sa rupem fructele formate la varful sarpantelor si sa lasam in primii 2-3 ani numai pe cele de la baza, in caz contrar sarpantele se apleaca puternic.
Dupa intrarea pomilor pe rod, taierile de fructificare se vor face cu multa atentie, chiar cu migala ; scurtam semischeletul la 60-80 cm, chiar mai mult si apoi, daca este cazul, rarim ramurile de rod florifere la 10-15 cm una de alta. Ramurile de un an se raresc si apoi se scurteaza cu 1/4-1/3 daca depasesc 35-40 cm. Elementele de semischelet trebuie sa fie clare, drepte, bine garnisite, cu semischelet si ramuri de rod, dar acestea din urma sa fie clar subordonate si din ce in ce mai scurte spre varful coroanei.
Dupa 5-7 ani de rodire combinam aceste taieri cu cele de reintinerire, suprimand sau scurtand puternic elementele epuizate si inlocuindu-le cu altele tinere pe care le formam din lastari noi, chiar lacomi ; astfel prelungim viata pomilor si durata de fructificare.
Combaterea bolilor si a daunatorilor ocupa locul doi ca importanta si volum de lucrari, marul este foarte sensibil la boli si daunatori, de aceea trebuie sa facem cel putin doua tratamente de iarna si 6-8 stropiri de vara cu cele mai bune substante, totdeauna combinate, pentru combaterea concomitenta a bolilor si daunatorilor.
Soiurile rezistente la rapan (Florina, Prima, Priam, Generos, Pioner, Voinea, Romus1, Romus 3) sunt de preferat, daca ne multumeste calitatea fructelor acestor soiuri.
Rarirea fructelor este o lucrare obligatorie, mai ales in anii cand pomii au legat abundent; aceasta se face dupa caderea fiziologica (din iunie), intre 20-30 iunie, cel mai tarziu 5-10 iulie.
Este obligatorie fertilizarea merilor , pe terenurile slab fertile se administreaza, la 3-4 ani intre 300-400 kg gunoi fermentat la 100 m², plus in fiecare an cantitati variabile de elemente minerale: 2-3 kg azotat de amoniu, 3-4 kg Superfosfat, 2-3 kg sare potasica la aceeasi suprafata.
In zonele secetose se vor face 4-6 udari, cei mai sensibili la seceta sunt pomii altoiti pe portaltoi vegetativi de vigoare slaba; cantitatea de apa administrata trebuie sa umezeasca solul pe o adancime de 40-50 cm.
Recoltarea fructelor se face prin culegere atenta cu mana, pentru a evita orice lovire, presare, etc. Marele de vara se culeg cu 3-5 zile mai inainte de coacerea deplina, cele de toamna cu 5-7 zile, dar ele se pastreaza mai mult ; merele de iarna se recolteaza in octombrie la 150-165 zile de la terminarea infloritului.
Merele se pastreaza bine in camere reci, beciuri, daca se pun in lazi sau pe rafturi . O pastrare buna se realizeaza in depozite frigorifice unde se asigura temperatura de 1-3ºC si umiditatea relativa a aerului de 80-85%. Pentru pastrare alegem mere potrivit de mari, sanatoase, produse pe terenuri mijlocii, neirigate sau irigate cu cantitati moderate de apa. Soiurile care se pastreaza foarte bine sunt : Idared, Wagner premiat, Jonathan, Starkrimson, Golden delicios.
