Aceasta boala este intalnita la peste 40 de specii de plante, din familii diferite, insa este foarte periculoasa pentru mar si par ; boala produce pagube mai aproape de maturitatea fructelor, iar infectiile tarzii care au loc in timpul recoltarii se manifesta in depozit.
Monilioza este o ciuperca care paraziteaza ramurile, florile si fructele in diferite faze de dezvoltare. Primavara, in timpul infloritului, unele ramuri tinere incep sa se vestejeasca, iar frunzele si florile se brunifica si se usuca ; atat pe scoarta ramurilor atacate, cat si pe flori apar mici pernute de mucegai, de culoare cenusie-galbuie, alcatuite din miceliu si sporii ciupercii. Atacul pe flori seamana cu efectul ingheturilor tarzii de primavara, cu deosebirea ca printre florile distruse, brunificate se mai gasesc si flori normale; acest aspect parazitar poarta numele de „monilioza din anul precedent”. Cand fructele au dimensiunea unei alune, in special la par, acestea se innegresc si cad in masa ; acest aspect parazitar, cunoscut sub denumirea de „monilioza de primavara”, este confundat cu caderea fiziologica a fructelor tinere, dar la aceasta fructele cad verzi din pom, nu brune ca in cazul moniliozei.
Vara, cand fructele au ajuns aproape de maturitate, pe suprafata lor apar pete brune ce se intind si cuprind pulpa in profunzime ; fructul putrezeste aproape in totalitate, deseori cazand din pom. Daca temperatura este ridicata si atmosfera umeda, pe suprafata fructului, in dreptul zonei putrezite, apar fructificatiile ciupercii, sub forma unor pernute dispuse in cercuri concentrice ; forma de atac este cunoscuta sub numele de „putregai brun” ; ea poate fi confundata cu atacul de Glomerella cingulata la care insa tesuturile brunificate se adancesc. Daca timpul este umed, cu temperaturi mai scazute, fructele putrezesc, se brunifica si apoi se innegresc, fara ca pe suprafata lor sa mai apara fructificatii cu spori, dar in ele se formeaza scleroti ; forma de atac intalnita deseori si in depozite poarta numele de „putregai negru”.
Uneori timpul secetos face ca fructele atacate sa se usuce, sa se zbarceasca si sa ramana atarnate pe pomi si in timpul iernii ; acest aspect parazitar poarta numele de „mumifierea fructelor”. La unele fructe ciuperca poate produce un putregai al inimii, vizibil la exterior doar printr-o pata bruna la locul de insertie al coditei sau in partea opusa acesteia.
Monilioza produce pagube mari aproape de maturitatea fructelor, iar infectiile tarzii care au loc in timpul recoltarii se manifesta in depozite. Dupa parcurgerea a doua ierni, din sclerotii fructelor mumifiate care au fost ingropate in sol, in primavara celui de-al treilea an, apar fructificatii de forma unor palnii cu picior lung (apotecii), de culoare galbuie, cu diametrul de 3-5 mm.
Sporii ciupercii Monilinia fructigena asigura raspandirea acesteia in timpul verii; ei germineaza la temperaturi cuprinse intre 0-25°C, optimum fiind in jur de 15°C, filamentele ciupercii patrund prin diferite rani provocate de insecte (Cydia pomonella, viespi, etc.) sau de grindina. In timpul recoltarii si al transportului fructelor, ranile provocate de lovituri favorizeaza infectiile cu aceasta ciuperca.
Ciuperca ierneaza atat sub forma de miceliu de infectie in scoarta ramurilor, cat si sub forma de scleroti in interiorul fructelor mumifiate. Umiditatea ridicata a aerului, picaturile de apa de pe fructe, cat si ranirea acestora, constituie principalii factori care fac ca in unii ani, pagubele produse de monilioza sa fie foarte mari.
Pentru prevenirea si combaterea moniliozei se recomanda distrugerea prin ardere a lastarilor si fructelor atacate, evitarea producerii de rani pe fructe si ramuri;
in perioada de vegetatie se pot aplica tratamente utilizand fungicide precum: Zeama bordeleza (2-3%), Bravo (1.5 l/ha), Dithane M 45 (0.2%), Folicur Solo (0.1%), Orius 25 EW (0.1%), Rovral 500 SC (1 l/ha), Score 250 EC (0.025 l/ha), Teldor 500 SC (0.8 l/ha), Topsin 70 WDG (0.7 kg/ha).
