INFORMATII PRIVIND PLANTAREA SI INGRIJIREA PIERSICULUI

                        Piersicul (Prunus persica) este un pom fructifer originar din China,este un pom de vigoare mica, poate atinge maxim 8 metri inaltime.Aceasta specie iubeste, fiind afectat de ingheturile tarzii,in ciuda acestui fapt productia este constanta timp de 10-15 ani.
                        Frunzele au o forma lanciolata, florile sunt mici, solitare, de culoare variata (roz-alb). Fructul este o drupa globuloasa cu o pulpa fina, aromata si suculenta. Piersicile au o valoare alimentara ridicata, fiind recomandate in alimentatia bolnavilor de ficat sau de rinichi, copiilor anemici sau a persoanelor aflate in convalescenta,ele contin: zaharuri, proteine, vitamine ( B1, B2, B6, A, E), potasiu, fosfor, calciu, sodiu, zinc, fier, cupru.
                        In ceea ce priveste cresterea si fructificarea, piersicul formeaza un sistem radicular foarte bogat. Majoritatea radacinilor se gasesc la 50-80 cm adancime. Indiferent de densitatea de plantare, radacinile pomilor nu se intrepatrund. Partea aeriana a piersicului creste rapid in primii ani de vegetatie, emite 2-3 serii de lastari care aglomereaza coroana. Dupa intrarea pe rod, intensitatea cresterilor vegetative scade. Piersicul fructifica bine la 2-3 ani de la plantare, fiind o specie precoce. Acesta fructifica anual, fara sa fie afectat de alternanta de fructificare.
                        Referitor la clima si soil, piersicul este pretentios la caldura si nu este pe deplin adaptat conditiilor climatice din Romania. Piersicul are nevoie de aproximativ 3000 de grade Celsius pe toata perioada de vegetatie. Pe timpul iernii rezista la temperaturi de – 24 grade Celsius. Mugurii rezista la temperaturi de – 3.9 grade Celsius, iar florile avorteaza la temperaturi mai mici de  -3 grade Celsius.  Piersicul rezista la seceta prelungita, dar pentru productii ridicate apa devine un factor limitativ. In lipsa apei, fructele raman mici, turtite, productia fiind diminuata atat calitativ cat si cantitativ. Piersicul reactioneaza bine la irigare. Excesul de apa din sol determina asfixierea radacinilor.
                        Pomul are cerinte mari fata de lumina, pentru a valorifica bine radiatia solara, taierile trebuie sa asigure o buna aerisire a coroanei. Livada trebuie amplasata doar pe versantii cu expozitie sudica. In lipsa luminii, lastarii cresc putin, pomii sunt sensibili la ger, iar productia este slaba din punct de vedere cantitativ sau calitativ.
                        Piersicul se planteaza pe soluri fertilie, bine expuse. Daca terenul este in panta, pomii se planteaza numai in partea superioara (acest amplasament reduce pierderile cauzate de ingheturile tarzi). Randurile trebuie orientate pe directia nord-sud, lucru care reduce pierderile cauzate de ingheturile tarzi. Daca plantatia se infiinteaza pe un teren care a fost utilizat ca livada, terenul se pregateste cu 1-2 ani inainte. Pentru refacerea structurii solului si eliminarea focarelor de infectie, terenul se poate cultiva cu ierburi perene; daca parcela este puternic infestata cu buruieni, se pt aplica urmatoarele erbicide: Roundup Classic, Roundup Energy.
                        Fertilizarea de baza se poate face cu 30-40 t /ha gunoi de grajd. Terenul va fi desfundat (la 60 cm), pentru ca radacinile pomilor sa se dezvolte usor,in situatia in care aceasta lucrare nu se poate realiza ,se va proceda la saparea manuala a solului; toate corpurile straine din sol, se aduna si se elimina din parcela. Pentru o plantare de precizie, se poate realiza pichetarea terenului,care conta in marcarea pe teren a pozitie fiecarui pom.
                         Perioada optima de plantare pentru majoritatea speciilor pomicole este toamna,dar merge si plantarea de primavaraEste recomandata urmatoarea schema de plantare: 5 metri distanta intre randuri si 4 metri distanta intre plante pe rand.
                         Inainte de a fi plantati,se procedeaza la fasonarea radacinilor, operatiunea se executa cu scopul de a inlatura portiunile vatamate si de a netezi ranile de pe radacina. Radacinile moarte se inlatura complet, iar cele verzi se scurteaza cu 7-8 cm,aceasta operatiunea urmareste mentinerea unui sistem radicular cat mai sanatos. Fasonarea se realizeaza doar daca puietul a fost scos din sol recent. Dupa fasonare, urmeaza mocirlirea radacinilor,operatie care consta in introducerea radacinii intr-un amestec de pamant galben, gunoi de grajd proaspat si apa. Stratul de mocirla are rolul de a asigura o umiditate mai mare in jurul sistemului radicular,ea avand consistenta smantanii. Daca puietii au fost transportati pe distante mari, inainte de mocirlire, se introduc intr-un vas cu apa timp de 2 ore,operatiunea are ca scop rehidratarea radacinilor.
                         Plantarea propriu zisa incepe prin saparea gropii. Daca terenul nu a fost lucrat, groapa trebuie sapata cu 2-3 luni inainte si sa aiba urmatoarele dimensiuni: 100 x 100 x 80 cm. Daca terenul a fost lucrat corespunzator, groapa se sapa cu 1-2 zile inainte sau chiar in aceeasi zi. In acest caz, groapa va avea urmatoarele dimensiuni: 40 x 40 x 40 cm. La baza gropii se introduce un amestec format din pamant fertil scos din partea superioara a gropii si gunoi de grajd bine descompus. Puietul se introduce in groapa astfel incat, radacina sa stea pe stratul fertil de la baza (introdus in prealabil); dupa ce radacinile au fost acoperite cu 10 cm de sol, se excuta prima tasare a solului. La plantare trebuie sa se realizeze un contact strans al radacinilor cu solul. Adancimea de plantare se calculeaza astfel incat, punctul de altoire sa fie la 3 cm deasupra solului si orientat spre nord. Dupa plantare, langa puiet se introduce un tutore si se uda foarte bine. Pomul poate fi invelit cu materiale de protectie impotriva rozatoarelor.
                          In primavara, pomilor li se asigura necesarul de apa; pentru a asigura prinderea puietilor, irigarea este obligatorie. In jurul pomilor, solul se sapa superficial sau se poate acoperi cu resturi vegetale (mulcire). Mulcirea mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva apa din sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere.
                           In prima primavara din livada, pomul se scurteaza la 80 cm ;dupa ce pomul a pornit in vegetatie, toti mugurii pana la inaltimea de 50 cm se elimina. Din partea superioara a pomului se aleg 3-4 lastari dispusi uniform pe pom, pentru a forma primul etaj al coroanei; restul lastarilor se elimina de pe planta. In al doilea an de vegetatie, lastarii alesi se scurteaza la lungimea de 50 cm, deasupra unui mugure orientat spre exterior. Ramura de prelungire a axului trebuie sa fie mai inalta cu 25 cm decat primul etaj al coroanei ,ea se poate corecta printr-o taiere executata deasupra unui mugure exterior. Pe cele 3-4 ramuri principale se lasa 2-3 lastari de prelungire ,restul cresterilor se elimina.
                           In al treilea an, lastarii de prelungire ai ramurilor principale se scurteaza la 50-60 cm, taierile se fac deasupra unui mugure orientat spre exterior. Pe axul central se vor alege 3-4 lastari dispusi uniform pe pom, pentru a forma un nou etaj ,se vor elimina ramurile concurente si cele ce se umbresc reciproc. Ramurile ramase pe ax se vor scurta la 10-15 cm pentru a fructifica. In timpul verii, se vor elimina lastarii lacomi, ramurile concurente si cele de pe partea superioara (coama) a ramurilor principale. In al patrulea an lastarii alesi pentru a forma noul etaj din coroana se scurteaza, astfel incat sa fie mai sus cu 20-25 cm decat primul etaj ,astfel formandu-se coroana piersicului. Dupa cei patru ani de taieri severe, pomul incepe sa rodeasca bine , din acest moment, taierile vor mentine forma coroanei si vor norma incarcatura de rod. In aceasta perioada prin taieri   se vor elimina lastari lacomi, ramurile uscate sau bolnave si se va mentine un echilibru intre crestere si fructificare, astfel incat pomul sa nu se epuizeze.
                          Taierile din timpul verii sunt mai usor suportate de piersic, datorita capacitatii sale de regenerare , in acesta perioada se vor elimina lastarii lacomi si ramurile ce se intersecteaza. Varfurile lastarilor tineri se elimina. Acesta operatiune determina dezvoltarea mugurilor situati sub locul de taiere. . Toate taierile se executa la un unghi de 45 grade, iar ranile mai mari de 2 cm se vor acoperi cu mastic ,apa scurgandu-se mai usor de pe rana.
                           Piersicul este pretentios fata de sol , astfel ca se recomanda ca terenul din livada sa fie lucrat sau cultivat cu ierburi perene. In cazul in care  se realizeaza irigarea,intervalul dintre randuri pote fi cultiva plante legumicole sau arbusti fructiferi( tomate, ardei, vinete, ceapa, ustusoi, cartofi). Terenul poate fi erbicida, dar numai dupa 2-3 ani de la plantare.
                            In conditiile ultimilor ani, riscul aparitiei brumelor si ingheturilor tarzii a crescut. Pentru a proteja pomii de aceste variatii de temperatura se poate apela la operatiunea numita fumigatie,care consta in arderea unor materiale usor de aprins, dar care produc o cantitate mare de fum (cauciucuri, paie, gunoi de grajd, reziduuri petroliere, turba, etc.). Materialele se amplaseaza sub forma de gramezi,iar entru un hectar sunt necesare 80-100 de gramezi. Aceasta operatie tehnologica protejeaza pomii pana la temperatura de -3 grade Celsius.
                           Datorita faptului ca este o specie foarte productiva, piersicul are nevoie de fertilizare suplimentara. Pentru a produce o tona de fructe acesta consuma: 10 kg de azot, 2 kg de fosfor, 8 kg de potasiu. Pe langa macroelemente, pomul consuma si fier, bor, zinc, magneziu, etc. In cazul livezilor tinere se recomada aplicare de 20 t/ha gunoi de grajd (aplicat la 2-3 ani) si 300 kg/ ha ingrasamant complex NPK, aplicat anual. Plantatia matura se fertilizeaza cu 500 kg/ha ingrsamant complex NPK (aplicat anual) si 40 t /ha gunoi de grajd (aplicat la 2-3 ani). Pentru asigurarea necesarului de microelemente se recomanda aplicarea fertilizarii foliare(Cropmax, Amalgerol, BlackJak, Terra-Sorb, Florone, Raykat Engorde).
                          Pentru atingerea potentialului de productie este necesara irigarea plantatiei,prin udarea pomilor in faza de intrare in parga (precoacere) a fructelor se poate obtine un spor de productie de 25 %. In functie de conditiile climatice se pot aplica 4-5 udari cu norme de 400-600 metri cubi/ha, cele mai bune rezultate se obtin prin aplicarea apei pe brazde si prin picurare.
                          Piersicul,fiind foarte fertil, formeaza mai multe fructe decat potentialul sau de sustinere si de hranire, motiv pentru care ,pentru a se evita ruperea si epuizarea, pomul necesita rarirea fructelor. Operatiunea se realizeaza la sfarsitul lunii iunie si trebuie finalizata inainte ca samburele sa se intareasca. Pe ramuri se asigura o distanta de 10 cm intre fructe ,ocazie cu care se vor elimina atat piersicile deformate cat si cele anormal dezvoltate.
                           Piersicul este atacat de o serie de boli si daunatori care ,netratate duc la compromiterea recoltei, defolierea pomilor, iar in cazuri grave pot distruge toata plantatiaPentru a distruge focarele de infectie din livada, se aplica tratamente in timpul repausului vegetativ (iarna),acrestea se vor aplica in ferestrele iernii cand temperatura este mai mare de 5 grade Celsius.
                           Pentru combaterea bolilor se aplica produse pe baza de cupru,primul tratament se aplica dupa caderea frunzelor. A doua stropire cu produse pe baza de cupru, se face primavara, la dezmugurit. Substantele se dizolva in apa si se pulverizeaza pe toata suprafata pomilor, de la baza solului si pana la nivelul crengilor( Zeama Bordeleza, Champ, Funguran). Tratamentele se aplica in zile insorite, cu temperaturi peste 6-7° C, astfel incat solutia sa nu inghete pe plante. La 7-10 zile de la aplicarea tratamentelor cuprice, se face o stropire cu ulei horticol (150 ml la 10 l de apa)(Confidor Oil sau Ovipron).
                          Fructele ajung la maturitate esalonat, motiv pentru care recoltarea se face prin 2-3 treceri. Piersicile au capacitatea de postmaturare,astfel ca recoltarea se poate face inainte de maturitatea consum. In general, fructele se recolteaza cand au atins marimea si culoare specifica soiului, iar pulpa este inca ferma. Piersicile pot fi pastrate in depozite frigorifice timp de 2-3 saptamani. Recoltarea se realizeaza pe vreme uscata si racoroasa. Fructele se daseaza impeuna cu penduculul (codita), fara a pune presiune pe pulpa.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.