Pentru a combate molia orientala (Grapholita molesta sin. Cydia molesta) la piersic si cais, efectuati unul din tratamentele urmatoare:

               Tratamentul se realizeaza folosind unul dintre amestecurile de mai jos. Se mai combat: afide, defoliatoare, ciuruirea, monilioza, basicarea.

                  KARATE ZEON– 0,015 %  +  DITHANE M 45 – 0,2 %   sau

                  FASTAC 10 EC– 0,02 %  +  MERPAN 50 WP – 0,25 %   sau

                  EFORIA 045 ZC– 1,5 l/ha  +  VONDOZEB – 0,2 %

              Perioada optima de aplicare a tratamentului: 10.05. – 20.05.2017, in zile insorite, fara ploaie si vant. Tratamentul se repeta la 8 – 10 zile, folosind un alt amestec din cele prezentate mai sus.

             La prepararea solutiei se vor respecta toate instructiunile de folosire, de pe eticheta produsului

             Dudul este un arbore exotic originar din Asia Mică (Iran), fiind foarte răspȃndit în zonele de cȃmpie ṣi deal.

             Este folosit ca ṣi arbore decorativ, deoarece este o specie rezistentă la ger ṣi secetă. Cu toate acestea nu este ferit de boli ṣi dăunători. În funcṭie de cauza sau agentul care le provoacă, dudul poate prezenta : –     viroze (boli provocate de virusuri)

bacterioze (boli provocate de bacterii)

boli provocate de ciuperci.

             Totuṣi există o serie de metode de prevenire a bolilor care constau în menṭinerea aerată ṣi permiterea pătrunderii razelor de soare prin alegerea unei coroane adecvate; strȃngerea ṣi arderea frunzelor bolnave; solul trebuie întreṭinut corespunzător , prin curăṭarea buruienilor, care pot adăposti o serie de paraziṭi ai duzilor; menṭinerea duzilor într-o stare igienică perfectă, prin taierea uscăturilor ṣi a lăstarilor bolnavi, care trebuie distruṣi imediat ṣi nu în ultimul rȃnd prin depistarea si dezinfectarea rănilor.

                     Virozele dudului sunt: mozaicul galben  ṣi răsucirea frunzelor de dud.

            Mozaicul galben  poate fi confundat cu cloroza calcară. Frunzele sunt marmorate, galbene-arămii. În lungul nervurilor apar diverse benzi sau colorări complete în galben. Combaterea se face prin selecţie fitosanitară şi prin distrugerea nematozilor, care sunt vectorii acestei boli.

            Răsucirea frunzelor de dud –  frunzele puternic afectate se usucă parţial, se desprind şi cad. Combaterea se realizează prin aplicarea unor măsuri fitosanitare riguroase.

            Arsura bacteriană a dudului este provocată de ciuperca Pscudomonas syringae, v. mori..

            Boala se manifestă pe frunze, lăstarii în creştere cât și pe tulpina plantei, infestarea făcându-se pe două căi:

                        – pe cale vasculară (deşi bacteria nu este specifică de vas);

                        – prin infectări din afară, când bacteriile favorizate de diferiţi agenţi (umiditate, temperatură scăzută etc.) pătrund prin stomate, lenticele şi, mai ales, prin rănile făcute datorită lucrărilor de întreţinere sau culesului necorespunzător al frunzei.

              Pe frunze, mai ales, în dreptul nervurilor, apar pete necrotice de forma unor gămălii de ac, ca rezultat al infecţiilor stomatice locale. Cu timpul, aceste pete se măresc, devin  negricioase etapăîn care se poate produce şi ruperea frunzei.Pe frunze, mai ales, în dreptul nervurilor, apar pete necrotice de forma unor gămălii de ac, ca rezultat al infecţiilor stomatice locale. Cu timpul, aceste pete se măresc, devin  negricioase etapă în care se poate produce şi ruperea frunzei

               Avȃnd în vedere faptul că  infecţia primară porneşte întotdeauna de pe ramurile atacate,  ca măsură de combatere se vor tăia toate uscăturile, lăstarii striviţi în timpul lucrărilor agrotehnice, cei de la baza tufei de dud şi se vor arde.

              Combaterea chimică constă în efectuarea a minimum două stropiri cu zeamă bordeleză 3% în perioada repausului vegetativ al dudului. Rezultate bune au dat tratamentele cu pesticide Ridomil plus 0,3%, Turdacupral 0,5%, Cuzin 10-1,5% şi IAMN SN 210 – 0,25%.

              Brunificarea frunzelor este provocată de ciuperca Mycosphaerella mori (Fuck) cu forma conidiană Cylindrosporium mori (Lev. Beri), în special, primăvara şi toamna.

               Pe frunze se formează pete mici, circulare la început, care pe măsură ce se măresc devin alungite. Centrul petelor capătă o coloraţie alb-gălbuie la mijloc şi înconjurată de un inel roşiatic. Pe suprafaţa acestor pete se observă puncte albe care sunt lagărele de conidii ale agentului patogen. Frunzele puternic atacate se îngălbenesc şi cad chiar în timpul vegetaţiei.                  Când sunt atacate nervurile, mai ales la frunzele tinere şi foarte tinere, limbul se deformează şi se răsuceşte. Ciuperca iernează sub formă de micelii pe frunzele căzute, acestea reprezintă forma de rezistenţă care produce, primăvara, infecţia duzilor sănătoşi.

                Principalii factori care influenţează apariţia şi dezvoltarea ciupercii sunt umiditatea şi temperatura, boala putând să producă pagube mari în anii ploioşi.

                Brunificarea frunzelor sau antracnoza, poate fi combătută prin:

                             – arături de toamnă şi primăvară pentru distrugerea frunzelor atacate;

                             – aplicarea corectă şi la timpul optim a lucrărilor de întreţinere şi a tăierilor de producţie;

                             – după terminarea creşterilor de viermi de mătase, se pot face stropiri cu zeamă bordeleză 3%, Mancozeb 0,2%, Turdacupral 0,4%, Topsin 0,07-0,1%.

                Pe organele atacate se observă o pâslă albă-cenuşie, care poate acoperi, în întregime sau numai parţial, organul respectiv, în funcţie de intensitatea atacului. Această pâslă este formată din conidioforii şi conidiile ciupercii, care sunt organele de înmulţire şi răspândire a ei în timpul perioadei de vegetaţie. În urma atacului puternic, frunzele se îndoaie către faţa superioară, fiind acoperite de miceliul ciupercii.

                Boala se manifestă pe lăstarii tineri, pe care se observă pulberea albă-cenuşie, sub care ţesuturile se brunifică. Acumulându-se în cantitate mare, conidiile dau aspectul prăfos, caracteristic. Vântul le transportă cu uşurinţă pe alte organe sănătoase, unde provoacă noi infecţii.

                Ciuperca iernează sub solzii mugurilor pe frunzele bolnave, pe limbul sau peţiolul acestora în micelii de hibernare, iar primăvara apar din nou.

                Un rol important în combaterea făinării, cât şi a celorlalte boli specifice dudului, îl au şi măsurile agrotehnice.

                Aplicarea corectă a tăierii de producţie şi în uscat contribuie la reducerea substanţială a atacului de făinare. Deoarece buruienile creează condiţii foarte bune dezvoltării făinării, lucrările solului trebuie aplicate la timp. Metoda de combatere cu produse pe bază de sulf (măcinat, coloidal, zeamă sulfocalcică etc.) şi de tip sistemic (Topsin, Derosal, Benlate etc.) în concentraţie de 0,1% dă rezultate deosebit de bune.

              Uscarea lăstarilor de dud este o boală de debilitate favorizată de afectarea, lăstarilor în urma gerurilor. Pe aceste afecţiuni apar pustule roşii-cărămizii, pe care se formează fructificaţiile ciupercilor. Prin uscarea lăstarilor şi prin leziunile profunde şi mari pe care le formează pe trunchiul duzilor, această boală este mai periculoasă chiar decât atacul de bacterioză.

               Tăierea ramurilor bolnave, primăvara timpuriu, şi arderea lor este o metodă foarte eficientă în combaterea uscării lăstarilor de dud.

              Putregaiul alb al rădăcinilor este frecvent răspândit în pepinierele şi plantaţiile de dud sub formă de tufă joasă, este provocat de ciuperca Roseminia necatrix (Hart) Berl şi face parte din familia Sphaeriaceae.

               Pe scoarţa şi sub scoarţa unui dud atacat se observă o pâslă albicioasă, fină, constituită din nişte cordoane fibroase formate din filamentele ciupercii. Acestea se întind de la o rădăcină la alta şi pot trăi în pământ mult timp, transmiţând boala la alte plante. Duzii atacaţi au frunzele îngălbenite, cu lăstari scurţi şi slab ramificaţi, care se usucă treptat.

               Boala fiind foarte periculoasă, se recomandă scoaterea atentă a duzilor depistaţi ca fiind bolnavi şi arderea lor.

               Solul se dezinfectează prin injectare cu cloropicrină la adâncimea de 40 cm şi la intervale de 30 cm sau cu Topsin M-70 în cantitate de 0,5-1 kg/ha. Deoarece umiditatea ridicată a solului constituie factorul principal de predispoziţie a dudului la această boală, este necesară drenarea terenului cu exces de apă. Se va executa un control fitosanitar foarte riguros la puieţii de dud pentru prevenirea transmiterii prin materialul săditor.

              Uscarea lăstarilor de dud este o boală favorizată de afectarea lăstarilor în urma gerurilor. Pe aceste afecţiuni apar pustule roşii-cărămizii, pe care se formează fructificaţiile ciupercilor. Prin uscarea lăstarilor şi prin leziunile profunde şi mari pe care le formează pe trunchiul duzilor, această boală este mai periculoasă chiar decât atacul de bacterioză. Combaterea uscării lăstarilor de dud se face prin tăierea ramurilor bolnave, primăvara timpuriu, şi arderea lor.

                Dintre dăunători, Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea, Drury, (sin. Bombyx cunea Drury) face parte din familia Arcliidae, ordinul Lepidoptera.

Omida a fost semnalată în anul 1940, în Ungaria, de unde s-a răspândit şi în ţara noastră pentru prima dată în anul 1949, în Comuna Ani, judeţul Bihor. Adulţii sunt de culoare albă, cu abdomenul verzui la femelă şi gălbui la mascul, acoperit cu perişori albi.

                Oul este de culoare galbenă-verzuie. Larva, la completă dezvoltare, are corpul pe partea dorsală de culoare brun-închis, iar pe partea ventrală verde-brunie, acoperit cu numeroşi perişori brun-închis sau negri. Pupa, la început, este galbenă-verzuie, apoi devine brună-închis. În condiţiile ţării noastre, omida păroasă are două generaţii pe an. Iernează, în stadiul de pupă, în locuri foarte variate. Larvele primei generaţii ajung la maturitate la mijlocul lunii mai. Larvele rod frunzele, epiderma şi parenchimul în primele stadii şi limbul foliar complet, în ultimele stadii.

                Pentru hrănire, omizile cuprind frunzele într-o ţesătură sub formă de cuib, unde le distrug, apoi îşi lărgesc cuibul cuprinzând noi frunze. În ultimele stadii, omizile se răspândesc în coroana duzilor devenind solitare.Generaţia a doua a omiziii păroase apare la mijlocul lunii iulie şi se eşalonează pe o perioada de 4-5 luni. Toamna, în luna octombrie, omizile ajung la completa lor dezvoltare şi se transformă în pupe hibernante. În unii ani, cu toamne târzii, poate apărea chiar a treia generaţie incompletă, dar larvele din această generaţie nu ajung la maturitate.

                 În mod practic, recunoaşterea dăunătorului se face după cuiburile de omizi ce se formează pe coroana pomului.

                 Principala metodă de distrugere a acestui dăunător, care atacă peste 200 specii de plante este combaterea pe cale mecanică. În momentul apariţiei cuiburilor de omizi pe duzi sau pe alte specii de plante,acestea trebuie să le culese şi distruse imediat după apariṭie deoarece întȃrzierea permite răspândirea larvelor pe tot pomul.

                Distrugerea cuiburilor recoltate; se face prin ardere sau prin introducerea acestora într-un vas, în care se află Detox 25 emulsionabil în concentraţie de 2% sau Lindatox 20 în concentrație de 2-2,5%.

                Tăierea cuiburilor de omizi păroase va trebui să se repete cel puţin de două ori pe săptămână, atâta timp cât se manifestă infestarea. Combaterea chimică constă în aplicarea a două tratamente pentru fiecare generaţie cu Detox 25, Lindatox 20, Carbetox, Decis sau Metasistox 50. Tratamentele se vor executa numai după terminarea îngogoşării viermilor de mătase la toţi crescătorii.

                Păianjenul (acarianul) comun este semnalat pe timp secetos şi cald, atât larva, cât şi adultul îşi introduc trompa în ţesutul frunzei şi sug seva. Partea atacată, se deshidratează, devine galbenă şi se usucă. Cea mai eficientă măsură de combatere a păianjenilor frunzei o constituie stropirile cu Plictran 0,6%, Padan 50 WP 1%, Sinoratox 35 EC 1-1,5 kg/ha.

                Cariul, denumit Sinoxylon frerforans Schrank, îşi face de obicei apariţia în primele zile ale lunii mai pe lăstarii de un an, unde face galerii de circa 3 mm în apropierea nodurilor cât şi pe părţile uscate ale trunchiului de dud. Măsurile agrotehnice de înlăturare a lăstarilor atacaţi de cariu sunt singurele care pot asigura o combatere cu rezultate apreciabile.

               Este o boala ce apare in perioada de vara si se manifesta pana toamna tarziu si este o micoza  provocata de ciuperca   Tranzchelia pruni-spinosae, care ataca atat prunii cat si caisii, piersicii si migdalii.

               Boala se manifesta prin aparitia pe partea superioara a limbului frunzelor a unor pete mici de culoare galbena.Pe partea inferioara, in dreptul petelor  apar puncte negre-brunii. Un atac puternic duce la defolierea prematura, pomii atacati fiind sensibili la ger.

               O masura care se poate lua pentru indepartarea focarului,este acela de a proceda la adunarea frunzelor infestate si a le arde.

               Pentru combatere,in perioada de vara ( iunie – august ) se fac tratamente cu: Dithane M 45, Captan  80 WDG, Bravo 500 SC, Topsin 70 WDG.In perioada   de repaus vegetativ , dupa caderea frunzelor si primavara, inainte de pornirea in vegetatie,  se fac tratamente cu: Funguran OH 50 WP, Confidor Oil SC 004.

                 Aceasta boala este provocata de un exces de apa in sol, este o afectiune ce decurge din infectarea pomilor cu ciuperca Phytophthora cactorum. In urma infectarii sunt afectate trunchiul copacului, ramurile si fructele. Infectia se produce primavare, iar conditiile optime pentru infectare sunt umiditatea de 85-90% si o temperatura de 18-21 grade Celsius.

                  Livezile de mar pot fi o tinta pentru aceasta ciuperca, la fel si plantatiile de capsuni. Atacul se manifesta sub forma unei pete umede pe scoarta pomului, dupa care aceasta isi schimba culoarea si capata o nuanta violet, pana la brun-cenusiu. Partile infectate sunt moi si au o consistenta buretoasa. In urma infectiei, fructele nu se mai maturieaza, cad inainte de coacere.

                  Pentru combaterea putregaiului pielos al fructelor, este recomandata o fertilizare echilibrata, fara excese de azot. Irigarea joaca si ea un rol important, deoarece un nivel prea ridicat de umezeala poate provoca o infectare.

                  Tratamentele fitosanitare cu produse chimice pot fi aplicate pentru prevenire si vindecare la pornirea in vegetatie si in perioada infloritului, se utilizeaza produse pe baza de cupru sau fosetil de aluminiu.

                         Fainarea piersicului este o boala mult raspandita in tara noastra producand pagube in anii cu primaveri reci si umede, urmate de veri secetoase, calduroase.

                         Atacul apare mai intai pe frunzele tinere de la varful lastarilor, sub forma unor pete albe de miceliu, care se pot intinde si pot ocupa intreaga suprafata.Frunzele parazitate iau aspect prafos, se deformeaza, se incretesc si in cele din urma se usuca. Atacul pe frunzele bine dezvoltate apare sub forma unor pete conturate, in dreptul carora se formeaza o pasla miceliana mai densa si cu aspect prafos, datorita formarii sporilor.
Lastarii nelignificati pot fi acoperiti de pasla miceliana, care apare ca un manson albicios, cei puternic atacati se indoaie, se vestejesc si apoi se usuca. Pe lastarii atacati, ciuperca formeaza uneori fructificatii de rezistenta, care contin spori, dar la noi in tara acestea au fost semnalate foarte rar.
Atacul pe frunzele tinere sau in curs de maturare este asemanator cu cel ce apare pe frunzele dezvoltate. In dreptul petelor albicioase, tesuturile fructului se brunifica, crapa si incep sa putrezeasca.

                        Iernarea patogenului se face prin miceliu de rezistenta localizat in muguri sau prin cleistoteciile ce se formeaza spre toamna in miceliu ectoparazit. Primavara miceliul de rezistenta intra in vegetatie si infecteaza lastarii de piersic.
                       Prevenirea bolii se poate realiza prin taierea si arderea lastarilor atacati. In timpul perioadei de vegetatie, dupa aparitia bolii, se vor face stropiri cu Bumper 250 EC (0.03%), Score 250 EC (0.2 l/ha), Karathane M35 (0.05%).

                       Aceasta boala este provocata de ciuperca denumita Monilinia fructigena si ea evolueaza din interiorul fructelor spre exterior.Aceasta ciuperca afecteaza ramurile cu frunze,florile si fructele,se intalneste in special la mar,par si gutui.

                      Aceasta boala se manifesta in faza de depozitare,dar fructele au fost infestate inainte de a fi culese.Fructele care au fost infestate cu aceasta boala au la codita sau in partea opusa o mica pata.

                     Boala se poate prveni prin arderea sau ingroparea tuturor fructelor putrezite care cad vara din pom;indepartrarea si distrugerea ramurilor si fructelor putrezite sau mumficate ramase in pom,ele reprezentand un pericol de infestare pentru anul urmator.Este recomandat ca in perioada de repaus vegetativ sa fie aplicate tratamente cuprice,ele reducand resursa biologica a ciupercii.

                    O alta masura ca impiedica infestarea,este efectuarea la timp,in perioada verii ,a tratamentelor impotriva rapanului si a insectelor care favorizeaza infectarea fructelor.

                    Ritmul de degradare a merelor este incetinit daca umiditatea din spatiul de depozitare este mare(80-90),iar temperatura se situeaza undeva intre 1-3 grade Celsius.

                    Boala, denumita si entomosporioza, este frecventa in pepiniere si livezi. Ciuperca paraziteaza pe gutui si par si mai rar pe mar, mosmon sau scorus. In anii cu ploi frecvente in timpul verii, boala devine foarte periculoasa in pepiniere.

                    Atacul se manifesta pe frunze si rareori pe lastari si fructe. Pe frunze apar pete circulare, de dimensiuni cuprinse intre 2-10 mm, care la inceput au o culoare galbui-crem, iar mai tarziu devin rosiatice.In centrul acestor pete, pe partea superioara a frunzelor apar 1-2 punctisoare bombate, crustoase, de culoare neagra, care reprezinta fructificatiile ciupercii. Petele pot sa se uneasca si frunzele vor prezenta portiuni mari de tesut atacat. In timpul unui atac puternic pomul poate sa-si piarda frunzele in lunile iulie-august.
Atacul pe lastarii tineri apare mai tarziu, in vara, manifestandu-se printr-o brunificare a scoartei, insotita de o uscare a varfului acestora.
Pe fructe boala se manifesta prin aparitia de pete asemanatoare cu cele intalnite pe frunze. Cand petele de pe frunze sunt grupate, pulpa crapa si deseori este supusa unui proces de putrezire, datorita patrunderii in interiorul tesuturilor a altor agenti patogeni.

                     Boala este produsa de ciuperca Fabraea maculata. Primele infectii in primavara sunt produse de catre sporii ce se formeaza pe lastarii atacati in toamna. Ciuperca ierneaza in scoarta ramurilor. Sporii ajung la maturitate prin luna mai si determina infectii pe frunze. In anii ploiosi, boala poate lua un caracter grav. Desi ciuperca poate forma si fructificatii de rezistenta, transmiterea sa este asigurata numai de miceliul de resistenta din lastari si stome (micelii uscate) de pe frunzele cazute, pe care in primavara vor aparea spori.

                    Pentru prevenirea si combaterea acestei, se recomanda adunarea si distrugerea frunzelor cazute sau ingroparea lor in sol, printr-o aratura adanca de toamna.In perioada de vegetatie se recomanda tratamente chimice cu Topsin 70 WDG (0.1%), Captan 50 WP (0.25%), Zeama bordeleza (0.5%).

La noi in tara se manifesta frecvent in anii cu primaveri ploioase, indeosebi in livezile neingrijite sau pe prunii batrani, la care provoaca defolierea, iar fructele raman mici si au continutul redus de zahar.

Boala se manifesta spre sfarsitul lunii mai inceputul lunii iunie, cand pe frunzele atacate apar pete aproximativ circulare, la inceput de culoare galbena-crem, ca apoi sa devina portocalii si in final rosii-caramizii.Tesuturile din dreptul petelor se ingroasa, devin crustoase, cu aspect cerat si se bombeaza usor spre partea inferioara a frunzelor, unde se observa mici formatiuni punctiforme care reprezinta ostiolele picnidiilor agentului patogen.
Pe timp umed picnosporii sunt eliminati din picnidii si apar pe partea inferioara a frunzelor in dreptul petelor ca un strat de gelatina de culoare alba. In anii favorabili bolii, ca urmare a atacurilor intense, frunzele se usuca si cad de timpuriu, ceea ce determina o slabire a rezistentei pomilor la gerurile din timpul iernii.

                        Agentul patogen care determina aparitia bolii se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale ramase pe sol. In timpul vegetatiei, agentul patogen produce un numar mare de generatii de picnidii cu picnospori care produc infectiile secundare.

                        Prevenirea bolii se poate realiza prin cultivarea de soiuri de prun rezistente si prin efectuarea in plantatii de araturi adanci in vederea ingroparii frunzelor atacate.Se pot aplica tratamente chimice,ele se aplica la avertizare :Bravo (1.5 l/ha), Delan 700 WDG (0.05%), Dithane M45 (0.2%), Folpan 80 WDG (2 kg/ha), Topsin 70 WDG (0.7 kg/ha), Zeama bordeleza (0.5%).

            Este cea mai raspandita boala in tarile unde se cultiva marul. In tara noastra se intalneste in toate regiunile pomicole, fiind considerata una dintre cele mai pagubitoare boli ale marului, datorita pierderilor mari de recolta, atat cantitative, cat si calitative.

            Boala ataca toate organele tinere ale marului (frunze, sepalele florilor, fructele si ramurile tinere). Pe frunze se observa la inceputul atacului, pete mai mult sau mai putin circulare,cu contur neprecis delimitat, de culoare cenusie.Culoarea petelor este data de miceliul ciupercii, care se dezvolta sub cuticula radiar, in jurul punctului de infectie. Odata cu formarea partii asexuate petele capata o culoare bruna-maslinie si aspect catifelat.
Atacul pe flori, in special sepale, este asemanator cu cel descris pe frunze.

            Fructele sunt atacate de cand sunt tinere si pana la maturitate, pe ele apar pete cenusii-maslinii, in dreptul carora tesuturile se suberifica si crapa. Fructele tinere se deformeaza puternic, iar mezocarpul lor are gust fad. Deseori crapaturile de pe fructe reprezinta porti de intrare pentru sporii de Monilinia fructigena, cat si pentru alte ciuperci ce distrug pulpa in totalitate.
Pe ramurile tinere apar pete asemanatoare celor de pe frunze. Ciuperca determina pe suprafata ramurilor o usoara exfoliere a scoartei, iar sub tesutul atacat se formeaza un strat de suber care separa partea sanatoasa de cea bolnava.

            Ciuperca ierneaza in frunzele cazute sub forma de peritecii, precum si sub forma de miceliu stomatic in scoarta sau miceliu de rezistenta in solzii mugurilor.Boala este favorizata de umiditate mare sub forma de ploi abundente sau atmosfera saturata cu vapori de apa.

             Pentru prevenire si combatere se recomanda strangerea, arderea si aratura adanca de toamna pentru micsorarea sursei de infectie, taierea si arderea ramurilor de rapan, cultivarea de soiuri rezistente. In timpul perioadei de vegetatie se recomanda tratamente cu Antracol 70 WP (0.2-0.3%), Chorus (0.3 kg/ha), Clarinet (1.5 l/ha), Delan 700 WDG (0.05%), Folicur Solo (0.75 l/ha).

             Boala este prezenta pe toate continentele, in tarile unde se cultiva marul. In tara noastra, datorita plantarii unor soiuri sensibile (in special Jonathan si Idared), a aplicarii in exces sau unilaterale a ingrasamintelor cu azot, s-a constatat o crestere alarmata a frecventei si intensitatii fainarii la mar.

              Fainarea se manifesta in tot cursul perioadei de vegetatie, incepand de la dezmugurire si pana la caderea frunzelor, cu intensitate mai mare in cursul lunii mai si inceputul lunii iunie; sunt atacate frunzele, florile, lastarii si uneori fructele tinere. Atacul pe frunzele tinere se manifesta sub forma unei pasle albicioase, prafoase, care acopera ambele fete ale frunzei. In scurt timp frunzele se inconvoaie usor spre partea superioara, sunt mai putin elastice si se usuca de timpuriu.
Ciuperca ataca cu rapiditate lastarii tineri pe care ii acopera cu un manson de miceliu albicios, prafos, datorita formatii sporilor, iar spre toamna acesta devine bruniu in urma formarii fructificatiilor ciupercii de culoare neagra. Lastarii puternic atacati se indoaie in forma de carlig si se usuca.
Florile atacate au petalele deformate, in sensul ca limbul petalelor se ingusteaza, uneori chiar se despica in doua, pierd culoarea alb-roza si devin albe, iar in unele cazuri se ingroasa, se vestejesc si se brunifica.Florile atacate denumite si „flori de ceara” se usuca fara a forma fructe.

              La soiurile de mar sensibile la fainare, in unii ani aceasta duce la importante pierderi de recolta. Atacul pe fructele tinere determina o oprire a cresterii si in unele cazuri, chiar o cadere a acestora. La soiurile foarte sensibile (Jonathan) pe fructe apare o retea fina de tesut brunificat.

               Ciuperca care determina fainarea, ierneaza intre solzii mugurilor ,sub forma de miceliu de rezistenta. Pentru prevenirea bolii se recomanda ca in permanenta lastarii puternic atacati sa fie taiati si distrusi prin ardere ,de asemeneasa se procedeze la cultivarea de soiuri de mar rezistente.
In perioada de vegetatie se vor aplica tratamente cu Bumper 250 EC (0.03%), Clarinet (1.5 l/ha), Folicur Solo (0.75 l/ha), Orius 25 EW (0.05%), Score 250 EC (0.225 l/ha), Shavit F 72 WDG (0.2%), Thiovit Jet (4.5 kg/ha), Topas (0.3 l/ha), Topsin 70 WDG (1 kg/ha).