Toate articolele scrise de: PomFruct

CUM SE INGRIJESC TRANDAFIRII PE PERIOADA VERII ???

Publicat pe de
Răspunde

             Zilele caniculare le pot crea probleme acestor plante, iar caldura excesiva le face sa isi piarda rapid vigoarea, daunatorii sunt una dintre problemele frecvente ce apar in timpul verii, mai ales in perioadele secetoase.
             Pe perioada verii hidratarea este esentiala pentru trandafirii din gradina. In perioadele in care nu ploua, trandafirii trebuie udati dis de dimineata cu minim 10 litri de apa, o data pe saptamana. Cele mai eficiente sunt sistemele prin picurare, care asigura o saturare lenta a solului. Apa reprezinta cea mai buna hrana pentru flori, deoarece aceasta transporta toti nutrientii din sol in planta, iar un trandafir sanatos va fi capabil sa se apere mai bine de boli si daunatori.
             Daca nu avetia suficient timp pentru a va ocupa de ingrijirea trandafirilor, puteti opta pentru soiuri usor de ingrijit.
             In zilele calduroase de vara, una dintre problemele cu care se confrunta trandafirii sunt afidele, o familie de insecte hemiptere. Acestea ataca in mijlocul verii, pe seceta, extrag sucurile din trandafiri si lasa frunzele ondulate, cu un aspect inestetic. Cea mai buna aparare impotriva afidelor este sropirea plantelor cu o solutie combinata de Actara cu Mospilan si hidrtarea lor corespunzatoare, fapt care creste rezistenta plantelor.
             Insecticidele vor ucide acesti paduchi prin sufocare. Lichidul se pulverizeaza direct pe afide spre sfarsitul zilei, chiar inainte de apusul soarelui. In 48 de ore se efectueaza o noua pulverizare. O alta modalitate rapida de a scapa de afide este sa fie strivite intre degete sau sa sa fie spelata planta cu apa, folosind un furtun de inalta presiune.
             Este foarte important ca trandafirii sa fie plantati in locul potrivit, sa le fie oferita suficienta apa si hrana corespunzatoare, sa fie feriti de umbra. Nu se va planta niciodata un trandafir in locurile intunecate si umede din gradina, in care misuna tantarii si melcii.Plantarea trandafirului se va face in locuri insorite, cu o buna circulatie a aerului.
Trandafirii au nevoie de fertilizare pentru o dezvoltare armonioasa si o crestere spectaculoasa, trebuie sa le fie oferite ingrasmintele potrivite.

CENUSA = INGRASAMANT ????

Publicat pe de
Răspunde

              Cenusa ,contine toate elementele nutritive necesare pentru dezvoltarea plantelor.Pentru a putea fi utilizata,cenusa trebuie sa provina de la arderea lemnelor,paielor, gunoiului,cocenilor, tulpinelor de floarea sorelui,hartiei si soartei de copac.
              Cenusa provenita din arderea carbunilor de mina nu poate fi folosita ca ingrasamant.Pentru ca cenusa sa produca efecte maxime in sol, ea trebuie sa fie incoroprata in sol uscata.Cenusa lasata in aer liber ,fiind higroscopica,se umezeste si isi pierde din calitati.Pe perioada iernii ,cenusa se aduna in saci de plastic si se leaga la gura.Cel mai potivit moment pentru a incorpora cenusa in sol este toamna, acesta fiind incorporata in sol prin aratura sau prin sapare.Daca se incorporeaza primavara, aceasta poate inhiba germinatia semintelor.
              Cenusa are o reactie alcalina, avand un efect de corectie asupra solurilor acide.Cenusa nu poate fi folosita la fertilizarea terenurilor pe care urmeaza sa se cultive afinul, acesta din urma fiind o planta care iubeste solul acid.
              Nu este recomandat sa se foloseasca cenusa pe solurile grele,umede; este recomandata pentru solurile usoare,cu un bun drenaj.

INFORMATII PRIVIND PROCEDURA DE RECOLTARE A PROBELOR DE SOL

Publicat pe de
Răspunde

                                                       Etapele recoltarii probelor de sol
        1.Delimitarea suprafetelor de teren pe care vrem sa le analizam si care nu prezinta diferente semnificative intre ele (ex. au aceeasi panta, au fost cultivate cu aceeasi specie, au beneficiat de acelasi mod de fertilizare, etc). Portiunile neuniforme din parcele pot fi neglijate daca suprafata lor este mai mica de 10%. La parcelele aflate in panta sau in lunca inundabila a raurilor se va tine cont la recoltare de diferentele majore intre baza si varful pantei (argila si nutrientii vor migra dinspre varf spre baza pantei, iar in lunca invers).
         2.Probele de sol se vor preleva in general dupa recoltarea culturii precedente, dar pot fi recoltate pe tot parcursul anului. Este recomandat sa se recolteze probe de sol la cel putin 30 de zile de la momentul aplicarii ingrasamintelor sau amendamentelor.Se va evita recoltarea probelor dupa ploaie, sau cand umiditatea solului e mare, atat din cauza erorilor la determinarea azotului cat si din considerente de manipulare si omogenizare a solului.
          3.Luarea probelor partiale si alcatuirea probei medii. Odata identificate corect unitatile de aproximativ 10 ha se va trece la recoltarea efectiva a probelor. Cu cat numarul de probe partiale este mai mare cu atat va fi mai reprezentativa proba medie.In functie de cultura si destinatia terenului, probele partiale se vor recolta pe intervalul de adancime 0 – 25 cm (o cazma) pentru cereale, plante tehnice si furajere si legume si 20 – 40 cm (doua cazmale) pentru pomi fructiferi si vita de vie.
             Stabilirea punctelor  de prelevare a probelor partiale se face in functie de configuratia terenului, recoltand in zig-zag,  in diagonalele parcelelor sau in alte moduri care sa asigure uniformitatea recoltarii.
             In cadrul aceleiasi probe medii, probele partiale vor avea aceeasi greutate (aprox 100g). Probele partiale se vor amesteca la fata locului (intr-un sac de rafie sau polietilena curat) iar din proba foarte bine omogenizata se preleveaza o cantitate de 800 – 1000 grame. Aceasta reprezinta proba medie.
             Recoltarea propriu-zisa a probelor se va face cu cazmaua, sonda, sau alte ustensile. Acestea trebuie sa fie curate, sa nu contamineze proba cu rugina sau alte substante. Inainte de prelevarea efectiva se va curata solul pe o adancime de 2-3 cm pentru a elimina resturile organice (paie, coceni, radacini, frunze, etc). Se va folosi o cana sau alt recipient de aproximativ 100 – 200 ml si se umple la ras cu pamant maruntit. Solul astfel prelevat se pune in pungi de hartie sau de plastic si se eticheteaza.
           4.Pentru interpretarea corecta a rezultatelor dar si pentru cercetari ulterioare se impune etichetarea fiecarei probe. Informatile sunt necesare nu doar pentru a identifica proba dar si pentru a putea face in urma analizelor recomandari de fertilizare si amendare cat mai relevante.Probele etichetate se vor trimite indata la laborator, iar daca acest lucru nu este posibil imediat, se pot pastra pana la expediere in frigider (max 10-15 zile la 2-5°C).
               Se va completa fisa de informatii pentru fiecare proba,iar aceasta trebuie sa contina urmatoarele date:
                – datele de identificare complete ale beneficiarului (adresa, telefon, email)
                – datele de identificare complete ale unitatii analitice(ferma, parcela, lotul, sera, etc )
                – numarul probei, adancimea si data la care a fost prelevata
                – cultura precedenta – recolta obtinuta
                – cultura actuala (sau viitoare) – recolta scontata
                – metoda de irigare (daca e cazul)
                – alte mentiuni daca e cazul

 

INFORMATII PRIVIND INFIINTAREA PLANTATIE DE CAPSUNE

Publicat pe de
Răspunde

          Plantațiile multianuale de căpșuni pot fi înființate toamna (15 august-15 octombrie), primăvara (martie-aprilie) sau vara (15 iulie-15 august). Plantarea de vară se recomandă numai în condiții de irigare, iar dacă se plantează vara, se pot obține trei recolte în trei ani. La plantările de primăvară se recomandă de folosit stoloni de tip ”Frigo”, pentru a putea obține recoltă în primul an.
           Înființarea plantației presupune două operațiuni principale: pregătirea terenului și plantarea stolonilor.
           Pentru siguranţa alegerii corecte a unui amplasament pentru cultura căpșunului, se vor avea în vedere următoarele elemente:
         -amplasarea plantatiei în zone cu sursă sigură de apă;
         -terenul ales trebuie sa fie plan sau cu o panta uşoara;
         -locul de cultivarea a căpşunului necesită o bună drenare a terenului, el nu trebuie sa prezinte exces de apă nici pe perioade scurte. Planta de căpșun este foarte sensibilă la excesul de salinitate;
        -amplasarea terenurilor în apropierea drumurilor ,permite transportarea in conditii bune a recoltei;
       -solul destinat cultivării căpşunului trebuie sa aiba o textura uşoară, afânată cu o permeabilitate bună pentru apă;
       -când se alege o regiune deluroasă, pentru cultura de căpșun, se foloseşte jumătatea inferioară a pantei dealului. Se alege expoziţia estică, sudică sau sud-estică pentru regiunile umede şi expoziţia vestică, nord-vestică, nordică, pentru regiuni mai puțin umede;
       -nu se recomandă locurile joase, cu circulaţie slabă şi pericol de îngheţ;
       -se ţine cont , deasemenea de datele statistice ale temperaturilor joase, ale căderilor de precipitaţii şi afectarea de grindină.
                                      Premergătorii
          La amplasarea culturii căpşunului se va ţine cont că premergători buni sunt culturile legumicole: varza, morcovul, ridichea de lună şi cerealele păioase: grâul, orzul, ovăzul. Plantaţiile de căpşun nu trebuie înfiinţate după culturi ca: usturoiul, cartoful, ceapa, castraveţii, tomatele, vinetele, ardeiul, deoarece toate aceste culturi contribuie la apariţia nematodei, servind drept gazdă intermediară pentru acest dăunător.
          Cea mai favorabilă perioadă de plantare în toamnă este cuprinsă între sfârşitul lunii august şi mijlocul lunii octombrie. În cazul plantării la începutul perioadei recomandate (sfârşit de august – mijloc de septembrie), plantele au timp să se fortifice până la venirea iernii (formează un sistem radicular şi o rozetă de frunze, capabilă să menţină planta în viața, până în primăvara următoare) şi rezistă mai bine la geruri. Nu este recomandata ca plantarea să se facă mai târziu de mijlocul lunii octombrie, deoarece condiţiile de mediu (temperatura), nu mai sunt favorabile formării de rădăcini şi rozete de frunze noi.
           Plantarea timpurie permite înrădăcinarea plantei şi formarea unei rozete puternice până la apariţia îngheţurilor. In această perioadă se mai diferenţiază şi mugurii florali, în special în timpul toamnelor lungi. Substanţele de rezervă acumulate la   plantarea timpurie permite iernarea mai bună şi obţinerea în primul an a unei cantităţi mai mari de fructe în comparaţie cu plantările tardive.Cicatrizarea rădăcinilor traumate la plantare se petrece mai greu, doar răsadurile crescute în claiete, containere sau ghivece dau un rezultat mai bun în comparaţie cu răsadurile ce au rădăcina goală.
            Pentru plantarea de primăvară se recomandă perioada cuprinsă între 15 martie şi 15 aprilie. Căpşunul plantat în primăvară nu produce fructe în anul plantării (tehnologia de cultură prevede înlăturarea inflorescenţelor pe măsură apariţiei lor). Plantarea de primăvară asigură condiţiile necesare unei dezvoltări bune a plantelor de căpşun, care rodeşte în anul următor. În anul plantării, an fără rod, are loc diferenţierea mugurilor de rod şi depozitarea substanţelor de rezervă în rădăcini, fără concurenţă, dată la formarea fructelor şi a stolonilor.
            În anul următor înfiinţării culturii, plantele pornesc devreme în vegetaţie primăvara, vegetează şi rodesc bine, datorită sistemului radicular puternic format în anul anterior şi numărului corespunzător de ramificaţii roditoare.
            Plantarea de vară se realizează în perioada iunie – iulie (care poate fi prelungită până în 15 august în zona de sud a Republicii Moldova). Stolonii formaţi au o capacitate înaltă de înrădăcinare.
            Pentru plantare se utilizează stoloni fortificaţi păstraţi la rece sau stoloni recoltaţi direct din câmp (formaţi în anul anterior). În cazul înfiinţării culturii în vară, plantele se dezvoltă destul de bine până toamna şi formează suficiente ramificaţii roditoare, pentru a asigura recolta din anul următor. Plantaţiile înfiinţate vara rodesc în toţi cei trei ani, comparativ cu cele înfiinţate primăvara sau toamna, care rodesc numai în 2 ani, primul an fiind fără recoltă. Până în iunie – iulie, când se plantează căpşunul, terenul poate fi ocupat cu o altă cultură care poate fi desfiinţată devreme, realizându-se o utilizare eficientă a unei suprafeţe de teren.
                       Pregătirea terenului pentru plantarea căpşunului
             Arătura adâncă – are ca scop mobilizarea stratului fertil superior în partea inferioară, unde se vor afla viitoarele rădăcini ale plantelor.
             Arătura se efectuează cu 2-3 luni înainte de plantare,nu se admite plantarea în sol proaspăt tasat, deoarece în urma tasării lui se dezgolesc rădăcinile plantei.
             Arătura se execută la adâncimea de 35-40 cm. Căpşunul are nevoie de o pregătire deosebită a solului, mai ales când cultura rămâne pe sol 3 ani consecutiv. Arătura adâncă este deosebit de utilă pentru distrugerea sau împiedicarea dezvoltării dăunătorilor ce se găsesc în sol (mai ales viermii sârmă). Arătura de toamnă şi de vară împiedică dezvoltarea larvelor şi pupelor speciilor de viermi albi şi sârmari.
             Mărunțirea terenului se efectuează cu ajutorul combinatoarelor, tăvălugilor cu pinteni.Trecerea de 2-3 ori cu grapa cu discuri asigură mărunţirea corespunzătoare a terenului pe o adâncime de 20 cm. Este deosebit de importantă realizarea unui spaţiu suficient pentru dezvoltarea sistemului radicular, deoarece marea masă a rădăcinilor se află în stratul de sol de 20-30 cm de la nivelul solului. Cu cât sistemul radicular este mai bine dezvoltat, cu atât plantele se vor putea dezvolta mai bine şi vor putea fructifica la potenţial maxim.
              Mulcirea solului este recomandată mulcirea cu folie sau material geotextil. Materialul geotextil este foarte util la culturile de căpșuni, pentru că permite trecerea aerului și a apei către rădăcini și, totodată, înăbușă buruienile și nu le permite dezvoltarea.
             Stratul de mulcire este un excelent păstrător al umidității substratului la nivelul sistemului radicular al plantelor. Dar trebuie avut în vedere că la udare folosim o cantitate mult mai mică de apă, decât în cazul udării pământului neacoperit, deoarece trebuie udat numai stratul de mulcire unde sunt localizate rădăcinile căpșunelor. Pe timp călduros și/sau secetos se recomandă udarea mai rar dar mult mai intens.
              Plantarea se poate face manual sau mecanizat, cu maşina de plantat răsaduri.
              Plantarea manuală este cea mai practicată şi are cele mai bune rezultate la prindere. Lucrarea se poate face folosind plantatoare speciale în formă de U, cu sapă sau cu plantatoare în formă de lingură. Înainte cu una-două zile de a începe plantarea, se face o irigare.
              Cultura la sol se face pe teren plan sau modelat în biloane, în benzi de 2-4 rânduri, cu distanţa între benzi de 70 cm, între rânduri de 40 cm şi între plante pe rând de 20-25 cm.Dacă lucrarea se execută cu plantatorul special de căpşuni, plantele nu se mai mocirlesc, iar rădăcina acestora nu se mai fasonează, operaţiunea fiind efectuată odată cu plantarea. După plantare, mugurele central trebuie să fie la nivelul solului.
               Plantarea mecanică se execută cu maşina de plantat răsaduri de legume, concomitent realizându-se şi udarea. Plantele trebuie fasonate înainte de plantare, apoi frunzele şi rădăcina. După plantare, se verifică toate plantele, iar eventualele greşeli se corectează manual.

 

 

 

 

 

 

BOLILE SI DAUNATORII CAPSUNULUI

Publicat pe de
Răspunde

             Cele mai importante viroze ale capsunului sunt: patarea inelara, mozaicul arabic, rasucirea frunzelor, incretirea frunzelor. Pentru evitarea transmiterii virozelor se recomanda utilizarea de stoloni liberi de virusuri, iar materialul infectat trebuie ars.
              Putregaiul cenusiu este produs de Botrytis Cinerea. Ataca florile si fructele, mai ales pe vreme umeda, si poate distruge 80% din recolta. Infectia masiva are loc in perioada infloritului. Fructele atacate se brunifica si putrezesc.
             Fainarea ataca frunzele, florile si fructele. Pe ambele fete ale frunzei, dar cel mai frecvent pe cea inferioara, se formeaza o pasla albicioasa. Frunzele atacate se rasucesc pe fata superioara care capata pete rosiatice. Fungicidul cel mai utilizat este Topsin.
             Mana este o boala foarte periculoasa. Plantele pierd din vigurozitate, frunzele de la baza raman ofilite, marginile frunzelor se ofilesc, si in cele din urma plantele se ofilesc total si se usuca.
             Patarea alba a frunzelor este cea mai raspandita boala a capsunului. Boala ataca de primavara pana toamna, si se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete mici, rosiatice, spre violaceu, care capata un contur cenusiu inchis.
             Patarea rosie a frunzelor ataca limbul foliolelor, pedunculii, si caliciul florilor. Pe frunze apar pete mici circulare, sau neregulate de cu loare rosie violacee. Petele se maresc cu timpul, iar culoarea lor devine negricioasa. Ciuperca se transmite prin resturi vegetale infectate.
             Carabusul de mai se hraneste cu frunzele plantelor. In cazul unei invazii in masa, planta poate fi destrunzita complet, plantele devenind foarte slabite.
             Acarianul capsunilor ierneaza ca femela adulta in “inima plantei”.Primavara, femelele parasesc locurile de iernare, si depun ouale pe frunzulitele nou aparute, preferand frunzele din interiorul tufei, unde umiditatea aerului este mai ridicata. Atacul se manifesta prin incretirea si ingalbenirea frunzelor.
             Paduchele de frunza al capsunului apare pe frunze sub forma ovala de culoare verzui deschis. Paduchele ierneaza ca ou in resturile vegetale. Larvele apar primavara si populeaza partea inferioara a frunzelor de-a lungul nervurilor. Atacul masiv se observa in lunile iunie – iulie, frunzele atacate se rasucesc, se usuca si cad.

 

INFORMATII PRIVIND COSIREA CAPSUNULUI

Publicat pe de
Răspunde

              Cosirea căpșunului este o operatiune importantă în obținerea de randamente mari și producții ridicate. Căpșunul este o specie care se preteaza în țara noastră pe diferite tipuri de sol sau în mai multe sisteme de cultură.
              Plantele de căpșuni pot da randamente ridicate de producție dacă se respectă câteva verigi tehnologice importante.
              Una dintre cele mai frecvente întrebări adresate este legată de cosirea plantelor , când se face tunderea sau cosirea căpșunului?
              Cosirea căpșunului sau tunderea frunzelor de căpșuni este o operație foarte importantă care trebuie făcută la timp. La soiurile de căpșuni neremontante, cu o singură producție de vară, frunzele se elimină imediat după recoltare. Perioada optimă pentru cosirea frunzelor este vara, în luna iulie până spre sfârșitul lunii.
              Important!!! Nu se cosesc frunzele în primul an de la plantare. Indiferent dacă plantăm toamna și obținem o mică recoltă în primul an fie primăvara, frunzele nu se elimină în primul an. Daca plantăm vara în iunie cu plante frigo, fruzele se vor cosi vara următoare după recoltă. La plantarea de toamnă sau primăvară, frunzele se elimină doar în anul doi după recolta maximă.
               Atenție!!! Căpșunii nu se cosesc toamna. Este important ca plantele să intre în iarnă cu un foliaj bogat pentru ca plantele să acumuleze cât mai multe substanțe de rezervă pentru producția de anul următor.
                                     Cum se cosesc căpșunii?
               Căpșuni în sistem clasic :
                          -plantele de căpșuni se cosesc sau se tund de la baza plantei la 2-3 cm peste nivelul coletului.
                          -cosirea căpșunului se poate face mecanizat cu tractorul – cositoare cu discuri sau cu motocositoare
                          -manual se poate face cu o motocoasă de umăr cu fir sau coasă manuală.
               Căpșuni pe folie:
                           -in sistemul de cultură pe folie, lucrarea se face doar manual, cu foarfeca pentru gard viu, seceră manuală sau motocoasă cu fir cu mare grijă.
               Căpșuni remontanți:
                           -la soiurile remontante(ex.Albion) nu se cosesc frunzele în timpul verii,se vor elimina frunzele mai bătrâne, pătate sau bolnave pentru întinerirea plantei.
            Lucrări care se realizeaza după cosirea căpșunului:
                         -imediat după cosire o să fie eliminate din teren frunzele tăiate, acest lucru ne ajută să eliminăm sursa de boală din plantație.
                          -după cosire, este necesară o irigare bună și fertilizare de bază pentru refacerea foliajului și înnoirea plantelor.
                          -este foarte indicat un tratament cu produse cuprice la 10 zile după cosire și un biostimulator .

 

 

INFORMATII PRIVIND PLANTAREA CAPSUNULUI

Publicat pe de
Răspunde

           Plantarea căpșunului se poate face toamna și primăvara-vara. Pentru toate perioadele de înființare a culturii se folosesc stoloni de căpșuni. Epoca de plantare se realizează toamna între 10 septembrie şi 15 octombrie, primăvara în perioada martie – aprilie sau vara în perioada iunie-iulie.
          Plantarea manuală implică trei operaţiuni:
                      -execuţia gropii cu plantatorul sau cu sapa la 10-15 cm adâncime;
-introducerea stolonilor în gropi;
-strângerea pământului pe lângă rădăcini, astfel încât acestea să facă masă cu solul.
           Plantarea mecanică se realizează cu ajutorul maşinilor de plantat răsaduri de legume care se adaptează la sistemul de plantare al stolonilor de căpşuni.
           Sistemele de plantare folosite sunt:
                       -în rânduri simple, cu distanţa între rânduri de 60-100 cm, în funcţie de sistemul de întreţinere a solului (manual sau mecanizat) şi 20-25 cm între plante pe rând pe teren nemodelat;
-în benzi, pe teren modelat, în biloane de 2 sau 4 rânduri. Distanţele de plantare sunt de 35 cm între rândurile din bandă, 85-95 cm între benzi şi 20-25 cm între plante pe rând.
                                 Plantarea căpșunului în sere sau solarii
            Modalitatea de plantare este aceeaşi ca la plantarea în cultură liberă. Schema de plantare este în benzi de 2-5 rânduri pe teren modelat, în biloane, sau plan cu distanţa între benzi de 85-95 cm, între rânduri pe bandă de 35 cm, iar între plante pe rând de 20-25 cm.
            Plantarea de toamnă a căpșunului se face cu stoloni recoltaţi direct din stoloniere (nerefrigeraţi) şi se declanşează în luna septembrie şi poate continua până la sfârşitul lunii octombrie, în funcţie de temperaturile de îngheţ ale solului.
           Plantarea de primăvară a căpșunului sau cea de vară se face cu stoloni direct din stolonieră (nerefrigeraţi), până la sfârşitul lunii aprilie şi cu stoloni refrigeraţi până în luna iunie.
            Fasonarea stolonilor constă în îndepărtarea resturilor de filamente şi frunze uscate, menţinându-se 1-2 frunzuliţe. Rădăcina nu se scurtează, deoarece este necesară pentru a asigura buna fixare de pământ a stolonilor.
           Mocirlirea stolonilor condiţionează în bună măsură prinderea la plantare, asigurând aderarea intimă a particulelor de sol la fasciculul de rădăcini. Astfel, mocirlirea se realizează prin introducerea sistemului radicular într-un amestec de consistenţa smântânii realizat din pământ (de preferinţă galben), bălegar proaspăt de bovină şi apă. Această „procesură” nu este obligatorie atunci când bilonul este aprovizionat aprovizionat suficient cu apă.
            Principalele condiţii pentru reuşita plantarea stolonilor de căpșuni:
                      -poziţia rădăcinilor care trebuie să fie perfect verticală şi dreaptă în gropi;
-coletul stolonilor să fie la nivelul solului;
-mugurele central să fie deasupra solului;
-solul să fie bine tasat prin călcare în jurul plantelor, astfel că, la prinderea uşoară de frunze, plantele să opună rezistenţă;
                      -irigarea culturii.

 

INFORMATII PRIVIND DAUNATORI AI AGRISULUI

Publicat pe de
Răspunde

Paduchele de San Jose

Paduchele de frunza al agrisului

           Paduchele de San Jose face parte din grupa paduchilor testosi,fiind cel mai periculos,deoarece inteapa toate organele plantei ,inclusiv lemnul si suge seva, planta suferind foarte mult.Acest daunator al agrisului este foarte greu de combatut.                                Pentru combaterea acestor se va urmarii cu lupa perioada cand ies de sub carapace,pentru ca solutiile insecticide sa fie eficiente.Perioada aceasta dureaza 3-4 zile in mai-iunie si iulie-august, stropirea se repeta la 3 zile. Pe plantatiile mari se folosesc insecticide chimice , cu grad scazut de toxicitate,din comert.In plantatiile mici din gospodarii se practica stropiri cu solutii naturale , preparate in casa.In acest scop se foloseste infuzia de tutun simpla in amestec cu sapun de potasiu si spirt denaturat.
           Paduchii de frunza sunt mai putin periculosi decat cei testosi,daca nu sunt combatuti la timp,vor afecta foarte mult sanatatea plantelor.Se folosesc insecticide din comert ,extract de urzica, solutie de sapun de potasiu, solutie de casa,fara sare ,alaun sau piatra acra. Stropirea cu alaun previne aparitia paduchilor timp de 2-3 luni .Alaunul este o pudra cristalina ,asemanatoare zaharului,cu gust acru si astrigent.Se prepara o solutie concentrata de alaun si apa fierbinte(nu se dizolva in apa rece), se lasa sa se raceasca , apoi se stropesc tufele.

INFORMATII PRIVIND RECOLATAREA FRUCTELOR DE AGRIS

Publicat pe de
Răspunde

             Agrisele se coc in a II a jumatatea a lunii iunie, inceputul lunii august.Recolatrea fructelor se face odata la toata tufa,atunci cand fructele au culoarea,gustul si aroma specifica soiului respectiv.Recoltarea fructelor se face mecanic sau manual.
            Pentru a fi folosite la unele preparate agrisele se pot recolta si verzi,ele avand gustul acrisor.Fructele supracoapte, recoltate in luna iunie pot fi folosite la prepararea vinului de agrise.
            Fructele recoltate care urmeaza sa fie comercializate se sorteaza in timpul recoltarii si se aseaza direct in ambalajele in care urmeaza sa fie trnsportate.In cazul in care valorificarea fructelor urmeaza sa fie facuta peste cateva zile ,se recomanda ca recoltarea fructelor sa fie facuta cu cateva zile inainte de coacerea deplina.Daca sunt pentru consumul imediat ,instare proaspata sau pentru prelucrare , recoltarea lor se va face cand vor fi bine coapte.
            Pentru transportul fructelor se vor folosi masini prevazute cu dispozitive de recire.
            In gospodarii, agrisele se pot pastra pana la 5-6 zile dupa recoltare in pivinta sau intr-un frigider,iar in depozitele speciale pentru fructe se pot pastra pana la o perioada de 6-8 saptamani, la temperatura de -5 grade pana la -1 grad si o umiditate de 85-90%.

INFORMATII PRIVIND CULTURA AGRISULUI

Publicat pe de
Răspunde

               Agrisul este un arbust fructifer puternic ramificat,prevazut cu ghimpi lungi de pana la 7-15 cm care sunt dispusi cate unul sau trei la baza mugurelui pe tulpini.
              Agrisul poate atinge inaltimea de 60-150 cm are fructe ovoidale de culoare verde, galbuie sau rosiatica. Gustul dulce-acrisor variaza simtitor ca intensitate de la o specie la alta fapt ce face de multe ori dificil consumul fructelor in stare proaspata. Contine mult fosfor, calciu, potasiu si vitamina C. Fructele proaspete contin mai mult de 80% apa alaturi de proteine, carbohidrati, fibre, vitamine si minerale.
              Fructele de agris se consuma in stare proaspata, gatite sau prelucrate sub forma de dulceata, gem, compot, suc, must, vin etc.
              Agrisele sunt eficiente in cresterea imunitatii organismului si sunt antioxidanti foarte puternici. Vitamina C existenta in agrise ajuta la reducerea colesterolului din sange prin dilatarea vaselor de sange si scaderea tensiunii arteriale.
              Este o cultura foarte timpurie, agrisul  infloreste la mijlocul lui mai, cand temperatura aerului atinge valori de 7-16 grade Celsius, rezista foarte bine la ingheturi.
Agrisul se autopolenizeaza, de aceea este recomandat sa se sadeasca doua-trei soiuri pe acelasi parcela in camp. Are o radacina ce patrunde in sol pana la 50 cm si ii asigura umezeala in anii secetosi.
              Agrisul este o specie iubitoare de lumina,dar se adapteaza usor la conditiile de semiumbra.
              Agrisul nu este pretentios fata de temperatura. In perioada de repaus rezista la -32 grade Celsius, iar radacinile pana la -18 grade Celsius. Florile si fructele mici rezista pana la temperature de  -4 grade Celsius,in functie de umiditatea din mediul ambiant. Nu suporta arsitele mari din timpulverii. Temperatura ridicata asociata cu seceta duce la desfrunzirea prematura a plantelor.
              In perioada de vegetatie agrisul are nevoie de cel putin 350-400 mm precipitatii, din care 150 mm in luna mai-iunie.   Nu poate fi cultivat in zonele in care cad mai putin de 600 mm precipitatii annual.Pentru corectarea aportului se apa se folosesc sistemele de irigatii prin picurare sau prin astersiune.
              Agrisul da rezultate bune daca se amplaseaza pe terenuri fertile, drenate, cu nivelul apei freatice sub 1,2 m, cu pH-ul solului acid sau slab acid (4,8-5,2), cu textura lutoasa sau luto-nisipoasa.
              Plantarea se realizeaza toamna dupa caderea frunzelor sau primavara foarte devreme, pana la umflarea mugurilor.  Distanta de plantare este de 1,5 m intre randuri si 0,5 m intre plante pe rand (pentru plantatii familiale). Radacinile plantei vor fi rasfirate pe musuroiul de pamant de la baza gropii, dar inainte se mocirlesc cu un amestec de gunoi de grajd, pamant de telina si apa, pentru a realiza un  contact mai bun cu solul.
              La forma tufa, in anul I, dupa plantare tulpina se scurteaza la 15-20 cm, in cursul verii se aleg 3-4 lastari mai vigurosisi bine plasati, ceilalti se suprima de la punctul de insertie.
In primavara anului  II cele 3-4 tulpini se scurteaza cu 1/3-1/4 din lungime, iar in cursul verii se aleg 2-3 lastari crescuti in zona coletului care, in primavara anului III, se vor scurta la 4-5 muguri, pe cand ramurile de doi ani se lasa intacte.
              In anul III, in cursul perioadei de vegetatie se aleg noi lastari plasati in zona coletului, care in primavara anului IV se vor scurta la 4-5 muguri.
In primavara anului IV se inlatura, prin taiere, ramurile afectate de ger, ranite, uscate iar pe fiecare cep din anul precedent se aleg cate doua ramuri bine dezvoltate care se scurteaza cu 1/3sau 1/4 din lungime.
              La finele anului IV fiecare tufa va avea: trei ramuri de trei ani, bine garnisite cu ramuri de rod; 4-6 ramuri de doi ani la fel garnisite cu ramuri de rod; 4-6 ramuri de 1 an fara ramuri de rod si 2-3 cepi. In total, tufa este formata din 11-15 ramuri de schelet si 2-3 cepi pe care se vor forma noi ramuri deschelet. In anul V taierile se fac ca si in anul IV.
              Taierile de intretinere si fructificare se realizeaza prin indepartarea din tufa a ramurilor uscate, rupte, bolnave, inghetate, situate prea jos si a celor care produc indesirea tufei. Ramificatiile ramurilor de schelet se scurteaza la 20-25 cm. Elementele de schelet mai batrane de 5-7 ani se elimina din tufa, iar din zona coletului se aleg 3-4 cresteri anuale, care se scurteaza la 4-5 muguri.
              Dupa anul al treilea  solul se intretine ca ogor lucrat sau ogor cu ingrasaminte verzi.
Ogorul lucrat se realizeaza prin executarea, toamna, a unei araturi fara cormana la adancimea de 12-14 cm, iar in cursul perioadei de vegetatie se fac 5-6 prasile la 6-8 cm adancime pe randul de plante si se mobilizeaza solul intre randuri la 10-12 cm.
             Daca solul este slab aprovizionat cu substante nutritive se aplica 30-35 t/ha gunoi de grajd, 100 kg N, 65 kg P2O5 si 120 kg K2O.
             Gunoiul de grajd, ingrasamintele pe baza de fosfor, potasiu si 1/3 din doza de azot se aplica toamna, iar 2/3 din azot primavara devreme.