Pentru a produce fructe , ciresul are nevoie de lumina , apa si minerale.Lumina este oferita de soare , apa provine din ploi sau din irigatii , iar mineralele sunt extrase din sol .Ciresul consuma mineralele din sol , concentratia acestora scazand constanta, motiv pentru care este necesara refacerea rezervelor , pentru a sustine productia.
Un cires tanar ( pana in 8 ani ) are nevoie ,pentru fiecare metru patrat al coronei de 3-4 kg de gunoi de grajd, bine fermentat , o data la 2-3 ani; iar anual cate 10-12g azot, 6-8g fosforsi 6-8g potasiu, substanta activa.
Un cires batran , are nevoi mult mai ridicate . Pentru a sustine efortul de rodire , un cires in varsta are nevoie , pentru fiecare metru patrat al coroanei de 4-5 kg de gunoi de grajd bine fermentat , o data la 2-3 ani si anual , cate 15gazot, 12g fosfor si 12 g potasiu , substanta activa..
Atat gunoiul de grajd cat si ingrasamintele cu fosfor si potasiu se vor incorpora in sol toamna , iar ingrasamintele pe baza de azot se vor administra primavara.
Cand aceasta boala isi face aparitia trebuie sa ne luam la revedere de la respectivul pom.
Aceasta boala se manifesta printr-o densitate anormala de lastari debilati, sub forma unor maturi. Fructele sunt de dimensiuni mici, deformate,de calitate foarte slaba. Pomul care este atacat de aceasta boala, nu va mai putea produce nici un fruct la standardul obisnuit al soiului.
Remedii pentru aceasta boala nu exista, motiv pentru care odata depistata infectia pomului cu aceasta boala, el trebuie taiat. Pentru a se evita o posibila reinfectare a pomului, este recomandat ca in locul pomului inlaturat sa se planteze un pom de o alta specie, alta decat mar.
Acarienii sunt paianjeni foarte mici ce produc pagube multor specii de plante.
Primele atacuri pot sa apara inca din primavara, dar pagube insemnate asupra trandafirilor se produc vara, cand temperaturile sunt ridicate. Acarienii pot sa dezvolte 7-8 generatii pe an si ierneaza ca ou sau adult.
Paianjenii se localizeaza de obicei pe partea inferioara a frunzelor unde se hranesc prin inteparea tesutului si sugerea sucului celular. Primele simptome sunt vizibile pe partea superioara a frunzelor, ce prezinta puncte mici, clorotice, ce devin galbene. In urma hranirii intense a daunatorului, punctele se unesc, frunzele capata un aspect albicios, apoi maroniu.
Pe frunzele atacate se observa o panza fina, in reteaua careia se gasesc indivizi aflati in toate stadiile de dezvoltare.
Pe langa frunze, aceste insecte produc pagube si florilor.
Pentru combaterea acarienilor se aplica tratamente chimice cu : Voliam Targo; Milbeknock ; Vertimec 1.8 EC; Novadim Progress; Nissorun 10 WP .
Este o boala ce se intalneste frecvent la piersic si cais , producand pagube importante.
Ciuperca patrunde prin ranile provocate de taieri, atacul unor insecte sau grindina. Atacul se manifesta pe lastarii de un an, incepand din primavara si continuand in cursul anilor urmatori ; in jurul mugurilor sau la baza lastarilor noi apare cate o pata brun-roscata sau brun inchis. Simptomele sunt insotite de prezenta cleiului.
Pe frunze apar pete brune, mari, de forma neregulata ; fructele atacate putrezesc. Ciuperca produce toxina fusicoccina, care duce la uscarea mugurilor si a lastarilor afectati.
Ciuperca rezista in ramurile atacate, primavara formand fructificatii si spori ; in urma producerii unor rani, sporii asigura instalarea ciupercii si producerea de noi infectii.
Tratamentele efectuate toamna, dupa caderea frunzelor si primavara, inainte de umflarea mugurilor, pot limita atacul acestei ciuperci. La aparitia bolii este recomandata indepartarea si distrugerea materialului afectat si aplicarea de tratamente cu Captan, Folpan, Champ, Funguran, Zeama Bodeleza.
Caderea fiziologica a fructelor , care mai este denumita si ”caderea din iunie” se manifesta la majoritatea speciilor pomicole.
Aceasta cadere consta intr-o triere naturala a fructelor, la final ramanand in pom doar fructele care sunt bine dezvoltate si care au o buna pozitie in coroana.Caderea fiziologica este un fenomen care se manifesta annual, intensitatea acestuia fiind variabila. Caderea fiziologica nu afecteaza productia.
In situatia in care exista un deficit de nutritie ,exces sau deficit de umiditate , fenomenul poate lua proportii.
Caderea fiziologica a fructelor coincide si cu perioada de atac al unor daunatori, motiv pentru care este bine ca cele doua cauze sa nu fie confundate.
Indiferent care este cauza care duce la caderea fructelor, este important ca acestea sa nu fie mentinute o perioada foarte mare pe sol,motiv pentru care este recomandata strangerea acestora.
Cancerul este o boala care va poate distruge intr-o vara trandafirul preferat.
Cancerul trandafirilor este o afectiune fungica, care este provocata de 3 ciuperci microscopice.Agentul patogen patrunde in lemn printr-o rana sau ca urmare a intepaturii unei insecte. Ranile produse in urma saparii pot favoriza inocularea factorului patogen.
In prima faza ,boala se manifesta sub forma unei pete mici ,de culoare galbena sau rosiatica. Pe masura ce petele se maresc, acestea isi modifica culoarea intr-o nuanta de maro.Plaga se dezvolta in profunzime , iar marginile ranii se umfla si crapa.Ramura afectata se va usca, urmand ca toata planta sa fie afectata de aceasta planta.
Toate ramurile care prezinta semne de infectie vor fi taiate , la o distanta cosniderabil de mare de punctul infectiei. Taieturile se vor acoperi cu o vopsea pe baza de ulei.Ramurile infestate si taiate se vor arde ,iar planta ramasa va fi tratata cu un fungicid (Mirage 45 EC).Foarfecile utilizare vor fi sterilizare prin stergere cu o carpa imbibata in alcool.
Cancerul trandafirilor se previne prin evitarea incrucisarii ramurilor de trandafir, care poate provoca rani.Lemnul uscat sau vizibil afectata de boala va fi inlaturat.In situatia in care ,in tehnologia de plantare raniti o ramura , aceasta este recomandat a fi inlaturata. Trandafirii urcatori sunt foarte sensibili la aceasta boala, motiv pentru care se va acorda o atentie sporita modului in care sunt fixati pe suport.
Cancerul se extinde rapid in perioadele ploioase ,fungii bolii raspandindu-se odata cu prelingerea apei pe ramuri.
Plivitul lăstarilor este o operație prin care lăstarii crescuți de la baza butucului, de la nivelul punctului de altoire, sunt eliminați. Acești lăstari sunt sterili, dar sunt situații în care, dacă aceștia provin de pe un cep, pot avea struguri. Lăstarii trebuie eliminați pentru că sunt în contact direct cu solul, de unde pot fi infestați cu boli criptogamice sau cu dăunători. Pe de altă parte, având în vedere circuitul sevei în butuc, aceștia sunt hrăniți primii, fiind în concurență directă cu ceilalți lăstari de pe butuc.
Dirijatul I se face de cele mai multe ori concomitent cu plivitul lăstarilor .Dirijatul este operația prin care lăstarii sunt conduși printre primul rând de sârme duble. Această lucrare trebuie sa fie executată la timp, deoarece, prin întârzierea ei, pot surveni pierderi de producție și de lăstari, care asigură rodul pentru anul următor.
Legatul sau dirijarea lăstarilor se efectuează de 2-3 ori în timpul perioadei de vegetaţie. Intervenţia este necesară deoarece lăstarii au ţesuturile mecanice slab dezvoltate, iar atunci când ating o anumită lungime, peste 40-60 cm, nu se mai pot susţine singuri, se apleacă, fapt care favorizează atacul bolilor şi dăunătorilor, dar împiedică şi executarea ulterioară a altor lucrări de întreţinere în plantaţii. Prin dirijarea lăstarilor se asigură o mai bună repartiţie în spaţiu a frunzelor, aspect care favorizează activitatea fotosintetică şi, implicit, calitatea producţiei.
Primul legat se face după înflorit, când lăstarii au 40-60 cm, perioadă care coincide cu mijlocul sau sfârşitul lunii mai, al doilea se efectuează în luna iunie, iar al treilea înainte de intrarea strugurilor în pârgă (final de iulie, început de august).
Din raţiuni de ordin economic, copilitul este o lucrare exclusă din plantaţiile industriale. La unele soiuri de masă (Cardinal, Perla de Csaba), strugurii dezvoltaţi pe copili reuşesc să ajungă la maturitate, cu sporul de producţie corespunzător. Lucrarea este recomandată deoarece contribuie la micşorarea masei vegetative şi reduce gradul de umbrire a lăstarilor principali. Copilitul constă în scurtarea (mai rar suprimarea) lăstarilor anticipaţi, formaţi din mugurii de vară, la subsuoara frunzelor, atunci când copilii au 6-7 frunze. Ei vor fi retezaţi la 4-5 frunze, deoarece partea rămasă pe lăstari ajută la hrănirea şi diferenţierea mai bună a ochilor de iarnă situaţi la baza lor. Copilitul se execută odată cu al doilea sau al treilea legat.
În perioada de vegetaţie a viţei-de-vie este foarte important ca solul să fie menţinut afânat şi curat de buruieni. In acest scop se va executa săpatul manual pe rând, cu rol de eliminare a buruienilor din plantație. Este o lucrare indispensabilă, fiindcă buruienile, mai ales când sunt în număr mare şi mai cu seamă în anii secetoşi, vor consuma din apa provocând şi uscarea accentuată a solului.
Prășitul mecanic se execută cu tractoarele viticole în agregat cu pluguri sau palpatoare (utilaje specifice pentru cultura viței-de-vie). Această lucrare va fi repetată ori de câte ori este nevoie, pentru distrugerea buruienilor și pentru a întrerupe capilaritatea şi crăpăturile din sol, cauzate de secetă. În anii secetoși, lucrarea de prășit se efectuează la adâncime mică, mobilizând un strat superficial de sol. O alternativă la prășitul repetat între rânduri este menținerea plantaţiei în benzi înierbate alternativ, adică un rând prăşit şi unul înierbat.
Înainte de începerea înfloritului și după scuturarea florilor sunt obligatorii tratamentele „de siguranță“, cu produse care să asigure o protecție pe toată perioada înfloritului şi imediat după.
Tratamente recomandate :
– Înainte de înflorit se folosesc produsele Verita (produs sistemic împotriva manei, doză 2-2,5 kg/ha, în funcţie de presiunea de infecţie), Kumulus (produs de contact împotriva făinării – 0,3%), Topas (produs sistemic împotriva făinării – 0,250 l/ha), Karate Zeon (insecticid împotriva moliei din generaţia 1-0,015%, respectiv 0,15 l/ha în 1.000 l sol/ha);
– După înflorit: Cabrio Top (produs sistemic împotriva manei, 1,5-2 l/ha), Flint Max (produs sistemic împotriva făinării – 0,16 kg/ha în 1.000 l apă), Kumulus (făinare), Rovral (produs de contact împotriva putregaiului cenuşiu – 1 l/ha).
Aceasta specie se intalneste in toate zonele pomicole ale lumii , iar in tara noastra a fost observata dupa anul 1960.
Adultul ,este un fluture de 0,5-0,7 cm lungime.Culoarea acestuia este cenusie,aripile anterioare sunt ingustate, cu linii longitudinale de culoare neagra.Aripile posterioare sunt mai late si sunt franjurate.
Cele care produc pagube sunt larvele,acestea la maturitate au o lungime de 1cm lungime.Corpul este brun cu aspect inelat, datorita liniilor galbene de la limita iecarui segment.
Larvele acestui fluture ataca lastarii si fructele de piersic,migdal si cais.
Lastarii sunt atacati prin intermediul frunzelor de la varf ,cei atacati se recunosc prin faptul ca varful se usuca si printr-o examinare mai amanuntita se pot observa excrementele larvei si scurgeri de clei aparute pe rana deschisa de daunator.
In ceea ce priveste atacul asupra fructelor, acesta se manifesta din luna iunie cand larvele intra in interiorul acestora ,hranindu-se cu pulpa din jurul samburelui.Fructele atacate cad sau putrezesc pe pom.
Molia vargata a piersicului are 3 generatii pe an, ierneaza ca larva ,ascunzandu-se in crapaturile din scoarta copacului.Larvele isi incep activitatea cand temperatura aerului depaseste 12 grade,moment ce coincide cu umflarea mugurilor pe care ii si ataca .
Dupa ce lastarii se alungesc,larvele migreaza spre varful acestora,unde rod galerii si patrund in interior.Larvele ajung la maturitate dupa 30-35 zile.
Prima generatie de adulti apare in mai-iunie,copulatia si depunerea oualelor avnd loc in timpul noptii ,locurile urmarite fiind mugurii.Dupa eclozare ,larvele ataca lastarii si fructele soiurilor timpurii,iar dupa 30-40 zile se impupeaza.
A doua generatie de fluturi apare esalonat,pe o durata de 3-4 saptamani, iar ouale sunt depuse pe fructe si pe petiolurile frunzelor.Aceasta generatie este cea mai daunatoare ,deoarece atacul se manifesta doar pe fructe.
La maturitate omizile ies din fruct si isi tes un cocon de fire matasoase in adancitura pedunculului fructului sau in indoitura unei frunze ,unde se transforma in pupa.
A treia generatie de fluturi apare la sfarsitul lunii august ,femelele depunand ouale pe ramuri.Aceste omizi ataca foarte rar fructele soiurilor tarzii , interesul acestora se indreapta catre lastarii tineri.
La inceput de octombrie ,aceste omizi se retrag in scoarta pomilor ,pregatindu-se pentru iernat, urmand sa-si reia activitatea in primavara urmatoare.
Lastarii atacati trebuie taiati si arsi , cand se realizeaza taierea lastarilor se va urmarii ca maduva sa fie intacta in locul in care se face taierea.Fructele viermanoase ,cazute pe sol se indeparteaza de sub coroana pomului.
Momentul pentru aplicarea tratamentelor impotriva moliei vargate se stabileste urmarind curba de zbor , cu ajutorul capcanelor cu feromoni.Se considera ca momentul optim pentru aplicarea tratamentelor este la aparitia primelor frunzulite,in cazul larvelor hibernante si la 15-18 zile dupa capturarea primilor fluturi.
Momentele cele mai importante pentru aplicarea tratamentelor impotriva moliei vargate a piersicului sunt : buton roz, cand 10-15 % dintre flori incep sa se scuture si la debutul maturarii fructelor.
Tratamentul in faza de debut a maturarii fructelor se face doar atunci cand s-au inregistrat anterior atacuri pe lastari si numai cu substante cu durata scurta de pauza intre tratament si recoltare.
Pentru a combate molia orientala (Grapholita molesta sin. Cydia molesta) la piersic si cais, efectuati unul din tratamentele urmatoare:
Tratamentul se realizeaza folosind unul dintre amestecurile de mai jos. Se mai combat: afide, defoliatoare, ciuruirea, monilioza, basicarea.
KARATE ZEON– 0,015 % + DITHANE M 45 – 0,2 % sau
FASTAC 10 EC– 0,02 % + MERPAN 50 WP – 0,25 % sau
EFORIA 045 ZC– 1,5 l/ha + VONDOZEB – 0,2 %
Perioada optima de aplicare a tratamentului: 10.05. – 20.05.2017, in zile insorite, fara ploaie si vant. Tratamentul se repeta la 8 – 10 zile, folosind un alt amestec din cele prezentate mai sus.
La prepararea solutiei se vor respecta toate instructiunile de folosire, de pe eticheta produsului
Plantarea viței de vie este o lucrare agricolă care o poate fi efectuata atât primăvara, cât și toamna. O mare importanță la înființarea podgoriei o au butașii tratați cu parafină.
Parafinarea este un proces care se face in trei faze :
Prima parafinare se face la altorire. Prima parafinare se face pentru a proteja altoiul, adică ochiul, pentru a se face calusarea foarte bine cu port-altoiul, să se sudeze punctul de altoire.
A doua parafinare se face când butașii se scot în câmp, iar a treia parafinare a viței de vie se poate face la plantat și este opțională. A doua parafinare se face pentru protejarea lăstărușului care a pornit, fiind foarte fragil și tânăr,acesta trebuie protejat de condițiile atmosferice.Ultima parafinare la plantat în câmp se face pentru protejarea ochilor.
Parafina, este un amestec special realizat pentru vița-de-vie. Parafina conține ceară, însă aceastea este tratată cu diferite subtanțe și hormoni pentru calusare.Parafina specială pentru viticultură nu poate fi folosită și în pomicultură.
Îndepărtarea parafinei de pe butași nu este recomandată. Parafina este foarte importantă pentru protecția plantei împotriva bolilor, vița-de-vie va trece de parafină, aceasta urmând să dispară în timp, fiind topită de soare.
Plantarea viței-de vie poate fi realizată fie toamna, fie primăvara. Butașii trebuie să fie în anul 1, iar temperatura din sol să nu fie sub 10, cea mai ridicată temperatura la care vița-de-vie poate fi plantată este 25 de grade Celsius.
Pentru plantarea vitei de vie , terenul trebuie sa fie pregatit din vară sau din toamnă. Terenul trebuie sa fie afânat, gropile trebuie sa fie facute, trebuie pus îngrășământ natural dacă există, dacă nu, și chimic si apa.
