Toate articolele scrise de: PomFruct

OMIDA PAROASA A BUXUSULUI

Publicat pe de
Răspunde

          Omida păroasă a buxusului este o insectă deosebit de periculoasă semnalată în Europa în mai 2007. În România, omida a fost semnalată pentru prima dată în octombrie 2011 în partea de NV a Bucureștiului. Este originară din China, ajungând în Europa prin containerele de marfă.
          Omida păroasă are 4 cm lungime la maturitate și atacă doar speciile din genul Buxus spp., consumând frunzele și producând defolierea parțială sau totală a plantelor. Omizile se hrănesc adesea din interiorul țesăturii din pânză, frunze, resturi de frunze și ramuri.
           Atacul omizilor păroase provoacă pagube însemnate prin defolierea masivă sau chiar totală a speciilor de plante atacate.
          Omida păroasă a buxusului se pare că are 2-3 generații pe an și iernează în stadiu de omizi mici protejate de țesătura de mătase pe frunze și ramuri, iar primăvara își continuă dezvoltarea.
          Primăvara la temperaturi de peste 15 grade apar fluturii care depun ouă pe spatele frunzelor. Stadiul de ou durează 30-40 zile.
          Se fac periodic controale la plantele de buxus (în partea interioară) pentru a identifica prezența larvelor- omizilor, în intervalul martie-octombrie. Adulții depun ouă în lunile mai/iunie și august.
          Atacul este ușor identificat , întrucât omizile țes un cocon din frunze și ramuri chiar pe plantă.plantele atacate seamănă cu plantele de buxus tunse.
          La primele semne de atac se recomandă aplicarea unui insecticid specific.

INFORMATII PRIVIND CICADA GHEBOASA (Ceresa bubalus)

Publicat pe de
Răspunde

             Cicada gheboasa este un daunator al pomilor fructiferi si a vitei de vie. Acest daunator inteapa si suge seva din scoarta ramurilor tinere de 1-2 ani. Femelele fac incizii in scoarta raurilor tinere, unde isi depun si ouale (10-15 oua la fiecare incizie),aceste fenomene au loc in lunile iulie-august.
             Un atac masiv asupra pomilor tineri poate fi fatal, iar pomii cu varsta peste 2 ani se debiliteaza. Acest daunator determina aparitia si altor daunatori. Atacul cicadei afecteaza grav intrarea in iarna a pomului, iar riscul inghetarii ramurilor principale este crescut.
            Combatere „cicada gheboasa” (ceresa bubalus) se face astfel:
                        -tratament imediat(la constatare) cu Fastac 10 EC sau Reldan 40 EC combinat (oricare) cu Calypso 480 SC.
                       -dupa 7 zile – Fastac 10 EC sau Reldan 40 EC combinat (oricare) cu Calypso 480 SC si un ingrasamant foliar pentru recuperarea pomului (Cropmax, etc)
                       -dupa 10-14 zile de la ultimul tratament – Fastac 10 EC sau Reldan 40 EC combinat (oricare) cu Calypso 480 SC si un ingrasamant foliar pentru recuperarea pomului (Cropmax, etc).

GRAURII – DUȘMANII CULTURILOR HORTICOLE

Publicat pe de
Răspunde

  Graurul (Sturnus Vulgaris) este un dăunător deosebit de periculos pentru culturile horticole, întrucât se hrănește cu fructele acestora (chiar în perioada de coacere) producând pagube de peste 50% din producție.

Graurul este o pasăre migratoare ce ajunge la noi în țară devreme și pleacă târziu. Graurul preferă habitate ca: păduri, pășuni din zona de câmpie și deal. Este o pasăre submijlocie, având un cioc drept-lung și ascuțit cu penaj brun-întunecat, reflexe metalice-vișinii cu pete mici și albe. Graurii consumă o hrană variată formată din reptile, viermi, moluște, insecte și fructe. Graurii zboară rapid, zgomotos în stoluri mari, aproape de sol. Se deplasează ușor și pe sol, furișându-se pe sub culturile horticole și observând cu grijă fructele coapte sau pârguite atât de necesare în hrana acestora.

Graurii reprezintă o mare problemă atât pentru fermele de viță de vie, arbuști și pomi fructiferi, cât și pentru grădinile populației care sunt frecvent și agresiv atacate de aceste păsări. Combaterea graurilor presupune luarea unor măsuri speciale care sunt costisitoare și încarcă costurile de producție.

Cea mai eficientă metodă presupune protecția culturilor cu ajutorul plasei de protecție împotriva păsărilor –  este o metodă destul de costisitoare întrucât presupune cheltuială atât cu plasa, cât și cu forța de muncă pentru a monta și demonta plasa de protecție. O astfel de plasă poate rezista până la 10 ani și crează bariera de protecție ideală( https://pomfruct.ro/plasa-contra-pasarilor-4160ne-ortoamica-4x250m/392.htm )

O altă măsură frecvent utilizată constă în generarea de sunete puternice  (peste 100-120 decibeli) cu ajutorul diferitelor echipamente ce pot genera aceste sunete, cum ar fi tunurile de speriat păsări. Aceste echipamente trebuie să fie utilizate conform reglementărilor legale în vigoare referitoare la zgomot, dacă sunt folosite în zone locuite.

Măsurile vizuale sunt eficiente, dar nu 100%, doar în combinație cu alte măsuri. Se pot utiliza sperietori umane, cd-uri ce se agață în locuri vizibile pentru păsări, folie de staniol, bandă de speriat păsările, zmeie ce reprezintă un șoim sau o bufniță.

O altă măsură costisitoare constă în utilizarea unor prădători naturali dresați (șoimi, acvile).

CYDIA MOLESTA sau MOLIA ORIENTALĂ A FRUCTELOR

Publicat pe de
Răspunde

 

   

          Molia orientală are denumirea științifică de Cydia Molesta și originea în China de NE. În prezent insecta este răspândită în Europa, Africa, America de Nord, Asia. În România, insecta este răspândită în toate regiunile pomicole. Molia orientală a fructelor este o insectă deosebit de periculoasă, deoarece atacă atât fructele, cât și lăstarii. Printre plantele gazdă se numără Piersicul, Nectarinul, Caisul, Prunul, Prunul japonez, Gutuiul, Cireșul, Vișinul, Mărul, Părul, Migdalul.

Fluturii (adulții) au anvergura aripilor de 10-16 mm. Aripile anterioare sunt de culoare maro închis-negru, iar pe suprafața acestora se poate observa o pată albă. Aripile posterioare au o culoare gri-maro cu franjuri.o femelă poate depune până la 50-60 ouă. Aceștia zboară seara și își depun ouăle.

Larvele au 9-15 mm lungime și au culoarea albă la început, după care virează în roz în ultimul stadiu. Capul este de culoare maro-deschis. Până la larva matură năpârlesc de 4-5 ori și sunt necesare 15-30 zile.

Pupele au 6 mm lungime și sunt de culoare maro-deshis. Stadiul de pupă durează 10-16 zile.

Oul este albicios la început, după care virează în galben, de 1 mm în lungime, eliptic, aplatizat. Perioada de incubație durează 7-20 zile, în funcție de temperatură.

Molia orientală a fructelor poate avea până la 4 generații pe an. În aprilie, larvele se transformă în pupe și apar primii adulți. În mai, femelele își depun ouăle pe parte inferioară a frunzelor și direct pe ramurile tinere de piersic.

Larvele din prima generație, pătrund în nervura principală a frunzei , trec în pețiol și pătrund în lăstarul tânăr sau pătrund direct în lăstarii tineri. Planta reacționează astupând galeria cu clei și uneori reușește să omoare așa și larva. Când lăstarii încep să se lignifice larvele vor ataca fructele (când acestea au auns la ¾ din dezvoltare – cu 30 de zile înainte de recoltare). Pătrund în fruct la locul de contact cu alt fruct sau cu frunza, fac galerie și consumă pulpa din jurul sâmburelui.

Atacul asupra lăstarilor tineri în pepiniere afectează grav creșterea optimă a plantelor de piersic. Vârfurile lăstarilor atacați se ofilesc, se îndoaie, se brunifică, prezintă clei și excremente în jurul orificiului de intrare și în galerii. Fructele atacate se coc și cad prematur.

Fructele sunt infectate ușor de putregaiuri, scade rezistența la păstrare, putrezind relativ repede în depozit. Afectarea producției de fructe poate ajunge până la 60%. Speciile afectate pot fi numeroase acolo unde în livadă, se cultivă la comun alături de piersic și măr, păr, gutui.

Ca măsuri de prevenție se recomandă tăierea lăstarilor de piersic atacați de prima generație de molie orientală; adunarea și distrugerea fructelor căzute la sol; aplicarea de capcane de lipici în care se vor prinde omizile hibernante.

Pentru a stabili momentul exact necesar aplicării insecticidelor se vor folosi capcanele cu feromoni (30-40 capcane/ha – fixate la jumătatea coroanei, dar nu mai jos de 2 m). Perioada de captură este 10 aprilie – 30 septembrie.

Insecticidul utilizat la combaterea dăunătorului este KARATE ZEON (50 gr/l lambda-cihalotrin).

 

EUDEMISUL SAU MOLIA VIȚEI DE VIE

Publicat pe de
Răspunde

 

 

 

 

Molia viței de vie este o insectă   periculoasă, care produce pagube însemnate, afectând atât influorescențele, cât și ciorchinii. Molia apare în podgoriile din Oltenia, Dobrogea, Moldova de Sud, SE Moldovei și în Transilvania.
Fluturele moliei viței de vie are anvergura aripilor de 1,8-2 cm, iar corpul de 0,8 cm lungime. Aripile anterioare prezintă pete de culoare brună alternând cu zone deschise de culoare cenușiu-albăstruie, iar cele posterioare sunt cenușii cu franjuri. Larva are 1,2 cm lungime, corpul colorat brun-verzui, verde deschis, sau chiar verde-cenușiu. Molia viței de vie are 2-3 generații pe an și iernează sub scoarța exfoliată a butucilor sau coardelor în stadiu de nimfă protejată de un cocon de mătase de culoare albă.
Fluturii apar la sfârșitul lunii mai sau iunie și zboară seara la temperaturi peste 15ﹾ C. Femela primei generații depune până la 80 de ouă pe bobocii floriferi, codița, rahis, frunze și lăstari. În intervalul iunie-iulie femela celei de-a doua generații își depune ouăle pe boabele verzi sau în pârgă ale strugurilor. În partea de Sud a țării apare și a treia generație care își depune ouăle pe boabele în pârgă.
Semnele atacului se observă prin prezența larvelor și a mătăsii pe ciorchine, sub scoarța butucilor, crăpăturile aracilor sau coardelor mai bătrâne ce se exfoliază. În luna iunie apar larvele primei generații, care se hrănesc cu bobocii floriferi (o singură larvă afectează între 3 și 70 de boboci) și boabe tinere (o singură larvă atacă până la 22 de boabe).
Atacul cel mai destructiv este datorat celor din a doua generație (luna iulie) și din a treia generație (luna august) care găuresc boabele efectiv și consumă pulpa dând astfel posibilitatea instalării putregaiurilor.
Atacul moliei viței de vie poate fi monitorizat cu ajutorul capcanelor, amplasate la nivelul ciorchinilor. În cazul în care sunt capturați peste 100 fluturi/capcană/săptămână, se impune necesitatea efectuării unor tratamente cu insecticide specifice pentru combaterea moliei viței de vie.
Printre insecticidele utilizate pentru combaterea moliei viței de vie sunt:
– Karate Zeon – 0,15 l/ha;
– Mospilan 20 SG – 250 gr/ha în 1000 l apă;
– Vertimec 1,8% EC – 0,75-1 l/ha.

 

INFORMATII PRIVIND VIERMELE MARULUI SI A PRUNULUI

Publicat pe de
Răspunde

               In aceasta perioada exista pericolul ca marul si prunul sa fie atacati de viermele marului, respectiv viermele prunului.
Pentru aplicarea tratamentului se vor utiliza unul din urmatoarele produse :
– Avaunt 150 SC-0,033% sau Calypso 480 SC-0,02% sau Coragen-0,01% sau Decis 25 WG-0,003% sau Fastac 10 EC-0,02% sau Pyrinex Quick-0,1% ; sau alte produse omologate cu efect similar.
Aparitia esalonata a daunatorului impune repetarea tratamentului la 10-12 zile.
Tratamentul se executa cand temperatura atmosferica este sub 25 de grade.

INFORMATII PRIVIND MOSMONUL

Publicat pe de
Răspunde

               Mosmonul este un arbore exotic raspandit in Europa si Asia Mica, fiind cunoscut de greci si romani ,inca din antichitate. In tara noastra este raspndit ca pom fructifer, in special in zona Tulcea, dar el creste spontan si in zonele de deal si campie.
               Mosmonul , este un pom care prefera solurile profunde,reavene,afanate. Este un pom ce prezinta o buna rezistenta la ger si seceta ,prefera semiumbra. Acest pom este decorativ prin flori, frunze ,fructe,port.Florile sunt mari (3-4 cm diametru),albe,solitare, cu 5 petale.Infloreste in luna mai.
              Frunzele sunt cazatoare,verzi-inchis,pe spate pubescente,scurt petiolate,scurt acumulate. Fructul este comestibil,se prejinta sub forma unei drupe false,turtit globuloasa, de 2-3 cm diametru,cu sepale persistente.
              Fructul se inmoaie, devine comestibil la 3-4 saptamani de la recoltare si pastrare ; este ideal ca si fruct de iarna.
              Arborele ajunge la o inaltime de 5 metri si un diametru de 3-4 m.
              Inmultirea acestui arbore se poate face prin seminte,se seamana in al doilea an , in februarie; prin marcotaj , precum si prin altoire,primavara, pe portaltoi de paducel si gutui.

INFORMATII PRIVIND PADUCHELE LANOS AL VITEI DE VIE

Publicat pe de
Răspunde

             Femela adulta are corpul de culoare castanie, aproape neagra, piriform sau circular, turtit. Dorsal prezinta 3 striatiuni cuticulare, transversale. Lungimea corpului la femela este de 5-8 mm, iar latimea intre 3-5 mm. Tegumentul dorsal este prevazut cu glande filiere, lacipare si ceriere, iar ventral prezinta glande discoidale, localizate median in zona ultimelor segmente abdominale si numeroase glande cilindrice sericigene, a caror secretie formeaza sacul oviger.
Mascului are corpul alungit, de culoare roscata si este aripat, lungimea corpului este de 1.4-1.6 mm.
Este o specie polifaga, ataca numeroasele specii de plante ,cea mai importanta este vita de vie.Acest daunator este prezent si pe coacaz, plop, salcie, mesteacan, etc. Se inmulteste pe cale sexuata si partenogenetic. 
            Adultii apar la inceputul lunii august, aproximativ dupa intrarea in parga a soiurilor timpurii. Stadiul de larva de prima varsta dureaza 30-35 de zile, la inceputul lunii iulie are loc naparlirea si aparitia larvelor de varsta a doua. Dupa 20-25 de zile de hranire,la inceputul lunii august larvele naparlesc si apar adultii.
Paduchele lanos are o singura generatie pe an.
In cazul unor atacuri deosebit de puternice, datorita hranirii larvelor si eliminarii de catre acestia a unor secretii abundente,dulci, pe care se dezvolta o ciuperca saprofita (Fumago vagans).
Frunzele vitei de vie sunt acoperite de o pasla cenusie, aparand boala numita fumagina sau negreala vitei de vie. Aceasta boala impiedica asimilatia frunzelor,determinand totodata si reducerea calitativa si chiar cantitativa a productiei.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestui daunator sunt:                    
                     -in perioada de repaus vegetativ se fac tratamente cu substante pe baza de cupru( Zeama bordeleza (50 g/ 10 l apa), Champ (30 g/ 10 l apa) sau Funguran (30 g/ 10 l apa).
Dupa o perioada de 7-10 zile se aplica un ulei horticol precum Confidor Oil (150 ml/ 10 l apa) sau Nuprid Oil (150 ml/ 10 l apa).
-primavara, dupa aparitia frunzelor se aplica preventiv tratamente cu insecticidele Actara (1.5 g/ 10 l apa), Fastac Activ (5 ml/ 25 l apa), Mospilan (3 g/ 10 l apa).

INFORMATII PRIVIND RUJEOLA FRUNZELOR LA VITA DE VIE

Publicat pe de
Răspunde

Dintre soiurile sensibile la patarea rosie putem aminti : Feteasca alba , Pinot gris ; Grasa de cotnari , etc.
Petele pe frunze pot aparea inca din primavara ; ele au forme variabile si la inceput sunt mici , mai tarziu ele vor ocupa o mare parte a limbului , capatand culoarea galben – deschis pe margine si maronie spre centru interior pentru soiurile albe , iar la cele rosii culoarea va fi rosiatica , usor galbuie pe margine .
Rujeola sau boala petelor rosii este o micoza ce se manifesta in special pe frunzele vitei de vie ; atacul pe ciorchini este foarte rar intalnit , odata instalat devine extrem de pagubitor . Boala este favorizata de perioadele secetoase , iar atacul incepe de obicei pe frunzele din zona inferiora a butucului ; pe acestea ciuperca omoara celulele prin secretia de enzime toxice in lumenul vaselor conducatoare . Boala ierneaza in celulele frunzelor sub forma de miceliu, primavara ciclul se reia prin germinarea ascosporilor si aparitia petelor caracteristice la 2-3 saptamani dupa germinarea acestora .
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : strangerea si inlaturarea din plantatie toamna a frunzelor atacate sau incorporarea acestora in sol la o adancime cat mai mare ; conducerea cat mai inalta a butucilor de vie .
In ultimii ani atacul a fost puternic limitat de efectul secunadar al unor produse destinate controlului manei si fainarii .

INFORMATII PRIVIND FILOXERA VITEI DE VIE

Publicat pe de
Răspunde

           Filoxera (Daktulosphaira vitifoliae) este o insectă, dăunătoare a viței de vie, care atacă rădăcinile plantei din sol. Face parte din ordinul Hemiptera, subordinul Homoptera , familia Phylloxeridae.
Insecta este deosebit de periculoasă. Filoxera a pătruns în Europa și a fost depistată prima dată în Anglia. În țara noastră a ajuns în anul 1884 la Chitorani- Podgoria Dealul Mare, județul Prahova. Forma subterană a distrus rând pe rând toate plantele de Vitris Vinifera (Vița de vie Domestica sau Vița de vie cultivată sau Vița de vie Nobila), cu excepția celor cultivate pe terenuri nisipoase. Coarna neagră este unul din puținele soiuri cu toleranță la filoxeră, care a și rezistat atacului.
           Pentru stoparea distrugerilor provocate de filoxera s-a recurs la 2 metode:
Înlocuirea vițelor nobile pe rădăcini proprii cu viță de vie nobilă altoită pe portaltoi de viță de vie americană (Vitis berlandierii, Vitis riparia, Vitis rupestris);
Utilizarea de viță de vie HPD (Hibrizi Direct Producători), vițe de vie provenite din hibridări între vița de vie Nobila (Vitis Vinifera) și alte specii de vie (Vie Americana), obținând hibrizi cu rezistență la Filoxera radicola, boli și dăunători.
Este o insectă capabilă de o înmulțire foarte rapidă inclusiv partenogenetic (reproducerea prin ouă ce nu necesită fecundare) având numeroase generații pe an.
Filoxera este o afidă (păduche de plantă)cu un ciclu biologic complex (4 forme diferite):
Forma aeriană (filoxera galicolă sau filoxera frunzelor) – femelele depun ouă (o femelă depune până la 600 ouă) pe frunze în interiorul unei gale din care iau naștere noi exemplare de Filoxera. Forma galicolă este prezentă doar la vițele americane și la unele specii de HPD. Această formă se ține sub control cu insecticide specifice combaterii afidelor;
Forma subterană (filoxera radicolă sau filoxera rădăcinilor) este deosebit de periculoasă și conduce în câțiva ani la uscarea viței de vie. Femelele se găsesc în sol, unde se reproduc partogenetic, fiecare femelă depunând câte 100 de ouă. Xemplarele de filoxeră trăiesc pe rădăcinile viței de vie și se fixează prin trompa insectei de țesuturile plantei și se hrănesc sugând sucul celular. Filoxera atacă toate rădăcinile (mai tinere sau mai bătrâne) și suge sucul celular producând nodozități și tuberozități. Plantele atacate devin debile, iar în 5-10 ani se usucă.
Filoxera nu provoacă pagube la vițele americane și HPD deoarece stratul de suber din rădăcinile acestora este mai gros și nu poate fi străpuns de înțepăturile Filoxerei.
Forma aripată – unele exemplare radicicole se transformă în crisalidă și apar exemplare cu aripi (deasupra solului), care zboară ajutând la răspândirea dăunătorului;
Forma sexuată – exemplarele de filoxeră aripată se vor împerechea și vor depune ouă (oul de iarnă) sub scorța butucilor de viță de vie.
Ca măsuri de protecție împotriva filoxerei se recomandă:
Cultivarea viței de vie nobila pe rădăcini proprii pe solurile nisipoase . Cultura pe solurile nisipoase ale vițelor nealtoite este posibilă deoarece în sol filoxera circulă prin crăpături. Pe solurile nisipoase atacul filoxerei radicole este imposibil întrucât aceste soluri nu crapă.
Altoirea Viței de Vie Nobila pe proaltoi de viță de vie Americana (viță de vie rezistentă la atacul filoxerei radicicole). Efectuarea lucrărilor de copcit la vița de vie altoită (în primii ani de la plantare) pentru a împiedica emiterea de rădăcini din altoi (viță de vie nobilă), aceste rădăcini pot deveni ușor ținta filoxerei.
Cultivarea soiurilor HPD (Hibrizi Direct Producători), soiuri cu rezitență la filoxeră, boli și dăunători, dar cu numeroase alte dezvantaje, printre care acela de a nu se permite cultivarea a mai mult de 1000 mp de HPD.
Cultivarea soiurilor de viță de vie cu rezistență la filoxera radicicolă.
Combaterea la forma aeriană se face cu insecticide neonicotinoide înainte ca gala să se închidă complet.