Toate articolele scrise de: PomFruct

BOLILE SI DAUNATORII AFINULUI

Publicat pe de
Răspunde

                  Mumificarea fructelor de afin (Molinia vaccinii-corymbosi).
Ciuperca ataca ramurile si florile,tufa avand aspectul unei plante afectate de ger.                      Ciuperca patrunde in ovarul florii ,se dezvolta odata cu fructele tinere iar cand acestea ajung la maturitate se ingalbenesc,putrezesc si cad.
Combaterea aparitiei mumificarii fructelor se poate realiza pe cale agrotehnica si pe cale chimica.
Pe cale agrotehnica se realizeaza prin strangerea fructelor mumificate (putrezite si uscate),reducandu-se simtitor rezerva de infectie.
Pe cale chimica se realizeaza cu ajutorul fungicidelor: Zeama Bordeleza,Tilt 250 EC,Bumper 250 EC.
Arsura ramurilor (Phomophis sp.)
Arsura ramurilor la afin se intalneste frecvent pe tufele slabite din plantatiile cu exces de apa si datorita neintretineri corecte a culturii.
Simptomele bolii apar mai intai pe ramurile scurte, apoi se extind si la celelalte ramuri din coroana. Frunzele se ofilesc si devin brune, plantelor le scade rezistenta la ger.
Combaterea se face prin evitarea factorilor care duc la slabirea plantelor:excesul de apa, seceta, fertilizarea excesiva sau lipsa hranei.
Ca mod de combatere se taie toate partile infectate si se ard.
Mucegaiul cenusiu al fructelor (Botrytis cinerea).
Mucegaiul cenusiu al fructelor este produs de ciuperca Botrytis cinerea,ataca cel mai frecvent florile si fructele.
Florile se ingalbenesc si se acopera treptat cu o pasla cenusie.Fructele atacate se inchid la culoare,se acopera cu aceeasi pasla cenusie sau albicioasa si incep sa putrezeasca.
In anii ploiosi atacul se poate manifesta si pe tulpini,prin aparitia unor pete de culoare brun-deschis. Atacul se confunda uneori cu Didymella applanata.
La un atac mai timpuriu fructele se mumifica si raman lipite de receptacul.
Prevenirea aparitiei mucegaiului cenusiu se poate realiza prin igiena culturii,respectarea distantelor de plantare si efectuarea taierilor corespunzatoare.
Combaterea pe cale chimica se realizeaza cu ajutorul fungicidelor: Rovral 500 SC, Teldor 500 SC, Signum WG etc.
In anii obisnuiti se fac 2-3 tratamente,in anii ploiosi 3-4 tratamente.
Cancerul tulpinilor de afin.
Cancerul tulpinilor este produs de două ciuperci: care se manifestă prin pete mici roşiatice pe tulpini având în centru o cicatrice în partea bazală a acestora şi care se manifestă prin apariţia pe tulpini în primul an de atac a unor ridicături largi conice de culoare roşiatică. În anul următor umflăturile se decolorează,căpătând culoarea gri, se măresc şi crapă.
Arsura ramurilor – sp. Phomopsis
Aceasta este intalnita în plantaţiile cu exces de apă, fertilizate în exces sau nefertilizate şi neîntreţinute. Boala se manifestă prin apariţia unor pete roşiatice care cresc până la 1 cm în diametru. Sunt atacate mai întâi ramurile scurte dupa care se extind şi la celelalte ramuri. Frunzişul se ofileşte şi devine brun.
               Descrierea si combaterea daunatorilor.
Cicada gheboasă a pomilor- F. Ceresa bubalus Combatere.
Dăunătorul iernează în stadiu de ou,în inciziile făcute pe ramuri şi dezvoltă o singură generaţie pe an. Din cauza inciziilor,circulaţia sevei se întrerupe iar ramurile nu se mai dezvoltă normal şi în cele din urmă se usucă.
Măsurile preventive au un rol important în diminuarea atacului: tăierea şi arderea lăstarilor cu ponte, distrugerea buruienilor – gazda principală a larvelor,aplicarea unui tratament fitosanitar la finalul repausului vegetativ.
Gargarita florilor de afin.
Insecta este mica,de culoare rosie si ierneaza ca adult.Primavara depune oua in muguri,la baza florilor. Larvele consuma toate partile florii, inclusiv ovarul. Florile nu se deschid,ele se ofilesc si cad.
Aceasta insecta se poate combate cu insecticide aplicate in fenofaza dezmuguritului.
Gargarita fructelor de afin.
Insecta hiberneaza in sol, sub frunzis si devine activa primavara la inceputul infloririi,hranindu-se cu frunze si flori. Aceasta are culoarea brun-inchis,cu pete deschise pe spate si cu patru umflaturi pe aripi.
Combaterea se face cu insecticide:
-primul tratament se face inainte de inflorit;
-al 2-lea tratament se face dupa legarea fructelor.
Alti daunatori care pot sa apara in cultura afinului sunt: musca afinului, cicada, viermele fructelor,paduchii testosi.

INFORMATII PRIVIND CULTURA AFINULUI

Publicat pe de
Răspunde

               Afinul este un arbust fructifer care este intrebuintat ca planta alimentara si medicinala. Frunzele se folosesc sub forma de ceai ajutator in diabet, iar fructele in tratamentul diareei si in alte boli de stomac.
         Afinul are o inaltime de pana la 30-50 cm, cu tulpini taratoare si cu ramuri opuse, verzi, cu marginile costate. Frunzele cad toamna, ele sunt alterne, de forma ovala, lungi de 1-3 cm, cu marginea dintata marunt, prezentand un petiol scurt.
         Florile sunt de forma globuloasa, de culoare alb-roz, corola terminandu-se in 5 dinti. Fructele sunt rotunde, zemoase, de culoare neagra-albastruie, cu aspect brumariu, continand numeroase seminte marunte. Sucul lor este violaceu-purpuriu, gustul dulce acrisor-aromat. Afinul infloreste in lunile mai-iunie
         Plantatiile de afin se infiinteaza pe terenuri acide, cu pH-ul intre 4-5.Daca pH-ul este mai mic, se folosesc amendamente(carbonat de magneziu sau carbonat de calciu), iar daca aciditatea este peste 5,se corecteaza cu sulfat de amoniu.
         In vederea plantarii, terenul se picheteaza la distanta de 3m intre randuri si 1,5m pe rand pentru soiurile de afin cu vigoare mai mica si la 4m intre randuri si 2m pe rand pentru soiurile de vigoare mare.
         Plantarea se face in gropi de 20-25cm latime si adancime, coletul fiind la nivelul solului. Peste radacini se trage pamant marunt si reavan care se batuceste si apoi se face un mic musuroi la baza tufei.
         Este bine ca soiurile in plantatia de afin sa fie amplasate in benzi de 5-6 randuri pentru a asigura polenizarea reciproca.
         Afinul se poate planta la 0,7-1m unul de altul pentru a forma un rand compact in cazul culturilor intensive. Daca se doreste cresterea acestora ca specimene individuale  se pot planta la 1,8 m unul de altul. In cazul plantarii pe randuri compacte, distanta dintre randuri trebuie sa fie intre 2,5-3 m in functie de echipamentele care se vor folosi la intretinerea fermei de afini sau la recoltarea afinelor.
          La infiintarea culturii se fasoneaza partea aeriana iar dupa plantare se uda si se mulceste cu compost pentru sporirea fertilitatii solului.
          Afinul da rezultate bune in zone cu temperaturi moderate. In cursul iernii rezista pana la -20 grade Celsius.
         Temperaturile din perioada de vegetatie care depasesc 32 – 39 grade Celsius au repercusiuni negative asupra productiei. Ingheturile tarzii de primavara si cele timpurii de toamna sunt mult mai pagubitoare decat temperaturile extreme.
          Afinul suporta semiumbra, dar fructifica abundent in locuri bine luminate pe versanti cu expozitie sudica.Afinul este sensibil la vant, iar in conditii de curenti puternici este obligatoriu instalarea perdelelor de protective.
          Afinul se comporta bine in zonele cu precipitatii medii, anuale intre 800 -1000 . Soiurile provenite din speciile Vaccinium lamarkii si Vaccinium angustifolium sunt mai rezistente la seceta.
         Productii mari, in general, se obtin daca precipitatiile sunt uniform repartizate pe parcursul perioadei de vegetatie sau daca se poate iriga cultura.Seceta prelungita are efecte negative asupra cresterii si fructificarii, iar excesul de umiditate favorizeaza caderea frunzelor, degradarea sistemului radicular si, in final, uscarea plantelor.
         Cultura afinului reuseste pe soluri acide, suficient de profunde, bine structurate, cu un continut ridicat de humus, cu pH-ul cuprins intre 4,2 si 4,8, cudrenaj bun, intrucat excesul de umiditate duce la asifixierea radacinilor.
         Pentru corectarea pH-ului  intre 4 si 5 se foloseste turba acida, sulfat de amoniu,mulci din frunze de stejar sau de conifere. In cazul in care pH-ul este mai mic de patru, reactia solului se corecteaza cu amendamente calcaroase.
         Afinul se conduce sub forma de tufa aplatizata cu 15-20 tulpini de diferite varste(1-5 ani).
         Dupa cinci ani de la plantare, taierile constau din indepartarea tulpinilor mai batrane de 5 ani si a celor cu o vigoare slaba. La soiurile cu port erect se indeparteaza tulpinile din central tufei iar la soiurile cu tufa rasfirata se inlatura cele ce atarna sau sunt inclinate.
         Sistemul cel mai mult practicat este ogorul lucrat.
         Solul se mobilizeaza prin aratura la adancimea de maximum 12-15 cm, iar in cursul perioadei de vegetatie, prin lucrari de intretinere la 5-6 cm, pentru a nu deranja sistemul radicular. In vederea distrugerii buruienilor, pe langa lucrarilede discuire, cultivare se pot utilizaerbicide ca: Fusilade Forte 150 EC, Leopard 5 EC, Dual Gold 960 EC.
          In zone cu precipitatii mai reduse, afinul raspunde favorabil la irigare in perioada de crestere a lastarilor si a fructelor; la 3-5 saptamani inainte de recoltarea fructelor si dupa, in perioada de diferentiere a mugurilor de rod.

CUM SE INTRETINE TOAMNA GARDUL VIU ?

Publicat pe de
Răspunde

             Un gard viu arata bine atunci cand este bine intretinut ,iar venirea toamnei inseamna pentru aceste tufe trecerea intr-o alta etapa.Toamna este momentul ideal pentru a-l cosmetiza si a-l pregati pentru sezonul rece.
                               Toaletarea
Pana la sfarsitul lunii octombrie trebuie efectuata o tundere a gardului viu. E important sa nu se depaseasca aceasta data, deoarece temperaturile scazute care risca sa apara le-ar putea provoca degeraturi capetelor taiate si inca nevindecate.
Tunderea gardului viu se face utilizand un trimmer electric sau clasice foarfece de gradinarit. Prin tundere se stimuleaza productia de muguri la extremitatea exterioara a arbustului.Curatarea trebuie sa se faca atent,astfel incat lumina soarelui sa patrunda in interior ca sa ii favorizeze o dezvoltare armonioasa.
Un gard viu rau ingrijit va creste in forma literei „V”, mai exact subtire la baza si foarte stufos in varf.Crengile de jos sunt umbrite de cele de sus si nu lasa aerul si lumina sa patrunda, ceea ce va duce la o desfrunzire automata.Forma ideala este cea a literei „A”, adica o baza mai lata si un varf ingust. Ingrijirea gardului viu trebuie sa urmareasca prin tundere obtinerea formei”A”.Tunderea va incepe de jos,mentinand astfel controlul formei.
Tratamente
Toamna este perioada in care ar trebui aplicate o serie de tratamente. Din cauza umezelii aerului din aceasta perioada,planta poate fi atacata de ciuperci. Pentru combaterea lor se vor folosi fungicide achizitionate din magazinele de specialitate.
In lunile de iarna, gardul viu se stropeste cu solutii uleioase care combat larvele diverselor insecte ce ataca gardurile in sezonul rece.
Daca aveti un gard viu din foioase,se vor aduna frunzele care au cazut si se asaza la baza tulpinii ca un strat protector,ferindu-le astfel de temperaturile foarte scazute din urmatoarea perioada.
La cel de conifere se indeparteaza crengutele moarte deoarece pot reprezenta o sursa de infectie.
Pamantul poate fi mulcit folosind scoarta de copac.

CUM IMPIEDICAM VIESPII SA ATACE LIVADA SI VIA ???

Publicat pe de
Răspunde

                     Viespile nu ataca fructele de placere sau ca sa faca cuiva rau, ci din pura necesitate, de foame. Zaharul din struguri, prune, mere, pere le ofera energia necesara supravietuirii.
Impotriva viespilor se pot folosi capcane.
Pentru pregatirea unei capcane aveti nevoie de : 
-1 sticla de plastic
-1/2 cana zahar
-1 cana otet
-4 cani apa
-coaja de la o banana.
Zaharul,otetul si apa se amesteca foarte bine pana se dizolva zaharul.Coaja de banana se taie in bucati mici care se introduc in sticla.Se pune dopul,iar in partea de sus a sticlei se face o fereastra patrata pe unde vor intra viespii.
Capcanele se agata in zone diferite din vie si se golesc cand sunt pline de viespi morti.
O alta metoda,daca nu se doreste omorarea viespilor este aceea de a pune pe tavite amestecul de mai sus.Acest amestec alunga graurii dar va creste numarul de viespi din vie,fiind ca o hrana pentru acestia.Numarul mare de viespi poate reprezenta un pericol atat pentru oameni,dar in special pentru copii.
In ceea ce priveste prezenta viespilor trebuie actionat in cunostinta de cauza si responsabil.

CUM SE POATE MODIFICA PH-UL SOLULUI ???

Publicat pe de
1

                  Valoarea pH-ului solului din gradina influenteaza in mod direct dezvoltarea plantelor. O aciditate prea mare sau un sol prea alcalin poate avea efecte nefaste asupra legumelor, fructelor si florilor.
Plantele se dezvolta armonios in cele mai diferite tipuri de sol.Azaleele, rododendronii si afinele se simt excelent in pamant acid,cu un pH cuprins intre 5.0 si 5.5. Legumele, ierburile si cele mai multe plante ornamentale prefera solul usor acid,cu pH-ul intre 5.8 si 6.5 (nivelul 7 reprezentand zona neutra, intre acid si alcalin).
Un rol in stabilirea pH-ului solului il joaca anumite tipuri de substante nutritive care se impart in trei categorii:
-primare
-secundare
-micronutrienti
Substantele nutritive primare sunt:azotul, fosforul si potasiul. Pentru a se dezvolta armonios, plantele au nevoie de acestea in cantitati relativ mari.
Calciul, magneziul si sulful sunt substante nutritive secundare care sunt prezente in cantitati mai reduse decat cele primare, insa sunt esentiale pentru buna dezvoltare a plantelor.Zincul si manganul sunt micronutrienti,plantele au nevoie de acestea in cantitati foarte reduse.
Deficientele de substante nutritive secundare si micronutrienti pot fi corectate daca solul are un pH optim pentru plantele pe care le hraneste.
                              Cum se mareste pH-ul solului ?
                 Pentru a scadea aciditatea solului, cea mai raspandita metoda este aceea de a imbogati pamantul cu diverse materii care contin si var. Cu cat particulele de var sunt mai fine,cu atat actiunea sa in sol este mai rapida. In functie de tipul pamantului, pentru ajustarea nivelului pH-ului va fi necesara o cantitate diferita de var.Inainte de marirea ph-ului solului trebuie sa se aiba in vedere textura solului,materiile organice pe care acesta le cuprinde, dar si plantele care urmeaza sa fie cultivate.
Pentru a se stabili cantitatea de var ce trebuie adaugata pentru a se obtine ph-ul dorit,se va testa pe o bucata de pamant. Mostrele trebuie luate toamna,pentru a pregati solul pentru cultura din anul urmator.
Indiferent de momentul in care alegi sa iti tratezi solul cu var,aceasta substanta trebuie lasata sa actioneze 2-3 luni inainte de a cultiva plante.
                                  Cum se scade pH-ul solului ?
                 Substantele folosite pentru a scadea pH-ul solului sunt sulfatul de aluminiu si sulful. Sulfatul de aluminiu are un efect rapid datorita aluminiului care produce aciditate de indata ce se dizolva in sol. Sulful are nevoie de o anumita perioada de timp si este ajutat sa sporeasca aciditatea solului de bacteriile prezente in pamant.

FACTORII CARE INFLUENTEAZA MATURAREA STRUGURILOR

Publicat pe de
Răspunde

 

            1. Unul dintre factorii care influenteaza maturarea strugurilor este pozitia geografica.Acelasi soi de struguri, mai intai se va matura in sudul tarii apoi in nord.
2. La plantatiile situate pe soluri pietroase si nisipoase strugurii se vor coace mai repede decat in cazul plantatiilor situate pe soluri argiloase si umede.
3. In anii secetosi,cand solul are o rezerva scazuta de apa,apare fenomenul de coacere fortata.
4. Conditiile climatice ale anului in curs accelereaza sau incetinesc procesul de maturare al strugurilor,atribuind vinului obtinut asa-numitul ”caracter al anului”.
5. Ritmul de maturare al strugurilor este influentat de portaltoiul folosit la altoirea vitelor.Vitele altoite pe portaltoi vigurosi se matureaza mai greu.
6. Plantatiile tinere si plantatiile batrane produc mai putini struguri.Maturarea se produce mai devreme decat in cazul plantatiilor aflate in plina productie.
7. In cazul strugurilor loviti de grindina recoltrea se va face mai devreme deoarece exista riscul ca in cicatricile ramase sa se dezvolte putregaiul cenusiu.

INFORMATII PRIVIND PLANTAREA ARBUSTILOR ORNAMENTALI

Publicat pe de
Răspunde

             Arbustii ornamentali sunt comercializati cu radacini dezvelite,cu pamant sau in recipiente.Plantele comercializate in ghivece se pot planta pe parcursul intregului an,deoarece radacinile nu sunt deteriorate.
             Daca au stat prea mult in ghiveci, radacinile pot prelua forma acestuia si se formeaza radacini inelare, care afecteaza cresterea, dar si rezistenta in timp a plantelor. In afara perioadei de crestere (dupa marimea si specia plantei), arbustii cu radacini dezvelite sau plantele cu baloti de pamant nu sunt neaparat un dezavantaj fata de plantele in recipiente.
Inainte de plantare, recipientul trebuie indepartat. Invelisul si sarma pot fi lasate pe balot, datorita compozitiei lor acestea se vor degrada in timp, in sol. Doar daca coletul radacinei (baza tulpinei) este legat cu material impletit specific balotului, nodurile vor fi taiate, insa materialul nu trebuie indepartat. Radacinile indoite si varfurile rupte ale radacinilor rezistente trebuie taiate cu o foarfeca ascutita inainte de plantare.
             Daca pe peretele ghiveciului este vizibila o radacina izolata, rotunda si in crestere, atunci aceasta trebuie despicata cu un cutit sau o foarfeca prin taieturi verticale, pentru a determina cresterea unoi noi radacini si a impiedica dezvoltarea unor radacini inelare. Daca radacina este uscata si balotul (din recipient) la fel, plantele trebuie udate abundent sau trebuie tinute un timp intr-o vana cu apa. Pamantul din balot trebuie sa fie umed, altfel mediul de dezvoltare al plantei este prea uscat.
              Groapa pentru planta trebuie sa fie cel putin o data si jumatate cat diametrul balotului, in conditii unele conditii chiar mai mare. Apa din groapa trebuie sa se absoarba in pamant. La un sol afanat insuficient este necesara o adancime a gropii ceva mai mare decat marimea balotului. In cazul tasarii solului (la constructii noi), trebuie incercat a sapa mai mult cu harletul, chiar daca groapa va deveni prea mare.
In acest caz se va umple surplusul cu pamantul ce a fost scos, iar in partea de sus (la inaltimea plantei) se va umple cu mranita in raport de trei patrimi de pamant la patrime de mranita. Insa mranita nu trebuie aplicata direct sub balotul plantei. Plantele nu vor fi plantate mai adanc decat au fost in pepiniera-poate ceva mai sus, caci la o adancime prea mare, plantele pot suferi de lipsa de oxigen.
               Dupa plantare, plantele trebuie udate abundent, astfel incat radacinile sa intre mai bine in contact cu solul aferent.
               Intr-o galeata vom prepara o pasta de balega proaspata si argila in care se vor cufunda radacinile exact inaintea plantarii. Ingrasamantul nu trebuie introdus in groapa pentru planta, decat daca utilizati ingrasamant a carui substanta activa patrunde incet prin radacina si minimalizeaza astfel pericolul de salinizare.
Plantele mai mari trebuie ancorate cu un tutore pentru a nu putea fi daramate de rafale de vant. In faza de crestere, in timpul perioadei de vegetatie o astfel de rasturnare sau o simpla incovoiere pe timp de furtuna poate insemna moartea plantei, deoarece radacinile tinere, importante pentru aprovizionare cu apa se pot rupe.
La fel ca si oricare alta buruiana, iarba concureaza cu radacinile arbustilor la alimentarea cu apa si substante nutritive. Cel putin in primii ani dupa plantare, zona trebuie mentinuta curata de orice fel de buruieni. La arbustii deja puternici, iarba poate creste pana la baza plantei. Daca arbustul ornamental este situat pe iarba, o protectie a pomului este indicata, pentru ca tunderea ierbii sa fie mai usor de efectuat, fara a deteriora baza arbustului.
Arbustii, care sunt situati in gradina, pot fi replantati dupa cativa ani de crestere. Cu cat o planta sta mai mult in locul initial, cu atat este mai mare riscul ca planta sa nu poata fi replantata.
              Momentele ideale de replantare sunt primavara (martie-aprilie) si toamna (octombrie-noiembrie).

ALTOIREA IN AUGUST A POMILOR

Publicat pe de
Răspunde

             Pomul de altoit,sau portaltoiul,trebuie sa aiba varsta cuprinsa intre 3-5 ani pentru a obtine rezultate optime.Cu o saptamana inainte,pomul trebuie udat foarte bine,astfel incat coaja sa se poata desprinde cu usurinta.
Ramurile altoi se recolteaza de la pomul ale carui caractere urmeaza a fi transmise pomului altoit.Aceste ramuri trebuie sa fie crescute in anul curent si sa aiba grosimea unui creion.
Frunzele se inlatura de pe ramura,lasand o portiune de petiol de aproximativ 1 cm.Potriviti pentru altoire sunt ochii amplasati la mijlocul ramurii;cei de la varf sunt prea cruzi,iar cei de la baza sunt lemnificati.
Ramura pe care urmeaza sa se faca altoirea trebuie sa aiba o buna pozitie,sa fie sanatoasa,sa fie crescuta in anul in curs,sa nu fie mai batrana de 2 ani .Pentru altoit se poate utiliza un briceag de altoit, in lipsa acestuia se poate folosi orice alt briceag.
In locul unde urmeaza sa se faca altoirea se va face o incizie ,apoi se face una transversala , astfel incat sa rezulte un ”T”.Incizia realizata trebuie sa fie suficient de adanca pentru a penetra scoarta. Scoarta din partea superioara a taieturii longitudinale trebuie deschisa ca un buzunar.
Ochiul se recolteaza imediat de pe ramura altoi si se introduce in buzunarul creat.Introducerea mugurelui altoi se realizeaza tinandu-l de petiol,cu o miscare fina,dar exacta,de impingere la baza buzunarului.
Imediat dupa introducerea acestuia buzunarul se sigileaza,putandu-se folosi banda pentru sigilarea acestuia banda de izolat.Sigilarea trebuie sa fie stransa,pentru a fixa cat mai bine ochiul in ramura.Mugurele de la subsuoara petiolului nu trebuie acoperit cu banda.
Mugurele altoit trebuie umbrit,pentru aceasta tragandu-se ramuri.
Primavara inainte de pornirea in vegetatie legatura care fixeaza altoiul se desface.
Ramura se taie la 1-2cm deasupra ochiului altoi,pentru a directiona toata energia catre aceasta.Daca aceasta operatie nu se efectueaza,ochiul altoi se va dezvolta anemic sau chiar va pieri.Totodata nu se va permite cresterea de lastari vigurosi in zona altoiului.

INFORMATII PRIVIND INMULTIREA PLANTELOR IN GRADINA SI IN LIVADA

Publicat pe de
Răspunde

           Pe langa inmultirea prin seminte exista diferite metode pentru a da nastere unor noi indivizi prin emiterea de radacini si muguri care, dupa separarea de planta mama, pot avea o viata independenta.
            Insamantarea se utilizeaza la plantele cultivate in camp, gradina sau spatii protejate, unde germinarea semintelor are loc cand conditiile pedoclimatice sunt corespunzatoare speciei care se cultiva, precum: temperatura optima de germinare, pregatirea patului germinativ, adancimea optima de semanat, densitatea optima de semanat, perioada de semanat, distanta intre randuri si intre plante pe rand, umiditatea solului, etc. Se recomanda semanatul pe rand, prin imprastiere sau la cuib in functie de specie. Se mai recomanda si semanatul in diferite recipiente pentru speciile care se planteaza si pentru cele decorative.
            Inmultirea prin drajoni se utilizeaza la plantele ornamentale si arbusti fructiferi pentru a da volum plantelor si a forma tufe bogate. Drajonii se aleg pe timpul verii, iar toamna este anotimpul ideal pentru sadirea plantelor. Desprinderea de plantele mama se face cu grija pentru a evita ruperea radacinilor tinere, bine dezvoltate, ce permit plantarea lor imediata. Arbustii de zmeur si mur produc drajoni primavara si se planteaza imediat in alte locuri (vor fructifica in anii urmatori).
            Inmultirea prin stoloni se utilizeaza pentru a obtine un numar foarte mare de plante. Separarea de planta mama se face cu foarfecele, taind ramura lunga si subtire. Dupa trecerea perioadei de fructificare, plantele mama produc soloni, ce pot fi separati. Pentru a facilita dezvoltarea sistemului de radacini este de preferat sa se realizeze plantarea lor in vase mici, in pamant de turba si pamant de telina si udate cu atentie. Dupa dezvoltarea sistemul radicular se vor planta in camp, la capsuni plantarea facandu-se din iulie si pana in noiembrie.
           Inmultirea prin bulbi se realizeaza prin plantarea bulbilor toamna si primvara.Dupa inflorirea bulbilor, acestia se scot din pamant si se pastreaza in hartie, la loc uscat si racoros.Bulbii care infloresc primavara se planteaza toamna, iar cei care infloresc vara se planteaza primavara.La speciile de apartament, bulbii e planteaza atunci cand a dat mugurele.
            Inmultirea prin divizarea tufelor se utilizeaza pentru plantele cultivate in ghivece. Pentru inmultire, se scutura planta pentru a elimina pamantul, se separa tulpinile si, cu ajutorul unui cutit ascutit, se separa tulpinile taind prin punctul de legatura dintre partea vegetativa si radacini. In gradina, tufele de mari dimensiuni se separa toamna, dupa caderea frunzelor, cu ajutorul unei cazmale cu care se sapa in jurul tufei pentru a ajunge la radacinile cele mai adanci si apoi se taie in interiorul tufei cu cazmaua si se desprinde noua planta apeland si la foarfeci si ferastrau pentru radacinile grase (noua planta se va pune in ghiveci pana la pornirea in vegetatie).
            Inmultirea prin butasii de frunze si petioli. In aceasta metoda de inmultire se utilizeaza frunzele unor specii de plante care au capacitatea de a emite noi plante la nivelul nervurilor. Speciile carora se poate aplica aceasta metoda de inmultire apartin grupului begoniilor, cu radacini fasciculate si multor plante suculente. Frunzele de begonii se intind cu partea inferioara pe substrat si sunt fixate cu scobitori. Apoi cu un bisturiu se fac mai multe incizii, aplicand taieri transversale pe nervuri. In punctele taiate, dupa aproximativ o luna, vor rasari plantute noi.
             Inmultirea prin butasii erbacei se realizeaza primavara, cand vegetatia este abundenta si temperatura este peste 10-12 grade C.Pentru inmultire se vor folosi tulpini tinere ierboase, iar perioada de inradacinare trebuie sa fie neaparat scurta, fiind utila acoperirea vasului cu o folie pentru a mentine constanta temperatura si umiditatea. Se folosesc butasi de varf, obtinuti din extremitatea cea mai tanara a plantei, iar perioada ideala de butasire este intre lunile aprilie si iulie, dar la plantele de apartament se pot face operatiuni de butasire pana toamna.
              Inmultirea prin butasii lemnosi si semi-lemnosi, la aceasta inmultire se utilizeaza butasi de ramuri de 1-2 ani de la arborii si arbustii din gradina si livada, procentul de prindere variind de la o specie la alta.
              Inmultirea prin marcotaj , se realizeaza din luna mai si pe parcursul intregii veri, prin introducerea in pamant a tulpinilor flexibile la speciile cu multi lastari. Dupa alegerea ramurii, se sapa o groapa cu cazmaua si se introduce in pamant partea de mijloc a tulpinii, curatata de frunze, cu cel putin 2-3 noduri, iar capatul lasat afara se leaga de arac.
               Inmultirea prin altoire , este tehnica cea mai simpla si mai rapida pentru a obtine fructele si florile dorite. O planta altoita este formata din doi indivizi, respectiv portaltoi si altoi, care in cele mai multe cazuri isi pastreaza caracteristicile particulare. Se utilizeaza ca altoi material lemnos, semilemnos sau ierbos, altoirea putandu-se realiza in orice perioada a anului, in zile fara vant, ploaie si destul de calde. Perioada ideala pentru altoirea in ochi este primavara (in ochi crescand) sau in luna septembrie (in ochi dormind). Perioada ideala pentru altoirea de vara-toamna (in scoarta) este sfarsitul verii cand scoarta altoiului cu un mugure vegetativ si portaltoiul se desprinde cu usurita. Alte tehnici de altoire sunt: altoirea cu mugur, altoirea falsa, altoirea in despicatura plina, altoirea in despicatura englezeasca, altoirea in despicatura, altoirea in despicatura laterala, altoirea in triunghi si altoirea in coroana.

INFORMATII PRIVIND PATAREA BRUNA LA GUTUI

Publicat pe de
Răspunde

            Pătarea brună a frunzelor și fructelor de gutui este foarte întâlnită în perioadele ploioase și este cauzată de ciuperca Diclocarpon maculatum. Printre speciile atacate de ciuperca Diclocarpon  maculatum  sunt gutuiul, părul, aronia, etc.
            Boala apare în perioada călduroasă în condiții de precipitații frecvente și de lungă durată. Condițiile ce favorizează infecția sunt reprezentate de prezența apei pe frunze timp de 8-13 ore și temperaturi de 15-25ﹾC. Ciuperca Diclocarpon maculatum ierează în stadiu de miceliu prezent ăn frunzele infectate. Primăvara devreme conidiile ciupercii sunt transportate de vânt și picăturile de apă  pe noile frunze, creșteri noi, fructe etc.
             Infecția debutează de obicei pe partea inferioară a frunzelor, însă semnele atacului apar pe ambele fețe ale frunzei. Primele semne ale atacului ciupercii apar la 1-2 săptămâni de la producerea acesteia.
             Ciuperca Diclocarpon maculatum atacă frunele, fructele și lăstarii tineri. Atacul pe frunze se poate observa inițial, prin apariția unor pete circulare galben-crem de 3-4 mm diametru, care apoi virează în brun-roșcat cu un punct negru în zona centrală. Unele pete se unesc apărând astfel o zonă mai larg afectată.
            Boala este deosebit de gravă, deoarece poate provoca defolierea prematură parțială sau totală a plantelor. Odată cu defolierea apare și căderea prematură a fructelor.
            Ca metode preventive se recomandă adunarea frunzelor și fructelor căzute pe sol, îngroparea adânc sau arderea pentru a reduce sursa de infecție; tăierea și distrugerea lăstarilor puternic afectați, precum și efectuarea de tratamente cu fungicide specifice.
Preventiv sau în cazul în care în anul anterior boala a apărut la unele plante se poate folosi Topsin 500 SC.