Toate articolele din categoria: Tratamente, boli si daunatori

GRAURII – DUȘMANII CULTURILOR HORTICOLE

Publicat pe de
Răspunde

  Graurul (Sturnus Vulgaris) este un dăunător deosebit de periculos pentru culturile horticole, întrucât se hrănește cu fructele acestora (chiar în perioada de coacere) producând pagube de peste 50% din producție.

Graurul este o pasăre migratoare ce ajunge la noi în țară devreme și pleacă târziu. Graurul preferă habitate ca: păduri, pășuni din zona de câmpie și deal. Este o pasăre submijlocie, având un cioc drept-lung și ascuțit cu penaj brun-întunecat, reflexe metalice-vișinii cu pete mici și albe. Graurii consumă o hrană variată formată din reptile, viermi, moluște, insecte și fructe. Graurii zboară rapid, zgomotos în stoluri mari, aproape de sol. Se deplasează ușor și pe sol, furișându-se pe sub culturile horticole și observând cu grijă fructele coapte sau pârguite atât de necesare în hrana acestora.

Graurii reprezintă o mare problemă atât pentru fermele de viță de vie, arbuști și pomi fructiferi, cât și pentru grădinile populației care sunt frecvent și agresiv atacate de aceste păsări. Combaterea graurilor presupune luarea unor măsuri speciale care sunt costisitoare și încarcă costurile de producție.

Cea mai eficientă metodă presupune protecția culturilor cu ajutorul plasei de protecție împotriva păsărilor –  este o metodă destul de costisitoare întrucât presupune cheltuială atât cu plasa, cât și cu forța de muncă pentru a monta și demonta plasa de protecție. O astfel de plasă poate rezista până la 10 ani și crează bariera de protecție ideală( https://pomfruct.ro/plasa-contra-pasarilor-4160ne-ortoamica-4x250m/392.htm )

O altă măsură frecvent utilizată constă în generarea de sunete puternice  (peste 100-120 decibeli) cu ajutorul diferitelor echipamente ce pot genera aceste sunete, cum ar fi tunurile de speriat păsări. Aceste echipamente trebuie să fie utilizate conform reglementărilor legale în vigoare referitoare la zgomot, dacă sunt folosite în zone locuite.

Măsurile vizuale sunt eficiente, dar nu 100%, doar în combinație cu alte măsuri. Se pot utiliza sperietori umane, cd-uri ce se agață în locuri vizibile pentru păsări, folie de staniol, bandă de speriat păsările, zmeie ce reprezintă un șoim sau o bufniță.

O altă măsură costisitoare constă în utilizarea unor prădători naturali dresați (șoimi, acvile).

INFORMATII PRIVIND PADUCHELE LANOS AL VITEI DE VIE

Publicat pe de
Răspunde

             Femela adulta are corpul de culoare castanie, aproape neagra, piriform sau circular, turtit. Dorsal prezinta 3 striatiuni cuticulare, transversale. Lungimea corpului la femela este de 5-8 mm, iar latimea intre 3-5 mm. Tegumentul dorsal este prevazut cu glande filiere, lacipare si ceriere, iar ventral prezinta glande discoidale, localizate median in zona ultimelor segmente abdominale si numeroase glande cilindrice sericigene, a caror secretie formeaza sacul oviger.
Mascului are corpul alungit, de culoare roscata si este aripat, lungimea corpului este de 1.4-1.6 mm.
Este o specie polifaga, ataca numeroasele specii de plante ,cea mai importanta este vita de vie.Acest daunator este prezent si pe coacaz, plop, salcie, mesteacan, etc. Se inmulteste pe cale sexuata si partenogenetic. 
            Adultii apar la inceputul lunii august, aproximativ dupa intrarea in parga a soiurilor timpurii. Stadiul de larva de prima varsta dureaza 30-35 de zile, la inceputul lunii iulie are loc naparlirea si aparitia larvelor de varsta a doua. Dupa 20-25 de zile de hranire,la inceputul lunii august larvele naparlesc si apar adultii.
Paduchele lanos are o singura generatie pe an.
In cazul unor atacuri deosebit de puternice, datorita hranirii larvelor si eliminarii de catre acestia a unor secretii abundente,dulci, pe care se dezvolta o ciuperca saprofita (Fumago vagans).
Frunzele vitei de vie sunt acoperite de o pasla cenusie, aparand boala numita fumagina sau negreala vitei de vie. Aceasta boala impiedica asimilatia frunzelor,determinand totodata si reducerea calitativa si chiar cantitativa a productiei.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestui daunator sunt:                    
                     -in perioada de repaus vegetativ se fac tratamente cu substante pe baza de cupru( Zeama bordeleza (50 g/ 10 l apa), Champ (30 g/ 10 l apa) sau Funguran (30 g/ 10 l apa).
Dupa o perioada de 7-10 zile se aplica un ulei horticol precum Confidor Oil (150 ml/ 10 l apa) sau Nuprid Oil (150 ml/ 10 l apa).
-primavara, dupa aparitia frunzelor se aplica preventiv tratamente cu insecticidele Actara (1.5 g/ 10 l apa), Fastac Activ (5 ml/ 25 l apa), Mospilan (3 g/ 10 l apa).

INFORMATII PRIVIND RUJEOLA FRUNZELOR LA VITA DE VIE

Publicat pe de
Răspunde

Dintre soiurile sensibile la patarea rosie putem aminti : Feteasca alba , Pinot gris ; Grasa de cotnari , etc.
Petele pe frunze pot aparea inca din primavara ; ele au forme variabile si la inceput sunt mici , mai tarziu ele vor ocupa o mare parte a limbului , capatand culoarea galben – deschis pe margine si maronie spre centru interior pentru soiurile albe , iar la cele rosii culoarea va fi rosiatica , usor galbuie pe margine .
Rujeola sau boala petelor rosii este o micoza ce se manifesta in special pe frunzele vitei de vie ; atacul pe ciorchini este foarte rar intalnit , odata instalat devine extrem de pagubitor . Boala este favorizata de perioadele secetoase , iar atacul incepe de obicei pe frunzele din zona inferiora a butucului ; pe acestea ciuperca omoara celulele prin secretia de enzime toxice in lumenul vaselor conducatoare . Boala ierneaza in celulele frunzelor sub forma de miceliu, primavara ciclul se reia prin germinarea ascosporilor si aparitia petelor caracteristice la 2-3 saptamani dupa germinarea acestora .
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : strangerea si inlaturarea din plantatie toamna a frunzelor atacate sau incorporarea acestora in sol la o adancime cat mai mare ; conducerea cat mai inalta a butucilor de vie .
In ultimii ani atacul a fost puternic limitat de efectul secunadar al unor produse destinate controlului manei si fainarii .

INFORMATII PRIVIND FILOXERA VITEI DE VIE

Publicat pe de
Răspunde

           Filoxera (Daktulosphaira vitifoliae) este o insectă, dăunătoare a viței de vie, care atacă rădăcinile plantei din sol. Face parte din ordinul Hemiptera, subordinul Homoptera , familia Phylloxeridae.
Insecta este deosebit de periculoasă. Filoxera a pătruns în Europa și a fost depistată prima dată în Anglia. În țara noastră a ajuns în anul 1884 la Chitorani- Podgoria Dealul Mare, județul Prahova. Forma subterană a distrus rând pe rând toate plantele de Vitris Vinifera (Vița de vie Domestica sau Vița de vie cultivată sau Vița de vie Nobila), cu excepția celor cultivate pe terenuri nisipoase. Coarna neagră este unul din puținele soiuri cu toleranță la filoxeră, care a și rezistat atacului.
           Pentru stoparea distrugerilor provocate de filoxera s-a recurs la 2 metode:
Înlocuirea vițelor nobile pe rădăcini proprii cu viță de vie nobilă altoită pe portaltoi de viță de vie americană (Vitis berlandierii, Vitis riparia, Vitis rupestris);
Utilizarea de viță de vie HPD (Hibrizi Direct Producători), vițe de vie provenite din hibridări între vița de vie Nobila (Vitis Vinifera) și alte specii de vie (Vie Americana), obținând hibrizi cu rezistență la Filoxera radicola, boli și dăunători.
Este o insectă capabilă de o înmulțire foarte rapidă inclusiv partenogenetic (reproducerea prin ouă ce nu necesită fecundare) având numeroase generații pe an.
Filoxera este o afidă (păduche de plantă)cu un ciclu biologic complex (4 forme diferite):
Forma aeriană (filoxera galicolă sau filoxera frunzelor) – femelele depun ouă (o femelă depune până la 600 ouă) pe frunze în interiorul unei gale din care iau naștere noi exemplare de Filoxera. Forma galicolă este prezentă doar la vițele americane și la unele specii de HPD. Această formă se ține sub control cu insecticide specifice combaterii afidelor;
Forma subterană (filoxera radicolă sau filoxera rădăcinilor) este deosebit de periculoasă și conduce în câțiva ani la uscarea viței de vie. Femelele se găsesc în sol, unde se reproduc partogenetic, fiecare femelă depunând câte 100 de ouă. Xemplarele de filoxeră trăiesc pe rădăcinile viței de vie și se fixează prin trompa insectei de țesuturile plantei și se hrănesc sugând sucul celular. Filoxera atacă toate rădăcinile (mai tinere sau mai bătrâne) și suge sucul celular producând nodozități și tuberozități. Plantele atacate devin debile, iar în 5-10 ani se usucă.
Filoxera nu provoacă pagube la vițele americane și HPD deoarece stratul de suber din rădăcinile acestora este mai gros și nu poate fi străpuns de înțepăturile Filoxerei.
Forma aripată – unele exemplare radicicole se transformă în crisalidă și apar exemplare cu aripi (deasupra solului), care zboară ajutând la răspândirea dăunătorului;
Forma sexuată – exemplarele de filoxeră aripată se vor împerechea și vor depune ouă (oul de iarnă) sub scorța butucilor de viță de vie.
Ca măsuri de protecție împotriva filoxerei se recomandă:
Cultivarea viței de vie nobila pe rădăcini proprii pe solurile nisipoase . Cultura pe solurile nisipoase ale vițelor nealtoite este posibilă deoarece în sol filoxera circulă prin crăpături. Pe solurile nisipoase atacul filoxerei radicole este imposibil întrucât aceste soluri nu crapă.
Altoirea Viței de Vie Nobila pe proaltoi de viță de vie Americana (viță de vie rezistentă la atacul filoxerei radicicole). Efectuarea lucrărilor de copcit la vița de vie altoită (în primii ani de la plantare) pentru a împiedica emiterea de rădăcini din altoi (viță de vie nobilă), aceste rădăcini pot deveni ușor ținta filoxerei.
Cultivarea soiurilor HPD (Hibrizi Direct Producători), soiuri cu rezitență la filoxeră, boli și dăunători, dar cu numeroase alte dezvantaje, printre care acela de a nu se permite cultivarea a mai mult de 1000 mp de HPD.
Cultivarea soiurilor de viță de vie cu rezistență la filoxera radicicolă.
Combaterea la forma aeriană se face cu insecticide neonicotinoide înainte ca gala să se închidă complet.

CENUSA = INGRASAMANT ????

Publicat pe de
Răspunde

              Cenusa ,contine toate elementele nutritive necesare pentru dezvoltarea plantelor.Pentru a putea fi utilizata,cenusa trebuie sa provina de la arderea lemnelor,paielor, gunoiului,cocenilor, tulpinelor de floarea sorelui,hartiei si soartei de copac.
              Cenusa provenita din arderea carbunilor de mina nu poate fi folosita ca ingrasamant.Pentru ca cenusa sa produca efecte maxime in sol, ea trebuie sa fie incoroprata in sol uscata.Cenusa lasata in aer liber ,fiind higroscopica,se umezeste si isi pierde din calitati.Pe perioada iernii ,cenusa se aduna in saci de plastic si se leaga la gura.Cel mai potivit moment pentru a incorpora cenusa in sol este toamna, acesta fiind incorporata in sol prin aratura sau prin sapare.Daca se incorporeaza primavara, aceasta poate inhiba germinatia semintelor.
              Cenusa are o reactie alcalina, avand un efect de corectie asupra solurilor acide.Cenusa nu poate fi folosita la fertilizarea terenurilor pe care urmeaza sa se cultive afinul, acesta din urma fiind o planta care iubeste solul acid.
              Nu este recomandat sa se foloseasca cenusa pe solurile grele,umede; este recomandata pentru solurile usoare,cu un bun drenaj.

INFORMATII PRIVIND PROCEDURA DE RECOLTARE A PROBELOR DE SOL

Publicat pe de
Răspunde

                                                       Etapele recoltarii probelor de sol
        1.Delimitarea suprafetelor de teren pe care vrem sa le analizam si care nu prezinta diferente semnificative intre ele (ex. au aceeasi panta, au fost cultivate cu aceeasi specie, au beneficiat de acelasi mod de fertilizare, etc). Portiunile neuniforme din parcele pot fi neglijate daca suprafata lor este mai mica de 10%. La parcelele aflate in panta sau in lunca inundabila a raurilor se va tine cont la recoltare de diferentele majore intre baza si varful pantei (argila si nutrientii vor migra dinspre varf spre baza pantei, iar in lunca invers).
         2.Probele de sol se vor preleva in general dupa recoltarea culturii precedente, dar pot fi recoltate pe tot parcursul anului. Este recomandat sa se recolteze probe de sol la cel putin 30 de zile de la momentul aplicarii ingrasamintelor sau amendamentelor.Se va evita recoltarea probelor dupa ploaie, sau cand umiditatea solului e mare, atat din cauza erorilor la determinarea azotului cat si din considerente de manipulare si omogenizare a solului.
          3.Luarea probelor partiale si alcatuirea probei medii. Odata identificate corect unitatile de aproximativ 10 ha se va trece la recoltarea efectiva a probelor. Cu cat numarul de probe partiale este mai mare cu atat va fi mai reprezentativa proba medie.In functie de cultura si destinatia terenului, probele partiale se vor recolta pe intervalul de adancime 0 – 25 cm (o cazma) pentru cereale, plante tehnice si furajere si legume si 20 – 40 cm (doua cazmale) pentru pomi fructiferi si vita de vie.
             Stabilirea punctelor  de prelevare a probelor partiale se face in functie de configuratia terenului, recoltand in zig-zag,  in diagonalele parcelelor sau in alte moduri care sa asigure uniformitatea recoltarii.
             In cadrul aceleiasi probe medii, probele partiale vor avea aceeasi greutate (aprox 100g). Probele partiale se vor amesteca la fata locului (intr-un sac de rafie sau polietilena curat) iar din proba foarte bine omogenizata se preleveaza o cantitate de 800 – 1000 grame. Aceasta reprezinta proba medie.
             Recoltarea propriu-zisa a probelor se va face cu cazmaua, sonda, sau alte ustensile. Acestea trebuie sa fie curate, sa nu contamineze proba cu rugina sau alte substante. Inainte de prelevarea efectiva se va curata solul pe o adancime de 2-3 cm pentru a elimina resturile organice (paie, coceni, radacini, frunze, etc). Se va folosi o cana sau alt recipient de aproximativ 100 – 200 ml si se umple la ras cu pamant maruntit. Solul astfel prelevat se pune in pungi de hartie sau de plastic si se eticheteaza.
           4.Pentru interpretarea corecta a rezultatelor dar si pentru cercetari ulterioare se impune etichetarea fiecarei probe. Informatile sunt necesare nu doar pentru a identifica proba dar si pentru a putea face in urma analizelor recomandari de fertilizare si amendare cat mai relevante.Probele etichetate se vor trimite indata la laborator, iar daca acest lucru nu este posibil imediat, se pot pastra pana la expediere in frigider (max 10-15 zile la 2-5°C).
               Se va completa fisa de informatii pentru fiecare proba,iar aceasta trebuie sa contina urmatoarele date:
                – datele de identificare complete ale beneficiarului (adresa, telefon, email)
                – datele de identificare complete ale unitatii analitice(ferma, parcela, lotul, sera, etc )
                – numarul probei, adancimea si data la care a fost prelevata
                – cultura precedenta – recolta obtinuta
                – cultura actuala (sau viitoare) – recolta scontata
                – metoda de irigare (daca e cazul)
                – alte mentiuni daca e cazul

 

INFORMATII PRIVIND COSIREA CAPSUNULUI

Publicat pe de
Răspunde

              Cosirea căpșunului este o operatiune importantă în obținerea de randamente mari și producții ridicate. Căpșunul este o specie care se preteaza în țara noastră pe diferite tipuri de sol sau în mai multe sisteme de cultură.
              Plantele de căpșuni pot da randamente ridicate de producție dacă se respectă câteva verigi tehnologice importante.
              Una dintre cele mai frecvente întrebări adresate este legată de cosirea plantelor , când se face tunderea sau cosirea căpșunului?
              Cosirea căpșunului sau tunderea frunzelor de căpșuni este o operație foarte importantă care trebuie făcută la timp. La soiurile de căpșuni neremontante, cu o singură producție de vară, frunzele se elimină imediat după recoltare. Perioada optimă pentru cosirea frunzelor este vara, în luna iulie până spre sfârșitul lunii.
              Important!!! Nu se cosesc frunzele în primul an de la plantare. Indiferent dacă plantăm toamna și obținem o mică recoltă în primul an fie primăvara, frunzele nu se elimină în primul an. Daca plantăm vara în iunie cu plante frigo, fruzele se vor cosi vara următoare după recoltă. La plantarea de toamnă sau primăvară, frunzele se elimină doar în anul doi după recolta maximă.
               Atenție!!! Căpșunii nu se cosesc toamna. Este important ca plantele să intre în iarnă cu un foliaj bogat pentru ca plantele să acumuleze cât mai multe substanțe de rezervă pentru producția de anul următor.
                                     Cum se cosesc căpșunii?
               Căpșuni în sistem clasic :
                          -plantele de căpșuni se cosesc sau se tund de la baza plantei la 2-3 cm peste nivelul coletului.
                          -cosirea căpșunului se poate face mecanizat cu tractorul – cositoare cu discuri sau cu motocositoare
                          -manual se poate face cu o motocoasă de umăr cu fir sau coasă manuală.
               Căpșuni pe folie:
                           -in sistemul de cultură pe folie, lucrarea se face doar manual, cu foarfeca pentru gard viu, seceră manuală sau motocoasă cu fir cu mare grijă.
               Căpșuni remontanți:
                           -la soiurile remontante(ex.Albion) nu se cosesc frunzele în timpul verii,se vor elimina frunzele mai bătrâne, pătate sau bolnave pentru întinerirea plantei.
            Lucrări care se realizeaza după cosirea căpșunului:
                         -imediat după cosire o să fie eliminate din teren frunzele tăiate, acest lucru ne ajută să eliminăm sursa de boală din plantație.
                          -după cosire, este necesară o irigare bună și fertilizare de bază pentru refacerea foliajului și înnoirea plantelor.
                          -este foarte indicat un tratament cu produse cuprice la 10 zile după cosire și un biostimulator .

 

 

INFORMATII PRIVIND PLANTAREA CAPSUNULUI

Publicat pe de
Răspunde

           Plantarea căpșunului se poate face toamna și primăvara-vara. Pentru toate perioadele de înființare a culturii se folosesc stoloni de căpșuni. Epoca de plantare se realizează toamna între 10 septembrie şi 15 octombrie, primăvara în perioada martie – aprilie sau vara în perioada iunie-iulie.
          Plantarea manuală implică trei operaţiuni:
                      -execuţia gropii cu plantatorul sau cu sapa la 10-15 cm adâncime;
-introducerea stolonilor în gropi;
-strângerea pământului pe lângă rădăcini, astfel încât acestea să facă masă cu solul.
           Plantarea mecanică se realizează cu ajutorul maşinilor de plantat răsaduri de legume care se adaptează la sistemul de plantare al stolonilor de căpşuni.
           Sistemele de plantare folosite sunt:
                       -în rânduri simple, cu distanţa între rânduri de 60-100 cm, în funcţie de sistemul de întreţinere a solului (manual sau mecanizat) şi 20-25 cm între plante pe rând pe teren nemodelat;
-în benzi, pe teren modelat, în biloane de 2 sau 4 rânduri. Distanţele de plantare sunt de 35 cm între rândurile din bandă, 85-95 cm între benzi şi 20-25 cm între plante pe rând.
                                 Plantarea căpșunului în sere sau solarii
            Modalitatea de plantare este aceeaşi ca la plantarea în cultură liberă. Schema de plantare este în benzi de 2-5 rânduri pe teren modelat, în biloane, sau plan cu distanţa între benzi de 85-95 cm, între rânduri pe bandă de 35 cm, iar între plante pe rând de 20-25 cm.
            Plantarea de toamnă a căpșunului se face cu stoloni recoltaţi direct din stoloniere (nerefrigeraţi) şi se declanşează în luna septembrie şi poate continua până la sfârşitul lunii octombrie, în funcţie de temperaturile de îngheţ ale solului.
           Plantarea de primăvară a căpșunului sau cea de vară se face cu stoloni direct din stolonieră (nerefrigeraţi), până la sfârşitul lunii aprilie şi cu stoloni refrigeraţi până în luna iunie.
            Fasonarea stolonilor constă în îndepărtarea resturilor de filamente şi frunze uscate, menţinându-se 1-2 frunzuliţe. Rădăcina nu se scurtează, deoarece este necesară pentru a asigura buna fixare de pământ a stolonilor.
           Mocirlirea stolonilor condiţionează în bună măsură prinderea la plantare, asigurând aderarea intimă a particulelor de sol la fasciculul de rădăcini. Astfel, mocirlirea se realizează prin introducerea sistemului radicular într-un amestec de consistenţa smântânii realizat din pământ (de preferinţă galben), bălegar proaspăt de bovină şi apă. Această „procesură” nu este obligatorie atunci când bilonul este aprovizionat aprovizionat suficient cu apă.
            Principalele condiţii pentru reuşita plantarea stolonilor de căpșuni:
                      -poziţia rădăcinilor care trebuie să fie perfect verticală şi dreaptă în gropi;
-coletul stolonilor să fie la nivelul solului;
-mugurele central să fie deasupra solului;
-solul să fie bine tasat prin călcare în jurul plantelor, astfel că, la prinderea uşoară de frunze, plantele să opună rezistenţă;
                      -irigarea culturii.

 

INFORMATII PRIVIND LUCRARILE CE SE REALIZEAZA PRIMAVARA IN LIVEZI

Publicat pe de
Răspunde
 
                      La inceputul primaverii este recomandat ca in livezi sa se realizeze taieri la arbustii fructiferi-coacaz,mur,zmeur; deoarece acestia pornesc forte devreme in vegetatie.Lucrarile de care au nevoie acesti arbusti sunt simple si cinstau in inlaturarea ramurilor care au rodit anul trect,se recunosc dupa faptul ca sunt uscate.Se vor inlatura deasemenea si ramurile anuale slabe sau acre sunt dese si nu produc mult; se vor lasa aproximativ 20 de ramuri /metru ,la o distanta de 10 cm una de alta.Ramurile ramase trebuie sa fie bine dezvoltate si vor fi scurtate la varf,pana in dreptul unui mugure bine dezvoltat.
                        Tot in primavara se realizeaza taierile la samburoase:cais,piersic,cires.Piersicul este o specie foarte delicata,motiv pentru care la taieri se indeparteaza toate ramurile de rod amplasate dedesubtul si deasupra ramurilor de schelet si semischelet si se lasa numai cele laterale, care sa raresc si ele la 12-15 cm una de alta;pomul va beneficia astfel de lumina, caldura, substante ajutatoare si nutrienti din plin si pe interiorul coroanei.
                         La cais prun, cires si alte specii de pomi vigurosi care dezvolta coroane inalte, acestea se scurteaza la 2,5 – 3 m prin scurtarea ramurilor de schelet,se vor elimina mijlocul de ramuri pentru ca lumina sa poata patrunde.
                         Dupa realizarea taierilor din livada se vor inlatura crengile taiate, care se maruntesc pentru adaugare in compost sau se leaga cu sforicele in legaturi mici putand fi folosite drept combustibil pentru foc.Dupa ce s-au realizat toate taierile necesare se va proceda la efectuarea stropirilor,stropirile din primavara actioneaza ca un bandaj pe taierile efectuate,impiedicand astfel imbolnavirile.
                         Dupa cateva zile se trece la varuirea trunchiurilor,operatiune care are ca scop combaterea unor boli,  in primul rand, prin rolul dezinfectant al varului dar mai ales prin efectul de neatragere al razelor solare. Primavara cand sunt variatii mari de temperatura intre zi si noapte, trunchiurile copacilor se incalzesc foarte tare ziua si se racesc noaptea, aceasta alternanta de temperatura duce in primul rand la pornirea in vegetatie prematura, cand inca noaptea este rece, cat si la microfisuri in scoarta trunchiului in care se adapostesc daunatorii sau ciupercile daca este umed.
In cazul in care livada este intr-o zona des afectata de bruma, din timp vor fi pregatite musuroaie de paie carora li se va da foc ,pentru a fumega in serile mai reci, in interiorul livezilor.

 

 

 

INFORMATII PRIVIND EXCORIOZA VITEI DE VIE

Publicat pe de
Răspunde
                   Aceasta boala este produsa de o ciuperca , care actioneaza prin patrunderea in tesuturile corticale ale plantei pe care le distruge.Ciuperca ierneaza sub forma de miceliu in muguri sau ca picnidii pe scoarta albicioasa a coardelor. Primavara , odata cu crearea conditiilor optime de umiditate , se formeaza picnosporii , care contamineaza lastarii.
                  Chiar daca boala este caracteristica lastarilor , chiorchinilor si boabelor , atacuri sunt intalnite si pe frunze , mai ales pe partea superioara a acestora , unde se pot observa pete clorotice , ce au in centru puncte negricioase ; in unele cazuri limbul frunzei este deformat prezentand pete brune neunuforme.
                  Agentul patogen isi continua dezvoltarea pe tot parcursul verii ; sunt atacati atat lastarii cat si penduculii florali si ciorchinii . Toamna , scoarta coardelor poate deveni alba , luand forma , astfel picnidiile vor rezista peste iarna . Cei mai afectati sunt mugurii bazali , primii 3-5 muguri atacati nu mai pornesc in vegetatie in primavara , iar cordele atacate se detaseaza usor , determinand astfel degarnisirea butucilor atacati.
                 Factorii care determina aparitia acestei boli sunt zonele umede , cu fertilitate ridicata ,din regiunile de ses.
                 Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei ciuperci sunt : folosirea de material saditor controlat ; inlaturarea coardelor atacate si distrugerea lor ; folosirea in tratamentele de protectie a produselor omologate .