Toate articolele din categoria: Vita-de-vie

VITA DE VIE – BUTASI CU PARAFINA ???

Publicat pe de
Răspunde

              Plantarea viței de vie este o lucrare agricolă care o poate fi efectuata atât primăvara, cât și toamna. O mare importanță la înființarea podgoriei o au butașii tratați cu parafină.
              Parafinarea este un proces care se face in trei faze :
              Prima parafinare se face la altorire. Prima parafinare se face pentru a proteja altoiul, adică ochiul, pentru a se face calusarea foarte bine cu port-altoiul, să se sudeze punctul de altoire.
              A doua parafinare se face când butașii se scot în câmp, iar a treia parafinare a viței de vie se poate face la plantat și este opțională.  A doua parafinare se face pentru protejarea lăstărușului care a pornit, fiind foarte fragil și tânăr,acesta trebuie protejat de condițiile atmosferice.Ultima parafinare la plantat în câmp se face pentru protejarea ochilor.
             Parafina, este un amestec special realizat pentru vița-de-vie. Parafina conține ceară, însă aceastea este tratată cu diferite subtanțe și hormoni pentru calusare.Parafina specială pentru viticultură nu poate fi folosită și în pomicultură.
            Îndepărtarea parafinei de pe butași nu este recomandată. Parafina este foarte importantă pentru protecția plantei împotriva bolilor, vița-de-vie va trece de parafină, aceasta urmând să dispară în timp, fiind topită de soare.
            Plantarea viței-de vie poate fi realizată fie toamna, fie primăvara. Butașii trebuie să fie în anul 1, iar temperatura din sol să nu fie sub 10, cea mai ridicată temperatura la care vița-de-vie poate fi plantată este 25 de grade Celsius.
            Pentru plantarea vitei de vie , terenul trebuie sa fie pregatit din vară sau din toamnă. Terenul trebuie sa fie afânat, gropile trebuie sa fie facute, trebuie pus îngrășământ natural dacă există, dacă nu, și chimic si apa.

 

CENUSA = INGRASAMANT ????

Publicat pe de
Răspunde

              Cenusa ,contine toate elementele nutritive necesare pentru dezvoltarea plantelor.Pentru a putea fi utilizata,cenusa trebuie sa provina de la arderea lemnelor,paielor, gunoiului,cocenilor, tulpinelor de floarea sorelui,hartiei si soartei de copac.
              Cenusa provenita din arderea carbunilor de mina nu poate fi folosita ca ingrasamant.Pentru ca cenusa sa produca efecte maxime in sol, ea trebuie sa fie incoroprata in sol uscata.Cenusa lasata in aer liber ,fiind higroscopica,se umezeste si isi pierde din calitati.Pe perioada iernii ,cenusa se aduna in saci de plastic si se leaga la gura.Cel mai potivit moment pentru a incorpora cenusa in sol este toamna, acesta fiind incorporata in sol prin aratura sau prin sapare.Daca se incorporeaza primavara, aceasta poate inhiba germinatia semintelor.
              Cenusa are o reactie alcalina, avand un efect de corectie asupra solurilor acide.Cenusa nu poate fi folosita la fertilizarea terenurilor pe care urmeaza sa se cultive afinul, acesta din urma fiind o planta care iubeste solul acid.
              Nu este recomandat sa se foloseasca cenusa pe solurile grele,umede; este recomandata pentru solurile usoare,cu un bun drenaj.

INFORMATII PRIVIND PROCEDURA DE RECOLTARE A PROBELOR DE SOL

Publicat pe de
Răspunde

                                                       Etapele recoltarii probelor de sol
        1.Delimitarea suprafetelor de teren pe care vrem sa le analizam si care nu prezinta diferente semnificative intre ele (ex. au aceeasi panta, au fost cultivate cu aceeasi specie, au beneficiat de acelasi mod de fertilizare, etc). Portiunile neuniforme din parcele pot fi neglijate daca suprafata lor este mai mica de 10%. La parcelele aflate in panta sau in lunca inundabila a raurilor se va tine cont la recoltare de diferentele majore intre baza si varful pantei (argila si nutrientii vor migra dinspre varf spre baza pantei, iar in lunca invers).
         2.Probele de sol se vor preleva in general dupa recoltarea culturii precedente, dar pot fi recoltate pe tot parcursul anului. Este recomandat sa se recolteze probe de sol la cel putin 30 de zile de la momentul aplicarii ingrasamintelor sau amendamentelor.Se va evita recoltarea probelor dupa ploaie, sau cand umiditatea solului e mare, atat din cauza erorilor la determinarea azotului cat si din considerente de manipulare si omogenizare a solului.
          3.Luarea probelor partiale si alcatuirea probei medii. Odata identificate corect unitatile de aproximativ 10 ha se va trece la recoltarea efectiva a probelor. Cu cat numarul de probe partiale este mai mare cu atat va fi mai reprezentativa proba medie.In functie de cultura si destinatia terenului, probele partiale se vor recolta pe intervalul de adancime 0 – 25 cm (o cazma) pentru cereale, plante tehnice si furajere si legume si 20 – 40 cm (doua cazmale) pentru pomi fructiferi si vita de vie.
             Stabilirea punctelor  de prelevare a probelor partiale se face in functie de configuratia terenului, recoltand in zig-zag,  in diagonalele parcelelor sau in alte moduri care sa asigure uniformitatea recoltarii.
             In cadrul aceleiasi probe medii, probele partiale vor avea aceeasi greutate (aprox 100g). Probele partiale se vor amesteca la fata locului (intr-un sac de rafie sau polietilena curat) iar din proba foarte bine omogenizata se preleveaza o cantitate de 800 – 1000 grame. Aceasta reprezinta proba medie.
             Recoltarea propriu-zisa a probelor se va face cu cazmaua, sonda, sau alte ustensile. Acestea trebuie sa fie curate, sa nu contamineze proba cu rugina sau alte substante. Inainte de prelevarea efectiva se va curata solul pe o adancime de 2-3 cm pentru a elimina resturile organice (paie, coceni, radacini, frunze, etc). Se va folosi o cana sau alt recipient de aproximativ 100 – 200 ml si se umple la ras cu pamant maruntit. Solul astfel prelevat se pune in pungi de hartie sau de plastic si se eticheteaza.
           4.Pentru interpretarea corecta a rezultatelor dar si pentru cercetari ulterioare se impune etichetarea fiecarei probe. Informatile sunt necesare nu doar pentru a identifica proba dar si pentru a putea face in urma analizelor recomandari de fertilizare si amendare cat mai relevante.Probele etichetate se vor trimite indata la laborator, iar daca acest lucru nu este posibil imediat, se pot pastra pana la expediere in frigider (max 10-15 zile la 2-5°C).
               Se va completa fisa de informatii pentru fiecare proba,iar aceasta trebuie sa contina urmatoarele date:
                – datele de identificare complete ale beneficiarului (adresa, telefon, email)
                – datele de identificare complete ale unitatii analitice(ferma, parcela, lotul, sera, etc )
                – numarul probei, adancimea si data la care a fost prelevata
                – cultura precedenta – recolta obtinuta
                – cultura actuala (sau viitoare) – recolta scontata
                – metoda de irigare (daca e cazul)
                – alte mentiuni daca e cazul

 

INFORMATII PRIVIND COSIREA CAPSUNULUI

Publicat pe de
Răspunde

              Cosirea căpșunului este o operatiune importantă în obținerea de randamente mari și producții ridicate. Căpșunul este o specie care se preteaza în țara noastră pe diferite tipuri de sol sau în mai multe sisteme de cultură.
              Plantele de căpșuni pot da randamente ridicate de producție dacă se respectă câteva verigi tehnologice importante.
              Una dintre cele mai frecvente întrebări adresate este legată de cosirea plantelor , când se face tunderea sau cosirea căpșunului?
              Cosirea căpșunului sau tunderea frunzelor de căpșuni este o operație foarte importantă care trebuie făcută la timp. La soiurile de căpșuni neremontante, cu o singură producție de vară, frunzele se elimină imediat după recoltare. Perioada optimă pentru cosirea frunzelor este vara, în luna iulie până spre sfârșitul lunii.
              Important!!! Nu se cosesc frunzele în primul an de la plantare. Indiferent dacă plantăm toamna și obținem o mică recoltă în primul an fie primăvara, frunzele nu se elimină în primul an. Daca plantăm vara în iunie cu plante frigo, fruzele se vor cosi vara următoare după recoltă. La plantarea de toamnă sau primăvară, frunzele se elimină doar în anul doi după recolta maximă.
               Atenție!!! Căpșunii nu se cosesc toamna. Este important ca plantele să intre în iarnă cu un foliaj bogat pentru ca plantele să acumuleze cât mai multe substanțe de rezervă pentru producția de anul următor.
                                     Cum se cosesc căpșunii?
               Căpșuni în sistem clasic :
                          -plantele de căpșuni se cosesc sau se tund de la baza plantei la 2-3 cm peste nivelul coletului.
                          -cosirea căpșunului se poate face mecanizat cu tractorul – cositoare cu discuri sau cu motocositoare
                          -manual se poate face cu o motocoasă de umăr cu fir sau coasă manuală.
               Căpșuni pe folie:
                           -in sistemul de cultură pe folie, lucrarea se face doar manual, cu foarfeca pentru gard viu, seceră manuală sau motocoasă cu fir cu mare grijă.
               Căpșuni remontanți:
                           -la soiurile remontante(ex.Albion) nu se cosesc frunzele în timpul verii,se vor elimina frunzele mai bătrâne, pătate sau bolnave pentru întinerirea plantei.
            Lucrări care se realizeaza după cosirea căpșunului:
                         -imediat după cosire o să fie eliminate din teren frunzele tăiate, acest lucru ne ajută să eliminăm sursa de boală din plantație.
                          -după cosire, este necesară o irigare bună și fertilizare de bază pentru refacerea foliajului și înnoirea plantelor.
                          -este foarte indicat un tratament cu produse cuprice la 10 zile după cosire și un biostimulator .

 

 

INFORMATII PRIVIND PLANTAREA CAPSUNULUI

Publicat pe de
Răspunde

           Plantarea căpșunului se poate face toamna și primăvara-vara. Pentru toate perioadele de înființare a culturii se folosesc stoloni de căpșuni. Epoca de plantare se realizează toamna între 10 septembrie şi 15 octombrie, primăvara în perioada martie – aprilie sau vara în perioada iunie-iulie.
          Plantarea manuală implică trei operaţiuni:
                      -execuţia gropii cu plantatorul sau cu sapa la 10-15 cm adâncime;
-introducerea stolonilor în gropi;
-strângerea pământului pe lângă rădăcini, astfel încât acestea să facă masă cu solul.
           Plantarea mecanică se realizează cu ajutorul maşinilor de plantat răsaduri de legume care se adaptează la sistemul de plantare al stolonilor de căpşuni.
           Sistemele de plantare folosite sunt:
                       -în rânduri simple, cu distanţa între rânduri de 60-100 cm, în funcţie de sistemul de întreţinere a solului (manual sau mecanizat) şi 20-25 cm între plante pe rând pe teren nemodelat;
-în benzi, pe teren modelat, în biloane de 2 sau 4 rânduri. Distanţele de plantare sunt de 35 cm între rândurile din bandă, 85-95 cm între benzi şi 20-25 cm între plante pe rând.
                                 Plantarea căpșunului în sere sau solarii
            Modalitatea de plantare este aceeaşi ca la plantarea în cultură liberă. Schema de plantare este în benzi de 2-5 rânduri pe teren modelat, în biloane, sau plan cu distanţa între benzi de 85-95 cm, între rânduri pe bandă de 35 cm, iar între plante pe rând de 20-25 cm.
            Plantarea de toamnă a căpșunului se face cu stoloni recoltaţi direct din stoloniere (nerefrigeraţi) şi se declanşează în luna septembrie şi poate continua până la sfârşitul lunii octombrie, în funcţie de temperaturile de îngheţ ale solului.
           Plantarea de primăvară a căpșunului sau cea de vară se face cu stoloni direct din stolonieră (nerefrigeraţi), până la sfârşitul lunii aprilie şi cu stoloni refrigeraţi până în luna iunie.
            Fasonarea stolonilor constă în îndepărtarea resturilor de filamente şi frunze uscate, menţinându-se 1-2 frunzuliţe. Rădăcina nu se scurtează, deoarece este necesară pentru a asigura buna fixare de pământ a stolonilor.
           Mocirlirea stolonilor condiţionează în bună măsură prinderea la plantare, asigurând aderarea intimă a particulelor de sol la fasciculul de rădăcini. Astfel, mocirlirea se realizează prin introducerea sistemului radicular într-un amestec de consistenţa smântânii realizat din pământ (de preferinţă galben), bălegar proaspăt de bovină şi apă. Această „procesură” nu este obligatorie atunci când bilonul este aprovizionat aprovizionat suficient cu apă.
            Principalele condiţii pentru reuşita plantarea stolonilor de căpșuni:
                      -poziţia rădăcinilor care trebuie să fie perfect verticală şi dreaptă în gropi;
-coletul stolonilor să fie la nivelul solului;
-mugurele central să fie deasupra solului;
-solul să fie bine tasat prin călcare în jurul plantelor, astfel că, la prinderea uşoară de frunze, plantele să opună rezistenţă;
                      -irigarea culturii.

 

INFORMATII PRIVIND LUCRARILE DE INTRETINERE LA VITA-DE-VIE

Publicat pe de
Răspunde

                    Lucrarile de intretinere care trebuie efectuate in mare in decursul unui an intr-o vie pe rod sunt urmatoarele:
                     Revizuirea spalierului se poate face in timpul anotimpului rece si consta in indreptarea stalpilor de sustinere a vitei si intinsul sarmelor sau inlocuirea acestora, daca sunt ruginite sau rupte.
                     O alta lucrare importanta sunt taierile in uscat.Dirijarea coardelor (legarea viei) se va face obligatoriu inainte de dezmugurit. Aratura de primavara este obligatorie in podgorii.Legatul lastarilor trebuie facut de patru ori in perioada de vegetatie, atunci cand acestia ating 30-50 de centimetri. Trebuie fie legati cu sarma, fie petrecuti intre sarme, pentru formarea unui perete vegetal;
                     Vita de vie trebuie prasita de patru ori atunci cand e in vegetatie,procedeu care va asigura afanarea solului si care se poate face mecanic sau cu sapa.
                     In decursul unui an trebuie efectuate mai multe tratamente fitosanitare impotriva manei, fainarii si a putregaiului cenusiu. Daunatori precum molia vitei vor fi tinuti la distanta tot prin tratamente. In conditii normale trebuie aplicate in jur de 3-4 tratamente: cand lastarii au pana la 8 frunze, inainte de inflorit, dupa inflorit si la formarea strugurilor.
                     Reglarea proceselor de crestere si rodire se realizeaza prin lucrari in verde, care pot include:
                                    -plivitul lastarilor – se vor indeparta lastarii crescuti din portaltoi, cei fara rod, care pornesc din butuc, o parte din lastarii lipsiti de rod de pe coardele anuale si lastarii de pe tulpini;
                                    -normarea incarcaturii de inflorescente – struguri – doar pentru soiurile de struguri de masa, pentru o cultura mai mare se indeparteaza o parte din inflorescente;
                                    -ciupitul lastarilor – un procedeu in cadrul caruia se va indeparta varful lastarilor fertili inainte a acestisa sa infloreasca, pentru a imbunatati conditiile de hranire a florilor;
                                     -carnitul lastarilor – se suprima varful tuturor lastarilor, indiferent daca poarta sau nu rod, procedeul se aplica inainte de coacerea strugurilor si are ca scop dirijarea substantelor asimilate catre struguri si coarde;
                                     -copilitul – suprimarea cu totul a lastarilor anticipati, se efectueaza cand lastarii au 6-7 frunze,se lasa 4-5 frunze la baza;
                                     -desfrunzitul partial – este recomandat mai ales in regiunile cu toamne reci si in special soiurilor de vie cu frunzis bogat sau la cele de calitate superioara, care sunt mai sensibile la mucegai. Acest procedeu va asigura strugurilor mai multa lumina si un proces de coacere uniform.
                     O alta lucrare care se realizeaza in vie ,consta in recoltarea strugurilor.
                     O alta lucrare importanta este fertilizarea solului, care se efectueaza toamna, o data la patru ani – 40 de tone de gunoi de grajd pe hectar, 450 de kilograme de superfosfat pe hectar si 300 de kilograme de sare potasica pe hectar.
                     In fiecare toamna este recomandata sa se realizeze aratura solului.

 

INFORMATII PRIVIND LUCRARILE CE SE REALIZEAZA PRIMAVARA IN LIVEZI

Publicat pe de
Răspunde
 
                      La inceputul primaverii este recomandat ca in livezi sa se realizeze taieri la arbustii fructiferi-coacaz,mur,zmeur; deoarece acestia pornesc forte devreme in vegetatie.Lucrarile de care au nevoie acesti arbusti sunt simple si cinstau in inlaturarea ramurilor care au rodit anul trect,se recunosc dupa faptul ca sunt uscate.Se vor inlatura deasemenea si ramurile anuale slabe sau acre sunt dese si nu produc mult; se vor lasa aproximativ 20 de ramuri /metru ,la o distanta de 10 cm una de alta.Ramurile ramase trebuie sa fie bine dezvoltate si vor fi scurtate la varf,pana in dreptul unui mugure bine dezvoltat.
                        Tot in primavara se realizeaza taierile la samburoase:cais,piersic,cires.Piersicul este o specie foarte delicata,motiv pentru care la taieri se indeparteaza toate ramurile de rod amplasate dedesubtul si deasupra ramurilor de schelet si semischelet si se lasa numai cele laterale, care sa raresc si ele la 12-15 cm una de alta;pomul va beneficia astfel de lumina, caldura, substante ajutatoare si nutrienti din plin si pe interiorul coroanei.
                         La cais prun, cires si alte specii de pomi vigurosi care dezvolta coroane inalte, acestea se scurteaza la 2,5 – 3 m prin scurtarea ramurilor de schelet,se vor elimina mijlocul de ramuri pentru ca lumina sa poata patrunde.
                         Dupa realizarea taierilor din livada se vor inlatura crengile taiate, care se maruntesc pentru adaugare in compost sau se leaga cu sforicele in legaturi mici putand fi folosite drept combustibil pentru foc.Dupa ce s-au realizat toate taierile necesare se va proceda la efectuarea stropirilor,stropirile din primavara actioneaza ca un bandaj pe taierile efectuate,impiedicand astfel imbolnavirile.
                         Dupa cateva zile se trece la varuirea trunchiurilor,operatiune care are ca scop combaterea unor boli,  in primul rand, prin rolul dezinfectant al varului dar mai ales prin efectul de neatragere al razelor solare. Primavara cand sunt variatii mari de temperatura intre zi si noapte, trunchiurile copacilor se incalzesc foarte tare ziua si se racesc noaptea, aceasta alternanta de temperatura duce in primul rand la pornirea in vegetatie prematura, cand inca noaptea este rece, cat si la microfisuri in scoarta trunchiului in care se adapostesc daunatorii sau ciupercile daca este umed.
In cazul in care livada este intr-o zona des afectata de bruma, din timp vor fi pregatite musuroaie de paie carora li se va da foc ,pentru a fumega in serile mai reci, in interiorul livezilor.

 

 

 

INFORMATII PRIVIND EXCORIOZA VITEI DE VIE

Publicat pe de
Răspunde
                   Aceasta boala este produsa de o ciuperca , care actioneaza prin patrunderea in tesuturile corticale ale plantei pe care le distruge.Ciuperca ierneaza sub forma de miceliu in muguri sau ca picnidii pe scoarta albicioasa a coardelor. Primavara , odata cu crearea conditiilor optime de umiditate , se formeaza picnosporii , care contamineaza lastarii.
                  Chiar daca boala este caracteristica lastarilor , chiorchinilor si boabelor , atacuri sunt intalnite si pe frunze , mai ales pe partea superioara a acestora , unde se pot observa pete clorotice , ce au in centru puncte negricioase ; in unele cazuri limbul frunzei este deformat prezentand pete brune neunuforme.
                  Agentul patogen isi continua dezvoltarea pe tot parcursul verii ; sunt atacati atat lastarii cat si penduculii florali si ciorchinii . Toamna , scoarta coardelor poate deveni alba , luand forma , astfel picnidiile vor rezista peste iarna . Cei mai afectati sunt mugurii bazali , primii 3-5 muguri atacati nu mai pornesc in vegetatie in primavara , iar cordele atacate se detaseaza usor , determinand astfel degarnisirea butucilor atacati.
                 Factorii care determina aparitia acestei boli sunt zonele umede , cu fertilitate ridicata ,din regiunile de ses.
                 Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei ciuperci sunt : folosirea de material saditor controlat ; inlaturarea coardelor atacate si distrugerea lor ; folosirea in tratamentele de protectie a produselor omologate .

INFORMATII PRIVIND LUCRARILE SOLULUI LA VITA-DE-VIE

Publicat pe de
Răspunde
 
                   In plantatiile de vii, solul se mentine curat, fara buruieni si afanat. Toamna pamantul se sapa cu cazmaua la adancime de 15-18 cm, cu aceasta ocazie se face si ingropatul sau musuroitul ; primavara se sapa din nou, odata cu dezgropatul.
                  In timpul verii se fac 4-5 prasile superficiale la 5-6 cm ; periodic, la 6-8 ani se face desfundarea partial, adica se sapa mijlocul intervalului la 40 cm adancime, lasand o banda de protectie pe langa butuci de 40 cm ; prin aceasta lucrare solul se mobilizeaza pe o adancime mare si se stimuleaza formarea de noi radacini tinere.
Pentru a mentine solul curat de buruieni se poate utiliza mulcirea, acoperirea solului cu paie, pleava, frunze, gunoi paios ; aceasta lucrare este indicata in zonele mai secetoase.
                 Fertilizarea terenului ocupat cu vie este necesara, deoarece via consuma mari cantitati de elemente minerale; la 3-4 ani odata se aplica 300-400 kg gunoi de grajd la 100 m², care se incorporeaza toamna pe intreaga suprafata prin sapare cu casmaua sau pe santuri in lungul randurilor, ori la fiecare butuc.
                In fiecare an, toamna, se dau 5-6 kg superfosfat, 3-4 kg sare potasica si 3-4 kg azotat de amoniu la 100 m². Azotatul de amoniu nu se da in intregime toamna, ci numai o treime, a doua treime se da in primavara, iar ultima in iunie. In terenurile fertile, cantitatea de azotat de amoniu se reduce, in schimb superfosfatul si sarea potasica sunt necesare pentru coacerea strugurilor si a lemnului cordelor.
               Udarea plantatiilor de vii este necesara numai in anii foarte secetosi in zonele unde cad sub 500 mm precipitatii anual sau pe terenurile nisipoase, pietroase.
               La vita de vie se fac 2-3 udari cand umiditatea solului este redusa, iar butucii reclama un consum mai mare, adica la cresterea lastarilor si la cresterea boabelor ; prin udari nu trebuie sa se creeze un microclimat prea umed in aer si pe frunze, caci via devine foarte sensibila la mana.

INFORMATII PRIVIND LUCRARILE NECESARE PENTRU VIILE PE ROD

Publicat pe de
Răspunde
 
               Dezgropatul si musuroitul vitei de vie se face primavara in luna martie, atunci cand temperatura aerului nu mai scade sub -8, -10ºC. ; lucrarea se face cu sapa, pe timp relativ uscat, avand grija sa nu fie ranite sau rupte cordele ingropate sau butucul la punctul de altoire.
                Copcitul se face concomitent cu dezgropatul sau dupa , iar aceasta lucrarea consta in executarea unei copci (gropite) in jurul butucului pana sub punctul de altoire si apoi taierea in ras a tuturor radacinilor date din altoi; lucrarea este bine sa se repete si in luna august.
               Controlul iernarii ochilor pe coarde, la viile ingropate sau neingropate pe timpul iernii o parte din ochii situati pe coarde pier prin degerare sau clocire in pamant ;pentru a stabili corect sarcina de ochi care se lasa pe butuc prin taiere este bine sa controlam viabilitarea ochilor ; astfel se recolteaza coarde pe soiuri si apoi le sectionam ochii cu un briceag bine ascutit. Ochii pierduti sunt bruni-cafenii, cei vii sunt verzi ; apoi se face procentul de ochi pierduti, daca au pierit mai mult de 10-15%, atunci vom lasa mai multe coarde pe butuc.
                Taierea in uscat sau taierea de stratificare este cea mai importanta lucrare care se face asupra butucilor de vie. Prin taierea de rodire se inlatura in fiecare an o mare parte din formatiunile lemnoase, celor ramase li se scutura lungimea la un anumit numar de ochi. Prin taiere rezervam pe butuc un anumit numar de ochi, cati sunt necesari sa dea o productie buna, de calitate, iar ei sa-si sporeasca vigoarea in fiecare an. Butucii netaiati dau un numar foarte mare de lastari si struguri, dar acestia raman mici, nu se coc, iar dupa 2-3 ani via moare prin epuizare.
             Cordele plecate din lemn mai in varsta nu pot fi pastrate decat pentru emiterea de noi lastari, care vor deveni la anul coarde de rod, caci abia atunci acesti lastari devin coarde de un an, situate pe lemn de doi ani.
              Prin scurtarea coardelor apar pe butuc urmatoarele elemente:
                    -cepul rezulta prin scurtarea unei coarde de un an la 2-3 ochi , daca aceasta coarda este situata pe lemn de 2 ani, cepul se numeste de rod, daca este situat pe lemn mai vechi, cepul rezultat se numeste de inlocuire. Cepi de rod putem lasa numai la soiurile care au ochi fertili la baza coardei sau la formele inalte, cepi de inlocuire se lasa la toti butucii.
                    -cordita rezulta dintr-o coarda de un an situata pe lemn de doi an scurtata la 5-7 ochi, ea este roditoare.
                    -coarda de rod rezulta dintr-o coarda de un an situata pe lemn de doi ani, scurtata la 8-15 ochi.
                    -veriga de rod reprezinta asocierea dintre un cep de inlocuire si o coarda sau cordita de rod.
               Dupa taierea vitei de vie pe butuci raman fie numai cepi la butucii carora li se fac taieri scurte, fie cepi de inlocuire si coarde sau cordite de rod la sistemul de taiere mixt, acesta fiind cel mai utilizat.
                 La taierea mixta se lasa un numar diferit de coarde sau cordite, de la 2 la 6-8, in functie de vigoarea butucului si fertilitatea pamantului; numarul cepilor de inlocuire poate fi egal sau cel putin jumatate fata de cel al cordelor.
                 Taierea de rodire la butucii cu conducere joasa (clasica) se face astfel: se examineaza vigoarea butucului dupa numarul, lungimea si grosimea coardelor de un an, si dupa numarul coardelor de rod lasate anul trecut si care acum sunt „punti de rod” ;in functie de acestea se stabileste numarul de coarde care se lasa pe butuc.In mod obisnuit se lasa 2-4 coarde de 8-12 ochi, iar la soiurile viguroase chiar 16 ochi ; numarul de ochi la m² teren trebuie sa fie de 15-20.
                 Coardele se lasa pe lemn 2 ani (adica sa nu plece din butuc, lemn batran) , cel mai bine este sa fie situate pe cepii din anul trecut sau la baza cordelor (puntilor) de rod, coardele alese trebuie sa aiba grosimea de 8-10 mm; nu sunt bune nici cele subtiri, nici cele groase, ele se curata de carcei, copili, etc. si apoi se scurteaza la 2-4 ochi. Ar fi bine ca cepii de inlocuire sa fie situati cat mai aproape de baza butucilor, pentru a nu urca scaunul butucului ; dupa ce ne-am ales cepii de inlocuire si coardele de rod, toate elementele in plus se taie ras, inclusiv cioatele groase, uscaturile; se razuie scoarta exfoliata, etc. ranile mari se ung cu vopsea sau mastic .
                   Taierea scurta consta in a rezerva pe butuc numai cepi de rod de 3-4 ochi si de inlocuire a 1-3 ochi ;aceasta taiere se face la soiurile cu muguri fertili situati la baza coardelor (Creata, Majarca, Steinschiller, Rosioara si la unii hibrizi direct producatori). Aceeasi taiere in cepi se mai face la viile conduse in sistem inalt cu cordon orizontal, care daca ramane garnisit numai cu cepi se numeste cordon speronat ;la taierea scurta cepii de rod se lasa pe lemn de doi ani.
            Taierea viilor cu conducere inalta se face destul de usor, in toate cazurile pe tulpini (cordoane) se gasesc din loc in loc formatiuni speciale purtatoare de coarde anuale, denumite verigi de rod. Pe verigile de rod se gasesc 2-4 coarde, dintre care cea mai de jos de langa lemnul batran se scurteaza la 2 ochi, iar alta mai viguroasa se scurteaza in cordita de 4-6 ochi ; procedand astfel pe cordoane vom lasa verigi de rod alcatuite din cepi de 2 ochi pe care se vor forma lastarii de inlocuire si corditele pe care se formeaza lastarii cu struguri, adica recolta anului respectiv. Acest sistem de taiere se poate utiliza la majorarea soiurilor si la aproape toate formele de conducere inalta, la soiurilor viguroase (Afuz Ali, Coarna neagra, etc.) corditele sa le lasam ceva mai lungi, de 6-7 ochi.
            Taierea vitei de vie se face din luna martie pana in 10-15 aprilie inainte de a incepe plansul, adica miscarea ascendenta a sevei si scurgerea ei sub forma de picaturi prin rani; coardele rezultate in urma taierii se scot, se pot folosi ca si combustibil sau daca putem le tocam si le ingropam prin sapare, caci constituie un bun ingrasamant organic.
            Revizuirea mijlocului de sustinere se face dupa taiere; se revizuiesc stalpii, se indreapta cei aplecati si se intind sarmele daca este cazul.
            Legarea coardelor se face in perioada plansului, inaintea umflarii mugurilor, deoarece in pragul dezmuguritului ochii sunt foarte sensibili la scuturare; coardele se leaga de prima sarma si foarte rar (cele lungi) si de a doua, in pozitie orizontala sau usor arcuite; fiecare coarda se leaga individual in doua locuri, adica la locul unde intalneste prima sarma si apoi spre varf, ca materiale se pot folosi rafia, deseuri textile, panuse de porumb.
            Plivitul lastarilor este o lucrare foarte importanta, se face primavara in luna mai cand lastarii au 20-30 cm lungime si se disting bine de cei de rod ; se indeparteaza lastarii gemeni, rau plasati, debili. Pe cepii de inlocuire se lasa 1-2 lastari, din butuc se lasa 3-4 lastari, iar de pe coardele de rod se indeparteaza cei fara rod.
               Legatul lastarilor se face in tot cursul verii, incepand din momentul cand ei depasesc 35-40 cm lungime , legaturile se fac mai larg sa nu se stranguleze. Lastarii se leaga cate unul, cel mult doi la un loc, cat mai vertical, intinsi si rasfirat pe sarmele spalierului astfel ca frunzele sa beneficieze din plin de razele soarelui. La spalierul cu sarme duble nu este necesar legatul decat la putini lastari, cei mai multi se introduc printre sarme.
               Ciupitul lastarilor de rod consta in ruperea cu unghia a varfului acestora cu 2-3 zile inainte de inflorit.
               Copilitul consta in taierea varfului lastarilor ce cresc de la subsioara frunzelor (copili), deasupra a 3-4 frunze; daca butucii sunt prea bogati in lastari, o parte din copili se pot indeparta total. La soiurile timpurii, pe copili se formeaza si struguri care ajung sa se coaca si completeaza productia butucului, de aceea trebuie sa-i pastram.
               Carnitul consta in suprimarea varfului la toti lastarii la 15-20 cm deasupra strugurilor; lucrarea se face la sfarsitul lunii iulie si prima decada a lunii august. Carnitul prematur aduce unele foloase legate de atacul mai slab de mana, dar se emit prea multi copili si sufera formarea ochilor de iarna.
               Defolierea partiala se face pentru a ajuta coacerea strugurilor si patrunderea zemii bordeleza in interiorul butucului ; se indeparteaza o parte din frunzele situate la baza lastarilor (mai batrane) spre a scoate la soare strugurii.
              La soiurile pentru struguri de masa se mai poate face si rarirea inflorescentelor, scurtarea unor struguri si alte operatii minutioase, care ajuta cresterea uniforma a boabelor si le ridica aspectul.
              Protejarea butucilor contra gerurilor se face prin musuroirea bazei acestora la cei cu conducere joasa, dar numai atunci cand stim ca in zona apar temperaturi sub -18º…-20º, care compromit recolta sau viata butucului ; cei mai expusi la ger sunt butucii de la baza dealurilor, de pe vai, in locurile cu curenti, locuri pe care de fapt nu e bine sa plantam vie.
In anii reci si ploiosi, cand coardele nu sunt bine coapte, ingropatul este foarte necesar.
              Protejatul vitei contra bolilor si daunatorilor
                          Vita de vie are putine boli periculoase (mana si fainarea), insa in lipsa tratamentelor, 5-8 la numar, productia se compromite total, butucii pierd frunzele, degera si in scurt timp se usuca.