Coacazul este un arbust apreciat pentru fructele bogate in vitamine (vitamina C, A, B1, B2, PP), saruri de fosfor, potasiu, fier, magneziu si se utilizeaza la prepararea vinurilor tonice, a siropurilor si a gemurilor.
Coacazul reuseste bine in zonele cu climat umed si racoros, respectiv in zona dealurilor semiinalte de 400-650 m altitudine, iar irigat si la ses; nu este pretentios la lumina si caldura, dar necesita multa umezeaza.
Se cultiva trei specii: coacaz negru, cel mai valoros, coacazul rosu si alb.
Inmultirea coacazului se face prin butasi , marcotaj simplu si prin despartirea tufei.
Butasii se fasoneaza la o lungime de 18-22 cm, 4-8 mm grosime, cei confectionati toamna sau in prima parte a iernii se planteaza in beciuri in nisip sau afara in santuri, iar primavara foarte devreme se planteaza pe rigole pentru inradacinare.
Plantarea coacazului se face la 5-7 cm unul de altul, lasand 1-2 muguri afara. Vara se prasesc des si se uda la 2 saptamani ; pana toamna butasii formeaza radacini si 2-3 lastari vigurosi, putand fi utilizati in vederea infiintarii unei plantatii de coacaz.
Coacazul se planteaza pe langa alei sau gard la 1-2 m pe rand sau in parcele incheiate la 2.5-3 m intre randuri si la 1 m pe rand ; plantele sunt conduse sub forma de tufa cu 15-20 tulpini sau gard fructifer continuu. Formarea tufei se face retinand aproape toti lastarii ce apar in zona coletului si scurtand cativa la 15-20 cm ; dupa formarea tufei se suprima tulpinile mai in varsta de 5-6 ani se se inlocuiesc cu altele mai tinere.
Terenul se mentine curat de buruieni, afanat si se fertilizeaza cu 500-600 kg gunoi/100 m² odata la 3 ani si anual cu 3-4 kg azotat de amoniu, 4-5 kg Superfosfat si 3-4 kg sare potasica pentru aceeasi suprafata. In zonele sau anii secetosi se uda de 4-5 ori cu cantitate mica de apa, care sa umezeasca solul pe o adancime de 30-35 cm.
Coacazul se trateaza pentru bolile si daunatorii specifici.
Denunirea de afide o detin numeroase specii de paduchi de plante , la tranddafir intalnim cel mai frcvent specia denumita : Paduche verde al trandafirului .
Paduchii trandafirului au forme aripate si nearipate , avand diferite culori : verde , verde – galbui ,rosiatici , etc. Paduchii se intalnesc atat la campie , cat si sin gradini , sere , solarii , apartamente. Aceste afide inteapa planta si se hranesc cu seva din planta .
Afidele trandafirilor sunt specii polifage , folosec o hrana variata .Paduchii trandafirului migreaza de la o planta de trandafir la alta sau de la o specie de planta la alta.
Afidele trandafirului se dezvolta pe planta spontana , care creste singura in natura ; apoi se deplaseaza pe speciile horticole.
Atacul afidelor se manifesta prin dezvoltarea de colonii pe partea inferioara a frunzelor de trandafir care se gofreaza , se rasucesc , ingalbenesc si intr-un final se usca ; ataca bobocii care se usca ; florile de trandafir precum si varfurile de crestere al plantelor de trandafiri.
Paduchele trandafirului secreta pe plante substante lipicioase cu aspect stralucitor , bogate in zaharuri ; prezenta excrementelor de afide pe plante duce la aparitia ciupercilor , a furnicilor si a altor insecte care se hranesc cu acestea. Roua de miere este preferata de albine , care produc asa numita miere de mana.
Plantele atacate de afide nu mai cresc , se ingalbenesc apoi se usca complet ; florile sau inflorescentele nu se mai dezvolta ; plantele de trandafir cresc debile ; pe plantele atacate de afide se vor dezvolta cu usurinta ciupercile ; afidele sunt vectorul principala in transmiterea virusurilor.
Identificarea existentei afidelor pe plantele de trandafiri se face prin verificarea periodica a plantelor sau prin folosirea capcanelor cu lipici de culoare galbena.
Combaterea afidelor se face prin folosirea de insecticide sistemice ”Clasa Neonicotinoizi , a insecticidelor utilizate pentru combaterea afidelor . Insecticidul se utilizeaza conform instructiunilor si recomandarilor de pe ambalaj.
Pentru evitarea aparitiei de colonii pe plante se pot face stropiri , de la pornirea plantelor in vegetatie , o data la trei saptamani , cu insecticide specifice. ; in situatia in care dupa 6-7 zile afidele nu au murit , se va repeta tratamentul foliar cu insecticid.
Boala care atacă piersicul, dar mai ales nectarinul și care produce bășicarea frunzelor este produsă de o ciupercă (Taphrina deformans); Bășicarea frunzelor se manifestă încă din luna aprilie, mai intens în primăverile reci și ploioase și afectează frunzele, florile, lăstarii tineri și fructele. Ciuperca se manifestă cu precădere la valori de 15 grade C și își pierde virulența peste temperatura de 28 de grade C.
Infestarea se produce imediat după dezmugurire, când apar primele frunzulițe, care prezintă pe partea superioară bășicări, iar pe cea inferioară adâncituri; In aceste adâncituri apare un strat catifelat ce seamănă cu o pulbere albă. La început frunzele au o culoare roșietică, apoi devin galbene, până în final când țesuturile se necrozează, devin brune și în luna iunie cad. Frunzele afectate sunt mai mari decât cele sănătoase și formează smocuri în vârfurile ramurilor; frunzele afectate cad producând defolierea timpurie a pomilor, ei rămân epuizați în urma refacerii foliajului și vulnerabili în fața gerului iernii care urmează. Odată ajunse la maturitate nu mai pot fi infestate.
Infestarea lăstarilor produce îngroșarea acestora, oprirea creșterii ; lăstarii nu se lignifică , rămân erbacei și de cele mai multe ori se usucă. Pomii afectați prezintă o scurgere exagerată de clei.
Atacul asupra florilor și fructelor este mai rar; florile afectate vor fi ușor hipertrofiate, iar pe fructe boala se manifestă prin prezența unor pete de 1-2 cm în diametru, albicioase, puțin reliefate; pe măsură ce fructele cresc, țesuturile atacate se brunifică și crapă. Fructele de pe pomii infestați, chiar dacă nu au fost afectate direct, rămân slab dezvoltate, cu conținut redus de zaharuri și aromă.
Datorită defolierilor care se manifestă în mod repetat, an de an, vigoarea pomilor scade, încep să dea producții scăzute și în final se usucă; transmiterea bolii se realizează de la un an la altul, prin formele rezistente prezente pe lăstarii infestați.
Măsurile de protecție împotriva bășicării frunzelor de piersic presupun tăierea și distrugerea prin ardere a lăstarilor atacați, strângerea și arderea frunzelor căzute la sol.
Combaterea se face folosind fungicide specifice, atât în perioada de repaus vegetativ cât și în perioada de vegetație. Tratamentele din perioada repausului vegetativ se realizează în două etape ; un tratament se realizează toamna târziu, după ce frunzele s-au scuturat in proporție de 80%, iar altul primăvara devreme. Tratamentele din perioada de vegetație se fac grupat, la intervale de o săptămână, folosind fungicide de contact și fungicide sistemice; ca mijloc profilactic, se recomandă reducerea stresului hidric prin udări dese și fertilizare.
Pentru alegerea fungicidelor ar fi recomandata consultarea unui specialist în domeniu, citirea cu mare atenție si respectarea recomandărilor de pe etichetă .
Acesta bola se intalneste in toate tarile unde se cultiva vita de vie , iar toamna ditruge o parte din recolta ,in special in anii bogati in precipitatii. Pagube sun t produse si pe butasii altoiti , in perioada fortatarii , in scoala de vita de vie si in perioada stratificarii vie.
Boala se manifesta proeminent pe boabele mature , in apropierea culesului si m ai putin pe frunze , lastari si chiorchini tineri . Pe frunze boala se manifesta prin aparitia unor pete galbui la inceput , care devin rosiatice ; pe ambele fete ale frunzei se dezvolta un puf cenusiu ,pulverulent , ce este format din fructificatiile ciupercii. Frunzele care sunt puternic atacate se rasucesc si cad de pe lastari . Pe lastari boala se manifesta numai in conditii de umiditate ridicata , infectia apare de la noduri , unde apar pete albicioase sau galbui – deschis care avanseaza de-a lungul internodurilor ; tesuturile atacate se acopera cu un puf cebusiu , care uneori formeaza corpuri mici , negre, ovoide , care sunt sclerotii ciupercii.
Butasii altoiti care sunt pusi la stratificat in nisip umed sunt atacati la punctul de altoire, unde se dezvolta sclerotii ciupercii, care impiedica sudura dintre altoi si portaltoi.
Atacul bolii care produce cele mai multe pagube este in perioada de maturare , atunci cand pe boabe apar pete mici care se maresc rapid patrunzand in interiorul boabei la pulpa; petele sunt de culoare galben-cenusii sau rosii-violacei. Boabele care sunt infectate se inmoaie, crapa si se acopera cu un puf abundent, cenusiu-brun, pulverulent, care se extinde de la un bob la altul cuprinzand intregul ciorchinele, mai ales la soiurile cu boabe dese. Boala este favorizata de intepaturile insectelor, de prezenta ranilor produse de grindina, cat si de craparea pielitei bobitelor in parga, fenomen frecvent in timpul ploilor de toamna.Din strugurii atacati se obtin vinuri slabe, cu o cantitate scazuta de alcool si care nu se preteaza la invechire si tragere la sticle .
In anumite zone, pe anumite soluri, pe anumite soiuri, ciuperca produce asa numitul „putregai nobil”, care sporeste concentratia in zahar a fructelor, deoarece miceliul ciupercii consuma o cantitate de apa din boabe. Fructele atacate au o culoare vinetie, sunt mumifiate, iar pe suprafata lor nu se mai formeaza sporulatia ciupercii ; mustul obtinut are o aroma deosebit de placuta, iar concentratia ridicata in zahar duce la obtinerea de vinuri licoroase, tari, de o calitate deosebita. „Putregaiul nobil” dorit de viticultori scade productia de struguri cu peste 40%.
Atacul ciupercii este favorizat de umiditate ridicata (peste 80%) in perioada de coacere a strugurilor si de temperatura cuprinsa intre 25-28º C; atacurile intense au loc dupa ploi abundente insotite de grindina ; pe organele atacate ciuperca formeaza microscleroti, negri, rigizi, de forma neregulata. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin scleroti, miceliu de rezistenta de pe cordele atacate si prin conidii, care pot supravietui la temperaturi scazute, agentul patogen patrunde activ prin cuticula sau pasiv prin ranile plantei.
Pentru prevenirea si combaterea acestei ciuperci se recomanda cultivarea de soiuri rezistente de vita de vie, combaterea insectelor care produc rani pe fructe, culegerea timpurie a viilor in toamnele ploioase si calde. Se vor aplica tratamente cu fungicide imediat dupa scuturarea petalelor, cand ciorchinii capata forma caracteristica soiului, la intrarea in parga si cu 3 saptamani inainte de recoltare. Fungicidele recomandate sunt: Chorus 75 (0.5 kg/ha), Dithane M45 (0.2%), Folpan 80 WDG (1.5 kg/ha), Mythos (3 l/ha), Rovral 500 SC (1 l/ha), Shavit (2 kg/ha), Switch (0.6 kg/ha), Teldor 500 SC ( 0.8-1 l/ha), Universalis (2 l/ha).
Infiintarea unei plantatii de vita de vie incepe cu pregatirea terenului, fertilizarea inainte de desfundare cu 400-500 kg gunoi de grajd, plus ingrasamant complex 3-5 kg pentru 100 m² teren ; apoi se face desfundarea adanca la doua randuri de cazma (daca este posibi) sau la un rand de cazma cu calcator inalt (35-40 cm) si apoi saparea gropilor de plantare ceva mai mari. Pentru vita de vie terenul trebuie mobilizat bine si fertilizat pe adancimea de 40-60 cm.
La alegerea soiurilor se va tine seama de anumite aspecte :
-hibrizi producatori directi vechi sunt rezistenti la filoxera, mana, fainare, ger, dar dau struguri de calitate inferioara; pielita este groasa, au multe seminte, gust inferior, la vinificatie dau produse cu gust foxat, continut ridicat in maldive (nefavorabile organismului), acumuleaza putine zaharuri, vinul este slab, capata floare si apoi se oteteste (Othello, Noah, Delaware, Isabella, Ferdinand Lesseps, Teras 20, Siebel 100, Algeria, Bacco, etc.)
– hibrizi noi (soiuri rezistente) au fost obtinuti in ultimii 15-20 ani, cu struguri mari, de calitate, sunt rezistenti la filoxera, pentru mana necesita 1-3 tratamente, sunt sensibili la fainare si au perioada de vegatatie lunga, strugurii se coc greu (Perla de Zala, Varusset, Dattier de St. Vallier, Roucaneuf, Garonnet, Negru tinctorial, Moldova, Brumariu ).
– soiuri nobile sunt cele mai recomandate deoarece au struguri de calitate aleasa, din care se obtin produse fine, foarte apreciate ; aceste soiuri europene sunt sensibile la filoxera (o insecta care ataca radacinile), se cultiva numai altoite pe portaltoi americani, sunt sensibile la mana, la fainare si la ger (unele) ; sensibilitatile sunt rasplatite de calitatea strugurilor.
-cele mai recomandate soiuri sunt :
-pentru masa: Muscat perla de Csaba, Chasselas dore, Muscat de Hamburg, Muscat d’Adda, Coarna neagra, Afuz-Ali.
-pentru vinuri albe de larg consum: Aligote, Galbena de Odobesti, Iordana, Ardeleneasca, Majarca, Creata, Mustoasa de Maderat, Rosioara, Cramposie selectionata (aceasta si pentru masa).
-pentru vinuri rosii de larg consum: Babeasca neagra, Oporto, Cadarca, Aramon.
-pentru vinuri albe superioare (de calitate): Feteasca regala, Feteasca alba, Riesling italian, Pinot gris, Grasa de Cotnari, Sauvignon, Chardonay si soiurile Muscat Ottonel si Tamaioasa romaneasca, care dau vinuri aromate.
-pentru vinuri rosii de calitate: Cabernet Sauvignon, Merlot, Burgund mare, Pinot noir.
-pentru stafide, care pot fi incercate in Dobrogea si Baragan: Perlette, Kis Mis negru, Sultanina, Corinth.
-soiurile de masa sunt productive si se coc in majoritatea zonelor din tara: Chasseles dore, Muscat de Hamburg, Coarna neagra.
-soiurile pentru vinuri albe se recomanda Aligotte, Riesling italian, Feteasca regala, cativa butuci de Muscat Ottonel (pentru aroma).
-soiurilei pentru vinuri rosii ,dar care nu vor intruni conditii prea bune in gradina sunt : Babeasca neagra, Oporto, Burgund mare.
Pentru grupa hibrizilor producatori directi si soiuri rezistente la plantare se pot folosi si butasi neinradacinati, lungi de 30-40 cm, cel putin un mugure sanatos la varf; butasii se pastreaza 3-5 zile in apa la temperatura camerei si se pot planta chiar cu plantatorul. Recomandat este sa fie plantati un an (in scoala) pe un bilon de 8-10 cm unul de altul unde se ingrijesc atent (prasile, udare, tratamente fitosanitare), dupa care sa fie plantati la locul definitiv cu radacina si cordita; butasii se inradacineaza mai bine daca pamantul de la baza lor este un amestec de nisip, mranita si pamant de telina in proportii egale.
Vitele nobile se procura de la pepiniere, vite care trebuie sa fie altoite, inradacinate si bine crescute la punctul de altoire. La cumparare se va verifica sanatatea radacinilor (in sectiune sa aiba culoare alba), a corditei, lungimea si grosimea acestora, sudura perfecta la punctul de altoire, la presare medie cu degetul mare, sudura sa nu se „caste”. Vitele se transporta cu mare grija si se pastreaza pana in ziua plantarii stratificate in nisip umed (atat radacina, cat si cordita, acoperite complet).
Distanta de plantare pentru gradini este de 1.5-1.8 m intre randuri si 1-1.2 m pe rand; pe marginea unei alei, butucii se pot planta la 1.5 m unul de altul ; cand sunt condusi pe langa casa mai rar ; pe umbrare, bolti, chioscuri plantarea se va face la distante convenabile .
Plantarea vitelor se face primavara, de la 15 martie pana la 10 aprilie, perioada in care solul si aerul s-au incalzit simtitor; vitele procurate si pastrate pana in momentul respectiv in nisip umed se scot, se controleaza viabilitatea, se fasoneaza apoi se mocirlesc.
Verificarea viabilitatii consta in controlul radacinilor si corditelor , care in sectiuni proaspete trebuie sa aiba culoare specifica de viu si turgescenta (continutul de apa) normala , vitele cu radacini mucegaite, brune-cafenii in sectiune sau cordita uscata, se arunca.
Fasonarea consta in scurtarea radacinilor bazale la 10-20 cm, indepartarea totala a celor crescute din zona altoiului, cordita se scurteaza la 3-4 ochi. ; vitele pregatite se scufunda cu radacinile si baza portaltoiului intr-o pasta vascoasa alcatuita din balega de vita, pamant galben si apa (mocirlire).
Cei care planteaza vite de hibrizi direct producatoare, butasi neinradacinati, vor proceda astfel: recolteaza coardele sanatoase de la butuci din soiurile pe care le doresc, din care fasoneaza butasi lungi de 35-45 cm.
Taierea bazala se face imediat sub nod la 5 mm, iar deasupra la 2 cm de ochi; apoi orbim ochii, cu exceptia a 1-2 din partea superioara. Vitele se tin 1-2 zile in apa .
In vederea plantarii, langa pichet, in partea de sud a acestuia se sapa o groapa cu latura de 30-40 cm si adancime de 40-50 cm , vita fasonata si mocirlita se aseaza pe peretele de langa pichet, rasfirandu-i radacinile peste un mic musuroi de pamant, astfel incat punctul de altoire sa fie deasupra nivelului solului , apoi tragem peste radacini pamant marunt si reavan, aproximativ 10-15 cm din adancimea gropii, dupa care il calcam bine ; se adauga 3-5 kg de gunoi de grajd bine descompus, 3-5 litri apa, apoi groapa se umple pana sus si se calca iarasi bine. Peste cordita se face un musuroi inalt de 4-5 cm peste varful ei , este recomandat ca in jurul corditei sa presaram un insecticid spre a combate larvele unor insecte care distrug lastarii viei inainte de a iesi din musuroi.
Vitele fara radacina se planteaza aporoape identic, groapa poate fi ceva mai mica, iar la baza pamantul se preseaza mai puternic.
Apa este un factor deosebit de important pentru cresterea si rodirea pomilor ; pomii cresc si rodesc bine daca solul are 75-85% din spatiile lui pline cu apa, iar umiditatea optima a aerului este de 65-80%.Daca solul retine prea multa apa si lipseste aerul, frunzele se ingalbenesc, pomii se ususca, se asfixiaza, deoarece radacinile nu mai pot respira; foarte sensibili la asfixiere sunt caisul, ciresul, piersicul si migdalul, mai rezistenti sunt gutuiul, prunul altoit pe corcodus si marul.
Nevoia de apa a pomilor depinde si de portaltoi, soi, tipul de sol, etc. ; pomii nu suporta secetele mari si prelungite, arsitele, mai ales pe solurile usoare, nisipoase, dar nici excesul de apa in zonele radacinilor. Nevoia de apa a pomilor poate fi completata prin udari care sa umecteze solul pe o adancime de cel putin 30-50 cm.
Lumina joaca un rol important in cresterea si rodirea pomilor, in conditii de lumina suficienta sau multa, fructele sunt mai mari, bine colorate, bogate in zaharuri si vitamine ; frunzele au o activitate fotosintetizanta puternica, ramurile de rod sunt puternice si traiesc mult, iar pomii sunt mai sanatosi. Pomii dau bune rezultate numai in conditii de lumina multa, iar la umbra cresc si rodesc slab. Cei mai pretentiosi la lumina sunt nucul, piersicul, caisul, ciresul, apoi coacazul, agrisul, alunul, zmeurul, capsunul care se pot cultiva la semiumbra; putem influenta iluminarea livezii prin alegerea locului cu expozitie buna, prin distante de plantare corespunzatoare si prin coroane mai rare, fara ax sau aplatizate (palmete).
Caldura este factorul de mediu cu cea mai mare importanta , cultivarea speciilor pomicole in conditii de temperatura neasigurate conduce la dezechilibre si efecte nedorite-plagi sau arsuri pe trunchi si sarpante, degerarea lemnului, a ramurilor, a mugurilor etc. Infloritul, germinarea polenului si legarea fructelor se realizeaza bine daca in aer temperatura este cuprinsa intre 12-20°C. Temperaturile negative, brumele, ploile reci, vanturile uscate sau prea calde diminueaza procentul de legare sau compromite total florile; fructele tinere sunt mai sensibile la inghet, ele degera la -1..-1.5°C.
Aerul, prin compozitie si miscarile lui, influenteaza cresterea si rodirea pomilor. Atmosfera poluata cu dioxid de sulf, clor, flor, praf de ciment, fum reduce fotosinteza, produce arsuri pe frunze si fructe, caderea acestora si in ultima instanta pieirea pomilor. Este adevarat ca pomii reduc poluarea, dar la o poluare ridicata viata lor este periclitata.
Miscarile aerului de intensitate slaba sunt favorabile pomilor, intrucat primenesc atmosfera, inlatura excesul de umiditate etc. ; curentii reci sau uscati sunt nefavorabili, cele mai nefavorabile sunt vanturile puternice , deoarece scutura fructele, stanjenesc polenizarea, rup ramurile, dezradacineaza pomii etc.
Solul, alaturi de caldura, este cel mai important factor de vegetatie pentru pomi, fiind convenabile solurile cu textura mijlocie; in zonele secetoase vom prefera soluri mai grele, deoarece retin mai multa apa, iar in zonele umede pe cele usoare, care se incalzesc mai usor. Caisul, piersicul, parul, ciresul iubesc mai mult solurile usoare, iar prunul, marul, visinul merg pe cele grele. Grosimea solului trebuie sa fie de 80-100 cm, fara strat de piatra la suprafata; apa freatica sa fie sub 0.8-1 m pentru arbusti, sub 1-1.5 m pentru gutui si merii altoiti pe portaltoi vegetativ de vigoare slaba si sub 2-2.5 m pentru restul speciilor. Pomii nu reusesc in solurile mlastinoase, foarte grele, joase, care retin mult timp apa de ploaie.
Molia vargata a piersicului (Anarsia lineatella) – aceasta specie ataca si ciresul, dezvolta trei generatii pe an si ierneaza ca larva sub scoarta exfoliata a ramurilor. Primavara ele parasesc adapostul din timpul iernii si ataca mugurii; in lastarii tineri larvele rod orificii de patrundere; femelele noi aparute depun ponta pe mugurii, iar larvele vor patrunde in fructele soiurilor timpurii. Larvele generatiilor urmatoare patrund in fructele aflate in faza de coacere unde sapa galerii adanci.
Metodele de combatere a moliei sunt : taierea si distrugerea ramurilor (lastarilor) afectati ; aplicarea de tratamente chimice cu : Decis Mega EW 50, Karate Zeon 50 CS, Calypso 480 SC, Mospilan 20 SG, Laser 240 SC.
Molia pielitei fructelor (Adoxophyes orana) – este o specie polifaga ce ataca in jur de 47 de specii de plante erbacee si lemnoase; larvele rod in primavara mugurii, inflorescentele si frunzele, ele patrund in fructe unde sapa galerii superficiale iar ranile realizate sunt porti de intrare a ciupercilor din genul Monilinia.
Metoda de combatere a acesteia consta in aplicarea de tratamente chimice cu : Nurelle D, Affirm, Bactospeine, Affirm.
Molia orientala a fructelor (Cydia molesta) – are 3-4 generatii pe an si ierneaza ca larva intr-un cocon matasos in crapaturile scoartei ; aceasta molie ataca lastarii, frunzele si fructele pomilor fructiferi, cele mai mari pagube le produc fructelor. Larvele primelor generatii atacata lastarii si se hranesc cu interiorul acestora, producand pagube mari livezilor nou infiintate si pepinierelor. Larvele generatiilor III si IV produc pagube importante fructelor,ele patrund in fruct in zona coditei sau in zona “varfului” si rod galerii neregulate in jurul samburelui, fructele stagneaza din crestere, putrezesc si cad. Zborul masiv al adultilor se inregistreaza in condiile din Romania in urmatoarele perioade: 20-30 mai, 10-20 iunie, 20-30 iulie si 1-10 septembrie.
Metodele de combatere a acesteia sunt : folosirea de capcane de atragere ; taierea si distrugere fructelor si a lastarilor afectati ; aplicarea de tratamente chimice in perioada de zbor masiv cu : Affirm, Karate Zeon 50 CS, Decis Mega EW 50, Calypso 480 SC, Coragen 20 SC .
Fluturele cu abdomenul auriu (Euproctis Chrysorrhoea) – este o specie polifaga care ataca o serie de arbori si pomi fructiferi; are o generatie pe an si ierneaza ca larva intr-un cocon in varful lastarilor; larvele ataca mugurii si frunzele si pot produce desfrunzirea pomilor. Pentru a detecta prezenta acestui daunator pomii se vor examina foarte bine.
Masurile care se vor lua pentru combaterea acestui fluture sunt : se vor elimina ramurile pe care sunt prezente larvele ; se vor aplica traqtamente chimice cu : Karate Zeon, Fastac Active, Laser 240 SC, Calypso 480 SC, Affirm.
Paduchele san Jose (Quadraspidiorus perniciosus) – este o specie polifaga ce ataca peste 200 de specii de plante; prezinta 1-3 generatii pe an si ieneaza in stadiul de lava pe scoarta specilor afectate. Femelele si larvele se raspandesc pe toate organele plantelor afectate, inclusiv pe fruct, acestea hranindu-se cu sucul celular al plantelor gazda; in situatia unui atac masiv scuturile ce protejeaza corpul insectelor se suprapun si sufoca pomii, ei stagneaza din crestere, iar dupa 2-3 ani se usuca.
Masurile care se pot lua pentru combaterea acestuia sunt : ramurile se vor curata cu o perie aspra ; in perioada de repaus vegetativ se vor aplica tratamentele specifice ; se vor aplca tratamente chimice cu : Nuprid AL 200 SC, Actara, Calypso, Faster 10 CE, Movento 100 SC .
Paduchele testos (Sphaerolecanium prunastri) – este o sepecie polifaga ce ataca mai multi pomi fructiferi, vita de vie, etc. ; dezvolta o generatie pe an si ierneaza ca larva pe scoarta ramurilor atacate. Adultii si larvele colonizea ramurile si frunzele producand necrozarea tesuturilor; acestia pot ataca si frunzele producand deformarea si caderea acestora. Plantele atacate sunt acoperite cu dejectiile sale dulci, ce favorizeaza aparitia unor ciuperci fito-patogene.
Metodele de combatere a acestuia sunt : curatarea ramurilor cu o perie aspra ; aplicarea unor tratamente chimice cu : Mospilan 20 SG, Nuprid AL 200 SC, Decis Mega EW 50, Calypso 480 SC, Faster 10 CE .
Cicada melifera (Metcalfa pruinosa) – este o specie polifaga ce ataca vita de vie, arborii si arbustii ornamentali si pomi fructiferi ; dezvolta o generatie pe an si ierneaza in stadiu de ou in ramurile plantelor atacate. Adultii si larvele se hranesc cu sucul celular al plantelor atacate impiedicand cresterea acestora si raspandind numeroase viroze. Combaterea acestei specii este foarte dificila datorita stratului de ceara ce acopera corpul insectelor, motiv pentu care atacul poate fi confundata destul de usor cu paduchele lanos (Erisoma lanigerum).
Metoda de combatere a acesteia este apliocarea de tratamente chimice cu : Mospilan 20 SG, Faster 10 CE, Confidor Energy, Actara 25 WG, Actellic 50 EC .
Cicada Gheboasa (Cerasa bubalus). Este o specie ce produce daune indirect pomilor fructiferi. Dezvolta o generatie pe an si ierneaza ca ou in crapaturile de pe scoarta pomilor. Aceasta cicada se hraneste cu sucul celular al plantelor ierboase (trifoi, lucerna, etc). Femelele depun ponta pe ramurile pomilor, intr-o incizie facuta cu ovipozitorul. Scoarta crapa in zona afectata, iar ciculatia sevei este oprita. Ramurile atacate nu mai fructifica normal, iar la atacuri puternice se usuca. De asemenea, ranile produse reprezinta porti de intrare pentru agentii fito-patogeni. Pagubele cele mai mari se inregistreaza in cazul puietilor, care in urma atacului se usuca.
Metoda de combatere a acestei insecte este dificila si presupune aplicarea unor metode de prevenire : se va controla atent materialul saditor ; ramurile se vor curata cu o perie aspra ; se vor taia si se vor arde ramurile afectate ; se vor distruge plantele ierboase din livada ; in perioada de repaus vegetativ se vor aplica tratamente chimice cu : Confidor Oil.
Cariul scoartei (Scolytus rugulosus) – este un daunator polifag care ataca numeroase specii , este prezent in livezile imbatranite. Larvele si adultii traiesc intre spatiul dintre scoarta si lemn , se hranesc cu vasele liberiene ; adultii rod galerii aflate in lungul tulpinii si a ramurilor , iar larvele rod gauri in lemn . Daca atacurile sunt puternice si repetate pomii se vor usca .
Combaterea acestuia se face prin : arderea pomilor si a ramuriloe afectate ; se va efectua verificarea materialului de plantata ; se vor strange toate resturile din livada ; se vor efectua tratamentele corespunzatoare in perioada de repaus vegetativ ; se vor aplica tratamente chimice cu Reldan 22 EC , Pyrinex Quick .
Viermele prunelor (Cydia funebrana) – este o specie care ataca pomii fructiferi samburosi ; dezvolta doua generatii pe an si ierneaza intr-un cocon sub coaja copacilor sau in diferite locuri ferite . Larvele patrund in fructe si se hranesc cu pulpa si samburii , fructele stagneaza din crestere si cad ; larvele isi contiunua hranirea si din fructele cazute , dupa care ies din fruct si isi cauta locul de iernat .
Combaterea acestuia se face prin aplicarea unor tratamente chimice cu : Laser 240 SC ; Karate Zeon 50 CS ; Faster 10 CE ; Affirm ; Decis Mega EW 50 .
Musca ciresului(Rhagotelis cerasi) – este o specie periculoasa care poate produce pagube si dupa recoltare ; fructele atacate capata o culoare deschisa si putrezesc . Aceasta specie dezvolta o generatie pe an si ierneaza ca pupa in stratul superficial al solului ; adultii apar dupa 15 mai si zboara aproximativ 30de zile.
Combaterea acestei se face prin aplicarea unor tratamente chimice la aparitia adultilor ( 15mai – 15iunie ) la intervale de 10 zile , cu unul din urmatoarele produse : Laser 240 SC ; Decis Mega EW 50 ; Affirm ; Calypso 480 SC ; Novadim Progress .
Omida paroasa(Hypantria cunea ) – este o specie polifaga care ataca pomii ornamentali dar si speciile de pomi fructiferi ; are doua generatii pe an si ierneaza ca pupa in stratul superficial al solului . Aceasta omida deterimina deflorirea pomilor , ducand astfel la scaderea productiei de fructe . Omizile se aseaza pe partea inferioara a frunzelor si incep sa le consume , ele tes un cuib in interiorul carora se hranesc.
Combaterea acesteia se face prin aplicarea unor tratamente chimice cu : Faster 10 CE ; Kaiso Sorbie ; Affrim; Novadim Progress ; Laser 240 SC.
Paduchele negru al ciresului (Myzus cerasi) – este o specie periculoasa care ataca agresiv , afectand cresterea si fructificarea acestuia . Aceasta specie are mai multe generatii pe an si ierneaza ca ou . Atacul acestei specii se produce primavara , atunci cand adultii colonizeaza frunzelesi varfurile de crestere. Paduchii se hranesc cu sucul celular al pomului producand cresteri mici , nediferentierea mugurilor de rod si transmit diferite boli.
Combaterea acestui paduche se face prin aplicarea unor tratamente chimice cu : Mospilan 20 SG ; Actara ; Decis Mega ; Confidor Energy ; Nuprin AL 200 Sc.
Piersicul (Prunus persica) este un pom fructifer originar din China, de vigoare mica, putand atinge maxim 8 metri inaltime. Piersicul iubeste caldura, fiind afectat de ingheturile tarzii ; in ciuda acestui fapt productia este constanta timp de 10-15 ani. Frunzele au o forma lanciolata,florile sunt mici, solitare, de culoare variata (roz-alb); fructul este o drupa globuloasa cu o pulpa fina, aromata si suculenta. Piersicile au o valoare alimentara ridicata, fiind recomandate in alimentatia bolnavilor de ficat sau de rinichi, copiilor anemici sau a persoanelor aflate in convalescenta; ele contin: zaharuri, proteine, vitamine ( B1, B2, B6, A, E), potasiu, fosfor, calciu, sodiu, zinc, fier, cupru.
Informatii privind cresterea si fructificarea .
Piersicul formeaza un sistem radicular foarte bogat, majoritatea radacinilor se gasesc la 50-80 cm adancime; indiferent de densitatea de plantare radacinile pomilor nu se intrepatrund. Partea aeriana a piersicului creste rapid in primii ani de vegetatie, emite 2-3 serii de lastari care aglomereaza coroana; dupa intrarea pe rod intensitatea cresterilor vegetative scade. Piersicul fructifica bine la 2-3 ani de la plantare, fiind o specie precoce; fructifica anual, fara sa fie afectat de alternanta de fructificare.
Informatii privind clima si solulu.
Piersicul este pretentios la caldura si nu se adapteaza pe deplin la conditiile climatice din Romania; piersicul are nevoie de aproximativ 3000 de grade Celsius pe toata perioada de vegetatie. Pe timpul iernii rezista la temperaturi de – 24 grade Celsius, mugurii rezista la temperaturi de – 3.9 grade Celsius, iar florile avorteaza la temperaturi mai mici de -3 grade Celsius. Piersicul rezista la seceta prelungita, dar pentru productii ridicate apa devine un factor limitativ; in lipsa apei fructele raman mici, turtite, productia fiind diminuata atat calitativ cat si cantitativ; piersicul reactioneaza bine la irigare. Excesul de apa din sol determina asfixierea radacinilor. Pomul are nevoie de lumina, pentru a valorifica bine radiatia solara, taierile trebuie sa asigure o buna aerisire a coroanei ; livada trebuie amplasata doar pe versantii cu expozitie sudica. Daca pomul duce lipsa de lumina lastarii cresc putin, pomii sunt sensibili la ger, iar productia este slaba din punct de vedere cantitativ sau calitativ.
Informatii privind pregatirea terenului.
Piersicul se planteaza pe soluri fertilie, bine expuse ;daca terenul este in panta, pomii se planteaza numai in partea superioara (acest amplasament reduce pierderile cauzate de ingheturile tarzi). Randurile trebuie orientate pe directia nord-sud, lucru care reduce pierderile cauzate de ingheturile tarzi. Daca plantatia se infiinteaza pe un teren care a fost utilizat ca livada, terenul se pregateste cu 1-2 ani inainte; pentru refacerea structurii solului si eliminarea focarelor de infectie, terenul se poate cultiva cu ierburi perene. Daca parcela este puternic infestata cu buruieni, puteti aplica urmatoarele erbicide: Roundup Classic, Roundup Energy.
Fertilizarea de baza se poate face cu 30-40 t /ha gunoi de grajd ; este recomandata desfundarea terenului (la 60 cm) pentru ca radacinile pomilor sa se dezvolte usor. Daca nu se poate realiza aceasta lucrare solul se sapa manual ,toate corpurile straine din sol se aduna si se elimina din parcela. Pentru o plantare de precizie, se poate realiza pichetarea terenului,fiind operatiunea prin care se marcheaza pe teren, pozitia fiecarui pom.
Informatii privind plantarea.
Perioada optima de plantare pentru majoritatea speciilor pomicole este toamna, se recomanda urmatoarea schema de plantare: 5 metri distanta intre randuri si 4 metri distanta intre plante pe rand.
Inainte de plantare se realizeaza fasonarea radacinilor,eliminandu-se astfel portiunile vatamate si de a netezi ranile de pe radacina ; radacinile moarte se inlatura complet, iar cele verzi se scurteaza cu 7-8 cm ;operatiunea are ca scop mentinerea unui sistem radicular cat mai sanatos. Fasonarea se realizeaza doar daca puietul a fost scos din sol recent. Dupa fasonare urmeaza mocirlirea radacinilor , care consta in introducerea radacinii intr-un amestec de pamant galben, gunoi de grajd proaspat si apa. Stratul de mocirla are rolul de a asigura o umiditate mai mare in jurul sistemului radicular , mocirla trebuie sa aiba consistenta smantanii. Daca puietii au fost transportati pe distante mari, inainte de mocirlire, se introduc intr-un vas cu apa timp de 2 ore cu scopul de rehidratare a radacinilor.
Plantarea incepe cu saparea gropii , daca terenul nu a fost lucrat groapa trebuie sapata cu 2-3 luni inainte si sa aiba urmatoarele dimensiuni: 100 x 100 x 80 cm; daca terenul a fost lucrat corespunzator groapa se sapa cu 1-2 zile inainte sau chiar in aceeasi zi, iar in aceasta situatie groapa va avea urmatoarele dimensiuni: 40 x 40 x 40 cm. La baza gropii se introduce un amestec format din pamant fertil scos din partea superioara a gropii si gunoi de grajd bine descompus ; puietul se introduce in groapa astfel incat radacina sa stea pe stratul fertil de la baza (introdus in prealabil). Dupa ce radacinile au fost acoperite cu 10 cm de sol se excuta prima tasare a solului ,la plantare trebuie sa se realizeze un contact strans al radacinilor cu solul. Adancimea de plantare se calculeaza astfel incat punctul de altoire sa fie la 3 cm deasupra solului si orientat spre nord; dupa plantare, langa puiet se introduce un tutore si se uda foarte bine. Pomul poate fi invelit cu materiale de protectie impotriva rozatoarelor.
Informatii privind lucrarile de intretinere.
In primavara, pomilor li se asigura necesarul de apa, pentru a asigura prinderea puietilor irigarea este obligatorie. In jurul pomilor solul se sapa superficial sau se poate acoperi cu resturi vegetale (mulcire); mulcirea mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva apa din sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere.
In prima primavara pomul se scurteaza la 80 cm; dupa ce pomul a pornit in vegetatie toti mugurii pana la inaltimea de 50 cm se elimina. Din partea superioara a pomului se aleg 3-4 lastari dispusi uniform pe pom, pentru a forma primul etaj al coroanei. Restul lastarilor se elimina de pe planta. In al doilea an de vegetatie, lastarii alesi se scurteaza la lungimea de 50 cm, deasupra unui mugure orientat spre exterior. Ramura de prelungire a axului trebuie sa fie mai inalta cu 25 cm decat primul etaj al coroanei. Aceasta se poate corecta printr-o taiere executata deasupra unui mugure exterior. Pe cele 3-4 ramuri principale se lasa 2-3 lastari de prelungire. Restul cresterilor se elimina.
In al treilea an lastarii de prelungire ai ramurilor principale se scurteaza la 50-60 cm, taierile se fac deasupra unui mugure orientat spre exterior. Pe axul central se vor alege 3-4 lastari dispusi uniform pe pom pentru a forma un nou etaj ;se elimina ramurile concurente si cele ce se umbresc reciproc ; ramurile ramase pe ax se vor scurta la 10-15 cm pentru a fructifica. In timpul verii se vor elimina lastarii lacomi, ramurile concurente si cele de pe partea superioara (coama) a ramurilor principale.
In al patrulea an lastarii alesi pentru a forma noul etaj din coroana se scurteaza, astfel incat sa fie mai sus cu 20-25 cm decat primul etaj, astfel se formeaza coroana piersicului.
Dupa patru ani de taieri severe, pomul incepe sa rodeasca bine ; din acest moment taierile vor mentine forma coroanei si vor norma incarcatura de rod. In aceasta perioada prin taieri se vor elimina lastari lacomi, ramurile uscate sau bolnave si se va mentine un echilibru intre crestere si fructificare, astfel incat pomul sa nu se epuizeze.
Taierile din timpul verii sunt mai usor suportate de piersic, datorita capacitatii sale de regenerare; in acesta perioada se vor elimina lastarii lacomi si ramurile ce se intersecteaza. Varfurile lastarilor tineri se elimina, operatiunea determina dezvoltarea mugurilor situati sub locul de taiere. Toate taierile se executa la un unghi de 45 grade, iar ranile mai mari de 2 cm se vor acoperi cu mastic, apa scurgandu-se usor de pe rana.
Pentru a dirija cresterea si fructificarea pomilor se pot realiza o serie de operatiuni numite: schimbarea pozitie ramurilor ; ele sunt reprezentate de : Dresarea ramurilor, Inclinarea ramurilor si Arcuirea ramurilor.
Dresarea ramurilor – este operatiunea care consta in schimbarea pozitie naturale a ramurilor, in sensul aproprierii de verticala; aceasta determina cresterea si fortificarea ramurii respective. Operatiunea se realizeaza in faza de maturitate a pomilor , deoarece in aceasta faza cresterile vegetative lipsesc, iar acesta operatiune duce la intinerirea coroanei.
Inclinarea ramurilor – este operatiunea care consta in schimbarea pozitie ramurilor, in sensul aproprierii de orizontala ; aceasta determina cresterea mugurilor de rod pe ramura respectiva si duce la aerisirea coroanei. Ramurile pot fi inclinare sub orizontala pentru a se obtine o rodire abundenta. Operatiunea se practica in faza de tinerete a pomilor, atunci cand cresterile vegetative sunt predominante.
Arcuirea ramurilor – prin acesta schimbare de pozitie, partea bazala ramane ascendenta, iar partea terminala este inclinata sub orizontala (descent); operatiunea determina atat cresterea vegetativa a ramurei, cat si garnisirea ei. Pomii carora li s-a aplicat arcuirea incep sa rodeasca mai devreme cu 2-3 ani.
Piersicul este pretentios fata de sol , caz in care se recomanda ca terenul din livada sa fie lucrat sau cultivat cu ierburi perene. In conditii de irigare , pe intervalul dintre randuri se pot cultiva plante legumicole sau arbusti fructiferi (tomate, ardei, vinete, ceapa, ustusoi, cartofi). Terenul se poate erbicida, dar numai dupa 2-3 ani de la plantare (Centurion, Agil, Fusilade Forte, Pantera, Leopard).
Riscul de aparitiei a brumelor si ingheturilor tarzii a crescut; pentru a proteja pomii de aceste variatii de temperatura se poate apela la operatiunea numita fumigatie, ea consta in arderea unor materiale usor de aprins, dar care produc o cantitate mare de fum (cauciucuri, paie, gunoi de grajd, reziduuri petroliere, turba, etc). Materialele se amplaseaza sub forma de gramezi, pentru un hectar sunt necesare 80-100 de gramezi; aceasta operatie tehnologica protejeaza pomii pana la temperatura de -3 grade Celsius.
Datorita faptului ca este o specie foarte productiva, piersicul are nevoie de fertilizare suplimentara. Pentru a produce o tona de fructe acesta consuma: 10 kg de azot, 2 kg de fosfor, 8 kg de potasiu; pe langa macroelemente pomul consuma si fier, bor, zinc, magneziu, etc. In cazul livezilor tinere se recomada aplicare de 20 t/ha gunoi de grajd (aplicat la 2-3 ani) si 300 kg/ ha ingrasamant complex NPK, aplicat anual. Plantatia matura se fertilizeaza cu 500 kg/ha ingrsamant complex NPK (aplicat anual) si 40 t /ha gunoi de grajd (aplicat la 2-3 ani). Pentru asigurarea necesarului de microelemente se recomanda aplicarea fertilizarii foliare( Cropmax, Amalgerol, BlackJak, Terra-Sorb, Florone, Raykat Engorde).
Pentru atingerea potentialului de productie este necesara irigarea plantatiei ;prin udarea pomilor in faza de intrare in parga (precoacere) a fructelor se poate obtine un spor de productie de 25 %. In functie de conditiile climatice se pot aplica 4-5 udari cu norme de 400-600 metri cubi/ha ; cele mai bune rezultate se obtin prin aplicarea apei pe brazde si prin picurare.
Datorita faptului ca piersicul are o fertilitate foarte mare, el formeaza mai multe fructe decat potentialul sau de sustinere si de hranire; pentru a se evita ruperea si epuizarea, pomul are nevoie de o rarirea a fructelor. Operatiunea se realizeaza la sfarsitul lunii iunie si trebuie finalizata inainte ca samburele sa se intareasca; pe ramuri se asigura o distanta de 10 cm intre fructe; cu aceasta ocazie se elimina si piersicile deformate si cele anormal dezvoltate.
Piersicul este atacat de o serie de boli si daunatori care creaza mari probleme; netratate duc la compromiterea recoltei, defolierea pomilor, iar in cazuri grave pot distruge toata plantatia. Pentru a distruge focarele de infectie din livada, se aplica tratamente in timpul repausului vegetativ (iarna), tratamentele se vor aplica in ferestrele iernii cand temperatura este mai mare de 5 grade Celsius.
Pentru combaterea bolilor se aplica produse pe baza de cupru; primul tratament se aplica dupa caderea frunzelor , iar a doua stropire cu produse pe baza de cupru, se face primavara la dezmugurit; substantele se dizolva in apa si se pulverizeaza pe toata suprafata pomilor, de la baza solului si pana la nivelul crengilor (Zeama Bordeleza, Champ, Funguran). Tratamentele se aplica in zilele insorite, cu temperaturi peste 6-7° C, astfel incat solutia sa nu inghete pe plante. La 7-10 zile de la aplicarea tratamentelor cuprice, se face o stropire cu ulei horticol (150 ml la 10 l de apa) (Confidor Oil sau Ovipron ).
Informatii privind recoltarea
Fructele ajung la maturitate esalonat, recoltarea se face prin 2-3 treceri. Piersicile au capacitatea de postmaturare , recoltarea se poate face inainte de maturitatea de consum. Piersicile pot fi pastrate in depozite frigorifice timp de 2-3 saptamani. Recoltarea se realizeaza pe vreme uscata si racoroasa. Fructele se daseaza impeuna cu penduculul (codita), fara a pune presiune pe pulpa.
La plantatiile tinere se urmareste prinderea pomilor, cresterea viguroasa, formarea coroanei conform unui sistem anume adoptat, grabirea intrarii pe rod, apararea integritatii acestora (evitarea ranirilor, rozaturile de iepuri, soareci, combaterea bolilor si daunatorilor).
Toate lucrarile sunt importante, dar taierile ocupa un loc aparte, influentand puternic cresterile, rodirile si calitatea fructelor.
Taierile reprezinta un ansamblu de operatiuni chirurgicale (de taiere propriu-zisa) si nechirurgicale (inclinare, dresare, torsionare, strangulare) care se executa in coroana pomilor cu scopul de a regla procesele de crestere si rodire.
Pomii netaiati intra mai repede pe rod, dar formeaza coroane mai dese, imbatranesc prematur, fructele raman mici si de calitate slaba. In functie de varsta pomilor taierile au mai multe obiective :
– la pomii tineri contibuie la formarea coroanei
-de rodire si intretinere se executa pe toata durata de exploatare a livezii, cu scopul de a obtine productii mari si constante (an de an), fructe de buna calitate.
-se corecteaza coroana la pomii rau taiati sau neglijati.
-de regenerare la pomii batrani sau imbatraniti.
Taierea se realizeaza asupra diferitelor categorii de ramuri cu foarfeca sau cu fierastraul; ea incluzand la randul ei doua operatiuni: suprimarea, adica ramura este indepartata total de la inelul de crestere (nu se lasa ciot) si urmareste rarirea coroanei;
scurtarea, se reduce din lungimea ramurii. Ramurile multianuale se scurteaza deasupra altei ramuri care va continua cresterea, iar cele de un an deasupra unui mugure.
Scurtarea ramurilor de un an poate fi: slaba, atunci cand se elimina 1/4-1/3 din lungime; mijlocie, cand se elimina 1/2 din lungime; puternica (severa), cand inlaturam 2/3-3/4 din lungime.
Schimbarea pozitiei ramurilor este o operatie tehnica principala, deoarece aduce modificari in crestere si rarire . Operatiuni de modificare a pozitiei ramurii sunt:dresarea, micsorarea unghiului de crestere a unei ramuri, are rol de a fortifica , a-i spori vigoarea, se dreseaza numai ramuri de schelet (axul, sarpante, subsarpante) ; inclinarea, marirea unghiului de crestere pana la pozitia oblic descendenta, se inclina si sarpante pana la unghiuri de 45-50º, dar mai ales ramurile degarnisite pentru a se imbraca cu formatiuni de rod.
Alte operatiuni cu rol secundar sunt : plivitul lastarilor, suprimarea totala sau rarirea lastarilor in faza tanara ; ciupitul lastarilori, indepartarea varfului erbaceu cu foarfeca sau unghia. Ciupitul timpuriu provoaca ramificarea lastarilor, iar cel intarziat (iulie) diferentierea mugurilor de rod.
Toate operatiunile tehnice trebuie executate corect si la timpul potrivit ; in functie de epoca de executare intalnim : lucrari in uscat, adica se fac in perioada de repaus relativ, de toamna pana primavara ; lucrari in verde, se fac in perioada de vegetatie cand pomii suporta mai usor taierile (isi vindeca mai bine ranile).
Taierile de formare a coroanei este o lucrare foarte importanta (uneori dificila) , iar taierea urmareste formarea elementelor de schelet (ax, sarpante, subsarpante) in functie de sistemul de coroana pe care dorim sa-l proiectam.
Cele mai importante sisteme de coroane pentru pomii din gradina sunt:
1.Fusul subtire este o forma de coroana globuloasa cu ax central vertical, dar sinuos, deoarece el nu provine din sageata, ci din una din ramurile subterminale, prin transfer de ax.Trunchiul are inaltimea de 0.4 m, iar pe ax sunt inserate la baza 3-4 sarpante la baza si 15-20 ramuri de semischelet, care dupa 3-4 ani de rodire se inlocuiesc.
Inaltimea pomului poate ajunge la 3-3.5 m, iar largimea coroanei la 0.-1.4 m la baza si 0.4-0.6 m spre varf, coroana avand forma unui trunchi de con.
Aceasta forma de coroana este utilizata foarte mult in plantatiile intense, pomii de la speciile de mar, par, piersic, prun si visin putand fi condusi cu aceasta forma.
2.Sistemul Pillar (coroana pilar) este indicata pentru mar, par, eventual visin, soiuri cu vigoare mica, altoite pe portaltoi de vigoare slaba. Coroana are aspectul unui cordon vertical modificat, cu inaltimea de 2.5-3 m, garnist la baza cu formatiuni de semischelet de vigoare mica, iar portiunea superioara cu ramuri de rod.Taierea de rodire pe acest cordon vertical se bazeaza pe inlocuirea ramurilor de rod dupa 3-4 ani cu altele noi pornite din „cepii” rezultati din suprimarea ramurilor care si-au incheiat ciclul productiv ,pe ax se mentine tot timpul lemn de rod tanar. Coroana poate fi utilizata cu succes la piersic daca se stapaneste bine tehnica de formarea si exploatare.
3.Cordonul oblic bilateral (gardul Belgin) este o coroana care este indicata pentru merii si perii pitici ;este alcatuit din doua brate (sarpante) care se ramifica de la 40 cm, dirijate la unghiuri de 45º, intersectate cu ale pomului vecin si garnisite cu ramuri de rod.
Coroana se formeaza usor daca dispunem de un spalier cu 5 sarme si nuiele groase, pe care sa dirijam sarpantele cat mai rectiliniu. Pomii se scurteaza dupa plantare la 40-50 cm, din lastarii crescuti se aleg doi cu pozitie opusa, care se lasa la inceput sa creasca liber, apoi in anul II se inclina la 45º si se ancoreaza de sarmele spalierului conducandu-se rectiliniu.
Toti lastarii ce apar pe viitoarele sarpante se ciupesc la 3-5 frunze spre a se transforma in ramuri de rod. La soiurile „spur”, garnisirea sarpantelor cu tepuse usureaza sau reduce ciupirea lastarilor.
4.Palmeta neetajata cu brate oblice este o coroana pentru livezi superintensive sau intensive, care are scheletul alcatuit dintr-un ax pe care se insereaza 10-12 sarpante asezate neetajat la distanta de 25-30 cm una de alta (50-60 cm pe aceeasi parte); sarpantele sunt garnisite direct cu ramuri de rod. Aceasta forma este foarte indicata pentru mar, par de vigoare mica sau mijlocie, poate fi incercata si la visin. La plantare pomii se scurteaza la 60-70 cm, iar in cursul verii se aleg 3 lastari, viitoare sarpante plus axul.
In anul II se scurteaza la 60 cm deasupra ultimei sarpante si pe el se vor mai forma inca doua sarpante ; lucrarea se termina in 3-4 ani. Vigoarea sarpantelor scade de la baza spre varf.
5.Palmeta etajata cu brate oblice este indicata la mer, par, chiar si pentru soiurile de vigoare mijlocie-mica de piersic, prun si visin .Coroana prezinta 3-5 etaje a cate doua sarpante, distanta dintre etaje este de 60-80 cm, sarpantele descrescand ca vigoare de la baza spre varf, unghiul de ramificare al acestora fiind la etajul I de 45-50º, iar la etajul III sau V de 65-70º. Sarpantele etajului I sunt garnisite cu ramuri de semischelet sau chiar cu 1-2 subsarpante, in schimb etajele superioare sunt imbracate numai cu ramuri de rod de vigoare mijlocie si mica ; formarea dureaza 3-4 ani, in fiecare an obtinandu-se cate un etaj.
6.Vasul ameliorat, coroana prezinta un trunchi de 40-60 cm si trei sarpante distantate la 15-25 cm in functie de vigoarea speciei, soiului si a portaltoiului; fiecare sarpanta prezinta cate 3 subsarpante dispuse bilateral altern-extern la distante de 50-60 cm una de alta. Aceasta coroana se formeaza si se intretine usor, fiind indicata pentru aproape toate speciile altoite pe portaltoi de vigoare medie.
Caisul, piersicul, prunul, unele specii de cires si visin, raspund foarte bine cand sunt formate dupa acest sistem.
La plantare vergile altoi (pomii) se scurteaza la 60-80 cm, dar cand lastarii au 15-20 cm se aleg trei, uniform dispusi in jurul trunchiului (la unghiuri de deschidere de 120º), care vor deveni viitoare sarpante ; daca acestea au unghiul de ramificatie mai mic se aleg altii mai de jos si se suprima portiunea de tija deasupra lastarilor alesi. In anii urmatori, ramurile-viitoare sarpante, se scurteaza la 60-70 cm pentru a le provoca ramuficarea, din care se aleg in fiecare an subsarpante la 50-60 cm si dispuse bilateral altern, iar restul ramurilor se inclina sau se arcuiesc pentru a deveni ramuri de rod.
7.Piramida etajata Gaucher si piramida etajat rarita, cele doua coroane se folosesc la speciile si soiurile viguroase grefate pe portaltoi vigurosi; aceste coroane prezinta 3-4 etaje, fiecare etaj are 5, respectiv 3 sarpante. La piramida Gaucher sarpantele sunt garnisite direct cu ramuri semischelet si de rod, fiind foarte indicata la soiurile „spur”. Piramida etajata rarita prezinta pe fiecare sarpanta cate 3-4 subsarpante ramificate dupa principiul bilateral extern. Sarpantele au unghiuri de deschidere egale la 72º, respectiv 120º.
Formarea acestor coroane este destul de usoara intrucat speciile care se recomanda (cires, par, mar, prun) etajeaza in mod natural; dezavantajele acestor coroane este ca ele sunt greu de exploatat intrucat unele sunt umbrite in interior, fructele sunt slab colorate, degarnisirea scheletului avanseaza mult mai rapid. Aceste coroane se recomanda in zona dealurilor inalte, deoarece sunt mai ferite de rozatoare, avand trunchiul de 100-120 cm.
Patarea inelara a frunzelor de cires (Cherry necrotic ring spot virus) -aceasta viroza se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete circulare, inelare, decolorate ; tesuturile atacate cad, iar frunza pare perforata; pomii atacati nu se mai dezvolta normal. Aceasta viroza isi face aparitia de obicei primavara , ataca toate speciile de samburoase si este transmis prin polen, acarieni si nematozi.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei viroze sunt : plantarea de puieti sanatosi , inlaturarea pomilor afectati din livada , aplicarea de insecticide pentru a tine sub control populatia de insecte.
Rasucirea frunzelor de cires (Cherry leaf roll virus) – este o boala prezenta in livezile imbatranite. Aceasta boala prezinta mai multe simptome ; pe frunze pot aparea pete inelare, inrosiri marginale sau rasuciri ; boala duce la o stagnare a cresterii lastarilor. In caz de atac puternic este constatat simptomul caracteristic de rasucire a frunzelor ,virusul se transmite prin altoire, samanta si polen.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : se va efectua controlul puietilor inainte de plantare , se vor folosi altoi si portaltoi sanatosi .
BACTERIOZE
Ciuruirea bacteriana a frunzelor – boala aceasta se manifesta pe lastarii tineri, pe frunze si pe fructe ; pe frunze apar pete mici, circulare, cu un aspect apos; cand umiditatea este ridicata pe suprafata petelor apare exudatul bacterian sub forma unei pelicule vascoase, de culoare alb-galbuie. Cand este cald tesuturile atacate se usuca si se desprind de pe frunza, frunzele avand astfel un aspect ciuruit. Un atac puternic determina defolierea pomilor. Pe fructe sunt prezente pete mici, de culoare brun-rosiatica , boala deterimna deformarea fructelor si craparea pulpei, motiv pentru care ciresele isi pierd valoarea comerciala. Pe lastari apar pete lungi, scoarta se brunifica si este distrusa. Pe ranile produse apare un lichid vascos, specific bacteriozelor ; ranile se maresc de la an la an si pot evolua in cancere deschise. Bacteriile patrund in pom prin stomate, dar majoritatea infectiilor se produc in timpul altoitului.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : folosirea de altoi si portaltoi sanatosi si aplicarea de tratamente chimice la dezmugurit ( Zeama Bordeleza, Dithane M-45, Melody Compact 49 WG, Funguran OH 50 WP, Champ 77 WG).
Cancerul bacterian – apare pe radacini si pe tulpini sub forma de tumori, la inceput mici si moi, iar mai tarziu se lemnifica. Tumorile au forme si marimi diferite , ele genereaza formatiuni asemanatoare cu frunzele, mugurii sau lastarii, celulele ce alcatuiesc aceste tumori sunt mari si deformate. Aceasta bacterie patrunde in pom prin ranile produse de nematozi, grindina, etc. ; aparitia acestei boli este favorizata de temperaturile cuprinse intre 22 si 30 de grade Celsius si umiditate atmosferica de 80 %.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : inainte de plantare se va efectua sortarea puietilor ; livada se va infiinta pe terenuri ce au fost pregatite corespunzator ; se vor dezinfecta foarfecile si uneletele , la trecerea de la un pom la altul ; radacinile puietilor se vor inmuia intr-o solutie de Zeama Bordeleza 1% cu Topas 100 EC 0,025% ; ramurile afectate se vor taia pana la zona sanatoasa , dupa care se aplica un tratament cu Zeama Bordeleza 4-5% , iar ranile se vor acoperii cu mastic cicatrizant.
MICOZE
Monilioza – este o boala care ataca toate organele aeriene ale pomilor, producand pagube insemnate in anii reci si ploiosi, Frunzele atacate atarna fara sa cada, florile se brunifica si se usuca, iar ramurile se indoaie in forma de carlig. Fructele tinere se zbarcesc, se brunifica si cad masiv ; pulpa fructelor mature putrezeste, iar pe exteriorul lor apar pernute galbui-cenusii , In final fructele sunt mumificate si raman in pom, asigurand transmiterea bolii si in anul urmator; ciuperca ierneaza pe fructele mumifiate si in scoarta ramurilor atacate.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : strangerea si distrugerea fructelor afectate ; taierea ramurlior afectate pana la zona sanatoasa si aplicarea unui tratament cu Zeama Bordeleza 4-5% si acoperirea ranilor cu mastic cicatrizant ; aplicarea in perioada de repaus vegetativ a unor produse pe baza de cupru ( Zeama Bordeleza ) , iar in vegetatie se vor aplica preventiv tratamente cu Switch, Score, Topsin.
Antracnoza ciresului – aceasta boala se manifesta prin aparitia pe fata superioara a frunzelor in lunile mai-iunie a unor pete mici cu diametrul de 2-3 mm; petele au forma circulara si culoare rosie – purpurie. Boala ataca toata frunza, care devine galbena cu pete purpurii, iar pe partea inferioara petele sunt acoperite cu un mucegai albicios; frunzele atacate se desprind de pe ramuri , determinand o defoliere prematura cu influente negative asupra productiei. Datorita acestei boli vigoarea pomilor si rezistenta la ger scade.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : se vor arde lastarii si fructele afectate , se vor aplica tratamente chimice ( Topsin, Score 250 EC + Bravo, Topas 100 EC, Curzate Manox ).
Ciuruirea frunzelor si patarea fructelor – este o boala comuna in livezile neingrijite si produce pagube importante pomilor samburosi. Boala se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete circulare in dreptul carora tesuturile se brunfica, iar in final se desprind de restul frunzei. Pe fructe se observa formatiuni punctiforme, inconjurate de o margine de culoare rosu-violaceu, pulpa fructelor isi pierde textura si gustul. Pe lastari ciuperca produce brunificari, urmate de rani din care scurge clei; aceasta forma de atac este foarte periculoasa pentru ca usuca lastarii ce poarta mugurii de rod. Sporii ciupercii raspandesc ciuperca si rezista pe timpul iernii in cleiul ce se scurge din rani, ciuperca poate ierna sub forma de miceliul pe suprafata ramurilor.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : taierea si arderea ramurilor afectate , iar ranile se vor acoperii cu mastic ; dupa taiere se va aplica un tratament cu Zeama Bordeleza 4-5% ; in perioada de vegetatie se vor aplica tratamente cu Score 250 EC, Folpan WDG, Rovral 500 SC .
Fainarea – aceasta boala se manifesta prin aparitia pe frunzele lastarilor tineri a unor pete albe, ele se extind si acopera intreaga frunza. Boala evolueaza, iar miceliul devine cenusiu si prafos, tesuturile atacate se incretesc si se usuca. Ciuperca ataca si fructele tinere, ele sunt acoperite de pasla alba miceliana ; fructele crapa si putrezesc.
Masurile care se iau pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : fertilizare echilibrata ; cultivarea de soiuri rezistente ; lastarii si fructele atacate se vor arde ; in vegetatie se vor aplica tratamente chimice cu : Systhane Plus 24 E, Thiovit Jet 80 WG, Kumulus DF, Topas 100 EC, Karathane M 35 CE .
