In perioada de iarna trebuie asigurata protectia arbustilor fructiferi , o atentie deosebita li se va acorda murului, capsunului si afinului cu fructe mari.

                  In zonele cu temperaturi scazute si pe terenurile lipsite de zapada, acestia se protejeaza la baza tulpinii cu folie transparenta sau cu paie;  pentru o protectie mai buna lastarii murului se aduc la nivelul solului.
Plantele vesnic verzi, afinul cu fructe mari si afinul de padure, pierd (si iarna) apa prin frunze, aceasta neputand fi recuperata din solul inghetat, motiv pentru care exista pericolul deshidratarii si uscarii lor ; din aceasta cauza, pe terenurile expuse la soare se uda plantele atunci cand solul nu este inghetat.
In cazul in care se observa ruperea lastarilor de coacaz sub greutatea zapezii, este sigur ca acestia au fost atacati de larvele sfredelitorului tulpinii, formandu-se pe lungime lastarului o cavitate inchisa la culoare ; lastarii vatamati vor fi eliminati.

                   Mugurii coacazului, umflati si rotunjiti in mod neobisnuit semnaleaza prezenta daunatorului clestarul coacazului ; muguri afectati se vor elimina.
Pe terenurile acoperite de zapada, partile vizibile ale arbustilor fructiferi sunt foarte expuse si trebuie protejate de atacul iepurilor si caprioarelor.

                Cu unele exceptii stolonii de căpșun se pot planta de-a lungul întregului sezon de vegetație, începând din primăvară (martie-aprilie) până toamna în luna octombrie; fiecare sezon de plantare are avantajele și dezavantajele lui.

            Avantajele si dezavantajele plantarii de toamna a capsunilor.

                 Perioada optima pentru înființarea unei plantații de căpșun toamna este în luna septembrie și în primele două săptămâni din octombrie ; unii cultivatorii forțează să planteze mai târziu, mai ales după porumb și legume târzii. In cazul în care gerurile de toamnă apar mai devreme există riscul ca plantele să nu fie bine înrădăcinate si să apară fenomenul descălțării, iar în iernile geroase o parte din plante să înghețe; dacă plantarea s-a făcut până la data de 10-15 octombrie, există timp suficient pentru ca plantele să se înrădăcineze și să ierneze corespunzător.

                 Plantarea de toamnă se face numai cu plante proaspete, nu se va folosi material biologic frigo deoarece acesta este păstrat timp de 8-10 luni în camere frigo, iar amidonul prezent în plantă începe să se degradeze, calitatea plantelor fiind foarte slabă.

Toamna volumul lucrărilor în fermă, mai ales în legumicultură, este mult mai redus, vremea este mai caldă și căpșunul se poate planta fără presiunea altor lucrări agricole.

                 Plantele puse în pământ toamna folosesc mult mai bine precipitațiile acumulate în timpul iernii, iar primăvară pornesc în vegetație mult mai repede, odată cu încălzirea vremii. Dacă avem o toamnă lungă, există și avantajul ca în anul următor, în intervalul mai – iunie, să se obțină o producție de fructe de 150-200 grame/plantă.

                 In cazul in care terenul nu este bine pregatit nu este recomandat sa se infiinteze cultura de capsuni toamna .

                 Inainte de plantare trebuie sa se efectueze unele lucrari principale : fertilizare organica cu gunoi de grajd , bine fermentat ; sa se realizeze o aratura a solului la o adancime de 28-32cm , in functie de stratul fertil al solului ; sa se efectueze frezarea terenului. In situatia in care nu dispunem de gunoi de grajd , se va efectua o fertilizare moderată cu îngrășăminte complexe de tipul 15-15-15 sau un îngrășământ în care să predomine fosforul și potasiul ; in aceasta perioada nu se aplica ingrasaminte cu azot.

                 Dacă plantația se protejează cu folie de mulcire preperforata, mai întâi se face modelarea terenului, se poziționează banda de picurare și apoi se acoperă cu folia neagră de mulci ; dacă se foloseste mulciul de paie, plantarea se face la distanța de 85-90 cm între rânduri și la 25-30 cm între plante pe rând.

                 Plantarea in solarii este recomandata să se facă până la sfârșitul lunii septembrie, pentru a putea obține o producție cât mai mare în primăvara următoare ; dacă în câmp se plantează în jur de 4 plante/mp, în solarii se cultivă circa 6-7 plante/mp în cazul culturilor care se mențin numai un sezon.

                 Căpșunul are o bună plasticitate ecologică și poate fi plantat într-un areal geografic divers și extins, de la câmpie și până la munte; este important ca solul să nu fie prea argilos, să nu băltească apa, să nu fie puternic alcalin sau puternic acid ; plantația se amplasează pe un teren plan pe care exista o sursă de apă.

The new chestnut, named after Dr. Dunstan, is a cross between American and Chinese chestnuts and has been blight free for over 30 years!

                  Castanul este o specie mediteraneana , raspandita in Peninsula Balcanica ; in tara noastra castanul este intalnit in zonele cu un climat mai balnd , cu influenta mediteraneana. In tara noastra exista plantatii stravechi de castan comestibil in Oltenia (Tismana) si in Transilvania ( Baia Mare ).

                  In ceia ce priveste cresterea , castanul prefera solurile reavene , permeabile , afanate, aerisite ; castanul nu suporta terenurile cu un continut ridicat de carbonati , crgiloase , compacte . Castanul este o specie rezistenta la seceta si inghet  ; este o specie ce adora lumina , dar suporta si semiumbra.

                 Referitor la fructificatie , fructifica la 10-20 de ani ( plantele obtinute din samanta )si mai devreme la plantele altoite. Castanul este o specie care rezista bine la poluarea industriala , longevitatea acestei specii este de 1000 de ani .

                Castanul este o specie decorativa perin flori , fructe , forma si aspectul frunzisului , port. Florile castanului sunt sub forma de matisori , femele si masculi ; perioada de inflorire este cuprinsa in intervalul iunie – iulie.

                 Fructul castanului comestibil este descris ca fiind o achena globuloasa , la varf prezinta un rest de stigmata cu un diametru de 2-3 cm ; castanele stau inchise cate 1-3 intr-o cupa fructifera , ghimpata , ce se desface in 4 valve . Fructele sunt cazatoare , verzi , pe margini prezinta dinti ascutiti , iar lungimea frunzei este de 8-12 cm .

                Fructele ”castanele comestibile ” au un continut ridicat de : amidon, glucoza, zaharoza, vitamine si dextrina. Fructele se folosesc in alimentatia umana prin prelucrare : coacere , prajire , fierbere, folosindu-se la numeroase preparate culinare (tort, budinca , inghetata) ; fructele se folosesc si in industria alimentara , prin extragerea de : alcool , faina de castane , ulei si zahar.

                Castanul se utilizeaza ca arbore decorativ , plantat solitar sau in grupuri ; arborele are o inaltime de 15-30 metrii , iar diametrul de 10-20 metrii.

                In tara noastra s-au obtinut numeroase soiuri cu importanta pomicola : Polovraci ( cu fruct foarte mare , bogat in zahar ) si Tismana ( cu fructe turtise si puternic aromate ) .

                Inmultirea castanului se face prin : seminte , semanate imediat dupa recoltare (daca semanatul se face primavara semintele trebuie stratificate ) ; prin marcotaj , rezultate bune se obtin prin marcotajul prin musuroire ; prin altoire , pe portaltoi de cer , stejar , tufan.

                              Alunul (Corylus avellana) este un arbust fructifer ce creste spontan, la marginea padurilor de foioase , este raspandit in toate zonele geografice ale tarii dar prefera zona dealurilor. Alunul se prezinta sub forma de arbust (tufis) si poate atinge 5 metri inaltime ; frunzele sunt ovale, lung petiolate ; florile au o forma caracteristica, denumite popular ”matisori” ia fructul este o achena. Alunele sunt forte nutritive ; ele contin: grasimi, vitaminte (B, E, A) ,calciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier, cupru, sulf, sodiu, zinc, proteine.

                INFORMATII PRIVIND CRESTEREA SI FRUCTIFICAREA

                          Sistemul radicular al alunului este bine dezvoltat in lateral, in primii ani de la plantare radacinile cresc lent si nu patrund prea adanc in sol; arbustul formeaza micorize. Coroana este globuloasa si deasa , putand ajunge la 3-5 m inaltime si formeaza 15-20 ramificatii ce pornesc din zona coletului.

                          Alunul formeaza cinci subtipuri de muguri:

                                -muguri vegetativi: sunt asezati la baza ramurilor, pe drajoni si pe lastarii lacomi;

                                -mugurii micsti unisexuati femeiesti:  sunt asezati in partea superioara a ramurilor anuale, din ei se vor forma inflorescentele femeiesti;

                                -mugurii micsti din care se va forma un lastar ce are in varf un amentii (inflorecentele barbatesti) si 2-3 muguri femeiesti la baza;

                                -muguri amenti: din care se formeaza inflorecentele barbatesti;

                                -muguri adventivi: sunt situati pe ramurile multianuale si pe radacina ; sunt acoperiti de scoarta.

                         Alunul formeaza doua tipuri de flori ; flori mascule , grupate in inflorescente denumite amenti , iar fiecare ament cuprintre intre 130 si 160 de flori ; florile femeiesti , grupate cate 4-16 in inflorescente de tip glomerul. Fructul este o achena monocarpica, denumita si pseudonuca.

                          INFORMATII PRIVIND CLIMA SI SOLUL

                        Alunul are cerinte reduse fata de temperatura, rezista destul de bine la ger ; in faza de repaus vegetativ rezista la temperaturi de – 30 grade Celsius , iar florile sunt afectate de temperaturi de – 5 grade Celsius. Iernile lungi si aspre sunt favorabile pentru cultura alunului. Arbustul are pretentii medii fata de lumina , zonele cu lumina puternica nu sunt favorabile pentru alun. Alunul valorifica bine terenurile cu expozitie nordica, se dezvolta bine in zonele unde cad anual 700-1000 mm. In situatia in care necesarul de apa nu este asigurat din precipitatii, este nevoie de irigatie. Arbustul valorifica bine solurile fertile, aluviale sau cu o fertilitate medie ; nu suporta stagnarea apei in sol, acesta determinand asfixierea radacinilor.

                           INFORMATII PRIVIND PREGATIREA TERENULUI

                         Pentru cultura alunului se aleg terenuri care nu sunt in bataia directa a soarelui, deoarece alunul nu suporta insolatia puternica. Arbustul reuseste in toate zonele geografice ale tarii, dar cele mai bune rezultate se obtin in zonele de deal. Polenizarea alunului este anemofila, randurile se vor amplasa pe directia vantului predominant. Alunul nu este pretentios fata de planta premergatoare , se poate planta dupa orice pom sau arbust, fara sa fie afectat de bolile acestora ; datorita acestui fapt terenul se poate pregati cu 1-2 saptamani inainte de plantare.

                         Pregatirea ternului incepe prin eliminarea tuturor plantelor si resturilor vegetale de pe parcela ; daca terenul este puternic infestat cu buruieni, se pot aplica erbicide totale: Roundup Classic, Roundup Energy. Fertilizarea de baza a ternului se face cu 40 t/ha gunoi de grajd si 400-500 kg insamant complex NPK. Terenul se lucreaza la adancimea de 60 cm, pentru a decompacta straturile profunde ale solului; daca ternul nu se poate lucra in profunzime , el se va sapa la adancimea normala (20-30 cm), dar gropile de plantare vor fi mai mari.

                            INFORMATII PRIVIND PLANTAREA

                       Perioada optima de plantare este toamna; precipitatiile din toamna ajuta la prinderea pomilor, iar lunga perioada de repaus din timpul iernii ajuta la acomodarea arbustilor cu noile conditii de mediu. Radacinile alunului se deshidrateaza usor ; daca puietii au fost transportati pe o distanta mare, radacinile se introduc intr-un vas cu apa pentru a se rehidrata. Inainte de plantare se va realiza fasonarea radacinilor , operatiune ce are ca scop mentinerea unui sistem radicular cat mai sanatos. Pentru a mentine umiditatea in jurul radacinilor acestea se introduc intr-un amestec format din pamant galben, balega de vaca si apa.

                      Dupa pregatirea materialului de plantatse vor realiza gropile , ele se sapa cu 2-3 zile inainte de plantare sau chiar in aceeasi zi. Este recomandata urmatoarea schema de plantare: 6 metri distanta intre randuri si 4-5 m distanta intre puieti pe rand. Alunul este o specie autosterila, motiv pentru care, in parcela se vor planta 2-3 soiuri diferite. Pentru a realiza o plantare de precizie, terenul se pichetea , pentru a stabili locul ficarui alun.

Daca terenul a fost lucrat corespunzator (desfundat la 60 cm), gropile trebuie sa aiba urmatoarele dimensiuni: 50 x 50 x 50 cm ; in cazul in care terenul s-a lucrat superficial (20-30 cm), dimensiunile gropilor trebuie fie cat mai mari ( 100 x 100 x 80 cm). La baza gropii se poate introduce un amestec format din pamant reavan si gunoi de grajd bine fermentat ; puietii se introduc in sol, astfel incat toate radacinile sa fie acoperite bine cu pamant. La plantare trebuie sa se asigure un contact strans intre radacini si sol. Dupa plantare fiecare arbust se uda cu 10-15 litri de apa ; udare se repeta de 5-6 ori in primul an de la plantare. Pentru a evita ca puietul sa fie atacat de animale si rozatoare, ei se invelesc cu materiale de protectie.

                            INFORMATII PRIVIND LUCRARILE DE INTRETINERE

                         Una din cele mai importante lucrari de intretinere est taierea, in ceia ce priveste alunulul taierea este destul de simpla. De cele mai multe ori taierile au rolul de a dirija cresterile naturale ale arbustului , coroana mentinandu-se sub forma de tufa. In primul an de vegetatie alunul are o crestere lenta, motiv pentru care taierile se vor efectua incepand din al doilea an de vegetatie. Taierile se vor efectua in perioada de repaus vegetativ (ianuarie-februarie). In anul al doilea se aleg maxim 10 ramuri principale , ele trebuie sa fie crescute uniform si sa nu se umbreasca reciproc. Alunul formeaza foarte multi drajoni, acestia se vor elimina, deoarece consuma resursele necesare pentru fructificare. In anul al treilea coroana se mentine aerisita , daca este nevoie o parte din ramurile principale se vor elimina. In principal alunul isi formeaza singur coroana, dar trebuie intervenit anual pentru a evita aglomerarea ei. Taierile din anul urmator trebuie sa elimine drajonii, ramurile uscate sau cele bolnave. Dupa ce pomul a ajuns la capacitatea maxima de productie ( dupa 6 ani de livada) taierile vor urmarii normarea incarcaturii de rod sau (daca e cazul) stimularea fructificarii prin eliminarea lastarilor cu varsta de un an; cand cresterile vegetative se reduc, trebuie aplicate taieri de reintinerire. Treptat ramurile principale se scurteaza cu 40 % sau se elimina , ele vor fi inlocuite cu lastari crescuti la baza coaronei ; ranile mai mari de 4-5 cm se vor acoperi cu Mastic Arbokol.

                        Intretinerea solului din livada se poate face in mai multe moduri ; intervalul dintre randuri se poate lucra la adancimea de 10-12 cm sau se poate erbicida (Centurion, Agil, Fusilade Forte, Pantera, Leopard). Pe intervalul dintre randuri se poate cultiva ierburi perene, ele se cosesc periodic si sunt folosite ca mulci ; stratul de mulci mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva apa din sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere.

                       Sistemul radicular al arbustului nu patrunde in profunzime , majoritatea radacinilor se gasesc la adancimea de 50-60 cm , motiv pentru care alunul poate fi afectat de seceta. In zonele in care nu se inregistreaza minim 700 mm precipitatii pe an, efectuarea irigatiilor este obligatorie; udarile se realizeaza la nevoie cu norme de 400-500 metri cubi/ ha/ udare ; se poate utiliza sistemul de irigare prin picurare.

                       Fertilizarea suplimentara este necesara pentru ca arbustul sa atinga potentialul de productie ; fertilizarea organica are o mare importanta, datorita faptului ca pe radacinile sale se formeaza micorize. Micorizele functioneaza normal doar pe solurile cu materie organica, aerate si afanate. O data la 3 ani se aplica 20-30 t/ ha gunoi de grajd. Fertilizarea chimica se realizeaza anual, se aplica 300-400 kg ingrasamant complex NPK, impartit in trei doze egale pe parcursul anului. In cazul plantatilor tinere ingrasamintele se aplica localizat de-a lungul randului de arbusti ; pentru a acoperi necesarul de microelemente  se aplica fertilizari foliare (Cropmax, Amalgerol, BlackJak, Terra-Sorb, Raykat Engorde, Florone).

                       In cazul plantatiilor comerciale sanatatea alunilor este foarte importanta ; in conditiile din Romania alunul nu este puternic afectat de boli si daunatori. Cele mai importante boli sunt: Bacterioza alunului, Gleosporioza si Fainarea, Monilioza. Dintre daunatori amintim: Gargarita alunelor si viermele alunelor.  Pentru a distruge focarele de infectie din livada, dupa recoltare, toate frunzele si resturile vegetale se aduna si se ard; din acest moment alunul se pregateste pentru repausul vegetativ. In perioada de repaus se recomada aplicarea a doua tratamente pe baza de cupru ; primul tratament se aplica imediat dupa recoltare, iar cel de-al doilea tratament se aplica inainte ca pomul sa porteasca in vegetatie (luna martie), (Zeama Bordeleza, Champ, Funguran).

                               INFORMATII PRIVIND RECOLTAREA

                       Recoltarea se face cand fructele au ajuns la maturitate deplina , momentul este semnalat de: culoarea cicolatie-roscata a fructelor, stratul dintre coaja si samanta este uscat, miezul este dulce, iar fructele se desfac usor din invelusul de sustinere (involucru).

                       Recoltarea se poate face manual prin scuturarea arbustului si adunarea fructelor de pe jos sau prin ”culegerea” fructelelor ; daca alunele au fost recoltate cu tot cu invelis (involucru), acesta se va elimina imediat dupa recoltare. Pentru a putea fi pastrate in conditii optime fructele trebuie uscate , se aseaza in straturi subtiri si se expun 4-6 zile la soare. Daca alunele au fost uscate corespunzator ele se pot pastra timp de 1 an in camere bine aerisite.

                     Coacazul este un arbust apreciat pentru fructele bogate in vitamine (vitamina C, A, B1, B2, PP), saruri de fosfor, potasiu, fier, magneziu si se utilizeaza la prepararea vinurilor tonice, a siropurilor si a gemurilor.

                    Coacazul reuseste bine in zonele cu climat umed si racoros, respectiv in zona dealurilor semiinalte de 400-650 m altitudine, iar irigat si la ses; nu este pretentios la lumina si caldura, dar necesita multa umezeaza.

                    Se cultiva trei specii: coacaz negru, cel mai valoros, coacazul rosu si alb.

                    Inmultirea coacazului se face prin butasi , marcotaj simplu si prin despartirea tufei.

                    Butasii se fasoneaza la o lungime de 18-22 cm, 4-8 mm grosime, cei confectionati toamna sau in prima parte a iernii se planteaza in beciuri in nisip sau afara in santuri, iar primavara foarte devreme se planteaza pe rigole pentru inradacinare.

                    Plantarea coacazului se face la 5-7 cm unul de altul, lasand 1-2 muguri afara. Vara se prasesc des si se uda la 2 saptamani ; pana toamna butasii formeaza radacini si 2-3 lastari vigurosi, putand fi utilizati in vederea infiintarii unei plantatii de coacaz.

                   Coacazul se planteaza pe langa alei sau gard la 1-2 m pe rand sau in parcele incheiate la 2.5-3 m intre randuri si la 1 m pe rand ; plantele sunt conduse sub forma de tufa cu 15-20 tulpini sau gard fructifer continuu. Formarea tufei se face retinand aproape toti lastarii ce apar in zona coletului si scurtand cativa la 15-20 cm ; dupa formarea tufei se suprima tulpinile mai in varsta de 5-6 ani se se inlocuiesc cu altele mai tinere.

                  Terenul se mentine curat de buruieni, afanat si se fertilizeaza cu 500-600 kg gunoi/100 m² odata la 3 ani si anual cu 3-4 kg azotat de amoniu, 4-5 kg Superfosfat si 3-4 kg sare potasica pentru aceeasi suprafata. In zonele sau anii secetosi se uda de 4-5 ori cu cantitate mica de apa, care sa umezeasca solul pe o adancime de 30-35 cm.

                 Coacazul se trateaza pentru bolile si daunatorii specifici.

                  Murul (Rubus fruticosus) este un arbust fructifer care creste spontan in aproape toate zonele georgrafice ale tarii. Murul se dezvolta sub forma de tufa cu ramuri erecte sau taratoare, acoperite cu spini ; fructele sunt gustoase si se consuma proaspete sau preparate sub diferite forme (dulceata, sirop, etc); murele sunt recomandate in alimentatia persoanelor care sufera de anemie, diaree, afectiuni pulmonare, afectiuni ale ficatului sau ale vezicii biliare , ele contin: sodiu, calciu, magneziu, fier, potasiu, carbohidrati, protenie, acizi organici si vitamine (A, D, C, B6, B-12) .

                     INFORMATII PRIVIND CRESTEREA SI FRUCTIFICAREA

                  Sistemul radicular este puternic si bine dezvoltat, la forme agatatoare radacinile patrund in sol pana la 1.5 m adancime. Mugurii adventivi de pe radacina asigura refacerea partii aeriene si permit inmultirea murului prin butasti ; ramurile sunt muchiate, arcuite spre baza si acoperite cu ghimpi ; frunzele au un petiol lung acoperit cu ghimbi, iar limbul este penat. Florile sunt hermafrodite , avand culoarea alba pana la roz deschis ; fructul este o polidrupa neagra-lucioasa, care la maturitate se desprinde cu tot cu receptacul.

                                INFORMATII REFERITOARE LA SOL SI CLIMA

                   Unul din factorii importanti ai cultivarii murului ,atat in timpul vegetatie cat si in perioada de repaus o reprezinta temperatura aerului ; soiurile fara ghimpi rezista la temperaturi de -15 grade Celsius, iar cele cu ghimpi rezista la temperaturi de -20 grade Celsius. In timpul vegetatie temperaturile de peste 34 grade Celsius duc la deprecierea calitativa a fructelor , murul nesuportand arsita. Pentru o crestere si o dezvoltare corespunzatoare murul are nevoie de cat mai multa lumina (minim 13 ore/ zi). Datorita sistemului radicular bine dezvoltat, murul rezista bine in perioadele secetoase, totusi cele mai mari productii se obtin in zonele unde cad minim 700 mm precipitarii/an ; excesul de umiditate din sol produce asfixierea radacinilor. Murul este sensibil la curentii de aer , acestia determina sensibilitatea arbustilor la inghet si depreciaza fructele in timpul maturari acestora , motiv pentru care in jurul plantatiei se instaleaza perdele de protectie. Cele mai potrivite soluri pentru cultivarea murului sunt cele profunde, bine aerisite, fertile, cu o textura argiloasa.

                  INFORMATII PRIVIND PREGATIREA TERENULUI PENTRU PLANTARE

                  Cele mai bune rezultate se obtin dupa cereale paioase, porumb, tomate, varza, coacaze, agrise, etc. ; nu se planteaza dupa cartofi, tomate, vinete, din cauza bolilor comune; daca in jurul parcelei exista muri crescuti spontan acestia se elimina. Terenul se pregateste inca din toamna , dupa recoltarea plantei premergatoare toate resturile vegetale din parcela se aduna. Terenul se lasa nelucrat 1-2 saptamani pentru ca buruienile sa creasca apoi se aplica o ebicidare cu unul din produsele: Roundup Classic, Roundup Energy  ; la o saptamana dupa erbicidare se aplica fertilizarea de baza cu 30-40 t/ha gunoi de grajd bine descompus si 400-500 kg/ ha de ingrasamant complex NPK. Dupa fertilizare solul se desfunda la adancimea de 40-50 cm.

                       INFORMATII PRIVIND PLANTAREA MURULUI

                Plantarea se realizeaza primavara devreme dupa ce a trecut pericolul de inghet , dar plantarea de toamna este cea mai potrivita. Principala metoda de infiintare a plantatie este prin drajoni (butasi) ; inainte de plantare drajonii (butasii) trebuie fasonati , se vor inlatura radacinile ranite ,iar sistemul radicular se reduce la lungimea de 15 cm.  Pentru a favoriza prinderea arbustilor acestia se introduc cu radacinile intr-o mocirla formata din pamant galben, balegar de bovine si apa.

                Dupa ce a fost pregatit materialului de plantat , se procedeaza la pregatirea gropilor. Gropile se realizeaza cu 2-3 zile inainte si trebuie sa aiba urmatoarele dimensiuni: 40 x 40 x 40 cm ; pentru o plantare de precizie se realizeaza pichetarea terenului , trasandu-se viitoarele randuri si se marcheaza pozitia fiecarui arbust pe teren. Adancimea de plantare este de 30 cm, la baza gropii se adauga un amestec format din pamant fertil 50% (scos de la suprafata gropii) +  gunoi de grajd bine descompus 50 % ; radacinile se aseaza rasfirate pe stratul de la baza gropii si se acopera cu pamant. Dupa plantare pamantul din jurul butasilor (drajoni/butasii) se taseaza ;in jurul arbustilor proaspeti plantati se realizeaza un musuroi de pamant inalt de 10-12 cm , dupa care arbustul se scurteaza la inaltimea de 20-25 cm.

                         INFORMATII PRIVIND LUCRARILE DE INTRETINERE

                In ceia ce priveste cultura murului , sustinerea acestuia reprezinta un aspect important ; cel mai bun sistem de sustinere este format din spalieri si sarme, spalierii se amplaseaza pe rand la 8 metri distanta intre ei si 60 cm adancime; pe spalieri se prind sarme care vor sustine arbustii. In sistem gospodaresc se poate folosi aracirea ,acest procedeu consta in introducerea unui tutore in apropierea arbustilor de care se vor lega ramurile arbustilor.

                 Murul dezvolta foarte multe cresteri vegetative, acest lucru este nociv arbustilor deoarece aglomereaza planta favorizand aparita bolilor si daunatorilor , motiv pentru care cresterile vegetative ale arbustului trebuie dirijate prin taieri ; dupa plantare murul se scurteaza la 20-25 cm. In al doilea an se aleg 3-4 tulpini viguroase care vor forma ”coroana” arbustului, tulpinile alese se scurteaza la maxim 130 cm; restul cresterilor se elimina de la nivelul solului. In al treilea an se aleg 6-8 tulpini bine dezvoltate care se scurteaza la 160 cm lungime. Lastarii crescuti in anul precedent se scurteaza la 20-25 cm , iar restul tulpinilor se elimina, inclusiv cele care au format fructe ; prin aceste taieri s-a format ”coarona’ arbustului. Taierile din anii urmatori trebuie sa asigure aerisirea arbustului si normarea tulpinilor ce vor forma fructe , lucrul acesta se va realiza prin eliminarea ramurilor ce au rodit si inlocuirea lor cu 6-8 ramuri sanatoase si viguroase, care se scurteaza la 150-160 cm ; restul cresterilor vegetative se elimina de la nivelul solului.

                Toate taierile se realizeaza primavara, inclusiv indepartarea tulpinilor ce au rodit. Numarul mare de tulpini creeaza in timpul iernii un microclimat ce atenueaza efectele vantului si ale gerului; taierea din primavara (martie-aprilie) permine o alegere mai usoara a tulpinilor sanatoase.

                Pentru a atinge capacitatea maxima de productie murul are nevoie de irigatii si de fertilizare suplimentara ; in zonele in care necesarul de apa (minim 700 mm/ an) nu este asigurat de precipitatii se aplica 4-5 udari cu norme de 300-400 metri cubi/ha. Nu se aplica udari dupa data de 25 august pentru a permite maturarea lemnului (ramurilor).

                Prima fertilizare se face la doi ani de la plantare prin aplicarea de 40 t/ha gunoi de grajd si 400-500 kg/ ingrasamat complex NPK; urmatoarele fertilizari se fac anual iar dozele se reduc la jumatate. Ingrasamintele se valorifica cel mai bine daca sunt aplicate din toamna , se pot aplica si fertilizari foliare cu unul din produsele: Terra-Sorb, Amalgerol, Cropmax, Raykat Engorde, Florone.

                Starea fitosanitara a arbustilor reprezinta un aspect important in cultura murului , arbustul poate fi atacat de o serie de boli care pot compromite productia, iar in cazuri grave pot distruge plantatia.

Murul nu suporta plantele concurente , motiv pentru care in intervalul dintre randuri nu se poate cultiva cu alte plante. Pentru mentinerea solului curat se aplica 2-3 prasile. Toamna solul se lucreaza la adancimea de 10 cm, iar in timpul vegetatiei operatiunea se realizeaza superficial la 5-6 cm adancime. Daca terenul este puternic infestat cu buruieni se impune aplicarea erbicidelor (Pantera, Leopard, Fusilade, Centurion). In primii 2 ani de la plantare nu se folosesc erbicide. Pentru a reduce evaporarea apei si pentru a impiedica dezvoltarea buruienilor solul se poate acoperi cu gunoi paios sau folie de polietilena.

                          INFORMATII PRIVIND RECOLTAREA FRUCTELOR

                Maturarea fructelor se realizeaza esalonat, pe o perioada de 20-30 zile ; murele se recolteaza prin mai multe treceri, la 3-4 zile distanta. Recoltarea fructelor se realizeaza dimineata (dupa ce s-a evaporat roua) sau seara. Fructele se detaseaza de planta cu tot cu receptacul, fara a pune presiune pe fruct ; dupa recoltare murele se manipuleaza cu atentie, deoarece sunt foarte sensibile la socurile mecanice. Murele au o perisabilitate ridicata ,in conditii normale fructele nu pot fi depozitate mai mult de cateva zile.

                         Zmeurul (Rubus idaeus) este un arbust fructifer ce creste spontan in tarile din zona temperata , se prezinta sub forma de tufa cu lastari taratori si tulpini drepte arcuite la varf. Acest arbust a fost introdus in cultura datorita fructelor sale ce au o aroma specifica , ele sunt utilizate in industra alimentantara, farmaceutica si cosmetica ; fructele acestuia contin: acizi organici, zahar, fragarina, vitamine ( A, C, E, B1, B2, B5, B6), caroten, cianina, acid salicilic, cupru, calciu, fier, iod, potasiu, magneziu si fosfor.

                          INFORMATII PRIVIND CRESTEREA SI FRUCTELE

                        Arbustul are un sistem radicular ramificat ce patrunde in sol pana la o adancime de 30-40 cm , pe radacini dezvolta muguri adventivi din care se vor forma drajoni. Ramurile tinere sunt erecte sau usor incliante spre varf ,pe aceste ramuri se formeaza lastarii numiti sarmenti, ce vor fructifica. Frunzele au petiolul lung, sunt dispuse altern pe ramuri si au forma ovat-lanciolata. Florile sunt hermafrodite si sunt asezate pe ramificatiile laterale aparute pe ramurile de un an. Fructul este o polidrupa de culoare rosie sau galbena, care la maturitate se desprinde usor de pe receptacul.

                            INFORMATII REFERITOARE LA CLIMA SI SOL

                        Zmeurul este pretentios fata de lumina , In conditii de iluminare buna produce fructe de calitate, formeaza muguri de rod pe toata tulpina, iar arbustul este rezistent la ger. Din punct de vedere termic, zmeurul are cerinte medii ; daca lemnul este bine maturat, arbustul rezista la temperaturi de pana la – 20 grade Celsius. Rezultate bune se obtin in zonele unde cad anual minim 700 mm precipitatii , pe langa umiditatea din sol, zmeurul necesita si umiditate atmosferica ridicata ; daca aceste conditii nu sunt indeplinite arbustul da productii mici si nearomate. Solul din viitoarea plantatie trebuie sa fie bogat in humus, permeabil, bine aerat , reactia solului (pH-ul) nu trebuie sa fie cuprins intre 5.6 si 6.5.

                           INFORMATII PRIVIND PREGATIREA TERENULUI

                      Zmeurul nu se planteaza dupa cartofi, tomate, vinete din cauza bolilor comune (verticilioza) , daca in jurul parcelei exista zmeuri crescuti spontan acestia se elimina ; cele mai bune rezultate se obtin dupa cereale paioase, porumb, tomate, varza, coacaze, agrise, etc.

                         Pregatirea terenului se face de toamana , dupa recoltarea plantei premergatoare toate resturile vegetale din parcela se aduna . Terenul se lasa nelucrat pe o perioada de 1-2 sapatamani pentru ca buruienile sa creasca , dupa care se efectueaza o erbicidare cu unul din urmatoarele produse : Roundup Classic, Roundup Energy. La o saptamana de cand a fost efectuata erbicidarea se realizeaza o fertilizare  de baza cu 30-40 t/ha gunoi de grajd bine descompus si 400-500 kg de ingrasamant complex NPK ; dupa fertilizare solul se desfunda la o adancime de 40-50cm.

                             INFORMATII PRIVIND PLANTAREA

                      Plantarea se poate face toamna (20 septembrie- 15 octombrie) sau primavara devreme, imediat dupa dezghet ; datorita conditiilor climatice din Romania plantarea de toamna este cea mai potrivita. Principala metoda de infiintare a plantatie este prin drajoni , inainte de plantare, drajonii trebuie fasonati, se inlatura radacinile ranite si vor fi reduse la lungimea de 15 cm. Radacinile zmeurului se dezhidrateaza foarte usor , motiv pentru care drajonii se introduc (dupa fasonare) intr-un vas de apa timp de 10 ore ;pentru a favoriza prinderea arbustilor ei se scot din vasul cu apa si se introduc cu radacinile intr-o mocirla formata din pamant galben, balegar de bovine si apa.

                        Realizarea gropilor se face cu 2-3 zile inainte de plantare si trebuie sa aiba urmatoarele dimensiuni: 40 x 40 x 40 cm. Pentru o plantare de precizie se realizeaza pichetarea terenului , trasandu – se astfel viitoarele randuri si se marcheaza pozitia fiecarui arbust pe teren in sistem gospodaresc , se recomanda urmatoarea schema de plantare: 1,5 – 2 m distanta intre randuri si 50-80 cm distanta intre plante pe rand , adancimea de plantare este de 30 cm.

                        La baza gropii se adauga un amestec format din pamant fertil 50% (scos de la suprafata gropii) +  gunoi de grajd bine descompus 50 % . Radacinile se aseaza rasfirate pe stratul de la baza gropii si se acopera cu pamant , dupa plantare pamantul din jurul butasilor (drajoni/butasii) se taseaza , in jurul arbustilor proaspeti plantati se realizeaza un musuroi de pamant inalt de 10-12 cm , dupa musuroire drajonii se scurteaza astfel incat deasupra stratului de pamant (musuroiului) sa ramana 2-3 muguri.

                          INFORMATII PRIVIND LUCRARILE DE INTRETINERE

                        Pentru a usura realizarea lucrarilor de intretinere si recoltarea, se recomanda palisarea plantatiei de zmeur ,cel mai bun sistem este format din spalieri si sarme. Spalierii se amplaseaza pe rand la 8 metri distanta intre ei si 60 cm adancime , pe spalieri se prind sarme care vor sustine arbustii. In sistem gospodaresc se poate folosi aracirea , acest procedeu consta in introducerea unui tutore in apropierea arbustilor, de care se vor lega plantele de zmeur.

                        Zmerul are tendinta de a creste dezordonat , acest lucru fiind nociv deoarece apar lastari lacomi care consuma seva necesara pentru fructificare; in plus aglomerarea ”coroanei” determina aparitia bolilor foliare. Taierile zmeurului sunt simple ,cele mai bune rezultate se obtin atunci cand taierile se realizeaza toamna, dupa intrarea in repausul vegetativ.

                         In primul an de vegetatie din cei 2-3 muguri ramasi de la plantare se vor dezvolta lastari care poarta flori , din mugurii adventivi de pe radacina se vor forma drajoni. In al doilea an de la plantare (toamna) se elimina o parte din lastarii proveniti din mugurii adventivi (drajonii) astfel incat numarul lastarilor ce au produs flori sa fie egal cu numarul drajonilor formati (ex. daca arbustul a format fructe si flori pe cinci ramuri, se vor pastra cinci drajoni pe planta).

                        In anul al treilea de la plantare (toamna) se elimina ramurile de doi ani (de obicei sunt uscate)  iar lastarii de un an se scurteaza la 30-40 cm. Ramurile de doi ani se inlocuiesc cu 6-7 tulpini noi (drajoni) ce vor forma viitoare tufa , drajonii se scurteaza la inaltimea de 100-110 metri ; restul cresterilor se elimina pentru a favoriza dezvoltarea noilor tulpini ce vor produce flori. In cazul zmeurului o tulpina produce flori timp de 2 ani , astfel taierile la zmeur urmaresc eliminarea ramurilor de 2 ani care nu vor mai rodi si inlocuirea lor cu 5-6 ramuri viguroase si sanatoase (drajoni) noi care vor sustine fructificarea. Totodata cu aceste operatiuni se va urmarii si eliminarea ramurilor bolnave sau uscate.

                       Zmeurul necesita un sol bine afanat si fara buruieni , motiv pentru care intervalul dintre randuri nu se poate cultiva cu alte plante ;pentru a mentine solul curat se aplica 2-3 prasile. Toamna solul se lucreaza la adancimea de 10 cm, iar in timpul vegetatiei operatiunea se realizeaza superficial, la 5-6 cm adancime. Daca terenul este puternic infestat cu buruieni se impune aplicarea erbicidelor  (Pantera, Leopard, Fusilade, Centurion. Atentie!! In primii 2 ani de la plantare nu se folosesc erbicide ). Pentru a reduce evaporarea apei si pentru impiedica dezvoltarea buruienilor, solul se poate acoperi cu gunoi paios sau folie de polietilena.

                      Productia plantatiei este influentata de sanatatea arbustilor , zmeurul este atacat de o serie de boli care pot duce la distrugerea plantatiei. Pentru a atinge capacitatea maxima de productie zmeurul are nevoie de irigatii si de fertilizare suplimentara, in zone in care necesarul de apa (700 mm/ an) nu este asigurat de precipitatii, se vor efectua 4-5 udari cu norme de 300-400 metri cubi/ha. Prima fertilizare se face la doi ani de la plantare prin aplicarea de 40 t/ha gunoi de grajd si 400-500 kg/ ingrasamat complex NPK , urmatoarele fertilizari se fac anual iar dozele se reduc la jumatate ; ingrasamintele se valorifica cel mai bine daca sunt aplicate toamna.

                             INFORMATII PRIVIND RECOLTARAEA

                       Maturarea fructelor se realizeaza esalonat pe o perioada de 20-30 zile ;astfel ca zmeura se recolteaza prin mai multe treceri la 3-4 zile distanta. Recoltarea  fructelor se realizeaza dimineata sau seara , prin detasarea fructelor de pe planta fara receptacul. Zmeura are o perisabilitate ridicata, in conditii normale fructele nu pot fi depozitate mai mult de cateva zile.

                      Coacazul negru (Ribes nigrum) este o specie rustica precoce, cu un potential biologic ridicat, putand sa dea productii de 5-8 tone/ha. In primii 2-3 ani de la plantare coacazul va produce o cantitate mica de fructe ; dupa aceasta perioada arbustul va atinge potentialul biologic de productie. Coacazele reprezinta o importanta sursa de elemente nutritive ,ele contin: zaharuri, acizi organici, sodiu, potasiu, calciu, fier, fibre alimentare si vitamine ( A, D, C, B6, B-12).

                         Informatii privind cresterea si fructele :

                                   -coacazul este un arbust cu o crestere erecta, cu 15-25 de tulpini de varste diferite, inalte de 1-1.5 m.

                                   -in sol sistemul radicular este puternic ramificat pe adancimea de 15-50 cm, dezvoltarea radacinilor impune efectuarea lucrarilor de intretinere cu grija, pentru a nu vatama radacinile.

                                   -tulpinile in primii ani cresc viguros , apoi intensitatea de crestere se reduce.

                                   -ramurile tinere sunt fin pubescente, de culoare cenusie-roscata ;ele sunt prevazute cu glande mici care emana un miros intens, specific.

                                   -mugurii sunt lungi de 5-8 mm, de forma ovala.

                                   -frunzele sunt lung petiolate, acoperite cu perisori, cu marginea serata (zimtata).

                                   -arbustul infloreste in lunile aprilie – mai ; florile sunt grupate in inflorescente de tip racem iar polenizrea este realizata de insecte.

                                   -fructul este o boamba de culoare neagra, care poate atinge o marimea de 20 mm; fructele se matureaza in luna iulie.

                          Informatii referitoare la sol si clima :

                                 –terenurile se aleg tinand seama de cerintelor pedo-climatice ale arbustului.

                                   -terenul trebuie sa fie amplasata la o distanta de minim 500 m fata de drumurile intens circulate si la 15- 20 km fata de poluantii industriali , panta terenului nu trebuie sa depaseaca 10-15 %.

                                   -terenul se va pregati cu minim 60 zile inainte de plantare. ,daca acesta este puternic infestat cu buruieni se pot aplica urmatoarele erbicide: Roundup Classic, Roundup Energy ; la aproximativ o saptamana dupa aplicarea erbicidelor se aplica fertilizarea de baza cu 50-60 t/ ha gunoi de grajd sau 500-600 kg/ha de ingrasamant complex NPK; dupa fertilizare terenul se lucreaza la adancimea de 30-40 cm, iar apoi se marunteste si se niveleaza.

                                    -in cazul coacazului terenul trebuie dezinfectat inainte de plantare , se poate folosi Besamid , sau inainte cu un an de plantarea coacazului , pe terenul respectiv se poate cultiva rapita , mustar sau craite.

                          Informatii privind plantarea coacazului :

                                     -tinand seama de conditiile climatice din tara noastra epoca optima de plantare este cuprinsa intre sfarsitul lunii octombrie-prima decada a lunii noiembrie.                                                      -pentru o plantare de precizie se poate realiza pichetarea terenului, care consta in fixarea pe teren, prin picheti (tarusi), a locului fiecarui arbust.

                                     -schema de plantare recomandata este urmatoarea: 3 metri distanta intre randuri si 1 metru distanta intre plante pe rand ; gropile se realizeaza in aceeasi zi cu plantarea sau cu cateva zile inainte si  trebuie sa aiba urmatoarele dimensiuni: 40 x 40 x 30 cm ; gropile se sapa langa pichet fara a-l disloca.

                                     -la baza gropii se introduce un amestec format din gunoi de grajd bine fermentat si pamant rezultat din saparea gropii.

                                     -butasii se planteaza astfel incat in groapa sa intre radacinile si 5-6 cm din tulpina , dupa care solul se taseaza bine in jurul arbustului ; la final butasii se uda bine iar in jurul lor se va forma un musuroi de 8-10 cm inaltime.

                                     -dupa plantare sau in primavara butasii se scurteaza la 10-12 cm, deasupra musuroiului ramanand astfel 2-3 muguri.

                                     -solul din jurul arbustilor se poate acoperi cu un strat de gunoi paios; folia de mulcire mentine o umiditate constanta in jurul radacinilor, regleaza regimul de temperatura din sol, inlesneste activitatea microbiologica si reduce numarul lucrarilor de ingrijire.

                             Informatii privin lucrarile de intretinere :

                                      -in primii ani de la plantare se realizeaza taierile de formare ,  ele trebuie sa creeze o tufa capabila sa rodeasca inca din anul al treilea. Coacazul emite in fiecarea an lastari din zona coletului, iar cele mai mari cantitati de fructele se obtin pe ramurile de anul 2 si 3.

                                       -in anul al doilea de la plantare toate tulpinile se scurteaza la 3-4 muguri ,cresterile slabe si ramurile afectate de ger sau de boli se elimina.

                                       -in anul al treilea primavara pe ramurile scurtate se vor gasi 12-15 ramuri noi, dezvoltate din lastarii ramasi ; ele se scurteaza cu 20 % din lungimea initiala      (daca o ramura ce a aparut nou are 50 cm, dupa realizarea taierilor trebuie sa aiba 40 cm, la fel se procedeaza si cu ramurile ce se dezvolta de la baza tulpinii; astfel pana la toamna tufa se va dezvolta natural ).

                                        -in anul patru se aleg 18-20 de tulpini santoase (de diferite varste), iar cele in plus se elimina de la nivelul solului ; cresterile vegetative mici si slabe se vor elimina prin taieri efectuate deasupra unui mugure orientat spre exterior, astfel ramura ce se va dezvolta din mugure o va inlocui pe cea eliminata.

                                        -taierile ce urmeaza sa se faca in anii urmatori trebuie sa aeriseaca si sa reintinereasca tufa, se vor elimina ramurile bolnave sau uscate si cele care au varsta de 4 ani; se vor alege 18-20 ramuri sanatoase cu varsta cuprinsa intre unu si trei ani , ele fiind scurtate cu 1/3 din lungimea initiala.

                                         -in primi ani de la plantare intervalul dintre randuri se mentine curat prin mulcire si prin prasile repetate , lucrarile de intretinere se realizeaza cu grija pentru a nu vatama radacinile arbustilor.

                                         -din anul al treilea terenul se poate erbicida, se pot utiliza urmatoarele erbicide: Pantera, Leopard, Fusilade, Centurion.

                                        -intervalul dintre randuri se poate cultiva cu trifoi alb (Trifolium repens), este o specie care nu intra in concurenta cu arbustul pentru apa si hrana.

                                        -in zonele un de precipaitatiile sunt putine cantitativ este obligatorie irigarea ; in mod normal sunt suficiente 4-5 udari cu norme de 400-500 metri cubi/ha ; realizarea irigarii se face prin aspersiune, pe brazde sau prin picura

                                        -pentru a atinge potentialul de productie plantatia are nevoie de fertilizare suplimentara , o data la doi ani se aplica 30-40 t/ha gunoi de grajd bine descompus, 30-40 grame/planta de ingrasamant complex de tip NPK; perioada optima de aplicare a ingrasamintelor este cuprinsa intre lunile noiembrie-februarie.

                                        -ingrasaminele se incorporeaza in sol printr-o prasila executata la 10-15 cm adancime. , se pot aplica si fertilizari foliare cu unul din produsele: Terra-Sorb, Amalgerol sau Cropmax.

                          Informatii privind starea fito-sanitara :

                                     –coacazul este atacat de o serie de boli si daunatori , astfel ca igiena plantatiei este una din masurile care previne aparitia si dezvoltarea bolilor si daunatorilor; aceasta consta in taierea, strangerea si arderea ramurilor si lastarilor uscati iar frunzele din plantatie se incorporeaza in sol printr-o prasila superficiala.

                                        -lucrarile de igiena se realizeaza in perioada de repaus vegetativ (iarna) , aceste lucrari distrug bolile si daunatorii ce ierneaza pe resturile vegetale de pe suprafata solului si pe ramurile bolnave ale arbustilor.

                     Pentru o realizare mai usoara a lucrarilor de intretinere si recoltare, se recomanda palisarea plantatiei de coacaz ; cel mai bun sistem este format din spalieri si sarme. Spalierii se amplaseaza pe rand la 8 metri distanta intre ei si 60 cm adancime , pe spalieri se prind sarme care vor sustine arbustii.

                       Informatii privind recoltarea:

                                     -coacazele se recolteaza cand fructele din varful ciorchinilor sunt colorate in verde-roscat (faza de parga).

                                        -fructele se matureaza in mod esalonat, de la baza ciorchinelui spre varf.

                                        -recoltarea se realizeaza pe timp racoros si uscat si se depoziteaza imediat in ambalaje cat mai mici (max 5 kg).

                                        -coacazele culese la momentul optim se pot depozita in incaperi racoroase timp de 10 zile ;in depozite cu temperatura controlata fructele se pot pastra timp de 35 de zile.