PRINCIPALELE BOLI ALE GUTUIULUI

Publicat pe de
Răspunde
                     
                      Focul bacterian este o boala foarte periculoasa, ce poate duce la distrugerea intregii livezi. Aparitia boli este favorizata de umiditate atmosferica ridicata, vant, precipitatii si temperaturi cuprinse intre 10 si 30 de grade Celsius. Pomii care sunt atacati de aceasta boala par a fii arsi de foc; lastarii se ofilesc si capata o culoare bruna, fructele se innegresc sau sunt patate. Pe vreme umeda, pe zonele afectate apare exudatul bacterian.
                      Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : dupa fiecare ploaie se vor aplica tratamente chimice : Dithane M 45, Aliette WG 80, Champ 77 WG, Melody Compact 49 WG, Funguran OH 50 WP ; se vor taia si arde ramurile afectate .
                      Cancerul bacterian – este o boala care consta in aparitia pe radacini si pe tulpini  a unor tumori care la inceput sunt mici si moi, iar mai tarziu se lemnifica ; tumorile au forme si marimi diferite. Aceste tumori genereaza formatiuni asemanatoare cu frunzele, mugurii sau lastarii ; celulele ce alcatuiesc aceste tumori sunt mari si deformate. Aceasta bacterie patrunde in pom prin ranile produse de nematozi, grindina, etc. Aparitia acestei boli este favorizata de temperaturile cuprinse intre 22 si 30 de grade Celsius si umiditate atmosferica de 80 %.
                        Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : terenurile pe care urmeaza sa se infiinteze livezi trebuie sa fie pregatite in mod corespunzator ; sa se realizeze sortarea puietilor inainte de plantare ; sa se dezinfecteze foarfecele si uneltele , inainte de trecerea de la un pom la altul ; sa se taie ramurile afectate pana la zona sanatoasa si sa se aplice un tratament cu Zeama Bordeleza 4-5 % precum si  acoperirea ranilor cu mastic cicatrizant ; radacinile puietilor se vor imbaia intr-o solutie de Zeama Bordeleza 1% sau Topas 100 EC 0.025 % ; in timpul vegetatie se vor face tratamente pe baza de cupru .
                         Patarea bruna a frunzelor – este o boala intalnita in livezile de gutui si par, mai rar pe cele de mar. Boala se manifesta pe frunze si consta in aparitia de pete circulare, de culoare galbuie-crem, iar mai tarziu rosiatice ; in centrul acestor pete apar punctisoare de culoare neagra, ce reprezinta fructificatiile ciupercii. Petele se pot unii si pot produce defolierea completa a pomilor. Boala poate ataca lastarii si fructele , lastarii se brunifica si se usuca iar pe fructe apar pete asemanatoare cu cele de pe frunze, acestea se unesc iar pulpa crapa ; aceste crapaturi dezvolta boli ce duc la putrezirea fructelor.
                         Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : cultivarea de soiuri rezistente ; taierea si arderea lastarilor atacati ; strangerea si arderea frunzelor cazute ; aplicarea de tratamente chimice : Systhane Plus 24 E, Score 250 EC, Topsin, Captan 80 WDG, Dithane M 45.
                          Mumificarea gutuilor – este considerata cea mai pagubitoare boala a pomilor cultivati in zonele reci si ploioase. Frunzele atacate  atarna fara sa cada, florile se brunifica si se usuca, iar ramurile se indoaie in forma de carlig. Fructele tinere se zbarcesc, se brunifica si cad masiv. Pulpa fructelor mature putrezeste, iar pe exteriorul lor apar pernute galbui-cenusii. Fructele mature sunt mumificate si raman in pom, asigurand transmiterea bolii si in anul urmator. Ciuperca ierneaza pe fructele mumifiate si in scoarta ramurilor atacate.
                          Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : sa se realizeze taierea ramurilor afectate pana la zona sanatoasa si sa se aplice un tratament cu Zeama Bordeleza 4-5 % si sa se efectueze acoperirea ranilor cu mastic cicatrizant; sa se stranga si sa se distruga fructele atacate ; sa se aplice in perioada de repaus vegetativ tratamente chimice pe baza de cupru ( Zeama Bordeleza ) si tratamente aplicate in perioda de vegetatie preventiv ( Switch, Score, Topsin ).
                          Fainarea –este boala care se manifesta prin aparitia pe frunzele lastarilor tineri a unor pete albe; aceastea se extind si acopera intreaga frunza. Boala evolueaza, iar miceliul devine cenusiu si prafos, tesuturile atacate se incretesc si se usuca. Ciuperca ataca si fructele tinere iar acestea sunt acoperite de o pasla alba miceliana; fructele crapa si putrezesc.
                           Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : cultivarea de soiuri rezistente ; fertilizare echilibrata ; inlaturarea lastarilor si a frunzelor atacate , acestea se vor arde ; aplicarea in perioada de vegetatie a tratamentelor chimice (Systhane Plus 24 E, Thiovit Jet 80 WG, Kumulus DF, Topas 100 EC, Karathane M 35 CE ).

 

SFATURI SI INFORMATII PRIVIND ALTOIREA POMILOR

Publicat pe de
Răspunde

                   

                      Pentru altoi se folosesc lastari anuali (uneori si ramuri de 2-3 ani) recoltati in timpul repausului vegetativ sau in cursul vegetatiei, in functie de procedeul de altoire; lastarii altoi trebuie sa fie vigurosi, sanatosi, nevatamati, proveniti din treimea mediana a coroanei.

                      Exista trei metode de altoire : altoire in ochi ; altoire cu ramura detasata ; altoire prin alipire.
                        1. Altoirea in  ochi ( oculatie ) se poate realiza : la colet pentru trandafiri , liliac , arbori si altoirea pe tija , la inaltimea coroanei , pentru arbusti si arbori cu trunchiul de portaltoi (trandafir , mesteacan , ciresul japonez, artar) ; la altoirea pe tija se pot altoi 2-3 ochi cu distanta dintre ei de 3-5cm ( mai ales trandafirii cu coroana ).
                        2. Altoirea cu ramura detasata este cea mai utilizata metoda de altoire la speciile ornamentale. Altoii folositi sunt fragmente cu 2-3 muguri din ramuri anuale sau de 2-3 ani, aflate in repaus vegetativ ;ramurile de altoi se recolteaza toamna dupa caderea frunzelor, inainte de inghet si se pastreaza la rece.Portaltoii sunt puieti tineri, uneori chiar butasi cu sau fara radacini sau cu fragmente de radacina. Portaltoiului se taie deasupra unui mugure pentru a asigura o buna circulatie a sevei spre capatul portaltoiului.
                  Metodele folosite la altoirea cu ramura detasata sunt :
                                       –altoirea in copulatie – la acest tip de altoire conditia esentiala este ca grosimea celor doi parteneri de altoire sa fie la fel ; altoirea in  copulatie se face primavara timpuriu , fie la tija , fie la colet. La acest mod de altoirea lungimea minima a sectiunii pentru portaltoii subtiri trebuie sa fie de 3cm. Copulatia este de doua feluri : simpla si perfectionata, copulatia perfectionata se foloseste la speciile cu lemnul mai dur ( fag , stejar)
la vita de vie ornmentala.
                                        –altoirea in triangulatie – este metoda de altoire care se poate aplica la toate speciile de arbori si arbusti foiosi , portaltoiul se reteaza la inaltimea dorita fie inainte, fie in momentul altoirii. ; apoi se realizeaza lateral o crestatura longitudinala, scotand o pana cu sectiune triunghiulara lunga de cca. 2 cm. Baza altoiului se fasoneaza asemanator portiunii desprinse din portaltoi. Este foarte important ca cei doi portaltoi sa se imbine perfect, iar in pozitia opusa taieturilor pe altoi sa se afla un mugure. Marea majoritatea a altoirilor in triangulatie se executa iarna sau la inceputul primaverii, fie in sera, fie in teren. Locul unde s-a realizat altoirea se leaga si se unge cu ceara de altoit .
                                       -altoirea in placaj lateral se practica mai ales la arbustii si arborii care se altoiesc la sera, iarna sau uneori vara ; portaltoiul care este cultivat in ghiveci se reteaza la 15 cm lungime, apoi lateral spre colet se executa o taietura de 3-5 cm lungime scotand o fasie pana la lemn. Altoiul (fragment de lastar cu 2-3 ochi) se taie oblic in pana pe partea opusa unui mugure, lungimea taieturii fiind identica cu cea de pe portaltoi ; cele doua sectiuni se suprapun  perfect, se leaga si se unge. Altoirea de iarna se executa in momentul in care mugurii portaltoiului pornesc in vegetatie.
                                        -altoirea in despicatura se poate utiliza la majoritatea speciilor cu frunze cazatoare atat in pepiniera, cat si in spatiile verzi , acest procedeu se practica pentru altoirea pe fragmente de radacini in conditii de sera ;locul de altoire este fie la colet, fie la inaltimea coroanei. Portaltoiul (1-3 cm grosime sau mai mult) se reteaza si se netezeste apoi se despica longitudinal 4-6 cm , altoiul se fasoneaza in pana la 3-5 cm de o parte si de alta a unui mugure si se introduce in despicatura; dupa imbinarea celor 2 parteneri se leaga strans si se unge. Altoirea se face primavara, la inceputul circulatiei sevei la speciile de fag, mar, prun, castan ;altoirea in despicatura pe radacina se practica la lianele ornamentale, la Liliac, la Chaenomeles, la Buddleea davidii, in sera; in lunile ianuarie-martie.
                                         -altoirea sub scoarta se realizeaza primavara cand seva circula bine si permite desprinderea scoartei de lemn , portaltoiul se reteaza la inaltimea dorita, de obicei la nivelul de formare a coroanei ; altoiul se fasoneaza in pana unilaterala lunga de 2-4 cm, pe partea opusa unui mugure, cu ajutorul unei spatule se introduce intre scoarta si lemn portaltoiului retezat.Pe portaltoii mai grosi se altoiesc 2-3 pene ; acesta metoda se poate aplica si la arborii mai in varsta, retezand ramurile si altoindu-le pe fiecare parte ;dupa altoire se leaga si se unge cu ceara de altoit.
                                           –altoirea prin apropiere sau alipire – aceasta metoda de altoire consta in faptul ca ambii parteneri sunt inradacinati,  in jurul plantelor mama de altoi (tinere, cultivate in sol sau in vase) se aseaza in pozitii convenabile puietii de portaltoi transplantati in ghivece.Acest tip de altoire se poate realiza prin doua metode :
  1.       altoirea simpla – consta in extragerea unei portiuni identicede scoarta si foarte putin lemn de cca. 8-10cm lungime , alipirea perfecta a celor doua sectiuni, legarea, parafinarea si tutorarea prin injrijirea unui tutore in sol sau in ghivece.
  2.       altoirea cu contraclimb – consta in realizarea unor sectiuni identice si apoi cresterea si imbinarea acestora la fel ca la copulatie perfectionata ,  altoirea se executa intr-un interval de timp lung, din martie pana in septembrie.Plantele se ingrjijesc prin verificarea prinderii, separarea treptata a altoiului (prin incizie si apoi taiere), reducerea portaltoiului, slabirea si refacerea legaturii.

 

                       Altoirea speciilor rasinoase

Pentru altoirea acestor specii se recomanda folosirea de ramuri altoi provenite de la plante tinere, care au un continut mai mic de rasina. In august-septembrie pe o perioada de 8-10 zile portaltoii se trec in incaperi mai racoroase cu scopul maturizarii tesuturilor.

                                Altoii se recolteaza in ziua altoirii, alegandu-se lastari terminali de ramura, cu muguri de varf intacti, asezati simetric in jurul mugurelui terminal (principal) , cei doi parteneri se pregatesc prin indepartarea acelor de pe zona altoirii. Se executa altoirea la masa in placaj, lateral cu sau fara limba si se leaga cu bumbac sau lana.
                               Puietii altoiti se aseaza in sera sau rasadnita, in atmosfera inchisa, umeda pe un pat de turba, asezandu-i inclinati cu altoiul in sus , se umbresc si se uda cu atentie ; dupa cca. 4-5 saptamani puietii se repun in pozitie verticala si se indeparteaza varful portaltoiului, acesta se reduce apoi treptat, pe masura ce se dezvolta altoiului ;se aeriseste pentru calire, apoi cand altoiul este suficient de intarit, in toamna sau in primavara, portaltoilul se inlatura complet.Ghivecele se pastreaza peste iarna in rasadnite reci, iar primavara se planteaza in sol; daca este necesar se trateaza. In teren rasinoasele se pot altoi prin alipire sau in placaj lateral.
                          Ingrijirea plantelor altoite cu ramura detasata:
                                   Legaturile se verifica si se slabesc, apoi se inlatura cand lastarii altoi ating 15-20 cm inaltime; in acest timp se executa si tutorarea altoilor in scopul prevenirii ruperii lor de catre vant sau pasari. Cresterile de pe portaltoi se indeparteaza cu exceptia unui singur lastar tragator de seva, care se ciupeste, lastarii altoi se paliseaza de tutore.
                                   In cazul altoirilor pe tija tutorii se fixeaza direct pe portaltoi prin dubla legatura cate 2 de o parte si de alta a altoiului , tutorele cu lungimea de 50 cm si grosimea de 1-2 cm se ciopleste in partea dinspre portaltoi pentru o fixare mai usoara ; de asemenea se mai pot utiliza tutori legati in forma de arc deasupra altoiului, realizat din nuiele flexibile.

 

COACAZUL NEGRU – INFORMATII

Publicat pe de
Răspunde
                      
                     
                      Coacazul negru (Ribes nigrum) este o specie rustica precoce, cu un potential biologic ridicat, putand sa dea productii de 5-8 tone/ha. In primii 2-3 ani de la plantare coacazul va produce o cantitate mica de fructe ; dupa aceasta perioada arbustul va atinge potentialul biologic de productie. Coacazele reprezinta o importanta sursa de elemente nutritive ,ele contin: zaharuri, acizi organici, sodiu, potasiu, calciu, fier, fibre alimentare si vitamine ( A, D, C, B6, B-12).
                         Informatii privind cresterea si fructele :
                                   -coacazul este un arbust cu o crestere erecta, cu 15-25 de tulpini de varste diferite, inalte de 1-1.5 m.
                                   -in sol sistemul radicular este puternic ramificat pe adancimea de 15-50 cm, dezvoltarea radacinilor impune efectuarea lucrarilor de intretinere cu grija, pentru a nu vatama radacinile.
                                   -tulpinile in primii ani cresc viguros , apoi intensitatea de crestere se reduce.
                                   -ramurile tinere sunt fin pubescente, de culoare cenusie-roscata ;ele sunt prevazute cu glande mici care emana un miros intens, specific.
                                   -mugurii sunt lungi de 5-8 mm, de forma ovala.
                                   -frunzele sunt lung petiolate, acoperite cu perisori, cu marginea serata (zimtata).
                                   -arbustul infloreste in lunile aprilie – mai ; florile sunt grupate in inflorescente de tip racem iar polenizrea este realizata de insecte.
                                   -fructul este o boamba de culoare neagra, care poate atinge o marimea de 20 mm; fructele se matureaza in luna iulie.
                          Informatii referitoare la sol si clima :
                                 –terenurile se aleg tinand seama de cerintelor pedo-climatice ale arbustului.
                                   -terenul trebuie sa fie amplasata la o distanta de minim 500 m fata de drumurile intens circulate si la 15- 20 km fata de poluantii industriali , panta terenului nu trebuie sa depaseaca 10-15 %.
                                   -terenul se va pregati cu minim 60 zile inainte de plantare. ,daca acesta este puternic infestat cu buruieni se pot aplica urmatoarele erbicide: Roundup Classic, Roundup Energy ; la aproximativ o saptamana dupa aplicarea erbicidelor se aplica fertilizarea de baza cu 50-60 t/ ha gunoi de grajd sau 500-600 kg/ha de ingrasamant complex NPK; dupa fertilizare terenul se lucreaza la adancimea de 30-40 cm, iar apoi se marunteste si se niveleaza.
                                    -in cazul coacazului terenul trebuie dezinfectat inainte de plantare , se poate folosi Besamid , sau inainte cu un an de plantarea coacazului , pe terenul respectiv se poate cultiva rapita , mustar sau craite.
                          Informatii privind plantarea coacazului :
                                     -tinand seama de conditiile climatice din tara noastra epoca optima de plantare este cuprinsa intre sfarsitul lunii octombrie-prima decada a lunii noiembrie.                                                      -pentru o plantare de precizie se poate realiza pichetarea terenului, care consta in fixarea pe teren, prin picheti (tarusi), a locului fiecarui arbust.
                                     -schema de plantare recomandata este urmatoarea: 3 metri distanta intre randuri si 1 metru distanta intre plante pe rand ; gropile se realizeaza in aceeasi zi cu plantarea sau cu cateva zile inainte si  trebuie sa aiba urmatoarele dimensiuni: 40 x 40 x 30 cm ; gropile se sapa langa pichet fara a-l disloca.
                                     -la baza gropii se introduce un amestec format din gunoi de grajd bine fermentat si pamant rezultat din saparea gropii.
                                     -butasii se planteaza astfel incat in groapa sa intre radacinile si 5-6 cm din tulpina , dupa care solul se taseaza bine in jurul arbustului ; la final butasii se uda bine iar in jurul lor se va forma un musuroi de 8-10 cm inaltime.
                                     -dupa plantare sau in primavara butasii se scurteaza la 10-12 cm, deasupra musuroiului ramanand astfel 2-3 muguri.
                                     -solul din jurul arbustilor se poate acoperi cu un strat de gunoi paios; folia de mulcire mentine o umiditate constanta in jurul radacinilor, regleaza regimul de temperatura din sol, inlesneste activitatea microbiologica si reduce numarul lucrarilor de ingrijire.
                             Informatii privin lucrarile de intretinere :
                                      -in primii ani de la plantare se realizeaza taierile de formare ,  ele trebuie sa creeze o tufa capabila sa rodeasca inca din anul al treilea. Coacazul emite in fiecarea an lastari din zona coletului, iar cele mai mari cantitati de fructele se obtin pe ramurile de anul 2 si 3.
                                       -in anul al doilea de la plantare toate tulpinile se scurteaza la 3-4 muguri ,cresterile slabe si ramurile afectate de ger sau de boli se elimina.
                                       -in anul al treilea primavara pe ramurile scurtate se vor gasi 12-15 ramuri noi, dezvoltate din lastarii ramasi ; ele se scurteaza cu 20 % din lungimea initiala      (daca o ramura ce a aparut nou are 50 cm, dupa realizarea taierilor trebuie sa aiba 40 cm, la fel se procedeaza si cu ramurile ce se dezvolta de la baza tulpinii; astfel pana la toamna tufa se va dezvolta natural ).
                                        -in anul patru se aleg 18-20 de tulpini santoase (de diferite varste), iar cele in plus se elimina de la nivelul solului ; cresterile vegetative mici si slabe se vor elimina prin taieri efectuate deasupra unui mugure orientat spre exterior, astfel ramura ce se va dezvolta din mugure o va inlocui pe cea eliminata.
                                        -taierile ce urmeaza sa se faca in anii urmatori trebuie sa aeriseaca si sa reintinereasca tufa, se vor elimina ramurile bolnave sau uscate si cele care au varsta de 4 ani; se vor alege 18-20 ramuri sanatoase cu varsta cuprinsa intre unu si trei ani , ele fiind scurtate cu 1/3 din lungimea initiala.
                                         -in primi ani de la plantare intervalul dintre randuri se mentine curat prin mulcire si prin prasile repetate , lucrarile de intretinere se realizeaza cu grija pentru a nu vatama radacinile arbustilor.
                                         -din anul al treilea terenul se poate erbicida, se pot utiliza urmatoarele erbicide: Pantera, Leopard, Fusilade, Centurion.
                                        -intervalul dintre randuri se poate cultiva cu trifoi alb (Trifolium repens), este o specie care nu intra in concurenta cu arbustul pentru apa si hrana.
                                        -in zonele un de precipaitatiile sunt putine cantitativ este obligatorie irigarea ; in mod normal sunt suficiente 4-5 udari cu norme de 400-500 metri cubi/ha ; realizarea irigarii se face prin aspersiune, pe brazde sau prin picura
                                        -pentru a atinge potentialul de productie plantatia are nevoie de fertilizare suplimentara , o data la doi ani se aplica 30-40 t/ha gunoi de grajd bine descompus, 30-40 grame/planta de ingrasamant complex de tip NPK; perioada optima de aplicare a ingrasamintelor este cuprinsa intre lunile noiembrie-februarie.
                                        -ingrasaminele se incorporeaza in sol printr-o prasila executata la 10-15 cm adancime. , se pot aplica si fertilizari foliare cu unul din produsele: Terra-Sorb, Amalgerol sau Cropmax.
                          Informatii privind starea fito-sanitara :
                                     –coacazul este atacat de o serie de boli si daunatori , astfel ca igiena plantatiei este una din masurile care previne aparitia si dezvoltarea bolilor si daunatorilor; aceasta consta in taierea, strangerea si arderea ramurilor si lastarilor uscati iar frunzele din plantatie se incorporeaza in sol printr-o prasila superficiala.
                                        -lucrarile de igiena se realizeaza in perioada de repaus vegetativ (iarna) , aceste lucrari distrug bolile si daunatorii ce ierneaza pe resturile vegetale de pe suprafata solului si pe ramurile bolnave ale arbustilor.
                     Pentru o realizare mai usoara a lucrarilor de intretinere si recoltare, se recomanda palisarea plantatiei de coacaz ; cel mai bun sistem este format din spalieri si sarme. Spalierii se amplaseaza pe rand la 8 metri distanta intre ei si 60 cm adancime , pe spalieri se prind sarme care vor sustine arbustii.
                       Informatii privind recoltarea:
                                     -coacazele se recolteaza cand fructele din varful ciorchinilor sunt colorate in verde-roscat (faza de parga).
                                        -fructele se matureaza in mod esalonat, de la baza ciorchinelui spre varf.
                                        -recoltarea se realizeaza pe timp racoros si uscat si se depoziteaza imediat in ambalaje cat mai mici (max 5 kg).
                                        -coacazele culese la momentul optim se pot depozita in incaperi racoroase timp de 10 zile ;in depozite cu temperatura controlata fructele se pot pastra timp de 35 de zile.

 

COMBATEREA FAINARII LA ARBORII SI ARBUSTII ORNAMENTALI

Publicat pe de
Răspunde

                     

                           Fainarea ataca numeroase specii de arbori si arbusti ornamentali : trandafiri , liliac , hortensia , paducelul , sucul , fagul ,stejar , etc. Fainarea este generata de ciuperci , isi datoareaza denumirea de la semnele atacului ciupercilor care genereaza boala .Semnele fainarii constau intr-o pulbere fina ,ca faina , aceasta este prezenta pe flori, frunze, tulpina, muguri , lastari , boboci , etc. Fainarea rezista peste iarna.
                           Fainarea apare in urmatoarele situatii : lipseste aerisirea , aceasta situatie este intalnita in cazul plantelor care cresc sub forma de tufa ; s-au aplicat ingrasaminte pe baza de azot in exces ; s-a procedat la irigare prin aspersie , in reprize scurte , crescandu-se astfel umiditatea ; precipitatiile scurte din perioada verii ; alternanta intre vremea secetoasa si calduroasa cu  perioade ploioase sau cu irigari scurte ; atac masiv de daunatori ; arbori sau arbusti plantati la umbra sau la semiumbra , pe partea cu umbra se dezvolta cu usurinta fainarea .
                          Semnele care indica prezenta fainarii sunt : fainarea ataca florile , frunzele , lastarii tineri , bobocii ; fainarea se observa prin existenta unei pulbere fine albe ; frunzele atacate se rasucesc , apoi se brumifica si se ingalbenesc ; plantele atacate de fainare nu au o crestere normala , au un aspect inestetic.
                          Combaterea fainarii se realizeaza prin : cresterea plantelor cu toleranta la fainare ; taierea plantelor sa se realizeze astfel incat sa se asigure o aerisire a acestora ; prin adunarea si distrugerea frunzelor toamna ; folosirea de ingrasaminte complexe cu concentratie mare de fosfor si potasiu , si concentratie mica de azot ; taierea lastarilor afectati de boala si aplicarea unor tratamente cu fungicide ; mulcirea si irigarea prin picurare a plantelor pentru a nu intra in perioada de stres hidric in perioada de seceta.
                          Fungicidele folosite in tratarea fainarii sunt : propiconazol , tebuconazol , tebuconazol + sulf , difenoconazol , propiconazol ; produse fungicide pe baza de sulf micronizat.
                          Plantele nu vor fi tratate cu produse pe baza de sulf atunci cand temperaturile sunt peste 25 – 30 grade Celsius , deoarece pot aparea arsuri ale organelor plantei . Produsele se vor aplica conform instructiunilor de pe eticheta .
                        Tratamentele pentru combaterea fainarii se aplica in trei etape :
                                -in perioada de repaus vegetativ , toamna tarziu – primavara devreme ;
                                -in vegetatie , preventiv sau atunci cand au aparut primele semne ale fainarii ; daca se vad primele semne ale fainarii se recomanada aplicarea a 2 – 4 tratamente consecutiv , la un interval de 7 zile intre aplicari ;
                                -in vegetatie , cu produse pe baza de sulf micronizat  – preventiv sau atunci cand fainarea a aparut .

DAUNATORII PARULUI

Publicat pe de
Răspunde
                   
                        Viemele merelor (Cydia pomonella) – este o specie polifaga ce ataca mai multe specii de pomi fructiferi. Larvele de diferite varste ataca fructele , femelele isi depun ouale direct pe fruct sau pe frunzele din aproprierea fructelor iar dupa eclozare, larvele sapa galerii in fructele atacate, lasand in interior excremente.
                        Masurile care se pot lua pentru combaterea acestuia sunt : folosirea capcanelor cu feromoni pentru a indetifica zborul adultilor si tratamente chimice cu: Reldan 22 EC, Novadim progress, Laser 240 SC, Affirm, Calypso 480 SC .
                         Molia pielitei fructelor (Adoxophyes orana) – este o specie  polifaga care ataca in jur de 47 de specii de plante erbacee si lemnoase. Primavara larvele rod mugurii, inflorescentele si frunzele ; larvele patrund in fructe unde sapa galerii superficiale. Ranile realizate sunt porti de intrare a ciupercilor din genul Monilinia.
                         Masurile care se pot lua pentru combaterea acesteia sunt tratamentele chimice cu : Nurelle D, Affirm, Bactospeine, Affirm.
                        Gargarita florilor (Anthonomus pomorum) –  dezvolta o generatie pe an si ierneaza ca adult in locuri adapostite (scoata pomilor).; adultii apar primavara si se hranesc pe frunzele tinere. Femelele depun ouale in flori sau in bobocii florali , larvele se hranesc in interiorul florilor sau bobocilor.
                        Masurile care se pot lua pentru combaterea ei sunt tratamentele chimice cu: Decis Mega, Reldan, Fastac, Actara 25 WG, Calypso 480 SC.
                      Musculita frunzelor (Dasineura mali) – dezvolta 3-4 generatii pe an si ierneaza in stratul superficial al solului. Primele semne ale atacului apar in luna mai, cand se observa frunze rulate si decolorate; in interiorul acestor frunze se gasesc larve vermiforme, de culoare galbena-portocalie. In caz de atac puternic, capacitatea de fotositeza este redusa si implicit productia.
                       Masura de combatere a acesteia consta in aplicarea unor tratamente chimice cu: Movento 100 SC, Calypso , Faster 10 CE, Nurelle D, Affirm .
                       Miniatorul marmorat (Phyllonorycter blancardella) – este o insecta ataca o serie de arbusti ornamentali si pomi fructiferi. Larvele se hranesc cu tesuturile aflate intre epiderma superioara si epiderma inferioara a frunzelor ; un atac masiv poate reduce puternic capacitatea de fotosinteza si implicit scaderea productiei.
                       Combaterea acestei insecte se poate face prin adunarea si distrugerea frunzelor cazute pe sol precum si prin aplicarea unor tratamente chimice cu: Actara, Reldan 22 EC, Laser 240 SC, Affirm, Kaiso Sorbie.
                       Molia orientala a fructelor (Cydia molesta) – are 3-4 generatii pe an si ierneaza  intr-un cocon matasos in crapaturile scoartei. Aceasta molie ataca lastarii, frunzele si fructele pomilor fructiferi, dar cele mai mari pagube le produc fructelor. Larvele primelor generatii atacata lastarii si se hranesc cu interiorul acestora producand pagube mari livezilor nou infiintate si pepinierelor. Larvele generatiilor III si IV produc pagube importante fructelor acestea patrund in fruct in zona coditei sau in zona varfului si rod galerii neregulate in jurul samburelui; Fructele stagneaza din crestere, putrezesc si cad. Zborul masiv al adultilor se inregistreaza, in condiile din Romania in urmatoarele perioade: 20-30 mai, 10-20 iunie, 20-30 iulie si 1-10 septembrie.
                       Masurile care se pot lua pentru combaterea acestora sunt : taierea si distrugerea fructelor si lastarilor atacati; utilizarea capcanelor atractante precum si aplicarea unor tratamente chimice in perioada de zbor masiv cu: Mospilan 20 SG, Karate Zeon 50 CS, Decis Mega EW 50, Calypso 480 SC, Affirm.
                       Paduchele lanos (Erisoma lanigerum) – prezinta 8-12 generatii pe an si ierneaza ca larva in crapaturile scoartei ; dezvolta colonii masive pe ramuri, lastari si pe radacini. In urma atacului, tesuturile se hipertrofiaza si apar tumori asemanatoare cu cele produse de cancerul bacterian.
 Masurile care se pot lua pentru combaterea acestuia sunt : taierea si arderea ramurilor atacate; verificarea puietilor inainte de plantare si aplicarea unor tratamente chimice cu: Mospilan, Actara, Decis Mega, Confidor Energy, Actellic 50 EC.
                     Paduchele San Jose (Quadraspidiorus perniciosus) – este o specie polifaga ce ataca peste 200 de specii de plante ; prezinta 1-3 generatii pe an si ierneaza in stadiul de lava pe scoarta specilor afectate. Femelele si larvele se raspandesc pe toate organele plantelor afectate, inclusiv pe fruct, acestea hranindu-se cu sucul celular al plantelor gazda ; in caz de atac masiv scuturile ce protejeaza corpul insectelor se suprapun si sufoca pomii ; acestia stagneaza din crestere, iar dupa 2-3 ani se usuca.
Masurile cre se pot lua pentru combaterea acestuia sunt : aplicarea tratamentelor specifice in perioada de repaus vegetativ; curatarea ramurilor cu o perie aspra si aplicarea unor tratamente chimice cu : Nuprid AL 200 SC, Actara, Calypso, Faster 10 CE, Movento 100 SC .
                      Paduchele testos (Sphaerolecanium prunastri) – este o sepecie polifaga ce ataca mai multi pomi fructiferi, vita de vie, etc. Dezvolta o generatie pe an si ierneaza ca larva pe scoarta ramurilor atacate , adultii si larvele colonizea ramurile si frunzele producand necrozarea tesuturilor ; de asemenea acestia pot ataca si frunzele, producand deformarea si caderea lor. Plantele atacate sunt acoperite cu dejectiile sale dulci, ce favorizeaza aparitia unor ciuperci fito-patogene.
                      Masurile care se pot lua pentru combaterea acestuia sunt : curatarea ramurilor cu o perie aspra si aplicarea unor tratamente chimice cu : Mospilan 20 SG, Nuprid AL 200 SC, Decis Mega EW 50, Calypso 480 SC, Faster 10 CE.
                      Molia vargata a piersicului (Anarsia lineatella) – este o specie polifaga ce ataca mai multe specii de pomi fructiferi. Dezvolta trei generatii pe an si ierneaza ca larva sub scoarta exfoliata a ramurilor ; primavara parasesc adapostul din timpul iernii si ataca mugurii. In lastarii tineri, larvele rod orificii de patrundere. Femelele noi aparute depun ponta pe muguri, iar larvele vor patrunde in fructele soiurilor timpurii. Larvele generatiilor urmatoare patrund in fructele aflate in faza de coacere, unde sapa galerii adanci.
                    Masurile care se pot lua pentru combaterea acesteia sunt : taiarea si distrugerea ramurilor (lastarii) afectate precum si aplicarea unor tratamente chimice cu: Decis Mega EW 50, Karate Zeon 50 CS, Affirm, Mospilan 20 SG, Laser 240 SC.
                     Omida paroasa (Hyphantria cunea) – este o specie polifaga ce ataca arborii ornamentali (Dud, Platan, etc.) precum si speciile de pomi fructiferi ; are doua generatii pe an si ierneaza ca pupa in stratul superficial al solului. Aceasta insecta produce defolierea pomilor si implicit scaderea productiei de fructe. Omizile se pozitioneaza pe partea inferioara a frunzelor si incep sa le consume ; acestea tes un fel de cuib, in interiorul caruia se hranesc.
                      Masura ce se poate lua pentru combaterea acesteia este aplicarea de tratamente chimice cu : Faster 10 CE, Kaiso Sorbie, Affirm, Novadim Progress, Laser 240 SC                       Fluturele cu abdomenul auriu (Euproctis Chrysorrhoea) – este o specie polifaga ce ataca o serie de arbori si pomi fructiferi. Are o generatie pe an si ierneaza ca larva intr-un cocon in varful lastarilor ;larvele ataca mugurii si frunzele si pot produce desfrunzirea pomilor.
                     Masurile ce se pot lua pentru combaterea acestei sunt : eliminarea ramurilor pe care sunt prezente larvele precum si aplicarea unor tratamente chimice cu: Karate Zeon, Fastac Active, Laser 240 SC, Calypso 480 SC, Affirm.
                      Paduchele cafeniu al parului (Aphis pyrastri) – este o specie ce ataca agresiv speciile de par, fiind prezenta pe tot teritoriul Romaniei. In primavara, adultii colonizeaza varfurile de crestere si frunzele ; afidele se hranesc cu sucul celular al pomilor producand un stres acestora. In urma atacului frunzele se deformeaza, pomul realizeaza cresteri slabe, scade rezistenta la ger  iar mugurii de rod se diferentiaza slab.
                    Combaterea acestuia se face prin aplicarea unor tratamente chimice cu: Mospilan 20 SG, Actara, Decis Mega, Confidor Energy, Nuprin AL 200 SC.
                    Acarienii – sunt insecte care se observa foarte greu cu ochiul liber; sunt specii polifage, care ataca foarte multe plante si pomi fructiferi, atat specii cultivate cat si specii spontane. Acarienii se hranesc cu sucul celular, in urma atacului funzele au un aspect pergamentos, florile avorteaza, iar planta stagneaza din crestere.
                     Combaterea acarienilor se face prin aplicarea unor tratamente chimice cu Nissorum 10 WP, Envidor 240 SC, Milbeknock, Vertimec 1.8 EC .
                    Gargarita mugurilor (Sciaphobus squalidus)-  este o specie periculoasa ce ataca mugurii si bobocii floriferi. Dezvolta o generatie la doi ani si ierneaza ca adult in stratul superficial al solului, primavara apar adultii ce urca in pomi si se hranesc pe muguri si pe bobocii florali. Larvele nu sunt daunatoare pentru pomi, acestea se hranesc cu radacinile plantelor erbacee spontane.
Masurile ce se pot lua pentru combaterea acesteia sunt : mobilizarea solului din livada in toamna precum si aplicarea unor tratamente chimice cu: Decis Mega, Reldan, Fastac, Actara 25 WG, Calypso 480 SC .
                       Paduchele verde al marului si a parului (Aphis pomi) – este o specie polifaga ce ataca mai multe specii de pomi fructiferi. Afidele colonizeaza partea inferioara a frunzelor si varfurile de crestere ; pomii atacati realizeaza cresteri mici. Mugurii de rod nu se diferentiaza iar fructele raman mici, productia fiind puternic afectata.Afidele transmit o serie de viroze.
                       Combaterea acestuia se face prin aplicarea unor tratamente chimice cu: Mospilan 20 SG, Actara, Decis Mega, Confidor Energy, Nuprin AL 200 SC.
                      Puricele melifer al parului (Psylla pyri) – dezvolta 2-3 generatii pe an si ierneaza ca adult in crapaturile scoartei sau in interiorul acestora. Atat larvele cat si adultii se hranesc cu sucul celular al pomilor. In urma atacului frunzele se deformeaza iar pomul realizeaza cresteri slabe, rezistenta la ger scade, iar mugurii de rod se diferentiaza slab.
                        Combaterea acestuia se face prin aplicarea unor tratamente chimice cu : Actara, Mospilan, Vertimec, Confidor Energy, Movento.

TAIEREA CORECTA A TRANDAFIRILOR TOAMNA

Publicat pe de
Răspunde
                       
                   Toamna este momentul oportun pentru a face tăierile la trandafiri , aceștia trebuie tăiați pentru a preveni ruperea ramurilor sub acțiunea factorilor meteorologici, în principal zăpadă. Inainte de aparitia sezonului rece, trandafirii se mușuroiesc bine ca să nu înghețe peste iarnă.
                    Tăierea trandafirilor consta in reducerea tufei și a ramurilor.Trandafirii tip tufă, se taie la o înălțime de 60-70 cm deasupra solului. În cazul trandafirilor urcători se vor lega ramurile pentru a fi protejati împotriva vântului și a zăpezii; în primăvară se vor efectua tăierile necesare, eliminând părțile uscate ale plantelor, aparute în urma înghețului din iarnă.
                    Ramurile măceșilor proveniți din portaltoi trebuie și ele tăiate, pentru ca trandafirii să poată acumula mai multe substanțe nutritive necesare în sezonul rece.
                    În luna octombrie, după efectuarea tăierilor și odată cu apariția primei brume,se va aplica trandafirilor un tratament fitosanitar cu un produs pe baza de cupru , evitandu-se astfel dezvoltarea bolilor apărute în urma cicatricilor lăsate pe ramuri odată cu uscarea și căderea frunzelor.Tratamentul se va aplica cu ajutorul unei pompe de stropit sau cu un atomizor, cu o soluție pregătită conform indicațiilor de pe eticheta produsului fitosanitar.
                    După ce va fi aplicat tratamentul pe bază de cupru, trandafirii vor fi musuroiti foarte bine acoperindu-se baza plantelor cu pământ bine mărunțit.Cea mai bună perioada  pentru mușuroire este sfârșitul lunii octombrie. Prin mușuroire, pământul va îmbrăca baza ramurilor și se vor evita bulgării de pământ ce formează goluri de aer și nu asigură o protecție eficientă în caz de vreme rece.Trebuie evitata protejarea trandafirilor cu resturi vegetale , deoarece poate duce la aparitia soarecilor.
                    Masurile de prevenire care se pot lua pentru protejarea florilor impotriva gerului sunt : plantarea trandafirilor se va realiza astfel incat punctul de altoire sa fie la nivelul solului ; irigarea, fertilizarea , taierile de vara trebuie realizare in asa fel incat cresterea sa nu se extinda pana in lunile octombrie – noiembrie , oferindu-le astfel posibilitatea florilor de a se pregati pentru iarna ; se va proceda la aplicarea corecta a tratamentelor fitosanitare impotriva bolilor si a daunatorilor pe toata perioada de vegetatie ; toamna nu se vor realiza taieri scurte.

 

BOLI INTALNITE LA PAR

Publicat pe de
Răspunde
              
              Pietrificarea parului – aceasta boala se transmite prin altoire si consta in deformarea fructelor .Pulpa prezinta zone brunificate si tari , fructele devenind astfel necomestibile . Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli a parului sunt : verificarea puietilor inainte de palantare si folosirea de altoi si portaltoi sanatos.
              Mozaicul inelar al parului – aceasta boala se manifesta prin aparitia pe frunza a unor pete neregulate de culoare galbena, in urma atacului bolii frunzele cad. Prin caderea frunzelor scade productia de fructe,ducand totodata slabirea,pomului.Transmiterea acestei boli se face prin altoire , polen , seminte infectate.Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : folosirea de altoi si portaltoi sanatos , indepartarea din livada a pomilor afectati , plantarea de soiuri de par rezistente.
              Declinul parului – aceasta boala a parului difera de la un  soi la altul , in functie de rezistenta soiului. Acesta boala se manifesta prin pierderea prematura a frunzelor toamna , iar primavara parul va avea niste frunze mici si palide. Aceasta boala este transmisa prin altoire , precum si de mai multe specii de cicade. Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli a parului sunt folosirea de altoi si portaltoi sanatos , precum si utilizarea de insecticide pentru a tine sub control populatia de cicade.
              Focul bacterian – este o boala foarte periculoasa care poate duce la distrugerea intregii livezi. Aparitia acestei boli este favorizata de conditiile meteo : umiditate ridicata , vant , ploaie si temperaturi cuprinse intre 10 si 30 de grade Celsius. Boala se manifesta prin ofilirea lastarilor , capatand o culoare bruna ; fructele se inegresc sau sunt patate. Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt: aplicarea unor tratamente chimice , care se aplica dupa fiecare ploaie si taierea si arderea ramurilor afectate si aplicarea unui tratament cupric si acoperirea ranilor cu mastic.
               Cancerul bacterian – aceasta boala se manifesta prin aparitia pe radacini si tulpini a unor tumori , care la inceput sunt moi iar pe parcurs se lemnifica . Tumorile au forme si marimi diferite, ele genereaza formatiuni asemanatoare cu frunzele, mugurii sau lastarii. Celulele ce alcatuiesc aceste tumori sunt mari si deformate. Aceasta bacterie patrunde in pom prin ranile produse de nematozi, grindina, etc. Aparitia acestei boli este favorizata de temperaturile cuprinse intre 22 si 30 de grade Celsius si umiditate atmosferica de 80 %. Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : dezinfectarea foarfecilor si a uneltelor la trecerea de la un pom la altul; taierea ramurilor afectate pana la zona sanatoasa si aplicarea unui tratament cu Zeama Bordeleza 4-5 % precum si acoperirea ranilor cu mastic cicatrizant; tratamente in timpul vegetatiei cu produse pe baza de cupru ; sortarea puietilor inainte de plantare; livada se va infiinta pe terenurile ce au fost pregatite corespunzator; radacinile puietilor se vor imbaia intr-o solutie de Zeama Bordeleza 1% sau Topas 100 EC 0.025 %.
               Arsura bacteriana – aceasta boala ataca toate partile aeriene ale pomilor, fiind favorizata de vremea rece si umeda. Boala se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete de culoare neagra, dispuse in spatiul dintre nervuri; petele se unesc si distrug intreaga frunza. Aceasta boala ataca inflorescentele, dar nu progreseaza catre ramuri. Lastarii atacati sunt brunificati, dar nu se indoaie ; scoarta de pe ramurile afectate este crapata, iar ranile au o culoare deschisa ; Pe fructe apar pete negriciose, din care se scurge exudatul bacterian. Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : strangerea si arderea fruzelor si fructelor cazute pe sol ; taierea ramurilor atacate ; aplicarea unor tratamente chimice cu :Melody Compact 49 WG, Funguran OH 50 WP , Dithane M 45, Zeama Bordeleza ,  Champ 77 WG.
                Mana – aceasta boala se manifesta prin ofilirea si brunificarea frunzelor. Pomii au cresterea incetinita si se usuca prematur. La baza tulpinii apar leziuni asemanatoare cu cele produse de cancerul bacterian , pe vreme umeda leziunile se acopera cu un lichid lipicios. Acesta boala isi face aparitia in conditii de umiditate excesiva la nivelul solului. Pe fructele din etajale inferioare apar pete brune, circulare care se extind, acoperind toata suprafata fructului si care provoaca intarirea pulpei.Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : strangerea si arderea frunzelor din livada; cultivare soiurilor rezistente precum si aplicarea unor tratamente chimice cu : Systhane Plus 24 E, Polyram DF,  Topsin, Antracol 70 WP, Score 250 EC.
                Rapanul parului – aceasta boala se manifesta prin aparitia pe fata inferioara a frunzelor a unor pete mici, cenusii ; pete care se maresc, si se acopera cu un miceliu catifelat. In caz de atac puternic pomul isi pierde frunzele inca din timpul verii . Pe fructe apar pete cenusii in dreptul carora tesuturile se intaresc, se brunifica si crapa ; astfel fructele se deformeaza, isi pierd aroma, iar pe aceste rani se pot instala diferiti agenti patogeni. In urma atacului, scoarta lastarilor tineri prezinta crapaturi longitudinale si transversale si se cojeste, iar in final se usuca. Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : aplicarea tratamentelor recomandate in perioada de repaus vegetativ; arderea frunzelor si fructelor cazute; cultivarea soiurilor rezistente precum si aplicarea unor tratamente chimice in vegetatie cu :  Antracol 70 WP;Score 250 EC ;Champ 77 WG ;Systhane Plus 24 E, Polyram DF.
                Cancerul deschis – aceasta boala patrunde in pom printr-o rana rezultata in urma taierilor. Scoarta din zona afectata se exfoliaza, iar tesuturile se scufunda.  zona afectata avand un aspect canceros. Ciuperca poate ataca toate organele aeriene, inclusiv fructele, aceastea putrezesc si cad. Daca atacul este prezent pe tulpina, pomul se va usca . Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : ranile mari rezultate in urma lucrarilor de intretinere se vor acoperi cu mastic; se procedeaza la taierea ramurilor afectate; verificarea puietilor inainte de plantare; sterilizarea uneltelor cu alcool sau clor; irigare si fertilizare echilibrata  precum si aplicarea unor tratamente chimice cu :  Topsin 500 SC, Champ 77 WG, Copernico Hi-Bio; Merpan 50 WP, Captan 80 WDG .
                 Monilioza  – aceasta boala este considerata cea mai pagubitoare boala a pomilor cultivati in zonele reci si ploioase. Frunzele atacate atarna fara sa cada, florile se brunifica si se usuca, iar ramurile se indoaie in forma de carlig. Fructele tinere se zbarcesc, se brunifica si cad masiv. Pulpa fructelor mature putrezeste, iar pe exteriorul lor apar pernute galbui-cenusii iar in final, fructele mature sunt mumificate si raman in pom, asigurand transmiterea bolii si in anul urmator. Ciuperca ierneaza pe fructele mumifiate si in scoarta ramurilor atacate. Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : taierea ramurilor afectate pana la zona sanatoasa, aplicarea unui tratament cu Zeama Bordeleza 4-5 % si acoperirea ranilor cu mastic cicatrizant; strangerea si distrugerea fructelor atacate precum si aplicarea unui tratament chimic in perioada de repaus vegetativ cu produse pe baza de cupru (exemplu: Zeama Bordeleza) si tratamente preventive aplicate in vegetatie cu Switch, Score, Topsin.
                 Patarea bruna a frunzelor – aceasta boala este provocata de o  ciuperca care paraziteaza livezile de gutui si par, mai rar pe cele de mar. Boala se manifesta pe frunze si consta in pete circulare, de culoare galbuie-crem, iar mai tarziu rosiatice. In centrul acestor pete apar punctisoare de culoare neagra, ce reprezinta fructificatiile ciupercii. Petele se pot unii si pot produce defolierea completa a pomilor. Boala poate ataca lastarii si fructele , lastarii se brunifica si se usuca iar pe fructe apar pete asemanatoare cu cele de pe frunze, acestea se unesc, iar pulpa crapa; pe aceste crapaturi se dezvolta boli ce produc putrezirea fructelor.
Masurile ce se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : cultivarea soiurilor rezistente; strangerea si arderea frunzelor cazute; taierea si arderea lastarilor atacati precum si aplicarea unor tratamente chimice cu: Systhane Plus 24 E, Score 250 EC, Topsin, Captan 80 WDG, Dithane M 45.

TRATAMENTE VARA – TOAMNA MAR

Publicat pe de
Răspunde

        Recomandam efectuarea la timp a tratamentelor pentru pomii fructiferi – mar, asiguranduse astfel o dezvoltare armonioasa a pomilor si obtinerea unor productii multumitoare , corespunzatoare fiecarui soi in parte.

          La aplicarea tratamentelor se va avea in vedere urmatoarele : soiul de mar , bolile si daunatorii specifici , forta atacului bolilor si daunatorilor , conditiile meteo si multe altele.

          In fenofaza (fruct cat o nuca ) , in caz de rapan , fainare se ultilizeaza urmatoarele produse fungicide : Flint Plus 64WG , Luna Experience 400SC, Topsin 70WDG +Scab 80WG , Topsin 500SC+Scab 80WG, Score 250+Captan.

           Daca in aceasta faza pomii sunt atacati de afide ,viermele merelor–generatia I, paduchele lanos , paduchele din San Jose se va aplica la alegere unul din urmatorele insecticide:Reldan , Actara.

           Cand fructul are 40mm , in caz de rapan , fainare , se vor aplica urmatoarele fungicide :Embrelia, Topsin 70WDG+Scub 80WG ,Topsin 500+Scab 80WG , Score 250+Captan. In cazul in care se observa prezenta afidelor , a viermilor -generatia II , a paduchelui lanos sau a paduchelui din San Jose se va aplica la alegere unul din urmatoarele insecticide :Calypso 480 SC ,Reldan , Actara ,Mospilan 20 SG.

           Cand fructul are jumatate din marimea normala in caz de rapan,fainare se va aplica la alegere unul din  urmatoarele fungicide:Flint plus64WG,Score250+ Captan , Topsin 70WDG + Scab 80WG. In situatia in care se observa aparitia afidelor,a viermilor – generatia II , a paduchelui lanos , a paduchelui din San Jose se va aplica la alegere unul din   urmaroarele insecticide :Affirm , Reldan , Runner 2F, Movento 100 SC. In situatia in care au aparut acarieni se va aplica la alegere unul din urmatoarele acaricide : Vertimec, Safran , Envidor 240 SC.

              Cand fructul are 60-80% din marimea normala se va aplica la alegere unul din urmatoarele tratamente in caz de rapan, fainare : Captan , Scab 80WG. Cand se observa aparitia afidelor , a paduchelui lanos , a paduchelui San Jose , a viermilor de mar – generatia II , se va aplica la alegere unul din urmatoarele insecticide : Runner 2F , Affirm . In caz de aparitie a acarienilor se va aplica la alegere unul din urmatoarele acaricide : Vertimec , Safran , Envidor 240SC.

                 Cand fructul se afla la 90% din marimea normala in caz de rapan ,fainare,boli de depozit se va aplica la alegere unul din urmatoarele fungicide : Captan , Scab 80 WG. Pentru afide ,viermele de mar – generatia II , paduchele lanos , paduchele San Jose se va aplica la alegere unul din urmatoarele insecticide : Affirm , Calypso 480 SC ,Mospilan 20 SG , Runner 2F .

                   La intrarea fructului in parga se va aplica pentru bolile de depozit un tratament cu produse fungicide : Switch ;iar pentru viermele merelor – generatia II si minatori se va aplica un tratament cu insecticid : Laser 240 SC.

                   Important : Se va verifica compatibilitatea la amestec intre produse (fungicide , insecticide , acaricide).

                   Pesticidul se va utiliza conform recomandarilor de pe eticheta .

 

Varsatul Prunelor (Plum-Pox)

Publicat pe de
1
Denumire ştiinţifică Plum-pox
Sharka disease, Plum-pox; Sharka du prunier; Pockenkrankheit; Sharkakrankeit der Pflaume; Ospa slivi; Sarka po slivite; Sharka sljive.
Raspindire Răspândire: Vărsatul prunelor este una din cele mai grave boli ale prunului, precum si ale altor specii de sâmburoase cultivate. Boala determină pierderi importante de recoltă, depreciază calitatea fructelor şi scurtează viaţa pomilor.
Descriere Semnalată pentru prima dată în 1916 în Macedonia, boala s-a extins rapid în Europa. În ţara noastră se găseşte frecvent în toate plantaţiile de prun, cais şi piersic.
Simptome: Virusul produce simptome tipice numai pe unele soiuri, pe altele infecţia rămânând latentă. Simptomul apare pe frunze şi pe fructe.
Pe frunzele tinere apar pete inelare sau sinuoase, de culoare verde – deschis, de dimensiuni variabile, cu margini difuze, rareori distincte. Petele inelare prezintă o insulă de colorit normal în interior; decolorarea nu este totdeauna evidentă, iar simptomul se poate observa numai prin transparenţă.
Petele sunt evidente în toată perioada de vegetaţie. La unele soiuri limbul foliar se gofrează, se ondulează, iar la altele apare o rarefiere a nervurilor şi o deformare accentuată a limbului.
Boala se manifestă pe anumite ramuri, la început, apoi, se generalizează; viteza de migrare a virusului este în funcţie şi de vârsta pomilor; la cei mai bătrâni răspândirea este mai lentă.
Pe fructe simptomele apar când au dimensiunile unei alune sub formă de pete inelare sau linii sinuoase, cu un colorit verde – deschis, crud.
Este afectată şi pulpa, care devine mai deasă şi colorată. În dreptul petelor de pe fructe apar depresiuni, zone în care coloraţia specifică maturării apare mai devreme.
Fructele atacate sunt mai mici, deformate, colorate neuniform, acumulează puţine zaharuri, au gust fad şi cad înainte de vreme.
Agentul patogen: Vărsatul prunelor este produs de virusul vărsatului prunului Prunus virus 7 Christoff (sin. Annulus pruni Christoff; Marmor cerasi).
Virusul se prezintă sub formă de particule flexuoase, în celulele vii ale plantei gazdă. Nu se transmite prin sol sau sămânţă. Se transmite uşor prin butăşire, altoire de muguri sau scoarţă, prin inoculare de suc sub scoarţă, cu ajutorul unor fitile şi prin polen. Pe cale naturală se transmite prin specii de afide: Myzus persicae, Phorodon humuli, Brachycaudus helychrisi, etc., prin unele specii de eriofide (Aculus fockeui), prin păianjenul comun Tetranychus urticae şi prin cicada Empoasca flavescens. Temperatura de inactivare în suc de Nicotiana clevelandii este între 52-55 oC.
Ca plante indicatoare se utilizează soiurile: Pozegacea, Renclod verde, De Bistriţa, Iskra; dintre plantele ierbacee se folosesc ca indicatori: Chenopodium foetidum, Nicotiana clevelandii, Licium halimifolium, Cucurbita maxima, Chenopodium quinea.
Pentru diagnoză rezultatele cele mai sigure se obţin prin reacţii serologice (Minoiu N.,1968).
În afară de prun virusul mai atacă: Armeniaca vulgaris, Persica vulgaris, Prunus insititia, Amygdalus comunis (Minoiu, N. 1968).
Soiurile de prun reacţionează foarte diferit. Sensibilitatea cea mai mare o au soiurile din grupa Vinete.
Virusul produce importante modificări în procesele biochimice ale plantei gazdă. La plantele atacate, activitatea peroxidazei şi a catalazei se intensifică; deasemenea se intensifică activitatea respiraţiei.
Combatere Combatere: Plantele bolnave prezintă simptome evidente sau rămân cu agentul patogen mascat.
Virusul transmiţându-se prin vectori, se recomandă măsuri de combatere a acestora, în special a afidelor şi cicadelor.
Transmiterea prin polen, impune distrugerea plantelor cu simptome în plantaţiile unde apar pomi izolaţi infectaţi.
Plantaţiile mamă de unde se recoltează ramuri altoi, vor fi izolate, departe de plantaţiile comerciale; vor fi înfiinţate numai cu material sănătos, care va fi testat periodic pe plante indicatoare.
Producerea de material săditor pomicol liber de boli virotice, reprezentând o sarcină de serviciu, constituie o măsură de bază pentru preîntâmpinarea răspândirii virusului.
În pepinieră, în fiecare an, în a doua jumătate a perioadei de vegetaţie se vor controla toate plantele şi se vor distruge cele cu simptome. Ideal este cultivarea de soiuri imune sau cu rezistenţă mare şi la atacul de plum – pox.