Ciresul si visinul sunt doua specii pomicole care au particularitati ecologice si de cultura destul de asemanatoare.
Visinul este mai rezistent la ger, mai putin pretentios la lumina si se adapteaza pe o multitudine de soluri.
Ciresul are nevoie de soluri usoare, luto-nisipoase, bine expuse la soare, ferite de curenti reci. Atat ciresul cat si visinul se preteaza bine la campie pana la altitudini de 500-600 m, sub forma salbatica intalnim cires pana la 900 m. Fructele sunt apreciate pentru consumul proaspat, pentru compot, gem, dulceata, visinata, sirop, suc, etc. ; visinul prin lastari, frunze, pedunculi are rol bactericid, putand fi utilizat la conservarea muraturilor sau pentru ceaiuri.
Pentru plantare pomii se procura de la pepiniere, sub forma de altoi, ciresul pe mahaleb sau cires, iar visinul pe mahaleb sau visin; visinul, ca si prunul, are numeroase soiuri locale care se inmultesc prin drajoni si pot fi utilizati la plantare daca provin de la pomi productivi, cu fruct mare si gust placut.
Pregatirea terenului se face prin mobilizarea adanca, fertilizare si nivelare; ciresul nu suporta stagnarea apei la radacina iar apa freatica sa fie la 2.5-3 m.
Plantarea pomilor se face toamna si eventual primavara foarte devreme. La transportul si plantarea pomilor trebuie sa avem grija sa nu cada mugurii care sunt mari si la manipulare pot fi scurtati, plantarea se face foarte atent, deoarece atat visinul cat si ciresul se prind mai greu.
Pomi se planteaza astfel : pentru cires distanta este de 5-6 m intre randuri si 4-5 m pe rand ; la visin 4-5 m cu 2-4 m in functie de vigoarea soiului si de fertilitatea terenului.
Coroana la cire si visin se realizeaza usor datorita particularitatilor biologice de crestere ; se adopta urmatoarele sisteme de coroane: piramida mixta, vasul intarziat, palmeta etajata, iar pentru visin forma de tufa.
Dupa plantare ciresii se scurteaza la 80-100 cm, iar visinii la 50-70 cm; vara se aleg lastarii pentru sarpante si apoi se continua lucrarile de formare.
La cires sunt necesare lucrari de scurtare a ramurilor de garnisire, in caz contrar coroanele raman prea rare. Dupa intrarea pe rod aceste specii au nevoie de putine lucrari de taiere deoarece nu au alternanta la rodire si de regula nu se supraincarca cu fructe ; ele suporta greu ranile si astfel sunt recomandate taierile in verde atunci cand vindecarea este mai rapida.
Intretinerea solului se face sub forma de ogor lucrat, in primii ani fiind admise culturi intercalate, fertilizarea se face cu doze asemanatoare celor prezente la prun, udarea se realizeaza numai in anii secetosi, fiind suficiente 2-4 udari.
Recoltarea fructelor se face de la 10-15 mai la cires pana la mijlocul lunii iulie la visin ; la recoltare ramurile de rod (buchetele de mai se rup usor) se vor pastra intacte , se va evita ruperea acestora ; la un soi se fac 2-3 treceri intrucat fructele se matureaza esalonat ; dupa recoltare fructele se sorteaza, se ambaleaza in ladite cele destinate vanzarii sau se utilizeaza pentru prelucrare sub forma de compot, gem, dulceata, etc.
Murul (Rubus fruticosus) este un arbust fructifer care creste spontan in aproape toate zonele georgrafice ale tarii. Murul se dezvolta sub forma de tufa cu ramuri erecte sau taratoare, acoperite cu spini ; fructele sunt gustoase si se consuma proaspete sau preparate sub diferite forme (dulceata, sirop, etc); murele sunt recomandate in alimentatia persoanelor care sufera de anemie, diaree, afectiuni pulmonare, afectiuni ale ficatului sau ale vezicii biliare , ele contin: sodiu, calciu, magneziu, fier, potasiu, carbohidrati, protenie, acizi organici si vitamine (A, D, C, B6, B-12) .
INFORMATII PRIVIND CRESTEREA SI FRUCTIFICAREA
Sistemul radicular este puternic si bine dezvoltat, la forme agatatoare radacinile patrund in sol pana la 1.5 m adancime. Mugurii adventivi de pe radacina asigura refacerea partii aeriene si permit inmultirea murului prin butasti ; ramurile sunt muchiate, arcuite spre baza si acoperite cu ghimpi ; frunzele au un petiol lung acoperit cu ghimbi, iar limbul este penat. Florile sunt hermafrodite , avand culoarea alba pana la roz deschis ; fructul este o polidrupa neagra-lucioasa, care la maturitate se desprinde cu tot cu receptacul.
INFORMATII REFERITOARE LA SOL SI CLIMA
Unul din factorii importanti ai cultivarii murului ,atat in timpul vegetatie cat si in perioada de repaus o reprezinta temperatura aerului ; soiurile fara ghimpi rezista la temperaturi de -15 grade Celsius, iar cele cu ghimpi rezista la temperaturi de -20 grade Celsius. In timpul vegetatie temperaturile de peste 34 grade Celsius duc la deprecierea calitativa a fructelor , murul nesuportand arsita. Pentru o crestere si o dezvoltare corespunzatoare murul are nevoie de cat mai multa lumina (minim 13 ore/ zi). Datorita sistemului radicular bine dezvoltat, murul rezista bine in perioadele secetoase, totusi cele mai mari productii se obtin in zonele unde cad minim 700 mm precipitarii/an ; excesul de umiditate din sol produce asfixierea radacinilor. Murul este sensibil la curentii de aer , acestia determina sensibilitatea arbustilor la inghet si depreciaza fructele in timpul maturari acestora , motiv pentru care in jurul plantatiei se instaleaza perdele de protectie. Cele mai potrivite soluri pentru cultivarea murului sunt cele profunde, bine aerisite, fertile, cu o textura argiloasa.
INFORMATII PRIVIND PREGATIREA TERENULUI PENTRU PLANTARE
Cele mai bune rezultate se obtin dupa cereale paioase, porumb, tomate, varza, coacaze, agrise, etc. ; nu se planteaza dupa cartofi, tomate, vinete, din cauza bolilor comune; daca in jurul parcelei exista muri crescuti spontan acestia se elimina. Terenul se pregateste inca din toamna , dupa recoltarea plantei premergatoare toate resturile vegetale din parcela se aduna. Terenul se lasa nelucrat 1-2 saptamani pentru ca buruienile sa creasca apoi se aplica o ebicidare cu unul din produsele: Roundup Classic, Roundup Energy ; la o saptamana dupa erbicidare se aplica fertilizarea de baza cu 30-40 t/ha gunoi de grajd bine descompus si 400-500 kg/ ha de ingrasamant complex NPK. Dupa fertilizare solul se desfunda la adancimea de 40-50 cm.
INFORMATII PRIVIND PLANTAREA MURULUI
Plantarea se realizeaza primavara devreme dupa ce a trecut pericolul de inghet , dar plantarea de toamna este cea mai potrivita. Principala metoda de infiintare a plantatie este prin drajoni (butasi) ; inainte de plantare drajonii (butasii) trebuie fasonati , se vor inlatura radacinile ranite ,iar sistemul radicular se reduce la lungimea de 15 cm. Pentru a favoriza prinderea arbustilor acestia se introduc cu radacinile intr-o mocirla formata din pamant galben, balegar de bovine si apa.
Dupa ce a fost pregatit materialului de plantat , se procedeaza la pregatirea gropilor. Gropile se realizeaza cu 2-3 zile inainte si trebuie sa aiba urmatoarele dimensiuni: 40 x 40 x 40 cm ; pentru o plantare de precizie se realizeaza pichetarea terenului , trasandu-se viitoarele randuri si se marcheaza pozitia fiecarui arbust pe teren. Adancimea de plantare este de 30 cm, la baza gropii se adauga un amestec format din pamant fertil 50% (scos de la suprafata gropii) + gunoi de grajd bine descompus 50 % ; radacinile se aseaza rasfirate pe stratul de la baza gropii si se acopera cu pamant. Dupa plantare pamantul din jurul butasilor (drajoni/butasii) se taseaza ;in jurul arbustilor proaspeti plantati se realizeaza un musuroi de pamant inalt de 10-12 cm , dupa care arbustul se scurteaza la inaltimea de 20-25 cm.
INFORMATII PRIVIND LUCRARILE DE INTRETINERE
In ceia ce priveste cultura murului , sustinerea acestuia reprezinta un aspect important ; cel mai bun sistem de sustinere este format din spalieri si sarme, spalierii se amplaseaza pe rand la 8 metri distanta intre ei si 60 cm adancime; pe spalieri se prind sarme care vor sustine arbustii. In sistem gospodaresc se poate folosi aracirea ,acest procedeu consta in introducerea unui tutore in apropierea arbustilor de care se vor lega ramurile arbustilor.
Murul dezvolta foarte multe cresteri vegetative, acest lucru este nociv arbustilor deoarece aglomereaza planta favorizand aparita bolilor si daunatorilor , motiv pentru care cresterile vegetative ale arbustului trebuie dirijate prin taieri ; dupa plantare murul se scurteaza la 20-25 cm. In al doilea an se aleg 3-4 tulpini viguroase care vor forma ”coroana” arbustului, tulpinile alese se scurteaza la maxim 130 cm; restul cresterilor se elimina de la nivelul solului. In al treilea an se aleg 6-8 tulpini bine dezvoltate care se scurteaza la 160 cm lungime. Lastarii crescuti in anul precedent se scurteaza la 20-25 cm , iar restul tulpinilor se elimina, inclusiv cele care au format fructe ; prin aceste taieri s-a format ”coarona’ arbustului. Taierile din anii urmatori trebuie sa asigure aerisirea arbustului si normarea tulpinilor ce vor forma fructe , lucrul acesta se va realiza prin eliminarea ramurilor ce au rodit si inlocuirea lor cu 6-8 ramuri sanatoase si viguroase, care se scurteaza la 150-160 cm ; restul cresterilor vegetative se elimina de la nivelul solului.
Toate taierile se realizeaza primavara, inclusiv indepartarea tulpinilor ce au rodit. Numarul mare de tulpini creeaza in timpul iernii un microclimat ce atenueaza efectele vantului si ale gerului; taierea din primavara (martie-aprilie) permine o alegere mai usoara a tulpinilor sanatoase.
Pentru a atinge capacitatea maxima de productie murul are nevoie de irigatii si de fertilizare suplimentara ; in zonele in care necesarul de apa (minim 700 mm/ an) nu este asigurat de precipitatii se aplica 4-5 udari cu norme de 300-400 metri cubi/ha. Nu se aplica udari dupa data de 25 august pentru a permite maturarea lemnului (ramurilor).
Prima fertilizare se face la doi ani de la plantare prin aplicarea de 40 t/ha gunoi de grajd si 400-500 kg/ ingrasamat complex NPK; urmatoarele fertilizari se fac anual iar dozele se reduc la jumatate. Ingrasamintele se valorifica cel mai bine daca sunt aplicate din toamna , se pot aplica si fertilizari foliare cu unul din produsele: Terra-Sorb, Amalgerol, Cropmax, Raykat Engorde, Florone.
Starea fitosanitara a arbustilor reprezinta un aspect important in cultura murului , arbustul poate fi atacat de o serie de boli care pot compromite productia, iar in cazuri grave pot distruge plantatia.
Murul nu suporta plantele concurente , motiv pentru care in intervalul dintre randuri nu se poate cultiva cu alte plante. Pentru mentinerea solului curat se aplica 2-3 prasile. Toamna solul se lucreaza la adancimea de 10 cm, iar in timpul vegetatiei operatiunea se realizeaza superficial la 5-6 cm adancime. Daca terenul este puternic infestat cu buruieni se impune aplicarea erbicidelor (Pantera, Leopard, Fusilade, Centurion). In primii 2 ani de la plantare nu se folosesc erbicide. Pentru a reduce evaporarea apei si pentru a impiedica dezvoltarea buruienilor solul se poate acoperi cu gunoi paios sau folie de polietilena.
INFORMATII PRIVIND RECOLTAREA FRUCTELOR
Maturarea fructelor se realizeaza esalonat, pe o perioada de 20-30 zile ; murele se recolteaza prin mai multe treceri, la 3-4 zile distanta. Recoltarea fructelor se realizeaza dimineata (dupa ce s-a evaporat roua) sau seara. Fructele se detaseaza de planta cu tot cu receptacul, fara a pune presiune pe fruct ; dupa recoltare murele se manipuleaza cu atentie, deoarece sunt foarte sensibile la socurile mecanice. Murele au o perisabilitate ridicata ,in conditii normale fructele nu pot fi depozitate mai mult de cateva zile.
Zmeurul (Rubus idaeus) este un arbust fructifer ce creste spontan in tarile din zona temperata , se prezinta sub forma de tufa cu lastari taratori si tulpini drepte arcuite la varf. Acest arbust a fost introdus in cultura datorita fructelor sale ce au o aroma specifica , ele sunt utilizate in industra alimentantara, farmaceutica si cosmetica ; fructele acestuia contin: acizi organici, zahar, fragarina, vitamine ( A, C, E, B1, B2, B5, B6), caroten, cianina, acid salicilic, cupru, calciu, fier, iod, potasiu, magneziu si fosfor.
INFORMATII PRIVIND CRESTEREA SI FRUCTELE
Arbustul are un sistem radicular ramificat ce patrunde in sol pana la o adancime de 30-40 cm , pe radacini dezvolta muguri adventivi din care se vor forma drajoni. Ramurile tinere sunt erecte sau usor incliante spre varf ,pe aceste ramuri se formeaza lastarii numiti sarmenti, ce vor fructifica. Frunzele au petiolul lung, sunt dispuse altern pe ramuri si au forma ovat-lanciolata. Florile sunt hermafrodite si sunt asezate pe ramificatiile laterale aparute pe ramurile de un an. Fructul este o polidrupa de culoare rosie sau galbena, care la maturitate se desprinde usor de pe receptacul.
INFORMATII REFERITOARE LA CLIMA SI SOL
Zmeurul este pretentios fata de lumina , In conditii de iluminare buna produce fructe de calitate, formeaza muguri de rod pe toata tulpina, iar arbustul este rezistent la ger. Din punct de vedere termic, zmeurul are cerinte medii ; daca lemnul este bine maturat, arbustul rezista la temperaturi de pana la – 20 grade Celsius. Rezultate bune se obtin in zonele unde cad anual minim 700 mm precipitatii , pe langa umiditatea din sol, zmeurul necesita si umiditate atmosferica ridicata ; daca aceste conditii nu sunt indeplinite arbustul da productii mici si nearomate. Solul din viitoarea plantatie trebuie sa fie bogat in humus, permeabil, bine aerat , reactia solului (pH-ul) nu trebuie sa fie cuprins intre 5.6 si 6.5.
INFORMATII PRIVIND PREGATIREA TERENULUI
Zmeurul nu se planteaza dupa cartofi, tomate, vinete din cauza bolilor comune (verticilioza) , daca in jurul parcelei exista zmeuri crescuti spontan acestia se elimina ; cele mai bune rezultate se obtin dupa cereale paioase, porumb, tomate, varza, coacaze, agrise, etc.
Pregatirea terenului se face de toamana , dupa recoltarea plantei premergatoare toate resturile vegetale din parcela se aduna . Terenul se lasa nelucrat pe o perioada de 1-2 sapatamani pentru ca buruienile sa creasca , dupa care se efectueaza o erbicidare cu unul din urmatoarele produse : Roundup Classic, Roundup Energy. La o saptamana de cand a fost efectuata erbicidarea se realizeaza o fertilizare de baza cu 30-40 t/ha gunoi de grajd bine descompus si 400-500 kg de ingrasamant complex NPK ; dupa fertilizare solul se desfunda la o adancime de 40-50cm.
INFORMATII PRIVIND PLANTAREA
Plantarea se poate facetoamna (20 septembrie- 15 octombrie) sau primavara devreme, imediat dupa dezghet ; datorita conditiilor climatice din Romania plantarea de toamna este cea mai potrivita. Principala metoda de infiintare a plantatie este prin drajoni , inainte de plantare, drajonii trebuie fasonati, se inlatura radacinile ranite si vor fi reduse la lungimea de 15 cm. Radacinile zmeurului se dezhidrateaza foarte usor , motiv pentru care drajonii se introduc (dupa fasonare) intr-un vas de apa timp de 10 ore ;pentru a favoriza prinderea arbustilor ei se scot din vasul cu apa si se introduc cu radacinile intr-o mocirla formata din pamant galben, balegar de bovine si apa.
Realizarea gropilor se face cu 2-3 zile inainte de plantare si trebuie sa aiba urmatoarele dimensiuni: 40 x 40 x 40 cm. Pentru o plantare de precizie se realizeaza pichetarea terenului , trasandu – se astfel viitoarele randuri si se marcheaza pozitia fiecarui arbust pe teren in sistem gospodaresc , se recomanda urmatoarea schema de plantare: 1,5 – 2 m distanta intre randuri si 50-80 cm distanta intre plante pe rand , adancimea de plantare este de 30 cm.
La baza gropii se adauga un amestec format din pamant fertil 50% (scos de la suprafata gropii) + gunoi de grajd bine descompus 50 % . Radacinile se aseaza rasfirate pe stratul de la baza gropii si se acopera cu pamant , dupa plantare pamantul din jurul butasilor (drajoni/butasii) se taseaza , in jurul arbustilor proaspeti plantati se realizeaza un musuroi de pamant inalt de 10-12 cm , dupa musuroire drajonii se scurteaza astfel incat deasupra stratului de pamant (musuroiului) sa ramana 2-3 muguri.
INFORMATII PRIVIND LUCRARILE DE INTRETINERE
Pentru a usura realizarea lucrarilor de intretinere si recoltarea, se recomanda palisarea plantatiei de zmeur ,cel mai bun sistem este format din spalieri si sarme. Spalierii se amplaseaza pe rand la 8 metri distanta intre ei si 60 cm adancime , pe spalieri se prind sarme care vor sustine arbustii. In sistem gospodaresc se poate folosi aracirea , acest procedeu consta in introducerea unui tutore in apropierea arbustilor, de care se vor lega plantele de zmeur.
Zmerul are tendinta de a creste dezordonat , acest lucru fiind nociv deoarece apar lastari lacomi care consuma seva necesara pentru fructificare; in plus aglomerarea ”coroanei” determina aparitia bolilor foliare. Taierile zmeurului sunt simple ,cele mai bune rezultate se obtin atunci cand taierile se realizeaza toamna, dupa intrarea in repausul vegetativ.
In primul an de vegetatie din cei 2-3 muguri ramasi de la plantare se vor dezvolta lastari care poarta flori , din mugurii adventivi de pe radacina se vor forma drajoni. In al doilea an de la plantare (toamna) se elimina o parte din lastarii proveniti din mugurii adventivi (drajonii) astfel incat numarul lastarilor ce au produs flori sa fie egal cu numarul drajonilor formati (ex. daca arbustul a format fructe si flori pe cinci ramuri, se vor pastra cinci drajoni pe planta).
In anul al treilea de la plantare (toamna) se elimina ramurile de doi ani (de obicei sunt uscate) iar lastarii de un an se scurteaza la 30-40 cm. Ramurile de doi ani se inlocuiesc cu 6-7 tulpini noi (drajoni) ce vor forma viitoare tufa , drajonii se scurteaza la inaltimea de 100-110 metri ; restul cresterilor se elimina pentru a favoriza dezvoltarea noilor tulpini ce vor produce flori. In cazul zmeurului o tulpina produce flori timp de 2 ani , astfel taierile la zmeur urmaresc eliminarea ramurilor de 2 ani care nu vor mai rodi si inlocuirea lor cu 5-6 ramuri viguroase si sanatoase (drajoni) noi care vor sustine fructificarea. Totodata cu aceste operatiuni se va urmarii si eliminarea ramurilor bolnave sau uscate.
Zmeurul necesita un sol bine afanat si fara buruieni , motiv pentru care intervalul dintre randuri nu se poate cultiva cu alte plante ;pentru a mentine solul curat se aplica 2-3 prasile. Toamna solul se lucreaza la adancimea de 10 cm, iar in timpul vegetatiei operatiunea se realizeaza superficial, la 5-6 cm adancime. Daca terenul este puternic infestat cu buruieni se impune aplicarea erbicidelor (Pantera, Leopard, Fusilade, Centurion. Atentie!! In primii 2 ani de la plantare nu se folosesc erbicide ). Pentru a reduce evaporarea apei si pentru impiedica dezvoltarea buruienilor, solul se poate acoperi cu gunoi paios sau folie de polietilena.
Productia plantatiei este influentata de sanatatea arbustilor , zmeurul este atacat de o serie de boli care pot duce la distrugerea plantatiei. Pentru a atinge capacitatea maxima de productie zmeurul are nevoie de irigatii si de fertilizare suplimentara, in zone in care necesarul de apa (700 mm/ an) nu este asigurat de precipitatii, se vor efectua 4-5 udari cu norme de 300-400 metri cubi/ha. Prima fertilizare se face la doi ani de la plantare prin aplicarea de 40 t/ha gunoi de grajd si 400-500 kg/ ingrasamat complex NPK , urmatoarele fertilizari se fac anual iar dozele se reduc la jumatate ; ingrasamintele se valorifica cel mai bine daca sunt aplicate toamna.
INFORMATII PRIVIND RECOLTARAEA
Maturarea fructelor se realizeaza esalonat pe o perioada de 20-30 zile ;astfel ca zmeura se recolteaza prin mai multe treceri la 3-4 zile distanta. Recoltarea fructelor se realizeaza dimineata sau seara , prin detasarea fructelor de pe planta fara receptacul. Zmeura are o perisabilitate ridicata, in conditii normale fructele nu pot fi depozitate mai mult de cateva zile.
Gargarita alunului (Balaninus nucum) – este principalul daunator al alunului. Adultii se hranesc cu frunzele tinere si invelisul fructelor ; femele depun ouale in fructele tinere intr-o incizie facuta cu rostrul , dupa eclozare larvele consuma continutul fructului iar apoi ies din fruct si se retrag in sol.
Combaterea acesteia se face prin mobilizarea superficiala a solului din plantatie si prin aplicarea unor tratamente chimice cu : Decis Mega, Karate Zeon, Actara, Fastac, Reldan .
Acarianul mugurilor (Phytopthus avellanae) – este un daunator care este prezent in toate plantatiile de alun ; larvele acestui daunator ierneaza in interiorul mugurilor atacati iar in urma atacului mugurii se deformeaza si nu se mai dezvolta normal.
Combaterea acestuia se face prin aplicarea unor tratamente chimice cu : Nissorum 10 WP, Envidor 240 SC, Milbeknock, Vertimec 1.8 EC.
Paduchele verde al alunului (Corylobium avellanae) si Paduchele galben al alunului (Myzocallis coryli). – afidele colonizeaza partea inferioara a frunzelor si varfurile de crestere , arbustii atacati realizeaza cresteri mici, nu se diferentiaza mugurii de rod, fructele raman mici, productia fiind puternic afectata ; afidele pot transmite o serie de viroze.
Combaterea acestuia se face prin aplicarea unor tratamente chimice cu : Mospilan 20 SG, Actara, Decis Mega, Confidor Energy, Nuprin AL 200 SC.
Viermele fructelor (Cydia spp.) – sunt insecte polifage ce ataca mai multe specii de pomi si arbusti fructiferi, inclusiv alunul ; ierneaza in stadiu de larva in spatiile adapostite de intemperii (crapaturile scoarte, sol, frunze, etc. ). Femelele depun ponta pe fructe sau in apropierea acestora, iar larvele patrund in fructe unde consuma samburii .
Combaterea acestuia se realizeaza prin aplicarea de tratamente chimice cu: Laser 240 SC, Karate Zeon 50 CS, Faster 10 CE, Affirm, Decis Mega EW 50 .
Cicada melifera (Metcalfa pruinosa) – este o specie polifaga ce ataca vita de vie, arborii si arbustii fructiferi si pomi fructiferi ; dezvolta o generatie pe an si ierneaza in stadiu de ou in ramurile plantelor atacate. Adultii si larvele se hranesc cu sucul celular al plantelor atacate, impiedicand astfel cresterea plantelor si raspandind numeroase viroze. Combaterea acestei specii este foarte dificila datorita stratului de ceara ce acopera corpul insectelor, din acest motiv poate fi confundata destul de usor cu paduchele lanos (Erisoma lanigerum).
Combaterea acestei se face prin aplicarea unor tratamente chimice cu: Mospilan 20 SG, Faster 10 CE, Confidor Energy, Actara 25 WG, Actellic 50 EC .
Mozaicul alunului produs de Apple mosaic virus – este cea mai inatalnita viroza si se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete neregulate de culoare galbena . Atacul se observa pe o parte a frunzelor ,daca temperaturile sunt cuprinse intre 18-20 de grade Celsius petele se brunifica. In urma atacului frunzele cad iar lastarii nu se dezvolta normal , acest lucru ducand la scaderea productiei si la slabirea pomilor atacati. Virusul se transmite prin altoire, polen, seminte infectate, iar in pepiniera prin atingerea radacinilor.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei viroze sunt : plantarea de soiuri rezistente , folosirea de altoi si portaltoi sanatos , inlaturarea pomilor bolnavi din livada.
BACTERIOZE :
Patarea bacteriana (Xantomonas campestris pv Corylina) – este o boala foarte periculoasa in plantatiile de alun ; bacterioza ataca mugurii, lastarii si frunzele. Mugurii se brunifica si nu se mai dezvolta, lastarii se usuca, iar la suprafata ramurilor apar leziuni ulceroase ce pot duce la frangerea lor. Bacterioza se transmite prin exudatul bacterian ce este transportat de picaturile de ploaie, de vant sau prin efectuarea lucrarilor de ingrijire. Bacterioza se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete de culoare neagra, dispuse in spatiul dintre nervuri ; petele se unesc si distrug intreaga frunza.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : strangerea si arderea frunzelor si a fructelor cazute pe sol si aplicarea unor tratamente chimice cu : Champ 77 WG, Melody Compact 49 WG, Funguran OH 50 WP, Copernico Hi-Bio, Zeama Bordeleza.
MICOZE :
Antracnoza alunului produsa de Sphaceloma coryli – este o ciuperca care ataca fructele, frunzele si florile arbustului. Pe frunze apar pete necrotice de culoare neagra , in cazuri severe nervurile frunzelor se innegresc. Pe flori apar leziuni de mici dimensiuni, ce determina deformarea si avortarea acestora. Pe fruncte apar pete necrotice de culoare brun-negricioase , in urma atacului fructele cad prematur.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei micoze sunt : arderea si ingroparea frunzrelor din livada si aplicarea de tratamente chimice cu : Topsin, Score 250 EC, Bravo, Topas 100 EC, Curzate Manox.
Gleosporioza alunului produsa de Gloeosporium coryli – este o boala care ataca mugurii floriferi si cei vegetativi. Pe muguri apar pete brune ce acopera intraga suprafata a mugurilor, iar in urma atacului mugurii sunt distrusi, iar productia scade semnificativ.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : arderea si ingroparea frunzelor din livada si aplicarea de unor tratamente chimice cu : Topsin, Score 250 EC, Bravo, Topas 100 EC, Curzate Manox.
Monilioza produsa de ciuperca Monilinia laxa – este boala care ataca toate organele aeriene ale pomilor, producand pagube insemnate in anii reci si ploiosi. Frunzele atacate atarna fara sa cada, florile se brunifica si se usuca, iar ramurile se indoaie in forma de carlig ;fructele tinere se zbarcesc, se brunifica si cad masiv. Ciuperca ierneaza pe fructele atacate si in scoarta ramurilor.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : taierea si arderea ramurilor afectate ; taierea ramurilor afectate pana la zona sanatoasa, aplicarea unui tratament cu Zeama Bordeleza 4-5 % si acoperirea ranilor cu mastic cicatrizant; tratamente chimice in perioada de repaus vegetativ cu poduse pe baza de cupru ( Zeama Bordeleza) si tratamente preventive aplicate in vegetatie cu Switch, Score, Topsin.
Fainarea produsa de ciuperca Phyllactinia corylea – boala se manifesta prin aparitia pe frunzele lastarilor tineri a unor pete albe; aceastea se extind si acopera intreaga frunza. Boala evolueaza, iar miceliul devine cenusiu si prafos ; tesuturile atacate se incretesc si se usuca. Ciuperca ataca si fructele tinere , acestea sunt acoperite de pasla alba miceliana ; fructele crapa si putrezesc.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei sunt : cultivarea de soiuri rezistente ; inlaturarea si arderea fructelor si a lastarilor atacati ; aplicarea in perioada de vegetatie a tratamentelor chimice cu : Systhane Plus 24 E, Thiovit Jet 80 WG, Kumulus DF, Topas 100 EC, Karathane M 35 CE.
Putregaiul cenusiu produs de Botrytis cinerea – este o ciuperca care isi face aparitia in conditii de umiditate ridicataca si luminozitate scazuta si poate avea un impact sever asupra productie, chiar si dupa recoltare. Simptomele acestei ciuperci se pot observa pe organele aeriene ale arbustului, zonele atacate se brunifica si se acopera cu un puf cenusiu ce reprezinta fructificatiile ciupercii. Ciuperca traieste pe resturile vegetale de la suprafata solului, iar sporii acesteia sunt trasportati pe plantele sanatoase de curentii de aer si de picaturile de apa.
Masurile de prevenire si combatere a acestei ciuperci sunt : dupa recoltare se vor strange si se vor distruge resturile vegetale ; se vor aplica tratamente chimice cu : Bravo 500 SC, Ortiva 250 SC, Rovral 500 SC, Teldor 500 SC, Switch 62.5 WG .
Musculita galicola a tulpinilor de zmeur (Lasioptera rubi) – adultii au corpul de 1,5-3 mm lungime si culoare inchisa; larvele sunt de culoare rosiatica. Insecta dezvolta o generatie pe an, in mai-iunie femelele depun ouale in grupuri (aproximativ 15 oua intr-un grup) pe suprafata lastarilor, in apropierea bobocilor florali ; dupa eclozare larvele patrund in tulpina, formand gale globuloase de 3-4 cm lungime si 1,5-2 cm circumferinta, sub epiderma. In iulie-august aceste gale devin evidente si sunt pline cu larve. La inceput, galele sunt de culoare verde, dupa care devin brune-deschis si se lemnifica.Formarea galelor inhiba cresterea lastarilor si formarea fructelor ,adesea tulpina se rupe in partea de jos a galei.
Combaterea acestei musculite se realizeaza prin inlaturarea si distrugerea tulpinilor afectate si prin aplicarea unor tratamente cu insecticid , la aparitia adultilor ( Calypso, Karate Zeon, Decis Mega, Actara, Laser ).
Acarienii sunt paianjeni foarte mici ce produc pagube multor specii de plante din spatii protejate sau din camp. Primele atacuri pot sa apara inca din primavara, insa pagube insemnate asupra culturilor se produc vara, cand temperaturile sunt ridicate. Pot sa dezvolte 7-8 generatii pe an si ierneaza ca ou sau adult. Paianjenii se localizeaza de obicei pe partea inferioara a frunzelor unde se hranesc prin inteparea tesutului si sugerea sucului celular. Primele simptome sunt vizibile pe partea superioara a frunzelor, ce prezinta puncte mici, clorotice, ce devin galbene. In urma hranirii intense a daunatorului punctele se unesc, frunzele capata un aspect albicios, apoi maroniu. Pe frunzele atacate se observa o panza fina, in reteaua careia se gasesc indivizi aflati in toate stadiile de dezvoltare ;pe langa frunze, paianjenii se pot hrani si pe fructe.
Combaterea acarienilor se face prin aplicarea tratamentelor chimice (Nissorum 10 WP, Envidor 240 SC, Milbeknock, Vertimec 1.8 EC ).
Afidele – sunt specii polifage ce migreaza de la o planta la alta, provocand daune multor specii de plante de cultura sau speciilor spontane. Afidele formeaza colonii pe partea inferioara a frunzelor ;in urma atacului frunzele se gofreaza, se rasucesc, se ingalbenesc si se usuca. Se localizeaza cu precadere pe varfurile tinere si pot ataca si florile. Plantele atacate stagneaza, se ingalbenesc si devin sensibile la atacul ciupercilor. Prezenta afidelor este urmata de acoperirea frunzelor cu excrementele dulci ale acestora, formand asa-numita „roua de miere” ce permite instalarea ciupercilor saprofite si formarea fumaginei.
Combaterea afidelor se realizeaza prin aplicarea tratamentelor chimice ( Mospilan, Actara, Decis Mega, Fastac Active, Confidor Energy).
Gandacul zmeurului (Byturus tomentosus) – este o specie care ataca si arbustii de mur. Adultul are corpul alungit, de culoare cenusie-negricioasa, tomentos ; larva este de culoare castanie-dechisa sau galbuie si prezinta dorsal cate o pata bruna pe fiecare segment. Insecta are o generatie pe an sau una la doi ani si ierneaza in stadiul de adult sau larva in stratul superficial al solului. Daunele sunt produse atat de adulti cat si de larve. Adultii apar primavara, rod frunzele tinere, gauresc bobocii florali si se hranesc cu organele florale; femelele depun ouale pe flori, iar larvele se hranesc cu fructele. Fructele atacate sunt mici, se inchid la culoare si putrezesc.
Combaterea acestui gandac se realizeaza prin : adunarea fructelor atacate ; scuturarea arbustilor si distrugerea gandacilor ; aplicarea tratamentelor , unul inainte de inflorire si altul dupa inflorire (Mospilan, Decis Mega, Fury, Fastac active, Affirm ).
Paduchele san Jose (Quadraspidiorus perniciosus) – este o specie polifaga ce ataca peste 200 de specii de plante, prezinta 1-3 generatii pe an si ierneaza in stadiul de lava pe scoarta specilor afectate. Femelele si larvele se raspandesc pe toate organele plantelor afectate, inclusiv pe fruct, acestea hranindu-se cu sucul celular al plantelor gazda. In caz de atac masiv, scuturile ce protejeaza corpul insectelor se suprapun si sufoca pomii , acestia stagneaza din crestere, iar dupa 2-3 ani se usuca.
Combaterea acestuie se relizeaza prin aplicarea tratamentelor specifice in perioada de repaus vegetativ si aplicarea de tratamente chimice ( Nuprid AL 200 SC, Actara, Calypso, Faster 10 CE, Movento 100 SC ).
Gargarita neagra (Anthonomus rubi) –adultii au corpul negru, ce prezinta o pubescenta fina, cenusie ; aripile prezinta striuri longitudinale. Gargaritele ierneaza ca adult pe sub frunzele cazute sau in stratul superficial al solului. Primavara, adultii se hranesc cu mugurii vegetativi si floriferi. Femelele depun ponta in butonii florali intr-o incizie facuta in peduncul, fiind astfel intrerupta circulatia sevei, iar bobocul nu se mai dezvolta normal. Larvele se dezvolta in interiorul bobocilor afectati si se hranesc cu organele florale.
Combaterea acestei gargarite se realizeza prin strangerea si distrugerea resturilor vegetale din plantatie ; strangere si distrugerea bobocilor florali afectati inainte de aparitia adultilor ; aplicarea primavara a tratamentelor chimice , la aparitia adultilor ( Decis Mega, Reldan, Fastac, Actara 25 WG, Calypso 480 SC ).
Trandafirul pentru dulceata poate fi cultivat de la campie pana in zonele submontane . Acest trandadir nu este pretentios fata de sol ; el vegeteaza pe soluri argiloase, lutoase , nisipoase si prefera un PH intre 6-8. Trandafirii de dulceata se cultiva inclusiv pe soluri mai sarace , cu risc de eroziune ( in panta ) si au un rol important in amelioararea acestor terenuri.
Trandafirul pentru dulceata nu suporta seceta , suporta bine excesul de umiditate pe perioade scurte de timp.
Trandafirii pentru dulceata sunt specii care rezista bine la ger .
In ceia ce priveste lumina , trandafirul pentru dulceata este o specie care iubeste lumina , dar suporta bine si semiumbra.
Plantarea trandafirilor pentru dulceata se face in perioda de repaus vegetativ – toamna ( octombrie – noiembrie ) sau primavara ( inainte de a porni in vegetatie ) .
Utilizarea acestor trandafiri poate fi atat pentru décor cat si pentru folosirea trandafirului la obtinerea siropului , dulcetii , extragerea uleilui de trandafir , folosirea acestuie in industria parfumurilor.
Recoltarea petalelor de trandafir de duceata se face manual , cand bobocii sau deschis ; presupune recoltarea intregii flori , pentru a se evita scuturarea petalelor. Petalele nu se vor recolta atunci cand pe acestea este prezenta apa, roua.
Recoltarea petalelor se face in ladite cu gaurele sau in cosuri de nuiele , acestea dupa recoltarea petalelor se vor aseza la umbra pentru a fi evitata deshidratarea si
Incingerea .
Inmultirea trandafirilor se face prin drajoni ( despartirea tufei ) , prin butasire si prin altoire ( altoire pe portaltoi de maces ).
Cele mai intalnite boli la trandafirul de dulceata sunt : fainarea , patarea neagra , rugina , putregaiul cenusiu , boala frunzelor de argint , etc.
Insectele daunatoare si acarienii trandafirului de dulceata sunt : afie, omizi , acarieni , viespea sucitoare a trandafirului , etc.
Nucul (Juglans regia) este un arbore de talie mare, poate ajunge pana la 30 metri inaltime. Trunchiul este puternic, scoarta este neteda de culoare cenusie. Nucul formeaza o coroana ramificata, cu ramuri puternice; frunzele sunt mari, eliptice cu marginea intreaga. Fructul este o drupa sferica, bogata in uleiuri, denumita popular nuca. Este una din cele mai importante plante de cultura, avand intrebuintari in industria alimentara, industria lemnului, dar si ca planta decorativa. Nucile contin mari cantitati de calciu si magneziu , deasemenea nucile mai contin grasimi, substante proteice, hidrati de carbon, substante minerale, vitamine (A, B, C, P).
INFORMATII PRIVIND CRESTEREA SI FRUCTIFICAREA
Radacinile nucului se dezvolta in functie de proprietatiile solului , masa de radacini se situeaza la adancimea de 20-60 cm.; cresterea radacinilor este continua, dar cu intensitati diferite in functie de perioada de vegetatie. Partea aeriana se dezvolta greu in primii 2-3 ani de livada, dupa primii ani cresterile se intensifica, iar pomii ating inaltimi de 20 de metri. Nucul iese din repausul vegetativ dupa ce temperaturile au valori medii de 9 grade Celsius. Nucul formeaza doua tipuri de flori: cele femeiesti si cele barbatesti , ele pot inflori simultan sau la intervale diferite. Pentru o buna fructificare in livada se planteaza 3-4 soiuri diferite ce infloresc in acelasi timp. Nucul intra pe rod dupa 5-8 ani de la plantare, iar productiile maxime se obtin la 10 ani de la plantare. Pomul produce fructe pe o perioada cuprinsa intre 30 si 100 de ani. Are cea mai mare longevitate dintre specile pomicole cultivate la noi in tara.
INFORMATII REFERITOARE LA CLIMA SI SOL
Nucul iubeste caldura , in perioada de repaus vegetativ pomii maturi rezista la temparaturi de – 20 grade Celsius; florile si lastarii sunt afectati de temperaturi mai mici de -2 grade Celsius. Temperaturile excesive din timpul verii sunt daunatoare nucului, pentru a evita arsita nucul se va planta pe versantii cu expozitie nordica.Nucul se dezvolta bine in zonele unde cad anual 600-700 mm precipitatii , lipsa apei afecteaza pomii , ei au cresteri mici si formeaza un numar mic de muguri, productia fiind slaba. Nucul este sensibil la stagnarea apei in sol. Acesta valorifica toate tipurile de sol, cele mai mari productii se obtin pe cele permeabile, fertile cu o textura usoara; in conditii de irigare se poate planta pe nisipuri.
INFORMATII PRIVIND PREGATIREA TERENULUI
Terenul pe care se va infiinta livada de nuc trebuie sa fie ferit de brumele tarzii de primavara, dar si cele din toamna. Daca plantatia se infiinteaza pe un teren care a fost utilizat ca livada, terenul se pregateste cu 3-4 ani inainte ; pentru refacerea structurii solului si eliminarea focarelor de infectie terenul se poate cultiva cu ierburi perene, leguminoase sau cereale; plantele premergatoare trebuie eliminate de pe viitoarea plantatie cu cel putin sase luni inainte de plantare. Daca parcela este puternic infestata cu buruieni sau a fost cultivata cu ierburi perene, se pot aplica urmatoarele erbicide: Roundup Classic, Roundup Energy.
In anul in care urmeaza sa se realizeze plantarea terenul se fertilizeaza cu 40-60 t /ha gunoi de grajd si 300-400 kg ingrasamant complex NPK. Se recomanda desfundarea terenului (la 60 cm), pentru ca radacinile pomilor sa se dezvolte usor, daca nu se poate efectua aceasta lucrare, solul se sapa manual. Corpurile straine din sol si radacinile altor specii se aduna si se elimina din parcela. Pentru o plantare de precizie se poate realiza pichetarea terenului , operatiunea care costa in marcarea pozitie fiecarui pom pe teren .
INFORMATII PRIVIND PALNTAREA
Nucul este sensibil la transplantare, motiv pentru care se vor utiliza puieti cu varsta de 2-3 ani (suporta cel mai bine transplantarea). Plantarea nucului este recomandata sa se faca toamna , in acesta perioada puietii sunt in repaus vegetativ si se adapteaza usor conditiilor din livada ; pana in primavara ranile de pe radacini se vor vindeca iar pomul va porni bine in vegetatie. Pe suprafete mici nucul se poate planta primavara devreme. Plantarea nucului este recomandata sa se faca la o distanta de 10 metrii intre randuri si la o distanta de 8 metrii intre pomi pe rand.
Inainte de a planta pomul se va efectua fasonarea radacinilor , operatiune ce consta in inlaturarea portiunilor vatamate si de a netezi ranile de pe radacina, radacinile moarte se inlatura complet iar cele vii se scurteaza cu 7-8 cm; fasonarea urmareste mentinerea unui sistem radicular cat mai sanatos. Fasonarea se realizeaza doar daca puietul a fost scos din sol recent. Dupa fasonare urmeaza mocirlirea radacinilor, care reprezinta introducerea radacinii intr-un amestec de pamant galben, gunoi de grajd proaspat si apa; stratul de mocirla are rolul de a asigura o umiditate mai mare in jurul sistemului radicular. Mocirla trebuie sa aiba consistenta smantanii. Daca puietii au fost transportati pe distante mari, inainte de mocirlire se introduc intr-un vas cu apa timp de 2 ore, pentru rehidratarea radacinilor.
Plantarea propriu zisa: Aceasta etapa incepe prin saparea gropii ,daca terenul nu a fost lucrat groapa trebuie sapata cu 2-3 luni inainte si sa fie cat mai mare ; sunt recomandate urmatoarele dimensiuni: 100 x 100 x 80 cm. Daca terenul a fost lucrat corespunzator groapa se sapa cu 1-2 zile inainte sau chiar in aceeasi zi (pentru a nu pierde apa din sol) , in acest caz groapa va avea urmatoarele dimensiuni: 60 x 60 x 60 cm. La baza gropii se introduce un amestec format din pamant fertil scos din partea superioara a gropii si gunoi de grajd bine descompus. Puietul se introduce in groapa astfel incat radacina sa stea pe stratul fertil de la baza, dupa ce radacinile au fost acoperite cu 10 cm de sol se excuta prima tasare a solului. La plantare trebuie sa se realizeze un contact strans al radacinilor cu solul, adancimea de plantare se calculeaza astfel incat punctul de altoire sa fie la 3-4 cm deasupra solului si orientat spre nord. Dupa plantare langa puiet se introduce un tutore, iar solul se uda bine. In jurul pomului se poate pune un strat de mulci , mulcirea mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva apa din sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere. Puietul poate fi invelit cu materiale de protectie impotriva rozatoarelor sau livada va fi ingradita.
INFORMATII PRIVIND LUCRARILE DE INTRETINERE
Primavara terenul se sapa si se mentine curat, stratul de mulci din jurul pomilor se improspateaza. Cele mai importante lucrari de intretinere sunt taierile , ele au rolul de a forma coroana pomului si de a mentine un echilibru intre cresterile vegetative si fructificare.
Taierile la nuc se fac in verde (vara) ,nu sunt recomandate taierile in perioada de repaus vegetativ, deoarece pomul se vindeca foarte greu. In prima primavara de la plantare pomul se scurteaza la inaltimea de 70 cm. Pe timpul verii varful lastarilor se ciupeste (se taie o mica parte din varf). In primul an nu se efectueaza alte taieri .
In primavara anului al doilea toti lastarii se elimina, se va lasa doar lastarul de prelungire al axului principal ; de pe tulpina principala vor porni alti lastari. In timpul verii varful acestor lastari se ciupeste (se taie o mica parte din varf).
In anul al treilea, primavara, pomul are o inaltime de 180-200 cm, el se scurteaza la inaltimea de 150 cm. Vara toti lastarii pana la inaltimea de 100 cm se inlatura, pe portiunea superioara (100-150 cm) se lasa 3-4 lastari amplasati uniform pe axul principal ; astfel s-a format coroana pomului.
Dupa ce pomul va intra pe rod, se vor realiza taierile de intretinere. ; se elimina ramurile concurente, lastarii lacomi, ramurile crescute pe partea superioara a ramurilor si crengile care se suprapun si impiedica patrunderea luminii. Ramurile imbatranite se reduc pentru a stimula aparitia unor noi ramuri de rod. In cazul pomilor batrani aflati la sfarsitul perioadei de rodire taierile trebuie sa fie severe , se scurteaza ramurile de 5-6 ani prin care dimensiunile coroanei se reduc cu 30 % ; ranile mai mari de 4-5 cm se acopera cu mastic.
Pana la intrarea pe rod terenul din livada se mentine curat sau se cultiva cu plante furajere, plantele cultivate nu trebuie sa concureze cu pomii pentru apa si hrana. Cand plantatia a ajuns la maturitate terenul se mentine lucrat sau cultivat cu plante pentru ingrasamant verde (Lolium Perene). Iarba se coseste repetat si se foloseste ca mulci. Pe terenurile in panta, pentru a preveni eroziunea, terenul se mentine inierbat. ; cea mai practica solutie este erbicidare (dupa 3 ani de la plantare) si se pot folosi urmatoarele produse: Centurion, Agil, Fusilade Forte, Pantera, Leopard.
Fertilizarea este necesara in livezile tinere pentru a stimula cresterea vegetativa. Ingrasamintele se aplica localizat, sub coroana. In plantatile tinere se aplica ingrsaminte pe baza de azot, in doze de 0.5 kg azot substanta activa pentru un pom ; dupa ce plantele au intrat pe rod se aplica 300-400 kg ingrasaminte complex /ha, aplicat in trei reprize. (primavara devreme, dupa formarea fructelor si toamna) .
Irigarea este obligatorie in zonele cu deficit de precipitatii si in cazul plantatiilor tinere ; in cazul plantatilor tinere se aplica 2-3 udari cu norme de 300 metri cubi/ha. Daca plantatia este matura se aplica 3 udari cu norme de 600 metri cubi/ha , irigarea se poate face pe brazde sau prin picurare; se evita irigarea prin aspersiune pentru a reduce aparitia bolilor foliare.
Nucul este afectat de o serie de boli, dintre cele mai pagubitoare sunt arsura bacteriana si antracnoza, acestea pot compromite recolta, iar in cazul atacurilor puternice pot distruge intreaga livada.Pentru a distruge focarele de infectie din livada, se aplica tratamente in timpul repausului vegetativ (iarna), tratamentele se vor aplica iarna cand temperatura este mai mare de 5 grade Celsius.
Pentru combaterea bolilor se aplica produse pe baza de cupru ,primul tratament se aplica dupa caderea frunzelor. A doua stropire cu produse pe baza de cupru se face primavara, la dezmugurit; substantele se dizolva in apa si se pulverizeaza pe toata suprafata pomilor, de la baza solului si pana la nivelul crengilor( Zeama Bordeleza, Champ, Funguran). Tratamentele se aplica in zile insorite, cu temperaturi peste 6-7° C, astfel incat solutia sa nu inghete pe plante, la 7-10 zile de la aplicarea tratamentelor cuprice se face o stropire cu ulei horticol (150 ml la 10 l de apa ; ex: Confidor Oil sauOvipron).
INFORMATII PRIVIND RECOLTAREA
Recoltarea incepe la sfarsitul toamnei, cand nucile incep sa cada din pom, maturarea fructelor se face treptat, fiind necesara recoltarea esalonat in 2-3 reprize. Recoltarea consta in adunarea de pe sol a fructelor cazute , recoltarea se poate grabi prin scuturarea nucilor. Nu se recomanda baterea pomilor, deoarece ramurile de rod se pot rupe , scuturarea in 2-3 reprize, la intervale de 5 zile asigura o recoltare totala. Daca nucile s-au recoltat impreuna cu invelisul verde, el poate fi inlaturat usor daca fructele se introduc in apa rece timp de 2-3 ore; pentru a scoate miezul intreg din nuca acestea se scufunda timp de o ora in apa fierbinte.
Ingalbenirea nervurilor produsa de Blackberry Yellow Vein Disease – este o boala produsa de un complex de virusi. Primele simptome constau in ingalbenirea nervurilor plantei , in caz de atac sever planta moare. De cele mai multe ori aceasta boala duce la stagnarea de crestere a arbustilor , boala este transmisa de nematozi .
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei viroze sunt : folosirea de material genetic sanatos ; pregatirea corespunzatoare a solului ; verificarea atenta a butasilor inainta de plantare ; inlaturarea din plantatie a butasilor atacati .
Patarea circulara produsa de Tobacco ringspot virus – este cel mai raspandit virus ce ataca plantele de mur. Boala se manifesta pe frunze, prin aparitia unor pete circulare ;tesuturile atacate nu se mai dezvolta normal iar frunzele se deformeaza. Acest virus ataca si fructele, producand deformarea acestora. In urma atacului, arbustii stagneaza din crestere, productia scade semnificativ, iar in final plantele mor. Acest virus se transmite prin polen, seminte si prin inmultirea vegetativa ; afidele pot transmite acest virus.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt:verificarea butasilor inainte de plantare ; inlaturarea din plntatie a butasilor afectati; folosirea insecticidelor pentru a tine sub control populatia de afide .
BACTERIOZE :
Focul bacterian produs de bacteria Erwinia amylovora – se manifesta pe lastari, flori si fructe. Varfurile lastarilor se brunifica, se usuca si se curbeaza in forma de carlig ; in conditii de umiditate atmosferica ridicata, la suprafata tesuturilor atacate apare exudatul bacterian acesta reprezinta forma de transmitere a bacteriei. Bacteria este rezistenta la temperaturile ridicate si poate rezista in picaturile ferite de razele solare, pana la 12 luni. Peste iarna, bacteriile supravietuiesc in tesuturile afectate (muguri, scoarta, lastari). Bacteria este raspanditia de catre polenizatori, vant, picaturile de apa, pasari.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si cimbaterea acestei boli sunt : taierea si arderea ramurilor afectatate pana la tesutul sanatos , urmat de aplicarea unui tratament cupric ; aplicarea de tratamente chimice dupa fiecare ploaie (Aliette WG 80, Champ 77 WG, Melody Compact 49 WG, Funguran OH 50 WP).
Cancerul bacterian produs de Agrobacterium tumefaciens – se manifesta prin aparitia pe radacini si la baza tulpinii a tumorilor care la inceput sunt albicioase, moi, de marimea unui bob de mazare ; dupa care cresc, devin brune si lemnoase. Tumorile prezinta marimi, forme si consistente diferite si au suprafata rugoasa ; deasupra primei tumori aparute se dezvolta o tumoare secundara. Bacteria poate supravietui in sol mai multi ani si se raspandeste prin intermediul apei, prafului, instrumentelor agricole. Conditiile optime pentru aparitia si cresterea tumorii sunt temperaturile de 22-30ºC si umiditatea de 80%. Boala este favorizata de solurile umede si compacte, de excesul ingrasamintelor pe baza de azot, prezenta nematozilor etc. ; lumina are un efect inhibitor.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestuia sunt : infiintarea plantatiilor sa se faca cu butasi sanatosi ; plantatiile sa se faca pe terenuri usoare ; sa se dezinfecteze uneltele si utilajele ; sa se taie tulpinile afectate si sa se aplice tratamente cu Zeama Bordeleza 4-5% iar ranile sa se acopere cu mastic cicatrizant ; radacinile vor fi imbaiate in solutie de Zeama Bordeleza 1% sau Topas 100 EC 0.025% ; in timpul vegetatiei se vor face tratamente pe baza de cupru .
MICOZE
Rugina produsa de Phragmidium rubi-idaei – este o boala ce apare frecvent in culturile din tara noastra , ea se manifesta in special pe frunze. Pe partea superioara a frunzelor apar pete galbui, in dreptul carora pe partea inferioara se formeaza fructificatile ciupercii ,acestea se prezinta sub forma unor formatiuni circulare de culoare galbena-portocalie. Frunzele puternic afectate se ingalbenesc si cad. Spre sfarsitul verii, printre grupurile de spori de vara de culoare galbena, se formeaza sporii de rezistenta de culoare neagra.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei sunt : plantarea de soiuri sanatoase ; resturile vegetale din plantatie se vor arde ; in perioada de repaus vegetativ este recomandat sa se aplice doua tratamente pe baza de sulf ( Kumulus, Thiovit Jet ) , iar in perioada de vegetatie se aplica 2-3 tratamente cu Topas, Bumper, Falcon .
Patarea alba a frunzelor produsa de Mycosphaerella rubi – este o boala raspandita in toate tarile din zona temperata. Boala se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete cu diametrul de 3-4 mm, circulare, de culoare cenusie-albicioase, marginite de un inel de culoare bruna-violacee ; petele se pot extinde, se unesc, se brunifica iar frunzele cad prematur. Ciuperca ierneaza pe resturile vegetale de la suprafata solului. In perioada de vegetatie raspandirea bolii se realizeaza prin intermediul sporilor.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei sunt : se vor arde frunzele si tulpinile afectate ; se va imbunatati circulatia aerului prin plantarea la distante corespunzatoare si prin efectuarea taierilor necesare ; se vor aplica tratamente chimice ( Bravo, Score, Topas, Topsin, Bumper ).
Putregaiul cenusiu produs de ciuperca Botrytis cinerea – aparitia acestei boli este favorizata de umiditatea ridicata a aerului, circulatia deficitara a aerului si luminozitatea redusa. In anii ploiosi, pagubele produse de aceasta ciuperca ajung sa afecteaze pana la 70-80% din recolta. Ciuperca se dezvolta cel mai frecvent pe florile si fructele de mur; florile se ingalbenesc si se acopera treptat cu o pasla cenusie; fructele atacate se inchid la culoare si se acopera cu aceeasi pasla cenusie sau albicioasa si putrezesc. Atacul pe tulpini are loc in anii ploiosi si se manifesta prin pete de culoare brun-deschisa.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea putregaiului sunt : cultivarea soiurilor rezistente ; respectarea distantei de plantare ; strangerea si arderea resturilor din plantatie ; aplicarea a 3-4 tratamente in urmatoarele faze : buton verde, buton alb, inflorire si formarea primelor fructe.
Fainarea produsa de Sphaerotheca macularis – boala se observa pe lastari, frunze si fructe ; organele atacate se acopera cu un puf alb-cenusiu. Atacul pe frunze determina rasucirea marginii limbului foliar ; lastarii raman subtiri, se deformeaza, se brunifica, iar in final se usuca ;fructele tinere se acopera cu aceeasi pulbere prafoasa,in urma atacului acestea nu se matureaza si putrezesc.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acesteia sunt : cultivarea de soiuri rezistente ; taierea si arderea lastarilor afectati ; aplicarea de tratamente chimice ( Topas, Kumulus, Thiovit Jet, Folicur Solo, Falcon ).
Patarea bruna-violacee a tulpinilor de zmeur produsa de ciuperca Didymella applanata – este o boala ce produce pagube insemnate in primaverile ploioase , In tara noastra este raspandita in nordul Moldovei si in zona Subcarpatilor Meridionali. La sfarsitul primaverii – inceputul verii pe lastarii tineri apar pete mari, de culoare bruna-violacee. Ramurile atacate se usuca de la varf spre baza, iar scoarta atacata se cojeste; boala evolueaza, pe suprafata tesuturilor atacate apar puncte mici, brun-negricioase ce reprezinta fructificatiile ciupercii. Atacul pe frunze se manifesta sub forma unor pete mari, colturoase, ce apar de-a lungul nervurilor principale , mugurii axilari de la baza frunzelor se brunifica si se usuca. Raspandirea ciupercii in timpul vegetatiei se realizeaza prin intermediul sporilor purtati de apa de ploaie si de vant.
Prevenirea si combaterea acestei ciuperi se realizeaza prin : folosirea de material sanatos la infiinatarea plantatiei ; fertilizarea reationala ; combaterea buruienilor ; asigurarea circulatiei aerului prin taieri corespunzatoare ; taierea si arderea ramurilor uscate ; aplicarea de tratamente chimice , primul se aplica inainte de inflorire ( Zeama Bordeleza 0,5%) , in perioada infloririi si cresterii frunzelor se aplica 2-3 tratamente cu unul din urmatoarele produse : Rovral, Ortiva, Polyram, Captan ; dupa recoltarea fructelor se recomanda aplicarea unui tratament cu Zeama Bordeleza .
Ofilirea vasculara produsa de ciupercile din genul Verticillium – aceasta ciuperca infesteaza radacinile si vasele conducatoare, ducand la blocarea acestora ; determinand ofilirea si uscarea plantelor afectate. Plantele pot sa prezinte simptomul de usoara ofilire in timpul zilei, urmata de o aparenta revenire seara si noaptea. Pe masura ce evolueaza boala, frunzele se deschid la culoare, se ingalbenesc si cad, incepand de la baza lastarului si progresand spre varf. La taierea transversala a unei tulpini afectate se pot observa vasele conducatoare brunificate. Ciuperca poate patrunde in planta prin diferite rani provocate de nematozi, insecte, lucrari tehnologice.
Prevenirea si combaterea acestei ciuperi se realizeaza prin : folosirea la infiintarea plantatiei a soiurilor rezistente ; se va evita infiintarea de plantatii pe solurile pe care au fost cultivate legume ; se vor strange si se vor inlatura resturile din plantatie ; se vor inlatura din plantatie plantele afectate ; se vor aplica tratamente chimice la sol cu Topsin 70 WDG si Topsin 500 SC ; se prepara o solutie de 0.05 – 0.1 % (5 sau 10 g la 10 l de apa) si se stropeste fiecare planta cu 0.5 l (din solutia respectiva).
Molia orientala a fructelor – aceasta molie are 3-4 generatii pe an si ierneaza ca larva intr-un cocon matasos in crapaturile scoartei. Molia ataca lastarii, frunzele si fructele pomilor fructiferi, dar cele mai mari pagube le produc fructelor. Larvele primelor generatii atacata lastarii si se hranesc cu interiorul acestora, producand pagube mari livezilor nou infiintate si pepinierelor. Larvele generatiilor III si IV produc pagube importante fructelor , ele patrund in fruct in zona coditei sau in zona “varfului” si rod galerii neregulate in jurul samburelui ; fructele stagneaza din crestere, putrezesc si cad. Zborul masiv al adultilor se inregistreaza in urmatoarele perioade: 20-30 mai, 10-20 iunie, 20-30 iulie si 1-10 septembrie.
Masurile care se pot lua pentru combaterea acestei molii sunt : aplicarea
tratamentelor chimice in perioada de zbor masiv cu: Mospilan 20 SG, Karate Zeon 50 CS, Decis Mega EW 50, Calypso 480 SC, Coragen 20 SC; taierea si distrugerea fructelor si a lastarilor atacati de boala ; folosirea capcanelor atractante.
Molia vargata a piersicului – este o specie polifaga ce ataca mai multe specii de pomi fructiferi ; Dezvolta trei generatii pe an si ierneaza ca larva sub scoarta exfoliata a ramurilor. Primavara ele parasesc adapostul din timpul iernii si ataca mugurii. In lastarii tineri, larvele rod orificii de patrundere. Femelele noi aparute depun ponta pe mugurii, iar larvele vor patrunde in fructele soiurilor timpurii. Larvele generatiilor urmatoare patrund in fructele aflate in faza de coacere, unde sapa galerii adanci.
Masurile care se pot lua pentru combaterea acesteia sunt : taierea si distrugerea ramurilor afectate ; aplicarea de tratamente chimice ( Decis Mega EW 50, Karate Zeon 50 CS, Calypso 480 SC, Mospilan 20 SG, Laser 240 SC ) .
Molia pielitei fructelor – este o specie polifaga ce ataca in jur de 47 de specii de plante erbacee si lemnoase. Primavara larvele rod mugurii, inflorescentele si frunzele , ele patrund in fructe unde sapa galerii superficiale ; ranile realizate sunt porti de intrare a ciupercilor din genul Monilinia.
Metoda de combatere a acestei , este aplicarea de tratamente chimice ( Nurelle D, Affirm, Bactospeine ).
Paduchele san Jose – este o specie polifaga ce ataca peste 200 de specii de plante prezinta 1-3 generatii pe an si ierneaza in stadiul de lava pe scoarta specilor afectate. Femelele si larvele se raspandesc pe toate organele plantelor afectate, inclusiv pe fruct, acestea hranindu-se cu sucul celular al plantelor gazda. In caz de atac masiv scuturile ce protejeaza corpul insectelor se suprapun si sufoca pomii ; acestia stagneaza din crestere, iar dupa 2-3 ani se usuca.
Masurile care se pot lua pentru combaterea acestuia sunt : aplicarea de tratamente chimice ( Nuprid AL 200 SC, Actara, Calypso, Faster 10 CE, Movento 100 SC ) ; curatarea ramurilor cu o perie aspra ; aplicarea in perioada de repaus vegetativ a tratamentelor specifice .
Omida paroasa – este o specie polifaga ce ataca arborii ornamentali (Dud, Platan, etc.) precum si speciile de pomi fructiferi ; are doua generatii pe an si ierneaza ca pupa in stratul superficial al solului. Aceasta insecta produce defolierea pomilor si implicit scaderea productiei de fructe ; omizile se pozitioneaza pe partea inferioara a frunzelor si incep sa le consume , acestea tes un fel de cuib, in interiorul caruia se hranesc.
Combaterea acestei omizi se face prin aplicarea de tratamente chimice ( Faster 10 CE, Kaiso Sorbie, Affirm, Novadim Progress, Laser 240 SC ) .
Fluturele cu abdomenul auriu – este o specie polifaga ce ataca o serie de arbori si pomi fructiferi ; are o generatie pe an si ierneaza ca larva intr-un cocon in varful lastarilor. Larvele ataca mugurii si frunzele si pot produce desfrunzirea pomilor. Pentru a detecta prezenta acestui daunator, pomii se vor examina foarte bine.
Combaterea acestui fluture se face prin aplicarea de tratamente chimice (Karate Zeon, Fastac Active, Laser 240 SC, Calypso 480 SC, Affirm) si prin inlaturarea ramurilor pe care se gasec larvele.
Cariul scoartei –este un daunator polifag ce ataca numeroaste specii ; acestia sunt prezenti in livezile imbatranite. Larvele si adultii traiesc in spatiul dintre scoarta si lemn si se hranesc cu vasele liberiene. Adultii rod galerii dispuse in lungul tulpinii si ramurilor, iar larvele rod gauri in lemn. Daca atacurile sunt puternice si repetate, pomii se usuca.
Combaterea acestuia se face prin : verificarea materialului de plantat ; adunarea resturilor din livada ; inlaturarea si ardera pomilor si a ramurilor afectate ; aplicarea tratamentelor chimice ( Reldan 22 EC, Pyrinex Quick ) ; aplicarea in perioada de repaus vegetativ a tratamentelor specifice .
Gargarita fructelor – este o specie polifaga ce ataca o serie de pomi fructiferi; adultii se hranesc cu mugurii florali, frunzele si fructele. Femelele depun ouale in fructele abia formate , larvele se dezvolta in fructe, unde consuma pulpa si samburii. Larvele nu se pot dezvolta decat in prezenta ciupercii Monilinia.
Combaterea acestei gargarite se realizeaza prin aplicarea de tratamente chimice ( Decis Mega, Reldan, Fastac, Actara 25 WG, Calypso 480 SC ) ; adunarea fructelor mumificate ; mobilizarea toamna a solului din livada .
Viemele merelor – este o specie polifaga ce ataca mai multe specii de pomi fructiferi. Larvele de diferite varste ataca fructele. Femelele isi depun ouale direct pe fruct sau pe frunzele din aproprierea fructelor , dupa eclozare, larvele sapa galerii in fructele atacate lasand in interior excremente.
Masurile care se pot lua pentru combaterea acestuia sunt : utilizarea capcanelor cu feromoni pentru identificera zborul adultilor si aplicarea de tratamente chimice ( Reldan 22 EC, Novadim progress, Laser 240 SC, Affirm, Calypso 480 SC ) .
Paduchele verde al marului – este o specie polifaga ce ataca mai multe specii de pomi fructiferi. Afidele colonizeaza partea inferioara a frunzelor si varfurile de crestere. Pomii atacati realizeaza cresteri mici, nu se diferentiaza mugurii de rod, fructele raman mici, productia fiind puternic afectata ; afidele transmit o serie de viroze .
Combaterea acestui paducehe se realizeaza prin aplicarea de tratamente chimice ( Mospilan 20 SG, Actara, Decis Mega, Confidor Energy, Nuprin AL 200 SC ).
Miniatorul marmorat – este o insecta care ataca o serie de arbusti ornamentali si pomi fructiferi. Larvele se hranesc cu tesuturile aflate intre epiderma superioara si epiderma inferioara a frunzelor. Un atac masiv poate reduce puternic capacitatea de fotosinteza si ducand astfel la scaderea productiei.
Combaterea acestuia se face prin aplicarea de tratamente chimice ( Actara, Reldan 22 EC, Laser 240 SC, Corangen 20 SC, Kaiso Sorbie ), precum si prin strangerea si distrugerea frunzelor cazutE.
Gargarita mugurilor – este o specie periculoasa ce ataca in special mugurii si bobocii floriferi ; dezvolta o generatie la doi ani si ierneaza ca adult in stratul superficial al solului. Adultii apar primavara , acestia se urca in pom si se hranesc pe muguri si pe bobocii florali. Larvele nu sunt daunatoare pentru pomi, acestea se hranesc cu radacinile plantelor erbacee spontane.
Combaterea acestei gargarite se face prin aplicarea de tratamente chimice ( Decis Mega, Reldan, Fastac, Actara 25 WG, Calypso 480 SC ) , precum si prin mobilizarea toamna a solului din livada .
