Alunul (Corylus avellana) este un arbust fructifer ce creste spontan, la marginea padurilor de foioase , este raspandit in toate zonele geografice ale tarii dar prefera zona dealurilor. Alunul se prezinta sub forma de arbust (tufis) si poate atinge 5 metri inaltime ; frunzele sunt ovale, lung petiolate ; florile au o forma caracteristica, denumite popular ”matisori” ia fructul este o achena. Alunele sunt forte nutritive ; ele contin: grasimi, vitaminte (B, E, A) ,calciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier, cupru, sulf, sodiu, zinc, proteine.
INFORMATII PRIVIND CRESTEREA SI FRUCTIFICAREA
Sistemul radicular al alunului este bine dezvoltat in lateral, in primii ani de la plantare radacinile cresc lent si nu patrund prea adanc in sol; arbustul formeaza micorize. Coroana este globuloasa si deasa , putand ajunge la 3-5 m inaltime si formeaza 15-20 ramificatii ce pornesc din zona coletului.
Alunul formeaza cinci subtipuri de muguri:
-muguri vegetativi: sunt asezati la baza ramurilor, pe drajoni si pe lastarii lacomi;
-mugurii micsti unisexuati femeiesti: sunt asezati in partea superioara a ramurilor anuale, din ei se vor forma inflorescentele femeiesti;
-mugurii micsti din care se va forma un lastar ce are in varf un amentii (inflorecentele barbatesti) si 2-3 muguri femeiesti la baza;
-muguri amenti: din care se formeaza inflorecentele barbatesti;
-muguri adventivi: sunt situati pe ramurile multianuale si pe radacina ; sunt acoperiti de scoarta.
Alunul formeaza doua tipuri de flori ; flori mascule , grupate in inflorescente denumite amenti , iar fiecare ament cuprintre intre 130 si 160 de flori ; florile femeiesti , grupate cate 4-16 in inflorescente de tip glomerul. Fructul este o achena monocarpica, denumita si pseudonuca.
INFORMATII PRIVIND CLIMA SI SOLUL
Alunul are cerinte reduse fata de temperatura, rezista destul de bine la ger ; in faza de repaus vegetativ rezista la temperaturi de – 30 grade Celsius , iar florile sunt afectate de temperaturi de – 5 grade Celsius. Iernile lungi si aspre sunt favorabile pentru cultura alunului. Arbustul are pretentii medii fata de lumina , zonele cu lumina puternica nu sunt favorabile pentru alun. Alunul valorifica bine terenurile cu expozitie nordica, se dezvolta bine in zonele unde cad anual 700-1000 mm. In situatia in care necesarul de apa nu este asigurat din precipitatii, este nevoie de irigatie. Arbustul valorifica bine solurile fertile, aluviale sau cu o fertilitate medie ; nu suporta stagnarea apei in sol, acesta determinand asfixierea radacinilor.
INFORMATII PRIVIND PREGATIREA TERENULUI
Pentru cultura alunului se aleg terenuri care nu sunt in bataia directa a soarelui, deoarece alunul nu suporta insolatia puternica. Arbustul reuseste in toate zonele geografice ale tarii, dar cele mai bune rezultate se obtin in zonele de deal. Polenizarea alunului este anemofila, randurile se vor amplasa pe directia vantului predominant. Alunul nu este pretentios fata de planta premergatoare , se poate planta dupa orice pom sau arbust, fara sa fie afectat de bolile acestora ; datorita acestui fapt terenul se poate pregati cu 1-2 saptamani inainte de plantare.
Pregatirea ternului incepe prin eliminarea tuturor plantelor si resturilor vegetale de pe parcela ; daca terenul este puternic infestat cu buruieni, se pot aplica erbicide totale: Roundup Classic, Roundup Energy. Fertilizarea de baza a ternului se face cu 40 t/ha gunoi de grajd si 400-500 kg insamant complex NPK. Terenul se lucreaza la adancimea de 60 cm, pentru a decompacta straturile profunde ale solului; daca ternul nu se poate lucra in profunzime , el se va sapa la adancimea normala (20-30 cm), dar gropile de plantare vor fi mai mari.
INFORMATII PRIVIND PLANTAREA
Perioada optima de plantare este toamna; precipitatiile din toamna ajuta la prinderea pomilor, iar lunga perioada de repaus din timpul iernii ajuta la acomodarea arbustilor cu noile conditii de mediu. Radacinile alunului se deshidrateaza usor ; daca puietii au fost transportati pe o distanta mare, radacinile se introduc intr-un vas cu apa pentru a se rehidrata. Inainte de plantare se va realiza fasonarea radacinilor , operatiune ce are ca scop mentinerea unui sistem radicular cat mai sanatos. Pentru a mentine umiditatea in jurul radacinilor acestea se introduc intr-un amestec format din pamant galben, balega de vaca si apa.
Dupa pregatirea materialului de plantatse vor realiza gropile , ele se sapa cu 2-3 zile inainte de plantare sau chiar in aceeasi zi. Este recomandata urmatoarea schema de plantare: 6 metri distanta intre randuri si 4-5 m distanta intre puieti pe rand. Alunul este o specie autosterila, motiv pentru care, in parcela se vor planta 2-3 soiuri diferite. Pentru a realiza o plantare de precizie, terenul se pichetea , pentru a stabili locul ficarui alun.
Daca terenul a fost lucrat corespunzator (desfundat la 60 cm), gropile trebuie sa aiba urmatoarele dimensiuni: 50 x 50 x 50 cm ; in cazul in care terenul s-a lucrat superficial (20-30 cm), dimensiunile gropilor trebuie fie cat mai mari ( 100 x 100 x 80 cm). La baza gropii se poate introduce un amestec format din pamant reavan si gunoi de grajd bine fermentat ; puietii se introduc in sol, astfel incat toate radacinile sa fie acoperite bine cu pamant. La plantare trebuie sa se asigure un contact strans intre radacini si sol. Dupa plantare fiecare arbust se uda cu 10-15 litri de apa ; udare se repeta de 5-6 ori in primul an de la plantare. Pentru a evita ca puietul sa fie atacat de animale si rozatoare, ei se invelesc cu materiale de protectie.
INFORMATII PRIVIND LUCRARILE DE INTRETINERE
Una din cele mai importante lucrari de intretinere est taierea, in ceia ce priveste alunulul taierea este destul de simpla. De cele mai multe ori taierile au rolul de a dirija cresterile naturale ale arbustului , coroana mentinandu-se sub forma de tufa. In primul an de vegetatie alunul are o crestere lenta, motiv pentru care taierile se vor efectua incepand din al doilea an de vegetatie. Taierile se vor efectua in perioada de repaus vegetativ (ianuarie-februarie). In anul al doilea se aleg maxim 10 ramuri principale , ele trebuie sa fie crescute uniform si sa nu se umbreasca reciproc. Alunul formeaza foarte multi drajoni, acestia se vor elimina, deoarece consuma resursele necesare pentru fructificare. In anul al treilea coroana se mentine aerisita , daca este nevoie o parte din ramurile principale se vor elimina. In principal alunul isi formeaza singur coroana, dar trebuie intervenit anual pentru a evita aglomerarea ei. Taierile din anul urmator trebuie sa elimine drajonii, ramurile uscate sau cele bolnave. Dupa ce pomul a ajuns la capacitatea maxima de productie ( dupa 6 ani de livada) taierile vor urmarii normarea incarcaturii de rod sau (daca e cazul) stimularea fructificarii prin eliminarea lastarilor cu varsta de un an; cand cresterile vegetative se reduc, trebuie aplicate taieri de reintinerire. Treptat ramurile principale se scurteaza cu 40 % sau se elimina , ele vor fi inlocuite cu lastari crescuti la baza coaronei ; ranile mai mari de 4-5 cm se vor acoperi cu Mastic Arbokol.
Intretinerea solului din livada se poate face in mai multe moduri ; intervalul dintre randuri se poate lucra la adancimea de 10-12 cm sau se poate erbicida (Centurion, Agil, Fusilade Forte, Pantera, Leopard).Pe intervalul dintre randuri se poate cultiva ierburi perene, ele se cosesc periodic si sunt folosite ca mulci ; stratul de mulci mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva apa din sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere.
Sistemul radicular al arbustului nu patrunde in profunzime , majoritatea radacinilor se gasesc la adancimea de 50-60 cm , motiv pentru care alunul poate fi afectat de seceta. In zonele in care nu se inregistreaza minim 700 mm precipitatii pe an, efectuarea irigatiilor este obligatorie; udarile se realizeaza la nevoie cu norme de 400-500 metri cubi/ ha/ udare ; se poate utiliza sistemul de irigare prin picurare.
Fertilizarea suplimentara este necesara pentru ca arbustul sa atinga potentialul de productie ; fertilizarea organica are o mare importanta, datorita faptului ca pe radacinile sale se formeaza micorize. Micorizele functioneaza normal doar pe solurile cu materie organica, aerate si afanate. O data la 3 ani se aplica 20-30 t/ ha gunoi de grajd. Fertilizarea chimica se realizeaza anual, se aplica 300-400 kg ingrasamant complex NPK, impartit in trei doze egale pe parcursul anului. In cazul plantatilor tinere ingrasamintele se aplica localizat de-a lungul randului de arbusti ; pentru a acoperi necesarul de microelemente se aplica fertilizari foliare (Cropmax, Amalgerol, BlackJak, Terra-Sorb, Raykat Engorde, Florone).
In cazul plantatiilor comerciale sanatatea alunilor este foarte importanta ; in conditiile din Romania alunul nu este puternic afectat de boli si daunatori. Cele mai importante boli sunt: Bacterioza alunului, Gleosporioza si Fainarea, Monilioza. Dintre daunatori amintim: Gargarita alunelor si viermele alunelor. Pentru a distruge focarele de infectie din livada, dupa recoltare, toate frunzele si resturile vegetale se aduna si se ard; din acest moment alunul se pregateste pentru repausul vegetativ. In perioada de repaus se recomada aplicarea a doua tratamente pe baza de cupru ; primul tratament se aplica imediat dupa recoltare, iar cel de-al doilea tratament se aplica inainte ca pomul sa porteasca in vegetatie (luna martie), (Zeama Bordeleza, Champ, Funguran).
INFORMATII PRIVIND RECOLTAREA
Recoltarea se face cand fructele au ajuns la maturitate deplina , momentul este semnalat de: culoarea cicolatie-roscata a fructelor, stratul dintre coaja si samanta este uscat, miezul este dulce, iar fructele se desfac usor din invelusul de sustinere (involucru).
Recoltarea se poate face manual prin scuturarea arbustului si adunarea fructelor de pe jos sau prin ”culegerea” fructelelor ; daca alunele au fost recoltate cu tot cu invelis (involucru), acesta se va elimina imediat dupa recoltare. Pentru a putea fi pastrate in conditii optime fructele trebuie uscate , se aseaza in straturi subtiri si se expun 4-6 zile la soare. Daca alunele au fost uscate corespunzator ele se pot pastra timp de 1 an in camere bine aerisite.
Coacazul este un arbust apreciat pentru fructele bogate in vitamine (vitamina C, A, B1, B2, PP), saruri de fosfor, potasiu, fier, magneziu si se utilizeaza la prepararea vinurilor tonice, a siropurilor si a gemurilor.
Coacazul reuseste bine in zonele cu climat umed si racoros, respectiv in zona dealurilor semiinalte de 400-650 m altitudine, iar irigat si la ses; nu este pretentios la lumina si caldura, dar necesita multa umezeaza.
Se cultiva trei specii: coacaz negru, cel mai valoros, coacazul rosu si alb.
Inmultirea coacazului se face prin butasi , marcotaj simplu si prin despartirea tufei.
Butasii se fasoneaza la o lungime de 18-22 cm, 4-8 mm grosime, cei confectionati toamna sau in prima parte a iernii se planteaza in beciuri in nisip sau afara in santuri, iar primavara foarte devreme se planteaza pe rigole pentru inradacinare.
Plantarea coacazului se face la 5-7 cm unul de altul, lasand 1-2 muguri afara. Vara se prasesc des si se uda la 2 saptamani ; pana toamna butasii formeaza radacini si 2-3 lastari vigurosi, putand fi utilizati in vederea infiintarii unei plantatii de coacaz.
Coacazul se planteaza pe langa alei sau gard la 1-2 m pe rand sau in parcele incheiate la 2.5-3 m intre randuri si la 1 m pe rand ; plantele sunt conduse sub forma de tufa cu 15-20 tulpini sau gard fructifer continuu. Formarea tufei se face retinand aproape toti lastarii ce apar in zona coletului si scurtand cativa la 15-20 cm ; dupa formarea tufei se suprima tulpinile mai in varsta de 5-6 ani se se inlocuiesc cu altele mai tinere.
Terenul se mentine curat de buruieni, afanat si se fertilizeaza cu 500-600 kg gunoi/100 m² odata la 3 ani si anual cu 3-4 kg azotat de amoniu, 4-5 kg Superfosfat si 3-4 kg sare potasica pentru aceeasi suprafata. In zonele sau anii secetosi se uda de 4-5 ori cu cantitate mica de apa, care sa umezeasca solul pe o adancime de 30-35 cm.
Coacazul se trateaza pentru bolile si daunatorii specifici.
Murul (Rubus fruticosus) este un arbust fructifer care creste spontan in aproape toate zonele georgrafice ale tarii. Murul se dezvolta sub forma de tufa cu ramuri erecte sau taratoare, acoperite cu spini ; fructele sunt gustoase si se consuma proaspete sau preparate sub diferite forme (dulceata, sirop, etc); murele sunt recomandate in alimentatia persoanelor care sufera de anemie, diaree, afectiuni pulmonare, afectiuni ale ficatului sau ale vezicii biliare , ele contin: sodiu, calciu, magneziu, fier, potasiu, carbohidrati, protenie, acizi organici si vitamine (A, D, C, B6, B-12) .
INFORMATII PRIVIND CRESTEREA SI FRUCTIFICAREA
Sistemul radicular este puternic si bine dezvoltat, la forme agatatoare radacinile patrund in sol pana la 1.5 m adancime. Mugurii adventivi de pe radacina asigura refacerea partii aeriene si permit inmultirea murului prin butasti ; ramurile sunt muchiate, arcuite spre baza si acoperite cu ghimpi ; frunzele au un petiol lung acoperit cu ghimbi, iar limbul este penat. Florile sunt hermafrodite , avand culoarea alba pana la roz deschis ; fructul este o polidrupa neagra-lucioasa, care la maturitate se desprinde cu tot cu receptacul.
INFORMATII REFERITOARE LA SOL SI CLIMA
Unul din factorii importanti ai cultivarii murului ,atat in timpul vegetatie cat si in perioada de repaus o reprezinta temperatura aerului ; soiurile fara ghimpi rezista la temperaturi de -15 grade Celsius, iar cele cu ghimpi rezista la temperaturi de -20 grade Celsius. In timpul vegetatie temperaturile de peste 34 grade Celsius duc la deprecierea calitativa a fructelor , murul nesuportand arsita. Pentru o crestere si o dezvoltare corespunzatoare murul are nevoie de cat mai multa lumina (minim 13 ore/ zi). Datorita sistemului radicular bine dezvoltat, murul rezista bine in perioadele secetoase, totusi cele mai mari productii se obtin in zonele unde cad minim 700 mm precipitarii/an ; excesul de umiditate din sol produce asfixierea radacinilor. Murul este sensibil la curentii de aer , acestia determina sensibilitatea arbustilor la inghet si depreciaza fructele in timpul maturari acestora , motiv pentru care in jurul plantatiei se instaleaza perdele de protectie. Cele mai potrivite soluri pentru cultivarea murului sunt cele profunde, bine aerisite, fertile, cu o textura argiloasa.
INFORMATII PRIVIND PREGATIREA TERENULUI PENTRU PLANTARE
Cele mai bune rezultate se obtin dupa cereale paioase, porumb, tomate, varza, coacaze, agrise, etc. ; nu se planteaza dupa cartofi, tomate, vinete, din cauza bolilor comune; daca in jurul parcelei exista muri crescuti spontan acestia se elimina. Terenul se pregateste inca din toamna , dupa recoltarea plantei premergatoare toate resturile vegetale din parcela se aduna. Terenul se lasa nelucrat 1-2 saptamani pentru ca buruienile sa creasca apoi se aplica o ebicidare cu unul din produsele: Roundup Classic, Roundup Energy ; la o saptamana dupa erbicidare se aplica fertilizarea de baza cu 30-40 t/ha gunoi de grajd bine descompus si 400-500 kg/ ha de ingrasamant complex NPK. Dupa fertilizare solul se desfunda la adancimea de 40-50 cm.
INFORMATII PRIVIND PLANTAREA MURULUI
Plantarea se realizeaza primavara devreme dupa ce a trecut pericolul de inghet , dar plantarea de toamna este cea mai potrivita. Principala metoda de infiintare a plantatie este prin drajoni (butasi) ; inainte de plantare drajonii (butasii) trebuie fasonati , se vor inlatura radacinile ranite ,iar sistemul radicular se reduce la lungimea de 15 cm. Pentru a favoriza prinderea arbustilor acestia se introduc cu radacinile intr-o mocirla formata din pamant galben, balegar de bovine si apa.
Dupa ce a fost pregatit materialului de plantat , se procedeaza la pregatirea gropilor. Gropile se realizeaza cu 2-3 zile inainte si trebuie sa aiba urmatoarele dimensiuni: 40 x 40 x 40 cm ; pentru o plantare de precizie se realizeaza pichetarea terenului , trasandu-se viitoarele randuri si se marcheaza pozitia fiecarui arbust pe teren. Adancimea de plantare este de 30 cm, la baza gropii se adauga un amestec format din pamant fertil 50% (scos de la suprafata gropii) + gunoi de grajd bine descompus 50 % ; radacinile se aseaza rasfirate pe stratul de la baza gropii si se acopera cu pamant. Dupa plantare pamantul din jurul butasilor (drajoni/butasii) se taseaza ;in jurul arbustilor proaspeti plantati se realizeaza un musuroi de pamant inalt de 10-12 cm , dupa care arbustul se scurteaza la inaltimea de 20-25 cm.
INFORMATII PRIVIND LUCRARILE DE INTRETINERE
In ceia ce priveste cultura murului , sustinerea acestuia reprezinta un aspect important ; cel mai bun sistem de sustinere este format din spalieri si sarme, spalierii se amplaseaza pe rand la 8 metri distanta intre ei si 60 cm adancime; pe spalieri se prind sarme care vor sustine arbustii. In sistem gospodaresc se poate folosi aracirea ,acest procedeu consta in introducerea unui tutore in apropierea arbustilor de care se vor lega ramurile arbustilor.
Murul dezvolta foarte multe cresteri vegetative, acest lucru este nociv arbustilor deoarece aglomereaza planta favorizand aparita bolilor si daunatorilor , motiv pentru care cresterile vegetative ale arbustului trebuie dirijate prin taieri ; dupa plantare murul se scurteaza la 20-25 cm. In al doilea an se aleg 3-4 tulpini viguroase care vor forma ”coroana” arbustului, tulpinile alese se scurteaza la maxim 130 cm; restul cresterilor se elimina de la nivelul solului. In al treilea an se aleg 6-8 tulpini bine dezvoltate care se scurteaza la 160 cm lungime. Lastarii crescuti in anul precedent se scurteaza la 20-25 cm , iar restul tulpinilor se elimina, inclusiv cele care au format fructe ; prin aceste taieri s-a format ”coarona’ arbustului. Taierile din anii urmatori trebuie sa asigure aerisirea arbustului si normarea tulpinilor ce vor forma fructe , lucrul acesta se va realiza prin eliminarea ramurilor ce au rodit si inlocuirea lor cu 6-8 ramuri sanatoase si viguroase, care se scurteaza la 150-160 cm ; restul cresterilor vegetative se elimina de la nivelul solului.
Toate taierile se realizeaza primavara, inclusiv indepartarea tulpinilor ce au rodit. Numarul mare de tulpini creeaza in timpul iernii un microclimat ce atenueaza efectele vantului si ale gerului; taierea din primavara (martie-aprilie) permine o alegere mai usoara a tulpinilor sanatoase.
Pentru a atinge capacitatea maxima de productie murul are nevoie de irigatii si de fertilizare suplimentara ; in zonele in care necesarul de apa (minim 700 mm/ an) nu este asigurat de precipitatii se aplica 4-5 udari cu norme de 300-400 metri cubi/ha. Nu se aplica udari dupa data de 25 august pentru a permite maturarea lemnului (ramurilor).
Prima fertilizare se face la doi ani de la plantare prin aplicarea de 40 t/ha gunoi de grajd si 400-500 kg/ ingrasamat complex NPK; urmatoarele fertilizari se fac anual iar dozele se reduc la jumatate. Ingrasamintele se valorifica cel mai bine daca sunt aplicate din toamna , se pot aplica si fertilizari foliare cu unul din produsele: Terra-Sorb, Amalgerol, Cropmax, Raykat Engorde, Florone.
Starea fitosanitara a arbustilor reprezinta un aspect important in cultura murului , arbustul poate fi atacat de o serie de boli care pot compromite productia, iar in cazuri grave pot distruge plantatia.
Murul nu suporta plantele concurente , motiv pentru care in intervalul dintre randuri nu se poate cultiva cu alte plante. Pentru mentinerea solului curat se aplica 2-3 prasile. Toamna solul se lucreaza la adancimea de 10 cm, iar in timpul vegetatiei operatiunea se realizeaza superficial la 5-6 cm adancime. Daca terenul este puternic infestat cu buruieni se impune aplicarea erbicidelor (Pantera, Leopard, Fusilade, Centurion). In primii 2 ani de la plantare nu se folosesc erbicide. Pentru a reduce evaporarea apei si pentru a impiedica dezvoltarea buruienilor solul se poate acoperi cu gunoi paios sau folie de polietilena.
INFORMATII PRIVIND RECOLTAREA FRUCTELOR
Maturarea fructelor se realizeaza esalonat, pe o perioada de 20-30 zile ; murele se recolteaza prin mai multe treceri, la 3-4 zile distanta. Recoltarea fructelor se realizeaza dimineata (dupa ce s-a evaporat roua) sau seara. Fructele se detaseaza de planta cu tot cu receptacul, fara a pune presiune pe fruct ; dupa recoltare murele se manipuleaza cu atentie, deoarece sunt foarte sensibile la socurile mecanice. Murele au o perisabilitate ridicata ,in conditii normale fructele nu pot fi depozitate mai mult de cateva zile.
Zmeurul (Rubus idaeus) este un arbust fructifer ce creste spontan in tarile din zona temperata , se prezinta sub forma de tufa cu lastari taratori si tulpini drepte arcuite la varf. Acest arbust a fost introdus in cultura datorita fructelor sale ce au o aroma specifica , ele sunt utilizate in industra alimentantara, farmaceutica si cosmetica ; fructele acestuia contin: acizi organici, zahar, fragarina, vitamine ( A, C, E, B1, B2, B5, B6), caroten, cianina, acid salicilic, cupru, calciu, fier, iod, potasiu, magneziu si fosfor.
INFORMATII PRIVIND CRESTEREA SI FRUCTELE
Arbustul are un sistem radicular ramificat ce patrunde in sol pana la o adancime de 30-40 cm , pe radacini dezvolta muguri adventivi din care se vor forma drajoni. Ramurile tinere sunt erecte sau usor incliante spre varf ,pe aceste ramuri se formeaza lastarii numiti sarmenti, ce vor fructifica. Frunzele au petiolul lung, sunt dispuse altern pe ramuri si au forma ovat-lanciolata. Florile sunt hermafrodite si sunt asezate pe ramificatiile laterale aparute pe ramurile de un an. Fructul este o polidrupa de culoare rosie sau galbena, care la maturitate se desprinde usor de pe receptacul.
INFORMATII REFERITOARE LA CLIMA SI SOL
Zmeurul este pretentios fata de lumina , In conditii de iluminare buna produce fructe de calitate, formeaza muguri de rod pe toata tulpina, iar arbustul este rezistent la ger. Din punct de vedere termic, zmeurul are cerinte medii ; daca lemnul este bine maturat, arbustul rezista la temperaturi de pana la – 20 grade Celsius. Rezultate bune se obtin in zonele unde cad anual minim 700 mm precipitatii , pe langa umiditatea din sol, zmeurul necesita si umiditate atmosferica ridicata ; daca aceste conditii nu sunt indeplinite arbustul da productii mici si nearomate. Solul din viitoarea plantatie trebuie sa fie bogat in humus, permeabil, bine aerat , reactia solului (pH-ul) nu trebuie sa fie cuprins intre 5.6 si 6.5.
INFORMATII PRIVIND PREGATIREA TERENULUI
Zmeurul nu se planteaza dupa cartofi, tomate, vinete din cauza bolilor comune (verticilioza) , daca in jurul parcelei exista zmeuri crescuti spontan acestia se elimina ; cele mai bune rezultate se obtin dupa cereale paioase, porumb, tomate, varza, coacaze, agrise, etc.
Pregatirea terenului se face de toamana , dupa recoltarea plantei premergatoare toate resturile vegetale din parcela se aduna . Terenul se lasa nelucrat pe o perioada de 1-2 sapatamani pentru ca buruienile sa creasca , dupa care se efectueaza o erbicidare cu unul din urmatoarele produse : Roundup Classic, Roundup Energy. La o saptamana de cand a fost efectuata erbicidarea se realizeaza o fertilizare de baza cu 30-40 t/ha gunoi de grajd bine descompus si 400-500 kg de ingrasamant complex NPK ; dupa fertilizare solul se desfunda la o adancime de 40-50cm.
INFORMATII PRIVIND PLANTAREA
Plantarea se poate facetoamna (20 septembrie- 15 octombrie) sau primavara devreme, imediat dupa dezghet ; datorita conditiilor climatice din Romania plantarea de toamna este cea mai potrivita. Principala metoda de infiintare a plantatie este prin drajoni , inainte de plantare, drajonii trebuie fasonati, se inlatura radacinile ranite si vor fi reduse la lungimea de 15 cm. Radacinile zmeurului se dezhidrateaza foarte usor , motiv pentru care drajonii se introduc (dupa fasonare) intr-un vas de apa timp de 10 ore ;pentru a favoriza prinderea arbustilor ei se scot din vasul cu apa si se introduc cu radacinile intr-o mocirla formata din pamant galben, balegar de bovine si apa.
Realizarea gropilor se face cu 2-3 zile inainte de plantare si trebuie sa aiba urmatoarele dimensiuni: 40 x 40 x 40 cm. Pentru o plantare de precizie se realizeaza pichetarea terenului , trasandu – se astfel viitoarele randuri si se marcheaza pozitia fiecarui arbust pe teren in sistem gospodaresc , se recomanda urmatoarea schema de plantare: 1,5 – 2 m distanta intre randuri si 50-80 cm distanta intre plante pe rand , adancimea de plantare este de 30 cm.
La baza gropii se adauga un amestec format din pamant fertil 50% (scos de la suprafata gropii) + gunoi de grajd bine descompus 50 % . Radacinile se aseaza rasfirate pe stratul de la baza gropii si se acopera cu pamant , dupa plantare pamantul din jurul butasilor (drajoni/butasii) se taseaza , in jurul arbustilor proaspeti plantati se realizeaza un musuroi de pamant inalt de 10-12 cm , dupa musuroire drajonii se scurteaza astfel incat deasupra stratului de pamant (musuroiului) sa ramana 2-3 muguri.
INFORMATII PRIVIND LUCRARILE DE INTRETINERE
Pentru a usura realizarea lucrarilor de intretinere si recoltarea, se recomanda palisarea plantatiei de zmeur ,cel mai bun sistem este format din spalieri si sarme. Spalierii se amplaseaza pe rand la 8 metri distanta intre ei si 60 cm adancime , pe spalieri se prind sarme care vor sustine arbustii. In sistem gospodaresc se poate folosi aracirea , acest procedeu consta in introducerea unui tutore in apropierea arbustilor, de care se vor lega plantele de zmeur.
Zmerul are tendinta de a creste dezordonat , acest lucru fiind nociv deoarece apar lastari lacomi care consuma seva necesara pentru fructificare; in plus aglomerarea ”coroanei” determina aparitia bolilor foliare. Taierile zmeurului sunt simple ,cele mai bune rezultate se obtin atunci cand taierile se realizeaza toamna, dupa intrarea in repausul vegetativ.
In primul an de vegetatie din cei 2-3 muguri ramasi de la plantare se vor dezvolta lastari care poarta flori , din mugurii adventivi de pe radacina se vor forma drajoni. In al doilea an de la plantare (toamna) se elimina o parte din lastarii proveniti din mugurii adventivi (drajonii) astfel incat numarul lastarilor ce au produs flori sa fie egal cu numarul drajonilor formati (ex. daca arbustul a format fructe si flori pe cinci ramuri, se vor pastra cinci drajoni pe planta).
In anul al treilea de la plantare (toamna) se elimina ramurile de doi ani (de obicei sunt uscate) iar lastarii de un an se scurteaza la 30-40 cm. Ramurile de doi ani se inlocuiesc cu 6-7 tulpini noi (drajoni) ce vor forma viitoare tufa , drajonii se scurteaza la inaltimea de 100-110 metri ; restul cresterilor se elimina pentru a favoriza dezvoltarea noilor tulpini ce vor produce flori. In cazul zmeurului o tulpina produce flori timp de 2 ani , astfel taierile la zmeur urmaresc eliminarea ramurilor de 2 ani care nu vor mai rodi si inlocuirea lor cu 5-6 ramuri viguroase si sanatoase (drajoni) noi care vor sustine fructificarea. Totodata cu aceste operatiuni se va urmarii si eliminarea ramurilor bolnave sau uscate.
Zmeurul necesita un sol bine afanat si fara buruieni , motiv pentru care intervalul dintre randuri nu se poate cultiva cu alte plante ;pentru a mentine solul curat se aplica 2-3 prasile. Toamna solul se lucreaza la adancimea de 10 cm, iar in timpul vegetatiei operatiunea se realizeaza superficial, la 5-6 cm adancime. Daca terenul este puternic infestat cu buruieni se impune aplicarea erbicidelor (Pantera, Leopard, Fusilade, Centurion. Atentie!! In primii 2 ani de la plantare nu se folosesc erbicide ). Pentru a reduce evaporarea apei si pentru impiedica dezvoltarea buruienilor, solul se poate acoperi cu gunoi paios sau folie de polietilena.
Productia plantatiei este influentata de sanatatea arbustilor , zmeurul este atacat de o serie de boli care pot duce la distrugerea plantatiei. Pentru a atinge capacitatea maxima de productie zmeurul are nevoie de irigatii si de fertilizare suplimentara, in zone in care necesarul de apa (700 mm/ an) nu este asigurat de precipitatii, se vor efectua 4-5 udari cu norme de 300-400 metri cubi/ha. Prima fertilizare se face la doi ani de la plantare prin aplicarea de 40 t/ha gunoi de grajd si 400-500 kg/ ingrasamat complex NPK , urmatoarele fertilizari se fac anual iar dozele se reduc la jumatate ; ingrasamintele se valorifica cel mai bine daca sunt aplicate toamna.
INFORMATII PRIVIND RECOLTARAEA
Maturarea fructelor se realizeaza esalonat pe o perioada de 20-30 zile ;astfel ca zmeura se recolteaza prin mai multe treceri la 3-4 zile distanta. Recoltarea fructelor se realizeaza dimineata sau seara , prin detasarea fructelor de pe planta fara receptacul. Zmeura are o perisabilitate ridicata, in conditii normale fructele nu pot fi depozitate mai mult de cateva zile.
Gargarita alunului (Balaninus nucum) – este principalul daunator al alunului. Adultii se hranesc cu frunzele tinere si invelisul fructelor ; femele depun ouale in fructele tinere intr-o incizie facuta cu rostrul , dupa eclozare larvele consuma continutul fructului iar apoi ies din fruct si se retrag in sol.
Combaterea acesteia se face prin mobilizarea superficiala a solului din plantatie si prin aplicarea unor tratamente chimice cu : Decis Mega, Karate Zeon, Actara, Fastac, Reldan .
Acarianul mugurilor (Phytopthus avellanae) – este un daunator care este prezent in toate plantatiile de alun ; larvele acestui daunator ierneaza in interiorul mugurilor atacati iar in urma atacului mugurii se deformeaza si nu se mai dezvolta normal.
Combaterea acestuia se face prin aplicarea unor tratamente chimice cu : Nissorum 10 WP, Envidor 240 SC, Milbeknock, Vertimec 1.8 EC.
Paduchele verde al alunului (Corylobium avellanae) si Paduchele galben al alunului (Myzocallis coryli). – afidele colonizeaza partea inferioara a frunzelor si varfurile de crestere , arbustii atacati realizeaza cresteri mici, nu se diferentiaza mugurii de rod, fructele raman mici, productia fiind puternic afectata ; afidele pot transmite o serie de viroze.
Combaterea acestuia se face prin aplicarea unor tratamente chimice cu : Mospilan 20 SG, Actara, Decis Mega, Confidor Energy, Nuprin AL 200 SC.
Viermele fructelor (Cydia spp.) – sunt insecte polifage ce ataca mai multe specii de pomi si arbusti fructiferi, inclusiv alunul ; ierneaza in stadiu de larva in spatiile adapostite de intemperii (crapaturile scoarte, sol, frunze, etc. ). Femelele depun ponta pe fructe sau in apropierea acestora, iar larvele patrund in fructe unde consuma samburii .
Combaterea acestuia se realizeaza prin aplicarea de tratamente chimice cu: Laser 240 SC, Karate Zeon 50 CS, Faster 10 CE, Affirm, Decis Mega EW 50 .
Cicada melifera (Metcalfa pruinosa) – este o specie polifaga ce ataca vita de vie, arborii si arbustii fructiferi si pomi fructiferi ; dezvolta o generatie pe an si ierneaza in stadiu de ou in ramurile plantelor atacate. Adultii si larvele se hranesc cu sucul celular al plantelor atacate, impiedicand astfel cresterea plantelor si raspandind numeroase viroze. Combaterea acestei specii este foarte dificila datorita stratului de ceara ce acopera corpul insectelor, din acest motiv poate fi confundata destul de usor cu paduchele lanos (Erisoma lanigerum).
Combaterea acestei se face prin aplicarea unor tratamente chimice cu: Mospilan 20 SG, Faster 10 CE, Confidor Energy, Actara 25 WG, Actellic 50 EC .
Mozaicul alunului produs de Apple mosaic virus – este cea mai inatalnita viroza si se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete neregulate de culoare galbena . Atacul se observa pe o parte a frunzelor ,daca temperaturile sunt cuprinse intre 18-20 de grade Celsius petele se brunifica. In urma atacului frunzele cad iar lastarii nu se dezvolta normal , acest lucru ducand la scaderea productiei si la slabirea pomilor atacati. Virusul se transmite prin altoire, polen, seminte infectate, iar in pepiniera prin atingerea radacinilor.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei viroze sunt : plantarea de soiuri rezistente , folosirea de altoi si portaltoi sanatos , inlaturarea pomilor bolnavi din livada.
BACTERIOZE :
Patarea bacteriana (Xantomonas campestris pv Corylina) – este o boala foarte periculoasa in plantatiile de alun ; bacterioza ataca mugurii, lastarii si frunzele. Mugurii se brunifica si nu se mai dezvolta, lastarii se usuca, iar la suprafata ramurilor apar leziuni ulceroase ce pot duce la frangerea lor. Bacterioza se transmite prin exudatul bacterian ce este transportat de picaturile de ploaie, de vant sau prin efectuarea lucrarilor de ingrijire. Bacterioza se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete de culoare neagra, dispuse in spatiul dintre nervuri ; petele se unesc si distrug intreaga frunza.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : strangerea si arderea frunzelor si a fructelor cazute pe sol si aplicarea unor tratamente chimice cu : Champ 77 WG, Melody Compact 49 WG, Funguran OH 50 WP, Copernico Hi-Bio, Zeama Bordeleza.
MICOZE :
Antracnoza alunului produsa de Sphaceloma coryli – este o ciuperca care ataca fructele, frunzele si florile arbustului. Pe frunze apar pete necrotice de culoare neagra , in cazuri severe nervurile frunzelor se innegresc. Pe flori apar leziuni de mici dimensiuni, ce determina deformarea si avortarea acestora. Pe fruncte apar pete necrotice de culoare brun-negricioase , in urma atacului fructele cad prematur.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei micoze sunt : arderea si ingroparea frunzrelor din livada si aplicarea de tratamente chimice cu : Topsin, Score 250 EC, Bravo, Topas 100 EC, Curzate Manox.
Gleosporioza alunului produsa de Gloeosporium coryli – este o boala care ataca mugurii floriferi si cei vegetativi. Pe muguri apar pete brune ce acopera intraga suprafata a mugurilor, iar in urma atacului mugurii sunt distrusi, iar productia scade semnificativ.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : arderea si ingroparea frunzelor din livada si aplicarea de unor tratamente chimice cu : Topsin, Score 250 EC, Bravo, Topas 100 EC, Curzate Manox.
Monilioza produsa de ciuperca Monilinia laxa – este boala care ataca toate organele aeriene ale pomilor, producand pagube insemnate in anii reci si ploiosi. Frunzele atacate atarna fara sa cada, florile se brunifica si se usuca, iar ramurile se indoaie in forma de carlig ;fructele tinere se zbarcesc, se brunifica si cad masiv. Ciuperca ierneaza pe fructele atacate si in scoarta ramurilor.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : taierea si arderea ramurilor afectate ; taierea ramurilor afectate pana la zona sanatoasa, aplicarea unui tratament cu Zeama Bordeleza 4-5 % si acoperirea ranilor cu mastic cicatrizant; tratamente chimice in perioada de repaus vegetativ cu poduse pe baza de cupru ( Zeama Bordeleza) si tratamente preventive aplicate in vegetatie cu Switch, Score, Topsin.
Fainarea produsa de ciuperca Phyllactinia corylea – boala se manifesta prin aparitia pe frunzele lastarilor tineri a unor pete albe; aceastea se extind si acopera intreaga frunza. Boala evolueaza, iar miceliul devine cenusiu si prafos ; tesuturile atacate se incretesc si se usuca. Ciuperca ataca si fructele tinere , acestea sunt acoperite de pasla alba miceliana ; fructele crapa si putrezesc.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei sunt : cultivarea de soiuri rezistente ; inlaturarea si arderea fructelor si a lastarilor atacati ; aplicarea in perioada de vegetatie a tratamentelor chimice cu : Systhane Plus 24 E, Thiovit Jet 80 WG, Kumulus DF, Topas 100 EC, Karathane M 35 CE.
Putregaiul cenusiu produs de Botrytis cinerea – este o ciuperca care isi face aparitia in conditii de umiditate ridicataca si luminozitate scazuta si poate avea un impact sever asupra productie, chiar si dupa recoltare. Simptomele acestei ciuperci se pot observa pe organele aeriene ale arbustului, zonele atacate se brunifica si se acopera cu un puf cenusiu ce reprezinta fructificatiile ciupercii. Ciuperca traieste pe resturile vegetale de la suprafata solului, iar sporii acesteia sunt trasportati pe plantele sanatoase de curentii de aer si de picaturile de apa.
Masurile de prevenire si combatere a acestei ciuperci sunt : dupa recoltare se vor strange si se vor distruge resturile vegetale ; se vor aplica tratamente chimice cu : Bravo 500 SC, Ortiva 250 SC, Rovral 500 SC, Teldor 500 SC, Switch 62.5 WG .
Musculita galicola a tulpinilor de zmeur (Lasioptera rubi) – adultii au corpul de 1,5-3 mm lungime si culoare inchisa; larvele sunt de culoare rosiatica. Insecta dezvolta o generatie pe an, in mai-iunie femelele depun ouale in grupuri (aproximativ 15 oua intr-un grup) pe suprafata lastarilor, in apropierea bobocilor florali ; dupa eclozare larvele patrund in tulpina, formand gale globuloase de 3-4 cm lungime si 1,5-2 cm circumferinta, sub epiderma. In iulie-august aceste gale devin evidente si sunt pline cu larve. La inceput, galele sunt de culoare verde, dupa care devin brune-deschis si se lemnifica.Formarea galelor inhiba cresterea lastarilor si formarea fructelor ,adesea tulpina se rupe in partea de jos a galei.
Combaterea acestei musculite se realizeaza prin inlaturarea si distrugerea tulpinilor afectate si prin aplicarea unor tratamente cu insecticid , la aparitia adultilor ( Calypso, Karate Zeon, Decis Mega, Actara, Laser ).
Acarienii sunt paianjeni foarte mici ce produc pagube multor specii de plante din spatii protejate sau din camp. Primele atacuri pot sa apara inca din primavara, insa pagube insemnate asupra culturilor se produc vara, cand temperaturile sunt ridicate. Pot sa dezvolte 7-8 generatii pe an si ierneaza ca ou sau adult. Paianjenii se localizeaza de obicei pe partea inferioara a frunzelor unde se hranesc prin inteparea tesutului si sugerea sucului celular. Primele simptome sunt vizibile pe partea superioara a frunzelor, ce prezinta puncte mici, clorotice, ce devin galbene. In urma hranirii intense a daunatorului punctele se unesc, frunzele capata un aspect albicios, apoi maroniu. Pe frunzele atacate se observa o panza fina, in reteaua careia se gasesc indivizi aflati in toate stadiile de dezvoltare ;pe langa frunze, paianjenii se pot hrani si pe fructe.
Combaterea acarienilor se face prin aplicarea tratamentelor chimice (Nissorum 10 WP, Envidor 240 SC, Milbeknock, Vertimec 1.8 EC ).
Afidele – sunt specii polifage ce migreaza de la o planta la alta, provocand daune multor specii de plante de cultura sau speciilor spontane. Afidele formeaza colonii pe partea inferioara a frunzelor ;in urma atacului frunzele se gofreaza, se rasucesc, se ingalbenesc si se usuca. Se localizeaza cu precadere pe varfurile tinere si pot ataca si florile. Plantele atacate stagneaza, se ingalbenesc si devin sensibile la atacul ciupercilor. Prezenta afidelor este urmata de acoperirea frunzelor cu excrementele dulci ale acestora, formand asa-numita „roua de miere” ce permite instalarea ciupercilor saprofite si formarea fumaginei.
Combaterea afidelor se realizeaza prin aplicarea tratamentelor chimice ( Mospilan, Actara, Decis Mega, Fastac Active, Confidor Energy).
Gandacul zmeurului (Byturus tomentosus) – este o specie care ataca si arbustii de mur. Adultul are corpul alungit, de culoare cenusie-negricioasa, tomentos ; larva este de culoare castanie-dechisa sau galbuie si prezinta dorsal cate o pata bruna pe fiecare segment. Insecta are o generatie pe an sau una la doi ani si ierneaza in stadiul de adult sau larva in stratul superficial al solului. Daunele sunt produse atat de adulti cat si de larve. Adultii apar primavara, rod frunzele tinere, gauresc bobocii florali si se hranesc cu organele florale; femelele depun ouale pe flori, iar larvele se hranesc cu fructele. Fructele atacate sunt mici, se inchid la culoare si putrezesc.
Combaterea acestui gandac se realizeaza prin : adunarea fructelor atacate ; scuturarea arbustilor si distrugerea gandacilor ; aplicarea tratamentelor , unul inainte de inflorire si altul dupa inflorire (Mospilan, Decis Mega, Fury, Fastac active, Affirm ).
Paduchele san Jose (Quadraspidiorus perniciosus) – este o specie polifaga ce ataca peste 200 de specii de plante, prezinta 1-3 generatii pe an si ierneaza in stadiul de lava pe scoarta specilor afectate. Femelele si larvele se raspandesc pe toate organele plantelor afectate, inclusiv pe fruct, acestea hranindu-se cu sucul celular al plantelor gazda. In caz de atac masiv, scuturile ce protejeaza corpul insectelor se suprapun si sufoca pomii , acestia stagneaza din crestere, iar dupa 2-3 ani se usuca.
Combaterea acestuie se relizeaza prin aplicarea tratamentelor specifice in perioada de repaus vegetativ si aplicarea de tratamente chimice ( Nuprid AL 200 SC, Actara, Calypso, Faster 10 CE, Movento 100 SC ).
Gargarita neagra (Anthonomus rubi) –adultii au corpul negru, ce prezinta o pubescenta fina, cenusie ; aripile prezinta striuri longitudinale. Gargaritele ierneaza ca adult pe sub frunzele cazute sau in stratul superficial al solului. Primavara, adultii se hranesc cu mugurii vegetativi si floriferi. Femelele depun ponta in butonii florali intr-o incizie facuta in peduncul, fiind astfel intrerupta circulatia sevei, iar bobocul nu se mai dezvolta normal. Larvele se dezvolta in interiorul bobocilor afectati si se hranesc cu organele florale.
Combaterea acestei gargarite se realizeza prin strangerea si distrugerea resturilor vegetale din plantatie ; strangere si distrugerea bobocilor florali afectati inainte de aparitia adultilor ; aplicarea primavara a tratamentelor chimice , la aparitia adultilor ( Decis Mega, Reldan, Fastac, Actara 25 WG, Calypso 480 SC ).
Ingalbenirea nervurilor produsa de Blackberry Yellow Vein Disease – este o boala produsa de un complex de virusi. Primele simptome constau in ingalbenirea nervurilor plantei , in caz de atac sever planta moare. De cele mai multe ori aceasta boala duce la stagnarea de crestere a arbustilor , boala este transmisa de nematozi .
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei viroze sunt : folosirea de material genetic sanatos ; pregatirea corespunzatoare a solului ; verificarea atenta a butasilor inainta de plantare ; inlaturarea din plantatie a butasilor atacati .
Patarea circulara produsa de Tobacco ringspot virus – este cel mai raspandit virus ce ataca plantele de mur. Boala se manifesta pe frunze, prin aparitia unor pete circulare ;tesuturile atacate nu se mai dezvolta normal iar frunzele se deformeaza. Acest virus ataca si fructele, producand deformarea acestora. In urma atacului, arbustii stagneaza din crestere, productia scade semnificativ, iar in final plantele mor. Acest virus se transmite prin polen, seminte si prin inmultirea vegetativa ; afidele pot transmite acest virus.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt:verificarea butasilor inainte de plantare ; inlaturarea din plntatie a butasilor afectati; folosirea insecticidelor pentru a tine sub control populatia de afide .
BACTERIOZE :
Focul bacterian produs de bacteria Erwinia amylovora – se manifesta pe lastari, flori si fructe. Varfurile lastarilor se brunifica, se usuca si se curbeaza in forma de carlig ; in conditii de umiditate atmosferica ridicata, la suprafata tesuturilor atacate apare exudatul bacterian acesta reprezinta forma de transmitere a bacteriei. Bacteria este rezistenta la temperaturile ridicate si poate rezista in picaturile ferite de razele solare, pana la 12 luni. Peste iarna, bacteriile supravietuiesc in tesuturile afectate (muguri, scoarta, lastari). Bacteria este raspanditia de catre polenizatori, vant, picaturile de apa, pasari.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si cimbaterea acestei boli sunt : taierea si arderea ramurilor afectatate pana la tesutul sanatos , urmat de aplicarea unui tratament cupric ; aplicarea de tratamente chimice dupa fiecare ploaie (Aliette WG 80, Champ 77 WG, Melody Compact 49 WG, Funguran OH 50 WP).
Cancerul bacterian produs de Agrobacterium tumefaciens – se manifesta prin aparitia pe radacini si la baza tulpinii a tumorilor care la inceput sunt albicioase, moi, de marimea unui bob de mazare ; dupa care cresc, devin brune si lemnoase. Tumorile prezinta marimi, forme si consistente diferite si au suprafata rugoasa ; deasupra primei tumori aparute se dezvolta o tumoare secundara. Bacteria poate supravietui in sol mai multi ani si se raspandeste prin intermediul apei, prafului, instrumentelor agricole. Conditiile optime pentru aparitia si cresterea tumorii sunt temperaturile de 22-30ºC si umiditatea de 80%. Boala este favorizata de solurile umede si compacte, de excesul ingrasamintelor pe baza de azot, prezenta nematozilor etc. ; lumina are un efect inhibitor.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestuia sunt : infiintarea plantatiilor sa se faca cu butasi sanatosi ; plantatiile sa se faca pe terenuri usoare ; sa se dezinfecteze uneltele si utilajele ; sa se taie tulpinile afectate si sa se aplice tratamente cu Zeama Bordeleza 4-5% iar ranile sa se acopere cu mastic cicatrizant ; radacinile vor fi imbaiate in solutie de Zeama Bordeleza 1% sau Topas 100 EC 0.025% ; in timpul vegetatiei se vor face tratamente pe baza de cupru .
MICOZE
Rugina produsa de Phragmidium rubi-idaei – este o boala ce apare frecvent in culturile din tara noastra , ea se manifesta in special pe frunze. Pe partea superioara a frunzelor apar pete galbui, in dreptul carora pe partea inferioara se formeaza fructificatile ciupercii ,acestea se prezinta sub forma unor formatiuni circulare de culoare galbena-portocalie. Frunzele puternic afectate se ingalbenesc si cad. Spre sfarsitul verii, printre grupurile de spori de vara de culoare galbena, se formeaza sporii de rezistenta de culoare neagra.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei sunt : plantarea de soiuri sanatoase ; resturile vegetale din plantatie se vor arde ; in perioada de repaus vegetativ este recomandat sa se aplice doua tratamente pe baza de sulf ( Kumulus, Thiovit Jet ) , iar in perioada de vegetatie se aplica 2-3 tratamente cu Topas, Bumper, Falcon .
Patarea alba a frunzelor produsa de Mycosphaerella rubi – este o boala raspandita in toate tarile din zona temperata. Boala se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete cu diametrul de 3-4 mm, circulare, de culoare cenusie-albicioase, marginite de un inel de culoare bruna-violacee ; petele se pot extinde, se unesc, se brunifica iar frunzele cad prematur. Ciuperca ierneaza pe resturile vegetale de la suprafata solului. In perioada de vegetatie raspandirea bolii se realizeaza prin intermediul sporilor.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei sunt : se vor arde frunzele si tulpinile afectate ; se va imbunatati circulatia aerului prin plantarea la distante corespunzatoare si prin efectuarea taierilor necesare ; se vor aplica tratamente chimice ( Bravo, Score, Topas, Topsin, Bumper ).
Putregaiul cenusiu produs de ciuperca Botrytis cinerea – aparitia acestei boli este favorizata de umiditatea ridicata a aerului, circulatia deficitara a aerului si luminozitatea redusa. In anii ploiosi, pagubele produse de aceasta ciuperca ajung sa afecteaze pana la 70-80% din recolta. Ciuperca se dezvolta cel mai frecvent pe florile si fructele de mur; florile se ingalbenesc si se acopera treptat cu o pasla cenusie; fructele atacate se inchid la culoare si se acopera cu aceeasi pasla cenusie sau albicioasa si putrezesc. Atacul pe tulpini are loc in anii ploiosi si se manifesta prin pete de culoare brun-deschisa.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea putregaiului sunt : cultivarea soiurilor rezistente ; respectarea distantei de plantare ; strangerea si arderea resturilor din plantatie ; aplicarea a 3-4 tratamente in urmatoarele faze : buton verde, buton alb, inflorire si formarea primelor fructe.
Fainarea produsa de Sphaerotheca macularis – boala se observa pe lastari, frunze si fructe ; organele atacate se acopera cu un puf alb-cenusiu. Atacul pe frunze determina rasucirea marginii limbului foliar ; lastarii raman subtiri, se deformeaza, se brunifica, iar in final se usuca ;fructele tinere se acopera cu aceeasi pulbere prafoasa,in urma atacului acestea nu se matureaza si putrezesc.
Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acesteia sunt : cultivarea de soiuri rezistente ; taierea si arderea lastarilor afectati ; aplicarea de tratamente chimice ( Topas, Kumulus, Thiovit Jet, Folicur Solo, Falcon ).
Patarea bruna-violacee a tulpinilor de zmeur produsa de ciuperca Didymella applanata – este o boala ce produce pagube insemnate in primaverile ploioase , In tara noastra este raspandita in nordul Moldovei si in zona Subcarpatilor Meridionali. La sfarsitul primaverii – inceputul verii pe lastarii tineri apar pete mari, de culoare bruna-violacee. Ramurile atacate se usuca de la varf spre baza, iar scoarta atacata se cojeste; boala evolueaza, pe suprafata tesuturilor atacate apar puncte mici, brun-negricioase ce reprezinta fructificatiile ciupercii. Atacul pe frunze se manifesta sub forma unor pete mari, colturoase, ce apar de-a lungul nervurilor principale , mugurii axilari de la baza frunzelor se brunifica si se usuca. Raspandirea ciupercii in timpul vegetatiei se realizeaza prin intermediul sporilor purtati de apa de ploaie si de vant.
Prevenirea si combaterea acestei ciuperi se realizeaza prin : folosirea de material sanatos la infiinatarea plantatiei ; fertilizarea reationala ; combaterea buruienilor ; asigurarea circulatiei aerului prin taieri corespunzatoare ; taierea si arderea ramurilor uscate ; aplicarea de tratamente chimice , primul se aplica inainte de inflorire ( Zeama Bordeleza 0,5%) , in perioada infloririi si cresterii frunzelor se aplica 2-3 tratamente cu unul din urmatoarele produse : Rovral, Ortiva, Polyram, Captan ; dupa recoltarea fructelor se recomanda aplicarea unui tratament cu Zeama Bordeleza .
Ofilirea vasculara produsa de ciupercile din genul Verticillium – aceasta ciuperca infesteaza radacinile si vasele conducatoare, ducand la blocarea acestora ; determinand ofilirea si uscarea plantelor afectate. Plantele pot sa prezinte simptomul de usoara ofilire in timpul zilei, urmata de o aparenta revenire seara si noaptea. Pe masura ce evolueaza boala, frunzele se deschid la culoare, se ingalbenesc si cad, incepand de la baza lastarului si progresand spre varf. La taierea transversala a unei tulpini afectate se pot observa vasele conducatoare brunificate. Ciuperca poate patrunde in planta prin diferite rani provocate de nematozi, insecte, lucrari tehnologice.
Prevenirea si combaterea acestei ciuperi se realizeaza prin : folosirea la infiintarea plantatiei a soiurilor rezistente ; se va evita infiintarea de plantatii pe solurile pe care au fost cultivate legume ; se vor strange si se vor inlatura resturile din plantatie ; se vor inlatura din plantatie plantele afectate ; se vor aplica tratamente chimice la sol cu Topsin 70 WDG si Topsin 500 SC ; se prepara o solutie de 0.05 – 0.1 % (5 sau 10 g la 10 l de apa) si se stropeste fiecare planta cu 0.5 l (din solutia respectiva).
Coacazul negru (Ribes nigrum) este o specie rustica precoce, cu un potential biologic ridicat, putand sa dea productii de 5-8 tone/ha. In primii 2-3 ani de la plantare coacazul va produce o cantitate mica de fructe ; dupa aceasta perioada arbustul va atinge potentialul biologic de productie. Coacazele reprezinta o importanta sursa de elemente nutritive ,ele contin: zaharuri, acizi organici, sodiu, potasiu, calciu, fier, fibre alimentare si vitamine ( A, D, C, B6, B-12).
Informatii privind cresterea si fructele :
-coacazul este un arbust cu o crestere erecta, cu 15-25 de tulpini de varste diferite, inalte de 1-1.5 m.
-in sol sistemul radicular este puternic ramificat pe adancimea de 15-50 cm, dezvoltarea radacinilor impune efectuarea lucrarilor de intretinere cu grija, pentru a nu vatama radacinile.
-tulpinile in primii ani cresc viguros , apoi intensitatea de crestere se reduce.
-ramurile tinere sunt fin pubescente, de culoare cenusie-roscata ;ele sunt prevazute cu glande mici care emana un miros intens, specific.
-mugurii sunt lungi de 5-8 mm, de forma ovala.
-frunzele sunt lung petiolate, acoperite cu perisori, cu marginea serata (zimtata).
-arbustul infloreste in lunile aprilie – mai ; florile sunt grupate in inflorescente de tip racem iar polenizrea este realizata de insecte.
-fructul este o boamba de culoare neagra, care poate atinge o marimea de 20 mm; fructele se matureaza in luna iulie.
Informatii referitoare la sol si clima :
–terenurile se aleg tinand seama de cerintelor pedo-climatice ale arbustului.
-terenul trebuie sa fie amplasata la o distanta de minim 500 m fata de drumurile intens circulate si la 15- 20 km fata de poluantii industriali , panta terenului nu trebuie sa depaseaca 10-15 %.
-terenul se va pregati cu minim 60 zile inainte de plantare. ,daca acesta este puternic infestat cu buruieni se pot aplica urmatoarele erbicide: Roundup Classic, Roundup Energy ; la aproximativ o saptamana dupa aplicarea erbicidelor se aplica fertilizarea de baza cu 50-60 t/ ha gunoi de grajd sau 500-600 kg/ha de ingrasamant complex NPK; dupa fertilizare terenul se lucreaza la adancimea de 30-40 cm, iar apoi se marunteste si se niveleaza.
-in cazul coacazului terenul trebuie dezinfectat inainte de plantare , se poate folosi Besamid , sau inainte cu un an de plantarea coacazului , pe terenul respectiv se poate cultiva rapita , mustar sau craite.
Informatii privind plantarea coacazului :
-tinand seama de conditiile climatice din tara noastra epoca optima de plantare este cuprinsa intre sfarsitul lunii octombrie-prima decada a lunii noiembrie. -pentru o plantare de precizie se poate realiza pichetarea terenului, care consta in fixarea pe teren, prin picheti (tarusi), a locului fiecarui arbust.
-schema de plantare recomandata este urmatoarea: 3 metri distanta intre randuri si 1 metru distanta intre plante pe rand ; gropile se realizeaza in aceeasi zi cu plantarea sau cu cateva zile inainte si trebuie sa aiba urmatoarele dimensiuni: 40 x 40 x 30 cm ; gropile se sapa langa pichet fara a-l disloca.
-la baza gropii se introduce un amestec format din gunoi de grajd bine fermentat si pamant rezultat din saparea gropii.
-butasii se planteaza astfel incat in groapa sa intre radacinile si 5-6 cm din tulpina , dupa care solul se taseaza bine in jurul arbustului ; la final butasii se uda bine iar in jurul lor se va forma un musuroi de 8-10 cm inaltime.
-dupa plantare sau in primavara butasii se scurteaza la 10-12 cm, deasupra musuroiului ramanand astfel 2-3 muguri.
-solul din jurul arbustilor se poate acoperi cu un strat de gunoi paios; folia de mulcire mentine o umiditate constanta in jurul radacinilor, regleaza regimul de temperatura din sol, inlesneste activitatea microbiologica si reduce numarul lucrarilor de ingrijire.
Informatii privin lucrarile de intretinere :
-in primii ani de la plantare se realizeaza taierile de formare , ele trebuie sa creeze o tufa capabila sa rodeasca inca din anul al treilea. Coacazul emite in fiecarea an lastari din zona coletului, iar cele mai mari cantitati de fructele se obtin pe ramurile de anul 2 si 3.
-in anul al doilea de la plantare toate tulpinile se scurteaza la 3-4 muguri ,cresterile slabe si ramurile afectate de ger sau de boli se elimina.
-in anul al treilea primavara pe ramurile scurtate se vor gasi 12-15 ramuri noi, dezvoltate din lastarii ramasi ; ele se scurteaza cu 20 % din lungimea initiala (daca o ramura ce a aparut nou are 50 cm, dupa realizarea taierilor trebuie sa aiba 40 cm, la fel se procedeaza si cu ramurile ce se dezvolta de la baza tulpinii; astfel pana la toamna tufa se va dezvolta natural ).
-in anul patru se aleg 18-20 de tulpini santoase (de diferite varste), iar cele in plus se elimina de la nivelul solului ; cresterile vegetative mici si slabe se vor elimina prin taieri efectuate deasupra unui mugure orientat spre exterior, astfel ramura ce se va dezvolta din mugure o va inlocui pe cea eliminata.
-taierile ce urmeaza sa se faca in anii urmatori trebuie sa aeriseaca si sa reintinereasca tufa, se vor elimina ramurile bolnave sau uscate si cele care au varsta de 4 ani; se vor alege 18-20 ramuri sanatoase cu varsta cuprinsa intre unu si trei ani , ele fiind scurtate cu 1/3 din lungimea initiala.
-in primi ani de la plantare intervalul dintre randuri se mentine curat prin mulcire si prin prasile repetate , lucrarile de intretinere se realizeaza cu grija pentru a nu vatama radacinile arbustilor.
-din anul al treilea terenul se poate erbicida, se pot utiliza urmatoarele erbicide: Pantera, Leopard, Fusilade, Centurion.
-intervalul dintre randuri se poate cultiva cu trifoi alb (Trifolium repens), este o specie care nu intra in concurenta cu arbustul pentru apa si hrana.
-in zonele un de precipaitatiile sunt putine cantitativ este obligatorie irigarea ; in mod normal sunt suficiente 4-5 udari cu norme de 400-500 metri cubi/ha ; realizarea irigarii se face prin aspersiune, pe brazde sau prin picura
-pentru a atinge potentialul de productie plantatia are nevoie de fertilizare suplimentara , o data la doi ani se aplica 30-40 t/ha gunoi de grajd bine descompus, 30-40 grame/planta de ingrasamant complex de tip NPK; perioada optima de aplicare a ingrasamintelor este cuprinsa intre lunile noiembrie-februarie.
-ingrasaminele se incorporeaza in sol printr-o prasila executata la 10-15 cm adancime. , se pot aplica si fertilizari foliare cu unul din produsele: Terra-Sorb, Amalgerol sau Cropmax.
Informatii privind starea fito-sanitara :
–coacazul este atacat de o serie de boli si daunatori , astfel caigiena plantatiei este una din masurile care previne aparitia si dezvoltarea bolilor si daunatorilor; aceasta consta in taierea, strangerea si arderea ramurilor si lastarilor uscati iar frunzele din plantatie se incorporeaza in sol printr-o prasila superficiala.
-lucrarile de igiena se realizeaza in perioada de repaus vegetativ (iarna) , aceste lucrari distrug bolile si daunatorii ce ierneaza pe resturile vegetale de pe suprafata solului si pe ramurile bolnave ale arbustilor.
Pentru o realizare mai usoara a lucrarilor de intretinere si recoltare, se recomanda palisarea plantatiei de coacaz ; cel mai bun sistem este format din spalieri si sarme. Spalierii se amplaseaza pe rand la 8 metri distanta intre ei si 60 cm adancime , pe spalieri se prind sarme care vor sustine arbustii.
Informatii privind recoltarea:
-coacazele se recolteaza cand fructele din varful ciorchinilor sunt colorate in verde-roscat (faza de parga).
-fructele se matureaza in mod esalonat, de la baza ciorchinelui spre varf.
-recoltarea se realizeaza pe timp racoros si uscat si se depoziteaza imediat in ambalaje cat mai mici (max 5 kg).
-coacazele culese la momentul optim se pot depozita in incaperi racoroase timp de 10 zile ;in depozite cu temperatura controlata fructele se pot pastra timp de 35 de zile.
