Nectarinul si piersicul sunt pomi care necesita o rarire manuala a fructelor ,pentru a obtine o densitate optima a fructelor  ; aceasta operatie de rarire impiedica intrarea pomilor in alternanta de rodire : un an rodesc , iar urmatorul nu sau rodeste foarte putin.

                       Echilibrarea numarului de fructe cu vigoarea pomului asigura diferentierea corespunzatoare in anul urmator a ramurilor de rod mixte . Un numar optim de fructe previne degarnisirea la baza a sarpantelor si subsarpantelor si mutarea catre varf a rodului .

                       Prin rarirea fructelor se asigura o productie de calitate , cu fructe dezvoltate la marimea si caracteristicile specifice soiului ; se echilibreaza greutatea suportata de ramuri ,fiind prea incarcate ele se pot rupe . Prin rarirea fructelor se asigura o distributie uniforma a substantelor de combatere a bolilor si daunatorilor pe fructe si in jurul acestora ; un numar optim de fructe permite o buna maturare a lemnului , crescand rezistenta la inghet pe timp de iarna.

                      Cea mai buna perioada pentru rarirea fructelor este luna mai , fructele avand in aceasta perioada o dimensiune de 1,9 -2,5 cm , inainte de lemnificarea samburelui . In momentul in care se face rarirea se vor inlatura si fructele afectate de boli-daunatori , deformate , duble , mici , etc.

                       In urma operatie de rariere a frucelor pe o ramura trebuie sa ramana 2-4 fructe , in functie de vigoarea ramurii . Pe un pom dupa dupa taierile de rodire ,se pastreaza un numar de 50-70 de ramuri mixte ; la final , pe un pom se ajunge la un numar de 100-200 de fructe pe pom.

                     Tratamentele aplicate pomilor fructiferi si vitei de vie in perioada toamna – iarna ,are rolul de a combate insectele aflate in stadiul de iernare , a unor bacterii si ciuperci ce pot provoca boli grave acestor plante ;se urmareste combaterea paduchilor testosi, in special a larvelor paduchilor de San Jose.

                     Aplicarea tratamentelor descrise mai jos se va face numai in perioada de repaus vegetativ, atunci cand pe pom nu mai este nici o frunza (in perioada de toamna) ; daca dorim repetarea in primavara a tatamentului , nu vom aplica uleiul horticol si fungicidul cupric decat pana in momentul umflarii mugurilor.

                    Un alt aspect important de care trebuie tiunut cont este factorul meteorologic, nu se vor aplica substantele pentru protectia pmilor fructiferi si a vitei de vie daca se inregistreaza temperaturi negative, conditii de ploaie sau ninsoare si vant puternic.

                   Pentru cea mai buna reusita si pentru o populatie cat mai redusa de paduchi de San Jose si acarieni, se va respecta urmatorul plan care se aplica tuturor tipurilor de pomi fructiferi (mar, par, gutui, cais, piersic, nectarin, cires, visin, etc, dar si pe vita de vie si arbusti decorativi).

                   Tratamentul numarul 1 – consta in folosirea a numeroase tipuri de fungicide pe baza de cupru , dar este recomandat sa se utilizezea Zeama Bordeleza , produs ce contine 20% cupru metalic si 80% sulfat de cupru neutralizat. In mod normal, la tratamentul de iarna se va folosi o concentratie de 100 grame Zeama Bordeleza dizolvata in 10 Litrii de apa , acest tratament se va aplica in lunile noiembrie – decembrie ,cand toate frunzele au cazut . Subsatanta va fi pulverizata pe toata suprafata pomului , coroana – trunchi ,coaja capatand o nuanta albastruie. Dupa o perioada de 2-3 saptamani se va aplica un ulei horticol.

                  Zeama Bordeleza sau orice alt fungicid cupric ales de dumneavoastra pentru efectuarea tratamentelor de iarna, nu se va amesteca cu insecticidele cu formulare ulei. Din aceasta cauza, urmatorul tratament se va efectua la o distanta de minim 1 saptamana, fata de primul tratament. 

                  Tratamentul numarul 2 –  se refera la uleiul horticol , cand spunem ulei horticol ne referim la insecticidele cu formulare ulei, destinate combaterii paduchelui de San Jose in stadiul de iernare, dar si a altor insecte si acarieni. Produsele tip ulei horticol destinate aplicarii in aceasta perioada, precum Confidor Oil sau Nuprid Oil, contin ca substanta activa imidacloprid, in concentratie de 4 grame pe litru.
Tratamentul 2 -se va aplica la minim o saptamana dupa aplicarea tratamentului 1, cu aceleasi echipamente mentionate la primul tratament, folosind o doza de 100 ml de produs la 6 litrii apa.
In intervalul februarie – martie, se vor repeta cele 2 tratamente mentionate mai sus, pastrandu-se aceleasi doze si aceleasi distante intre tratamente.
Aplicarea corecta a tratamentelor din faza de repaus, vor asigura plantelor un start corect in faza de vegetatie, oferindu-va dumneavoastra confortul de a avea plante fara daunatori, la inceputul perioadei de vegetatie. Dupa plecarea in vegetatie, se va alege un plan de tratamente fitosanitar in functie de speciile pomicole existente in livada. Tratamentele din faza de rapaus sunt tratamente generale.

Parul este o specie pomicola mai pretentioasa decat marul la lumina, caldura si sol ; reuseste destul de bine de la campie pana la altitudini de 400-600 m , se aleg soluri mai usoare, calde, ferite de curenti reci, de brume si ingheturi tarzii.

Pentru plantare in gradina vom comanda numai pomi altoiti pe gutui, intrucat acestia au o vigoare mai mica, intra pe rod dupa 3-4 ani si traiesc 25-30 ani. Perii altoiti pe franc au inaltimea de 6-8 m si diametrul coroanei de 5-6 m, deci sunt mai vigurosi ; perii altoiti pe gutui se planteaza la 3.5-4 m intre randuri si 2-3.5 m pe rand si se dirijeaza dupa sistemul fus subtire, Pillar, palmeta etajata sau neetajata cu brate oblice.

                     Plantarea pomilor se face toamna dupa regulile obisnuite, totusi, pomii altoiti pe gutui pot fi plantati ceva mai adanc decat in pepiniere, dar sa nu se ingroape punctul de altoire.

                     Formarea coroanelor se realizeaza mai greu decat la mar. Perii dezvolta puternic axul, ramifica slab, iar sarpantele au unghiuri mici de ramificare; pe sarpante si ax se formeaza in varf 3-4 lastari vigurosi si in rest aproape nimic. Pentru a preveni cresterile necorespunzatoare se scurteaza axul la 60-80 cm, iar sarpantele la 50-60 cm, dupa care se inclina in vederea garnisirii corespunzatoare pe toata lungimea lor; daca axul continua sa creasca viguros, il ciupim mai des sau il transferam pe o ramura laterala.

                        Perii intra mai tarziu pe rod si de aceea lucrarile se inclina, torsionarea lastarilor de garnisire sunt mai necesare comparativ cu marul ; nu vom lasa perii sa creasca liberi cu coroane inalte, lastari vigurosi si cu pozitie aproape verticala.

                        Dupa intrarea pomilor pe rod, taierile se fac dupa aceleasi reguli ca si merii ; unele soiuri precum Williams, U.P Morettini rodesc pe mladite (ramuri de rod lungi de 25-30 cm cu 2-3 muguri de rod spre varf), acestea se scurteaza lasandu-se doar 1-2 muguri de rod, in caz contrar ramurile se rup sub greutatea fructelor.

                       Rarirea fructelor se face in iunie, lasand spatii intre fructe de 10-15 cm, prin acest procedeu obtinem fructe mai mari, suculente, foarte gustoase.

                       Combaterea bolilor si daunatorilor se face prin 1-2 tratamente de iarna si 6-7 stropiri in perioada de vegetatie. Fertilizarea perilor se face cu doze de ingrasaminte mai mici de 1/4-1/3 decat la mar. Perii altoiti pe gutui necesita 4-5 udari in perioada de vegetatie, in schimb cei altoiti pe salbatic si franc sunt mai rezistenti la seceta. Perii nu reusesc bine pe terenurile argiloase si nici pe cele prea umede, chiar daca sunt altoiti pe gutui ; in aceste conditii pomii devin sensibili la boli, iar fructele au sclereide (noduli in pulpa) sau sunt prea taninoase (amare).

                         Recoltarea perelor se face cu multa atentie, daca nu alegem bine momentul de recoltare perele nu mai avanseaza bine in coacere sau dimpotriva sunt prea coapte si nu se pot pastra. Perele de toamna se recolteaza la 130-140 de zile de la caderea petalelor, iar cele de iarna dupa 160-170 zile.

                       Apa este un factor deosebit de important pentru cresterea si rodirea pomilor ; pomii cresc si rodesc bine daca solul are 75-85% din spatiile lui pline cu apa, iar umiditatea optima a aerului este de 65-80%.Daca solul retine prea multa apa si lipseste aerul, frunzele se ingalbenesc, pomii se ususca, se asfixiaza, deoarece radacinile nu mai pot respira; foarte sensibili la asfixiere sunt caisul, ciresul, piersicul si migdalul, mai rezistenti sunt gutuiul, prunul altoit pe corcodus si marul.

                       Nevoia de apa a pomilor depinde si de portaltoi, soi, tipul de sol, etc. ; pomii nu suporta secetele mari si prelungite, arsitele, mai ales pe solurile usoare, nisipoase, dar nici excesul de apa in zonele radacinilor. Nevoia de apa a pomilor poate fi completata prin udari care sa umecteze solul pe o adancime de cel putin 30-50 cm.

                       Lumina joaca un rol important in cresterea si rodirea pomilor, in conditii de lumina suficienta sau multa, fructele sunt mai mari, bine colorate, bogate in zaharuri si vitamine ; frunzele au o activitate fotosintetizanta puternica, ramurile de rod sunt puternice si traiesc mult, iar pomii sunt mai sanatosi. Pomii dau bune rezultate numai in conditii de lumina multa, iar la umbra cresc si rodesc slab. Cei mai pretentiosi la lumina sunt nucul, piersicul, caisul, ciresul, apoi coacazul, agrisul, alunul, zmeurul, capsunul care se pot cultiva la semiumbra; putem influenta iluminarea livezii prin alegerea locului cu expozitie buna, prin distante de plantare corespunzatoare si prin coroane mai rare, fara ax sau aplatizate (palmete).

                       Caldura este factorul de mediu cu cea mai mare importanta , cultivarea speciilor pomicole in conditii de temperatura neasigurate conduce la dezechilibre si efecte nedorite-plagi sau arsuri pe trunchi si sarpante, degerarea lemnului, a ramurilor, a mugurilor etc. Infloritul, germinarea polenului si legarea fructelor se realizeaza bine daca in aer temperatura este cuprinsa intre 12-20°C. Temperaturile negative, brumele, ploile reci, vanturile uscate sau prea calde diminueaza procentul de legare sau compromite total florile; fructele tinere sunt mai sensibile la inghet, ele degera la -1..-1.5°C.

                       Aerul, prin compozitie si miscarile lui, influenteaza cresterea si rodirea pomilor. Atmosfera poluata cu dioxid de sulf, clor, flor, praf de ciment, fum reduce fotosinteza, produce arsuri pe frunze si fructe, caderea acestora si in ultima instanta pieirea pomilor. Este adevarat ca pomii reduc poluarea, dar la o poluare ridicata viata lor este periclitata.

                     Miscarile aerului de intensitate slaba sunt favorabile pomilor, intrucat primenesc atmosfera, inlatura excesul de umiditate etc. ; curentii reci sau uscati sunt nefavorabili, cele mai nefavorabile sunt  vanturile puternice , deoarece scutura fructele, stanjenesc polenizarea, rup ramurile, dezradacineaza pomii etc.

                      Solul, alaturi de caldura, este cel mai important factor de vegetatie pentru pomi, fiind convenabile solurile cu textura mijlocie; in zonele secetoase vom prefera soluri mai grele, deoarece retin mai multa apa, iar in zonele umede pe cele usoare, care se incalzesc mai usor. Caisul, piersicul, parul, ciresul iubesc mai mult solurile usoare, iar prunul, marul, visinul merg pe cele grele. Grosimea solului trebuie sa fie de 80-100 cm, fara strat de piatra la suprafata; apa freatica sa fie sub 0.8-1 m pentru arbusti, sub 1-1.5 m pentru gutui si merii altoiti pe portaltoi vegetativ de vigoare slaba si sub 2-2.5 m pentru restul speciilor. Pomii nu reusesc in solurile mlastinoase, foarte grele, joase, care retin mult timp apa de ploaie.

                        La plantatiile tinere se urmareste prinderea pomilor, cresterea viguroasa, formarea coroanei conform unui sistem anume adoptat, grabirea intrarii pe rod, apararea integritatii acestora (evitarea ranirilor, rozaturile de iepuri, soareci, combaterea bolilor si daunatorilor).

Toate lucrarile sunt importante, dar taierile ocupa un loc aparte, influentand puternic cresterile, rodirile si calitatea fructelor.

                      Taierile reprezinta un ansamblu de operatiuni chirurgicale (de taiere propriu-zisa) si nechirurgicale (inclinare, dresare, torsionare, strangulare) care se executa in coroana pomilor cu scopul de a regla procesele de crestere si rodire.

                      Pomii netaiati intra mai repede pe rod, dar formeaza coroane mai dese, imbatranesc prematur, fructele raman mici si de calitate slaba. In functie de varsta pomilor  taierile au mai multe obiective :

                           – la pomii tineri contibuie la formarea coroanei

                           -de rodire si intretinere se executa pe toata durata de exploatare a livezii, cu scopul de a obtine productii mari si constante (an de an), fructe de buna calitate.

                          -se corecteaza coroana la pomii rau taiati sau neglijati.

                          -de regenerare la pomii batrani sau imbatraniti.

                     Taierea se realizeaza asupra diferitelor categorii de ramuri cu foarfeca sau cu fierastraul; ea incluzand la randul ei doua operatiuni: suprimarea, adica ramura este indepartata total de la inelul de crestere (nu se lasa ciot) si urmareste rarirea coroanei;

scurtarea, se reduce din lungimea ramurii. Ramurile multianuale se scurteaza deasupra altei ramuri care va continua cresterea, iar cele de un an deasupra unui mugure.

Scurtarea ramurilor de un an poate fi: slaba, atunci cand se elimina 1/4-1/3 din lungime; mijlocie, cand se elimina 1/2 din lungime; puternica (severa), cand inlaturam 2/3-3/4 din lungime.

                    Schimbarea pozitiei ramurilor este o operatie tehnica principala, deoarece aduce  modificari in crestere si rarire . Operatiuni de modificare a pozitiei ramurii sunt:dresarea, micsorarea unghiului de crestere a unei ramuri, are rol de a fortifica , a-i spori vigoarea, se dreseaza numai ramuri de schelet (axul, sarpante, subsarpante) ; inclinarea, marirea unghiului de crestere pana la pozitia oblic descendenta, se inclina si sarpante pana la unghiuri de 45-50º, dar mai ales ramurile degarnisite pentru a se imbraca cu formatiuni de rod.

                    Alte operatiuni cu rol secundar sunt : plivitul lastarilor, suprimarea totala sau rarirea lastarilor in faza tanara ; ciupitul lastarilori, indepartarea varfului erbaceu cu foarfeca sau unghia. Ciupitul timpuriu provoaca ramificarea lastarilor, iar cel intarziat (iulie) diferentierea mugurilor de rod.

                   Toate operatiunile tehnice trebuie executate corect si la timpul potrivit ; in functie de epoca de executare intalnim : lucrari in uscat, adica se fac in perioada de repaus relativ, de toamna pana primavara ; lucrari in verde, se fac in perioada de vegetatie cand pomii suporta mai usor taierile (isi vindeca mai bine ranile).

                   Taierile de formare a coroanei este o lucrare foarte importanta (uneori dificila) , iar   taierea urmareste formarea elementelor de schelet (ax, sarpante, subsarpante) in functie de sistemul de coroana pe care dorim sa-l proiectam.

              Cele mai importante sisteme de coroane pentru pomii din gradina sunt:

                     1.Fusul subtire este o forma de coroana globuloasa cu ax central vertical, dar sinuos, deoarece el nu provine din sageata, ci din una din ramurile subterminale, prin transfer de ax.Trunchiul are inaltimea de 0.4 m, iar pe ax sunt inserate la baza 3-4 sarpante la baza si 15-20 ramuri de semischelet, care dupa 3-4 ani de rodire se inlocuiesc.

Inaltimea pomului poate ajunge la 3-3.5 m, iar largimea coroanei la 0.-1.4 m la baza si 0.4-0.6 m spre varf, coroana avand forma unui trunchi de con.

             Aceasta forma de coroana este utilizata foarte mult in plantatiile intense, pomii de la speciile de mar, par, piersic, prun si visin putand fi condusi cu aceasta forma.

                     2.Sistemul Pillar (coroana pilar) este indicata pentru mar, par, eventual visin, soiuri cu vigoare mica, altoite pe portaltoi de vigoare slaba. Coroana are aspectul unui cordon vertical modificat, cu inaltimea de 2.5-3 m, garnist la baza cu formatiuni de semischelet de vigoare mica, iar portiunea superioara cu ramuri de rod.Taierea de rodire pe acest cordon vertical se bazeaza pe inlocuirea ramurilor de rod dupa 3-4 ani cu altele noi pornite din „cepii” rezultati din suprimarea ramurilor care si-au incheiat ciclul productiv ,pe ax se mentine tot timpul lemn de rod tanar. Coroana poate fi utilizata cu succes la piersic daca se stapaneste bine tehnica de formarea si exploatare.

                    3.Cordonul oblic bilateral (gardul Belgin) este o coroana care este indicata pentru merii si perii pitici ;este alcatuit din doua brate (sarpante) care se ramifica de la 40 cm, dirijate la unghiuri de 45º, intersectate cu ale pomului vecin si garnisite cu ramuri de rod.

Coroana se formeaza usor daca dispunem de un spalier cu 5 sarme si nuiele groase, pe care sa dirijam sarpantele cat mai rectiliniu. Pomii se scurteaza dupa plantare la 40-50 cm, din lastarii crescuti se aleg doi cu pozitie opusa, care se lasa la inceput sa creasca liber, apoi in anul II se inclina la 45º si se ancoreaza de sarmele spalierului conducandu-se rectiliniu.

Toti lastarii ce apar pe viitoarele sarpante se ciupesc la 3-5 frunze spre a se transforma in ramuri de rod. La soiurile „spur”, garnisirea sarpantelor cu tepuse usureaza sau reduce ciupirea lastarilor.

                   4.Palmeta neetajata cu brate oblice este o coroana pentru livezi superintensive sau intensive, care are scheletul alcatuit dintr-un ax pe care se insereaza 10-12 sarpante asezate neetajat la distanta de 25-30 cm una de alta (50-60 cm pe aceeasi parte); sarpantele sunt garnisite direct cu ramuri de rod. Aceasta forma este foarte indicata pentru mar, par de vigoare mica sau mijlocie, poate fi incercata si la visin. La plantare pomii se scurteaza la 60-70 cm, iar in cursul verii se aleg 3 lastari, viitoare sarpante plus axul.

In anul II se scurteaza la 60 cm deasupra ultimei sarpante si pe el se vor mai forma inca doua sarpante ; lucrarea se termina in 3-4 ani. Vigoarea sarpantelor scade de la baza spre varf.

                    5.Palmeta etajata cu brate oblice este indicata la mer, par, chiar si pentru soiurile de vigoare mijlocie-mica de piersic, prun si visin .Coroana prezinta 3-5 etaje a cate doua sarpante, distanta dintre etaje este de 60-80 cm, sarpantele descrescand ca vigoare de la baza spre varf, unghiul de ramificare al acestora fiind la etajul I de 45-50º, iar la etajul III sau V de 65-70º. Sarpantele etajului I sunt garnisite cu ramuri de semischelet sau chiar cu 1-2 subsarpante, in schimb etajele superioare sunt imbracate numai cu ramuri de rod de vigoare mijlocie si mica ; formarea dureaza 3-4 ani, in fiecare an obtinandu-se cate un etaj.

                  6.Vasul ameliorat, coroana prezinta un trunchi de 40-60 cm si trei sarpante distantate la 15-25 cm in functie de vigoarea speciei, soiului si a portaltoiului; fiecare sarpanta prezinta cate 3 subsarpante dispuse bilateral altern-extern la distante de 50-60 cm una de alta. Aceasta coroana se formeaza si se intretine usor, fiind indicata pentru aproape toate speciile altoite pe portaltoi de vigoare medie.

                Caisul, piersicul, prunul, unele specii de cires si visin, raspund foarte bine cand sunt formate dupa acest sistem.

               La plantare vergile altoi (pomii) se scurteaza la 60-80 cm, dar cand lastarii au 15-20 cm se aleg trei, uniform dispusi in jurul trunchiului (la unghiuri de deschidere de 120º), care vor deveni viitoare sarpante ; daca acestea au unghiul de ramificatie mai mic se aleg altii mai de jos si se suprima portiunea de tija deasupra lastarilor alesi. In anii urmatori, ramurile-viitoare sarpante, se scurteaza la 60-70 cm pentru a le provoca ramuficarea, din care se aleg in fiecare an subsarpante la 50-60 cm si dispuse bilateral altern, iar restul ramurilor se inclina sau se arcuiesc pentru a deveni ramuri de rod.

                    7.Piramida etajata Gaucher si piramida etajat rarita, cele doua coroane se folosesc la speciile si soiurile viguroase grefate pe portaltoi vigurosi; aceste coroane prezinta 3-4 etaje, fiecare etaj are 5, respectiv 3 sarpante. La piramida Gaucher sarpantele sunt garnisite direct cu ramuri semischelet si de rod, fiind foarte indicata la soiurile „spur”. Piramida etajata rarita prezinta pe fiecare sarpanta cate 3-4 subsarpante ramificate dupa principiul bilateral extern. Sarpantele au unghiuri de deschidere egale la 72º, respectiv 120º.

                Formarea acestor coroane este destul de usoara intrucat speciile care se recomanda (cires, par, mar, prun) etajeaza in mod natural; dezavantajele acestor coroane este ca ele sunt greu de exploatat intrucat unele sunt umbrite in interior, fructele sunt slab colorate, degarnisirea scheletului avanseaza mult mai rapid. Aceste coroane se recomanda in zona dealurilor inalte, deoarece sunt mai ferite de rozatoare, avand trunchiul de 100-120 cm.

                    Ciresul si visinul sunt doua specii pomicole care au particularitati ecologice si de cultura destul de asemanatoare.

                    Visinul este mai rezistent la ger, mai putin pretentios la lumina si se adapteaza pe o multitudine de soluri.

                    Ciresul are nevoie de soluri usoare, luto-nisipoase, bine expuse la soare, ferite de curenti reci. Atat ciresul cat si visinul se preteaza bine la campie pana la altitudini de 500-600 m, sub forma salbatica intalnim cires pana la 900 m. Fructele sunt apreciate pentru consumul proaspat, pentru compot, gem, dulceata, visinata, sirop, suc, etc. ; visinul prin lastari, frunze, pedunculi are rol bactericid, putand fi utilizat la conservarea muraturilor sau pentru ceaiuri.

                     Pentru plantare pomii se procura de la pepiniere, sub forma de altoi, ciresul pe mahaleb sau cires, iar visinul pe mahaleb sau visin; visinul, ca si prunul, are numeroase soiuri locale care se inmultesc prin drajoni si pot fi utilizati la plantare daca provin de la pomi productivi, cu fruct mare si gust placut.

                     Pregatirea terenului se face prin mobilizarea adanca, fertilizare si nivelare;  ciresul nu suporta stagnarea apei la radacina iar apa freatica sa fie la 2.5-3 m.

                     Plantarea pomilor se face toamna si eventual primavara foarte devreme. La transportul si plantarea pomilor trebuie sa avem grija sa nu cada mugurii care sunt mari si la manipulare pot fi scurtati, plantarea se face foarte atent, deoarece atat visinul cat si ciresul se prind mai greu.

                     Pomi se planteaza astfel : pentru cires distanta este de 5-6 m intre randuri si 4-5 m pe rand ; la visin 4-5 m cu 2-4 m in functie de vigoarea soiului si de fertilitatea terenului.

                     Coroana la cire si visin se realizeaza usor datorita particularitatilor biologice de crestere ; se adopta urmatoarele sisteme de coroane: piramida mixta, vasul intarziat, palmeta etajata, iar pentru visin forma de tufa.

                     Dupa plantare ciresii se scurteaza la 80-100 cm, iar visinii la 50-70 cm; vara se aleg lastarii pentru sarpante si apoi se continua lucrarile de formare.

                     La cires sunt necesare lucrari de scurtare a ramurilor de garnisire, in caz contrar coroanele raman prea rare. Dupa intrarea pe rod aceste specii au nevoie de putine lucrari de taiere deoarece nu au alternanta la rodire si de regula nu se supraincarca cu fructe ; ele suporta greu ranile si astfel sunt recomandate taierile in verde atunci cand vindecarea este mai rapida.

                     Intretinerea solului se face sub forma de ogor lucrat, in primii ani fiind admise culturi intercalate, fertilizarea se face cu doze asemanatoare celor prezente la prun, udarea se realizeaza numai in anii secetosi, fiind suficiente 2-4 udari.

                     Recoltarea fructelor se face de la 10-15 mai la cires pana la mijlocul lunii iulie la visin ; la recoltare ramurile de rod (buchetele de mai se rup usor) se vor pastra intacte , se va evita ruperea acestora ; la un soi se fac 2-3 treceri intrucat fructele se matureaza esalonat ; dupa recoltare fructele se sorteaza, se ambaleaza in ladite cele destinate vanzarii sau se utilizeaza pentru prelucrare sub forma de compot, gem, dulceata, etc.

                       Nucul (Juglans regia) este un arbore de talie mare, poate ajunge pana la 30 metri inaltime. Trunchiul este puternic, scoarta este neteda de culoare cenusie. Nucul formeaza o coroana ramificata, cu ramuri puternice; frunzele sunt mari, eliptice cu marginea intreaga. Fructul este o drupa sferica, bogata in uleiuri, denumita popular nuca. Este una din cele mai importante plante de cultura, avand intrebuintari in industria alimentara, industria lemnului, dar si ca planta decorativa. Nucile contin mari cantitati de calciu si magneziu ,  deasemenea nucile mai contin grasimi, substante proteice, hidrati de carbon, substante minerale, vitamine (A, B, C, P).

                           INFORMATII PRIVIND CRESTEREA SI FRUCTIFICAREA

                       Radacinile nucului se dezvolta in functie de proprietatiile solului , masa de radacini se situeaza la adancimea de 20-60 cm.; cresterea radacinilor este continua, dar cu intensitati diferite in functie de perioada de vegetatie. Partea aeriana se dezvolta greu in primii 2-3 ani de livada, dupa primii ani cresterile se intensifica, iar pomii ating inaltimi de 20 de metri.  Nucul iese din repausul vegetativ dupa ce temperaturile au valori medii de 9 grade Celsius. Nucul formeaza doua tipuri de flori: cele femeiesti si cele barbatesti , ele pot inflori simultan sau la intervale diferite. Pentru o buna fructificare in livada se planteaza 3-4 soiuri diferite ce infloresc in acelasi timp. Nucul intra pe rod dupa 5-8 ani de la plantare, iar productiile maxime se obtin la 10 ani de la plantare. Pomul produce fructe  pe o perioada cuprinsa intre 30 si 100 de ani. Are cea mai mare longevitate dintre specile pomicole cultivate la noi in tara.

                              INFORMATII REFERITOARE LA CLIMA SI SOL

                       Nucul iubeste caldura , in perioada de repaus vegetativ pomii maturi rezista la temparaturi de – 20 grade Celsius; florile si lastarii sunt afectati de temperaturi mai mici de -2 grade Celsius. Temperaturile excesive din timpul verii sunt daunatoare nucului, pentru a evita arsita nucul se va planta pe versantii cu expozitie nordica.Nucul se dezvolta bine in zonele unde cad anual 600-700 mm precipitatii ,  lipsa apei afecteaza pomii , ei au cresteri mici si formeaza un numar mic de muguri, productia fiind slaba. Nucul este sensibil la stagnarea apei in sol. Acesta valorifica toate tipurile de sol, cele mai mari productii se obtin pe cele permeabile, fertile cu o textura usoara; in conditii de irigare se poate planta pe nisipuri.

                             INFORMATII PRIVIND PREGATIREA TERENULUI

                    Terenul pe care se va infiinta livada de nuc trebuie sa fie ferit de brumele tarzii de primavara, dar si cele din toamna. Daca plantatia se infiinteaza pe un teren care a fost utilizat ca livada, terenul se pregateste cu 3-4 ani inainte ; pentru refacerea structurii solului si eliminarea focarelor de infectie terenul se poate cultiva cu ierburi perene, leguminoase sau cereale; plantele premergatoare trebuie eliminate de pe viitoarea plantatie cu cel putin sase luni inainte de plantare. Daca parcela este puternic infestata cu buruieni sau a fost cultivata cu ierburi perene, se pot aplica urmatoarele erbicide: Roundup Classic, Roundup Energy.

                    In anul in care urmeaza sa se realizeze plantarea terenul se fertilizeaza cu 40-60 t /ha gunoi de grajd si 300-400 kg ingrasamant complex NPK. Se recomanda desfundarea terenului (la 60 cm), pentru ca radacinile pomilor sa se dezvolte usor, daca nu se poate efectua aceasta lucrare, solul se sapa manual. Corpurile straine din sol si radacinile altor specii se aduna si se elimina din parcela. Pentru o plantare de precizie se poate realiza pichetarea terenului ,  operatiunea care costa in marcarea pozitie fiecarui pom pe teren .

                              INFORMATII PRIVIND PALNTAREA

                  Nucul este sensibil la transplantare, motiv pentru care se vor utiliza puieti cu varsta de 2-3 ani (suporta cel mai bine transplantarea). Plantarea nucului este recomandata sa se faca toamna  , in acesta perioada puietii sunt in repaus vegetativ si se adapteaza usor conditiilor din livada ; pana in primavara ranile de pe radacini se vor vindeca iar pomul va porni bine in vegetatie. Pe suprafete mici nucul se poate planta primavara devreme. Plantarea nucului este recomandata sa se faca la o distanta de 10 metrii intre randuri si la o distanta de 8 metrii intre pomi pe rand.

                Inainte de a planta pomul se va efectua fasonarea radacinilor , operatiune ce consta in inlaturarea portiunilor vatamate si de a netezi ranile de pe radacina, radacinile moarte se inlatura complet iar cele vii se scurteaza cu 7-8 cm; fasonarea urmareste mentinerea unui sistem radicular cat mai sanatos. Fasonarea se realizeaza doar daca puietul a fost scos din sol recent. Dupa fasonare urmeaza mocirlirea radacinilor, care reprezinta introducerea radacinii intr-un amestec de pamant galben, gunoi de grajd proaspat si apa; stratul de mocirla are rolul de a asigura o umiditate mai mare in jurul sistemului radicular. Mocirla trebuie sa aiba consistenta smantanii. Daca puietii au fost transportati pe distante mari, inainte de mocirlire se introduc intr-un vas cu apa timp de 2 ore,  pentru rehidratarea radacinilor.

                Plantarea propriu zisa: Aceasta etapa incepe prin saparea gropii ,daca terenul nu a fost lucrat groapa trebuie sapata cu 2-3 luni inainte si sa fie cat mai mare ; sunt recomandate urmatoarele dimensiuni: 100 x 100 x 80 cm. Daca terenul a fost lucrat corespunzator groapa se sapa cu 1-2 zile inainte sau chiar in aceeasi zi (pentru a nu pierde apa din sol) , in acest caz groapa va avea urmatoarele dimensiuni: 60 x 60 x 60 cm. La baza gropii se introduce un amestec format din pamant fertil scos din partea superioara a gropii si gunoi de grajd bine descompus. Puietul se introduce in groapa astfel incat radacina sa stea pe stratul fertil de la baza, dupa ce radacinile au fost acoperite cu 10 cm de sol se excuta prima tasare a solului. La plantare trebuie sa se realizeze un contact strans al radacinilor cu solul, adancimea de plantare se calculeaza astfel incat punctul de altoire sa fie la 3-4 cm deasupra solului si orientat spre nord. Dupa plantare langa puiet se introduce un tutore, iar solul se uda bine. In jurul pomului se poate pune un strat de mulci , mulcirea mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva apa din sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere. Puietul poate fi invelit cu materiale de protectie impotriva rozatoarelor sau livada va fi ingradita.

                            INFORMATII PRIVIND LUCRARILE DE INTRETINERE

                   Primavara terenul se sapa si se mentine curat, stratul de mulci din jurul pomilor se improspateaza. Cele mai importante lucrari de intretinere sunt taierile , ele au rolul de a forma coroana pomului si de a mentine un echilibru intre cresterile vegetative si fructificare.

                  Taierile la nuc se fac in verde (vara) ,nu sunt recomandate taierile in perioada de repaus vegetativ, deoarece pomul se vindeca foarte greu. In prima primavara de la plantare pomul se scurteaza la inaltimea de 70 cm. Pe timpul verii varful lastarilor se ciupeste (se taie o mica parte din varf). In primul an nu se efectueaza alte taieri .

                  In primavara anului al doilea toti lastarii se elimina, se va lasa doar lastarul de prelungire al axului principal ; de pe tulpina principala vor porni alti lastari. In timpul verii varful acestor lastari se ciupeste (se taie o mica parte din varf).

                 In anul al treilea, primavara, pomul are o inaltime de 180-200 cm, el se scurteaza la inaltimea de 150 cm. Vara toti lastarii pana la inaltimea de 100 cm se inlatura, pe portiunea superioara (100-150 cm) se lasa 3-4 lastari amplasati uniform pe axul principal ; astfel s-a format coroana pomului.

                Dupa ce pomul va intra pe rod, se vor realiza taierile de intretinere. ; se elimina ramurile concurente, lastarii lacomi, ramurile crescute pe partea superioara a ramurilor si crengile care se suprapun si impiedica patrunderea luminii. Ramurile imbatranite se reduc pentru a stimula aparitia unor noi ramuri de rod. In cazul pomilor batrani aflati la sfarsitul perioadei de rodire taierile trebuie sa fie severe , se scurteaza ramurile de 5-6 ani prin care dimensiunile coroanei se reduc cu 30 % ; ranile mai mari de 4-5 cm se acopera cu mastic.

               Pana la intrarea pe rod terenul din livada se mentine curat sau se cultiva cu plante furajere, plantele cultivate nu trebuie sa concureze cu pomii pentru apa si hrana. Cand plantatia a ajuns la maturitate terenul se mentine lucrat sau cultivat cu plante pentru ingrasamant verde (Lolium Perene). Iarba se coseste repetat si se foloseste ca mulci. Pe terenurile in panta, pentru a preveni eroziunea, terenul se mentine inierbat. ; cea mai practica solutie este erbicidare (dupa 3 ani de la plantare) si se pot folosi urmatoarele produse: Centurion, Agil, Fusilade Forte, Pantera, Leopard.

              Fertilizarea este necesara in livezile tinere pentru a stimula cresterea vegetativa. Ingrasamintele se aplica localizat, sub coroana. In plantatile tinere se aplica ingrsaminte pe baza de azot, in doze de 0.5 kg azot substanta activa pentru un pom ; dupa ce plantele au intrat pe rod se aplica 300-400 kg ingrasaminte complex /ha, aplicat in trei reprize. (primavara devreme, dupa formarea fructelor si toamna) .

               Irigarea este obligatorie in zonele cu deficit de precipitatii si in cazul plantatiilor tinere ; in cazul plantatilor tinere se aplica 2-3 udari cu norme de 300 metri cubi/ha. Daca plantatia este matura se aplica 3 udari cu norme de 600 metri cubi/ha , irigarea se poate face pe brazde sau prin picurare; se evita irigarea prin aspersiune pentru a reduce aparitia bolilor foliare.

               Nucul este afectat de o serie de boli, dintre cele mai pagubitoare sunt arsura bacteriana si antracnoza, acestea pot compromite recolta, iar in cazul atacurilor puternice pot distruge intreaga livada. Pentru a distruge focarele de infectie din livada, se aplica tratamente in timpul repausului vegetativ (iarna), tratamentele se vor aplica iarna cand temperatura este mai mare de 5 grade Celsius.

              Pentru combaterea bolilor se aplica produse pe baza de cupru ,primul tratament se aplica dupa caderea frunzelor. A doua stropire cu produse pe baza de cupru se face primavara, la dezmugurit; substantele se dizolva in apa si se pulverizeaza pe toata suprafata pomilor, de la baza solului si pana la nivelul crengilor( Zeama Bordeleza, Champ, Funguran). Tratamentele se aplica in zile insorite, cu temperaturi peste 6-7° C, astfel incat solutia sa nu inghete pe plante, la 7-10 zile de la aplicarea tratamentelor cuprice se face o stropire cu ulei horticol (150 ml la 10 l de apa ; ex: Confidor Oil sauOvipron).

                               INFORMATII PRIVIND RECOLTAREA

              Recoltarea incepe la sfarsitul toamnei, cand nucile incep sa cada din pom, maturarea fructelor se face treptat, fiind necesara recoltarea esalonat in 2-3 reprize. Recoltarea consta in adunarea de pe sol a fructelor cazute , recoltarea se poate grabi prin scuturarea nucilor. Nu se recomanda baterea pomilor, deoarece ramurile de rod se pot rupe , scuturarea in 2-3 reprize, la intervale de 5 zile asigura o recoltare totala. Daca nucile s-au recoltat impreuna cu invelisul verde, el poate fi inlaturat usor daca fructele se introduc in apa rece timp de 2-3 ore; pentru a scoate miezul intreg din nuca acestea se scufunda timp de o ora in apa fierbinte.

                      Pentru altoi se folosesc lastari anuali (uneori si ramuri de 2-3 ani) recoltati in timpul repausului vegetativ sau in cursul vegetatiei, in functie de procedeul de altoire; lastarii altoi trebuie sa fie vigurosi, sanatosi, nevatamati, proveniti din treimea mediana a coroanei.

                      Exista trei metode de altoire : altoire in ochi ; altoire cu ramura detasata ; altoire prin alipire.

                        1. Altoirea in  ochi ( oculatie ) se poate realiza : la colet pentru trandafiri , liliac , arbori si altoirea pe tija , la inaltimea coroanei , pentru arbusti si arbori cu trunchiul de portaltoi (trandafir , mesteacan , ciresul japonez, artar) ; la altoirea pe tija se pot altoi 2-3 ochi cu distanta dintre ei de 3-5cm ( mai ales trandafirii cu coroana ).

                        2. Altoirea cu ramura detasata este cea mai utilizata metoda de altoire la speciile ornamentale. Altoii folositi sunt fragmente cu 2-3 muguri din ramuri anuale sau de 2-3 ani, aflate in repaus vegetativ ;ramurile de altoi se recolteaza toamna dupa caderea frunzelor, inainte de inghet si se pastreaza la rece.Portaltoii sunt puieti tineri, uneori chiar butasi cu sau fara radacini sau cu fragmente de radacina. Portaltoiului se taie deasupra unui mugure pentru a asigura o buna circulatie a sevei spre capatul portaltoiului.

                  Metodele folosite la altoirea cu ramura detasata sunt :

                                       –altoirea in copulatie – la acest tip de altoire conditia esentiala este ca grosimea celor doi parteneri de altoire sa fie la fel ; altoirea in  copulatie se face primavara timpuriu , fie la tija , fie la colet. La acest mod de altoirea lungimea minima a sectiunii pentru portaltoii subtiri trebuie sa fie de 3cm. Copulatia este de doua feluri : simpla si perfectionata, copulatia perfectionata se foloseste la speciile cu lemnul mai dur ( fag , stejar)

la vita de vie ornmentala.

                                        –altoirea in triangulatie – este metoda de altoire care se poate aplica la toate speciile de arbori si arbusti foiosi , portaltoiul se reteaza la inaltimea dorita fie inainte, fie in momentul altoirii. ; apoi se realizeaza lateral o crestatura longitudinala, scotand o pana cu sectiune triunghiulara lunga de cca. 2 cm. Baza altoiului se fasoneaza asemanator portiunii desprinse din portaltoi. Este foarte important ca cei doi portaltoi sa se imbine perfect, iar in pozitia opusa taieturilor pe altoi sa se afla un mugure. Marea majoritatea a altoirilor in triangulatie se executa iarna sau la inceputul primaverii, fie in sera, fie in teren. Locul unde s-a realizat altoirea se leaga si se unge cu ceara de altoit .

                                       -altoirea in placaj lateral se practica mai ales la arbustii si arborii care se altoiesc la sera, iarna sau uneori vara ; portaltoiul care este cultivat in ghiveci se reteaza la 15 cm lungime, apoi lateral spre colet se executa o taietura de 3-5 cm lungime scotand o fasie pana la lemn. Altoiul (fragment de lastar cu 2-3 ochi) se taie oblic in pana pe partea opusa unui mugure, lungimea taieturii fiind identica cu cea de pe portaltoi ; cele doua sectiuni se suprapun  perfect, se leaga si se unge. Altoirea de iarna se executa in momentul in care mugurii portaltoiului pornesc in vegetatie.

                                        -altoirea in despicatura se poate utiliza la majoritatea speciilor cu frunze cazatoare atat in pepiniera, cat si in spatiile verzi , acest procedeu se practica pentru altoirea pe fragmente de radacini in conditii de sera ;locul de altoire este fie la colet, fie la inaltimea coroanei. Portaltoiul (1-3 cm grosime sau mai mult) se reteaza si se netezeste apoi se despica longitudinal 4-6 cm , altoiul se fasoneaza in pana la 3-5 cm de o parte si de alta a unui mugure si se introduce in despicatura; dupa imbinarea celor 2 parteneri se leaga strans si se unge. Altoirea se face primavara, la inceputul circulatiei sevei la speciile de fag, mar, prun, castan ;altoirea in despicatura pe radacina se practica la lianele ornamentale, la Liliac, la Chaenomeles, la Buddleea davidii, in sera; in lunile ianuarie-martie.

                                         -altoirea sub scoarta se realizeaza primavara cand seva circula bine si permite desprinderea scoartei de lemn , portaltoiul se reteaza la inaltimea dorita, de obicei la nivelul de formare a coroanei ; altoiul se fasoneaza in pana unilaterala lunga de 2-4 cm, pe partea opusa unui mugure, cu ajutorul unei spatule se introduce intre scoarta si lemn portaltoiului retezat.Pe portaltoii mai grosi se altoiesc 2-3 pene ; acesta metoda se poate aplica si la arborii mai in varsta, retezand ramurile si altoindu-le pe fiecare parte ;dupa altoire se leaga si se unge cu ceara de altoit.

                                           –altoirea prin apropiere sau alipire – aceasta metoda de altoire consta in faptul ca ambii parteneri sunt inradacinati,  in jurul plantelor mama de altoi (tinere, cultivate in sol sau in vase) se aseaza in pozitii convenabile puietii de portaltoi transplantati in ghivece.Acest tip de altoire se poate realiza prin doua metode :

1.       altoirea simpla – consta in extragerea unei portiuni identicede scoarta si foarte putin lemn de cca. 8-10cm lungime , alipirea perfecta a celor doua sectiuni, legarea, parafinarea si tutorarea prin injrijirea unui tutore in sol sau in ghivece.

2.       altoirea cu contraclimb – consta in realizarea unor sectiuni identice si apoi cresterea si imbinarea acestora la fel ca la copulatie perfectionata ,  altoirea se executa intr-un interval de timp lung, din martie pana in septembrie.Plantele se ingrjijesc prin verificarea prinderii, separarea treptata a altoiului (prin incizie si apoi taiere), reducerea portaltoiului, slabirea si refacerea legaturii.

                       Altoirea speciilor rasinoase

Pentru altoirea acestor specii se recomanda folosirea de ramuri altoi provenite de la plante tinere, care au un continut mai mic de rasina. In august-septembrie pe o perioada de 8-10 zile portaltoii se trec in incaperi mai racoroase cu scopul maturizarii tesuturilor.

                                Altoii se recolteaza in ziua altoirii, alegandu-se lastari terminali de ramura, cu muguri de varf intacti, asezati simetric in jurul mugurelui terminal (principal) , cei doi parteneri se pregatesc prin indepartarea acelor de pe zona altoirii. Se executa altoirea la masa in placaj, lateral cu sau fara limba si se leaga cu bumbac sau lana.

                               Puietii altoiti se aseaza in sera sau rasadnita, in atmosfera inchisa, umeda pe un pat de turba, asezandu-i inclinati cu altoiul in sus , se umbresc si se uda cu atentie ; dupa cca. 4-5 saptamani puietii se repun in pozitie verticala si se indeparteaza varful portaltoiului, acesta se reduce apoi treptat, pe masura ce se dezvolta altoiului ;se aeriseste pentru calire, apoi cand altoiul este suficient de intarit, in toamna sau in primavara, portaltoilul se inlatura complet.Ghivecele se pastreaza peste iarna in rasadnite reci, iar primavara se planteaza in sol; daca este necesar se trateaza. In teren rasinoasele se pot altoi prin alipire sau in placaj lateral.

                          Ingrijirea plantelor altoite cu ramura detasata:

                                   Legaturile se verifica si se slabesc, apoi se inlatura cand lastarii altoi ating 15-20 cm inaltime; in acest timp se executa si tutorarea altoilor in scopul prevenirii ruperii lor de catre vant sau pasari. Cresterile de pe portaltoi se indeparteaza cu exceptia unui singur lastar tragator de seva, care se ciupeste, lastarii altoi se paliseaza de tutore.

                                   In cazul altoirilor pe tija tutorii se fixeaza direct pe portaltoi prin dubla legatura cate 2 de o parte si de alta a altoiului , tutorele cu lungimea de 50 cm si grosimea de 1-2 cm se ciopleste in partea dinspre portaltoi pentru o fixare mai usoara ; de asemenea se mai pot utiliza tutori legati in forma de arc deasupra altoiului, realizat din nuiele flexibile.