Perioada de plantare a pomilor este perioada de repaus vegetativ .Perioada de repaus vegetativ incepe dupa caderea primelor brume de toamna , care vor determina ingalbenirea frunzelor , respectiv caderea acestora. Caderea frunzelor indica ingtrarea pomilor in repaus vegetativ si inceperea perioadei de plantare a acestora.

                        Pentru majoritatea speciilor ,mai recomandata este plantarea de tomna. Plantarea incepe odata cu desfrunzitul pomilor , mai exact dupa ce au cazut cateva brume.

                        Plantarea de toamna ofera avantajul unei mai bune prinderi ,deoarece radacinile pomilor isi incep cresterea din primavara sau in ferestrele din timpul iernii, cu temperaturi pozitive.

                        Pe perioada iernii  se poate planta in ferestrele iernii, cand temperaturile sunt pozitive (+5`C) si nu exista inghet la sol.

                       Plantarea de primavara este mai putin eficienta , din punct de vedere al randamentului de prindere , dar si a traumelor la care ste supusa planta.Plantarea de primavara a pomilor se poate face doar daca acestia nu au pornit in vegetatie .

                       Pomii fructiferi si a arbustii ce sunt in perioada de vegetatie se pot planta doar daca sunt la ghiveci. Inainte de planatre acestea trebuie udate bine . Plantarea se realizeaza dimineata devreme sau seara , planta se scoate cu grija din container, astfel incat radacinile si pamantul de pe acestea sa ramana intact.

                       Daca plantele au fost plantate in vegetatie , acestea se vor uda la 2 zile , in jur de o luna. Se va evita udarea excesiva , care va duce la putrezirea radacinilor.

iquince001p4

                    Taierile de productie la gutui, incep din momentul aparitiei primelor fructe si se continua pana la intrarea pomilor in declin.

                    Gutuiul incepe sa rodeasca in anul 3 sau 4 de la plantare. La pomii tineri, ramurile roditoare lungi se scurteaza cu o treime din lungime pentru a stimula cresterea mugurilor de baza si realizarea unor maciulii viguroase. Maciulia se aseamana foarte mult cu bursa la mar si par dar este mai lunga si supla, avand intre 5 si15 cm.

                    In urmatorii ani taierile sunt mai moderate si constau in scurtatea maciuliilor subtiri deasupra unui mugur vegetativ, eliminarea maciuliilor epuizate si reductia semischeletului.

                    In anul patru de rodire se fac taieri de regenerare a maciuliilor si a coarnelor de melc.

                   Dupa 4-5 ani de rodire, si fara taieri, la pomii maturi ramurile de semischelet se arcuiesc sub greutatea fructelor iar maciuliile devin mai mici, in acest caz taierile constau in reductia semischeletului la nivelul unei maciulii viguroase, pentru fructificare si pentru stimularea de formare a noilor ramuri fructifere. Cu acesta ocazie se elimina toate ramurile degarnisite si sunt regenerate coarnele de melc si maciuliile epuizate.

                   Cand avem prea multe maciulii, se fac taieri de normare prin care se elimina cele mai slabe, situate la o distanta mai mare de ramurile de schelet.

                         Marul (Malus domestica) are o larga raspandire pe teritoriul Romaniei, este usor de ingrijit, nu necesita operatiuni speciale. Marul are un trunchi relativ mic si o coroana larg ramificata , iar frunzele sunt ovale si sunt dispuse altern. Florile sunt formate din cinci petale si au culoare alba, cu o usoara tenta de roz.

                          Marul este considerat regele fructelor, are in compozitia o serie de elemente indispensabile corpului omenesc: fier, fosfor, calciu, celuloza, hidrati de carbon, magneziu, vitamine ( A, B1, B2, C). Cantitatea de minerale si vitamine este mai mare in coaja, decat in pulpa, astfel incat  se recomanda ca fructul sa fie mancat cu tot cu coaja. Corpul omenesc beneficiaza de toate proprietatile nutritritive ale fructului, doar daca se consuma in stare proaspata; prin prelucrare, o parte din aceste elemente sunt distruse.

                                  Particularitati de crestere si fructificare:

               Dezvoltarea sistemului radicular la mar este influentata de portaltoiul folosit, pomii cu vigoare mare vor explora o masa mare de sol  , iar pomii pitici au o ancorare superficiala, in anumite conditii au nevoie de sustinere suplimentara. Sistemul radicular are o crestere continua, iar majoritatea radacinilor se gasesc la adancimea de 60-70 cm. Soiurile existente in cultura fructifica pe ramuri lungi sau ramuri scurte . Mugurii vegetativi sunt mici si subtiri , iar mugurii micsti si cei floriferi sunt mari si bombati; dintr-un mugure mixt se formeaza o rozeta de frunze si o inflorescenta. Marul infloreste relativ tarziu, fara sa fie afectat (in anii normali) de ingheturile tarzii.

                                  Cerintele fata de clima si sol:

                   Marul are cerinte moderate fata de lumina, iar prin stabilirea corecta a schemelor de plantare si prin taierile executate corect, se poate realiza o buna iluminare a coroanelor. Marul creste bine in zonele unde se inregistreaza temperaturi medii anuale cuprinse intre 8 si 11 grade Celsius. Mugurii pornesc in vegetatie la temperaturi de peste 8 grade Celsius, iar florile se deschid la temperaturi de peste 11 grade Celsius. Polenizarea se realizeaza cel mai bine la temperaturi cuprinse intre 21 si 27 grade Celsius. Rezultate bune obtin in zonele unde cad 600-700 mm precipitatii pe an.                        Marul valorifica bine toate tipurile de sol, dar nu suport stagnarea apei ; panza freatica nu trebuie sa fie la o adancime mai mica de trei metri.

                   Pomii fructiferi nu se planteaza in zonele de lunca.

                                    Pregatirea terenului:

                 Marul valorifica bine terenurile ce nu se preteaza pentru culturile de legume, cereale sau plante tehnice; se dezvolta bine in zonele colinare si de deal.

                 In cazul in care plantatia se infiinteaza pe un teren care a fost utilizat ca livada, terenul se pregateste cu 1-2 ani inainte, pentru eliminarea focarelor de infectie. Terenurile se pot cultiva cu leguminoase perene sau anuale (mazare, lucerna, trifoi, etc), ele imbogatesc solul cu azot si refac structura solului. Inainte de mobilizarea solului, culturile de leguminoase se pot toca si incorpora in sol. Daca terenul este puternic infestat cu buruieni se pot aplica urmatoarele erbicide .

              Solul se fertilizeaza cu 50-60 t /ha gunoi de grajd bine descompus, terenul trebuie sa fie lucrat la adancimea de 60 cm pentru a se afana straturile inferioare si compacte de sol, iar radacinile pomilor se pot dezvolta mai usor.

4. Plantarea:

                   In momentul plantarii pomii trebuie sa fie in repaus vegetativ, iar solul sa nu fie inghetat, adica primavara devreme si toamna (octombrie-noiembrie). Este recomandata plantarea de toamna deoarece in tara noastra, toamnele sunt lungi si calduroase, urmate de multe ploi ;astfel ca dupa plantare pomii isi vindeca ranile si emit radacini noi. Ploile care urmeaza asigura umiditatea necesara si un contact bun al radacinilor cu solul. Puietii plantati toamna pornesc in vegetatie primava,ei acumuleaza suficiente substante de rezerva si suporta cu usurinta gerurile din iarna urmatoare.

                  Inainte de plantare se realizeaza fasonarea radacinilor ,operatiunea se executa cu scopul de a inlatura portiunile vatamate si de a netezi ranile de pe radacina. Radacinile moarte se inlatura complet, iar cele vii se scurteaza cu 7-8 cm, se urmareste astfel mentinerea unui sistem radicular cat mai sanatos.Dupa fasonare, urmeaza mocirlirea radacinilor; care consta in introducerea radacinii intr-un amestec de pamant galben, gunoi de grajd proaspat si apa; mocirla are rolul de a asigura o umiditate mai mare in jurul sistemului radicular, ea trebuie sa aiba consistenta smantanii.

                  In sistem gospodaresc se recomada urmatoarea schema de plantare: 4 metri distanta intre randuri si 4 metri distanta intre pomi pe rand. Pentru o plantare de precizie, se poate realiza pichetarea terenului, care consta in marcarea pe teren a pozitiei fiecarui pom. Prin pichetarea terenului se va realiza o plantare corecta, cu respectarea schemei de plantat. Daca terenul a fost desfundat la adancimea de 60 cm, groapa trebuie sa aiba umatoarele dimensiuni: 50 x 50 x 50 cm, daca terenul nu a fost bine lucrat, groapa trebuie sapata cu 2-3 luni inainte si sa fie cat mai mare (100 x 100 x 80 cm) ; la baza gropii se introduce pamant fertil (de la suprafata gropii) amestecat cu gunoi de grajd bine fermentat si ingrasaminte complexe de tip NPK.

                   Puietul se planteaza astfel incat punctul de altoire sa fie la 3 cm deasupra solului si orientat spre nord. Dupa ce radacinile au fost acoperite cu 10 cm de sol, se excuta prima tasare ,la plantare trebuie sa se realizeze un contact strans al radacinilor cu solul. Dupa plantare se sapa solul din jurul pomului si se uda din abundenta. Langa puiet se introduce un tutore (taurs), pentru sustinere suplimentara. Inainte de iernare, in jurul pomilor se face un musuroi. de 30-40 cm, care are rolul de a protejeaza radacinile de inghet. Dupa plantate, puietii se scurteaza la inaltimea de 80 cm. Puietul poate fi invelit cu materiale de protectie impotriva rozatoarelor.

5. Lucrarile de intretinere:

                  Primavara devreme se poate instala seceta, iar puietii sunt sensibili la deficitul de apa, pentru a prevenii pierderile cauzate livada se va iriga (la nevoie). Trebuie luate masuri de conservare a apei din sol, cel mai bine este ca in jurul pomilor sa existe un strat de mulci (gunoi paios). Mulcirea mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor si reduce numarul lucrarilor de intretinere a culturii.

                 Incepand din primavara si apoi pe timpul verii, se executa 4-6 prasile, pentru a distruge crusta si buruienile. Daca se constata ca apa din sol este insuficienta, fiecare pom se uda cu 40-50 litri de apa. Catre sfarsitul primului an de vegetie, toamna, solul din livada trebuie sa se lucreze la adancime de 15-20 cm ,in apropierea radacinilor solul se lucreaza superficial, pentru a nu ranii radacinile.

                 Intervalul dintre randurile de pomi se mentine curat, buruienile trebuie eliminate; ele se pot toca cu freza, pentru a aduce un aport de materie organica in sol. Cea mai pratica solutie este erbicidarea. Erbicidarea se face cu grija, pentru ca vaporii erbicidelor sa nu atinga fruzele pomilor. In primii trei ani de viata ai pomilor nu se folosesc erbicide. In conditii de irigare, pe intervalul dintre randuri se poate cultiva: ceapa, usturoi, salata, ridichi sau se poate inierba.

               In condiile ultimilor ani, riscul aparitiei brumelor si ingheturilor tarzi a crescut ;pentru a proteja pomii de aceste variatii de temperatura se poate apela la operatiunea numita fumigatie, care consta in arderea unor materiale usor de aprins, dar care produc o cantitate mare de fum (cauciucuri, paie, gunoi de grajd, reziduuri petroliere, turba, etc). Materialele se amplaseaza sub forma de gramezi, pentru un hectar sunt necesare 80-100 de gramezi; aceasta operatie protejeaza pomii pana la temperatura de -3 grade Celsius.

              Livada se va mentine curata, se aduna frunzele sau ramurile cazute, ramurile pomilor se curata cu o perie aspra pentru a indeparta ouale daunatorilor, muchii si lichenii; dupa care pomii pot fi varuiti. Varul distruge daunatorii si impiedica dezvoltarea muschilor si daunatorilor.

              Pentru a reduce rezerva de boli si daunatori din livada se aplica tratamente in timpul repausului vegetativ (iarna), pot fi combatuti cu succes daunatorii care ierneaza in stadiul de ou (inelarul, afidele, acarienii), pe ramuri sau in crapaturile scoartei (paduchii testosi);ratamentele se vor aplica cand temperatura este mai mare de 5 grade Celsius.

            In cazul bolilor, primul tratament (dupa caderea frunzelor) se face cu produse pe baza de cupru , a doua stropire cu produse pe baza de cupru, se face primavara, la dezmugurit. Substantele se dizolva in apa si se pulverizeaza pe toata suprafata pomilor, de la baza solului si pana la nivelul crengilor. Tratamente se aplica in zile insorite, cu temperaturi peste 6-7° C, astfel incat solutia sa nu inghete pe plante; la 7-10 zile de la aplicarea tratamentelor cuprice, se face o stropire cu ulei horticol (150 ml la 10 l de apa.

                                  6.Recoltare

             Recoltarea trebuie sa se realizeze in momentul optim, daca se recolteaza prea tarziu, merele sunt sensibile la boli si isi pierd capacitatea de depozitare. Recoltatarea se realizeaza manual, nu se rupe codita marului, se va evita smulgerea fructelor din pom si lovirea acestora. Merele sunt coapte cand se detaseaza usor de pe ramura. Fructele se pot pastra in locuri umede, intunecate si racoroase. Locul de depozitare se verifica saptamanal, iar fructele stricate se indeparteaza.

             Merele nu se depoziteaza cu alte fructe sau legume.

                     Caisul este apreciat pentru fructele savuroase si parfumate, utilizate in consumul proaspat sau la prepararea de compot, gem, dulceata, suc, nectar, caisata, lichioruri, etc.

                     Cultura caisului este dificila, deoarece este o specie pretentioasa la clima si la sol, in plus este afectat de o boala foarte cunoscuta, pieirea prematura.

                     Caisul se preteaza destul de bine in zonele de campie sau coline joase pana la 200-250 m altitudine, cu temperatura medie anuala cuprinsa intre 10-11°C, iar minima absoluta sa nu scada sub -25-26°C. Primavara, dupa zile relativ calduroase, pierde mugurii floriferi la -3…-4°C, iar fructele abia formate, la -1.5, -2.2°C. Intrucat caisul infloreste devreme, caisii pierd rodul in 4-5 ani din 10.

                     Caisul nu este foarte pretentios la umiditate, reusind chiar si la 500-550 mm precipitatii anuale, raspunde bine la irigare.

                   Caisul este foarte pretentios la lumina, daca nu are suficienta lumina lastarii nu se matureaza bine, degera usor iarna, iar fructele sunt slab aromate. In ceea ce priveste solurile, caisul prefera solurile usoare (25-30% argila), permeabile, calde, cu apa freatica la 2.5-3 m.

                    Pomii se procura de la pepiniere din campul II,sub forma de vergi, nu prea vigiroase, caci pomii prea grosi se prind greu.

                   Cele mai bune soiuri sunt Mari de Cenad, Royal, Mamaia, Selena, Sulmona, Venus etc.

                   Plantarea pomilor se face toamna, eventual primavara foarte devreme, caci prinderea la cais se realizeaza mai greu. Cei mai buni portaltoi sunt in ordine zarzarul, prunul franc si corcodusul. Distantele de plantare sunt de 5-6 m intre randuri si 4-5 m pe rand. Daca plantarea se face toamna, se face un musuroi mare de pamant peste radacini pentru a le feri de ger. Scurtarea vergii altoi se face numai primavara la 60-70 cm, iar iarna se unge cu vopsea de ulei sau mastic de altoire.

                   In ceea ce priveste sistemul de coroana se recomanda vasul ameliorat, vasul intarziat aplatizat, palmeta libera. Formarea coroanelor se realizeaza prin taieri uscate si operatiuni in verde. Deoarece la cais lastarii ating frecvent lungimi de 60-100 cm, ei trebuiesc scurtati, atat viitoarele elemente de semischelet, cat si cele de garnisire, in caz contrar, coroanele raman rare, degarnisite.

                  Taierile de rodire si de intretinere se fac aproximativ ca si la prun , se retin spre fructificare ramurile buchet, cele mijlocii rarite la 10-15 cm una de alta, iar ramurile lungi se scurteaza cu 1/3-1/2 din lungime lor.

                  Taierile la cais se fac numai in verde si primavara, in preajma umflarii mugurilor, niciodata pe timp geros. Se vor evita ranile mari, iar cele cu diametrul de 2-4 cm se vor dezinfecta cu solutie de sulfat de cupru 3-5% si apoi se ung cu vopsea de ulei sau mastic. Sub cais, solul se mentine afanat si curat de buruieni. Ingrasamintele organice se dau odata la 2-3 ani, cate 3-4 kg/m², iar cele chimice anual 300-320 g azotat de amoniu, 400-500 g superfosfat si 200-250 g sare potasica la aceeasi suprafata.

                  In anii secetosi , caisul are nevoie de apa , dar acesta trebuie sa nu balteasca , trebuie sa se infiltreze forte rapiod in sol; se fac minim 3 udari: la intarirea samburilor, inainte de intrarea fructelor in parga si 1-2 udari dupa recoltare.

                   Caisul are cateva boli periculoase: monilioza care ataca florile, lastarii tineri si fructele ; ciuruirea frunzelor; dar cea mai periculoasa este pieirea prematura a pomilor. Pieirea prematura se manifesta in doua feluri: brusca sau apoplexica, pomii pier in cateva zile, frecvent in luna mai, lenta-se usuca cate o ramura sau sarpanta pana cuprinde intreg pomul.

                   Aceasta boala cuprinde in primii 10 ani 5-10% din pomii plantarti si nu poate fi inlaturata total, ci doar ameliorata prin urmatoarele masuri:

                         -cultivarea caisului sa se faca numai in zone favorabile;

                         -pomii sa fie protejati de ger, ingheturi, sa se evite stagnarea apei la radacini;

                         -se evita ranirea scoartei, taierile groase si scurgerile de clei;

                         -se va varui trunchiul, baza sarpantelor si se va mentine solul partial inierbat.

                   Recoltarea fructelor se face la coacerea deplina in 2-3 reprize. Caisele se recolteaza cu atentie, la coacere cad usor si se depreciaza. Pentru consum se iau ceva mai tari, 1-2 zile mai devreme si se pot pastra 2-3 zile la rece.

                   La mar , densitatea optima a fructelor se obtine printr-o rarire manuala a acestora in fenofaza optima.

                   Rarirea fructlor la mar este necesara pentru : asiguararea unui numar optim de fructe; are o contributie semnificativa , impiedicand intrarea alternativa pe rod a pomilor ; un  numar de fructe echilibrat cu vigoarea pomului asigura diferentierea corespunzatoarea a mugurilor de rod in anul urmator ; este asiguarta o productie de calitate a fructelor , ele atingand dimensiunile si caracteristicile specifice soiului si in final au o coacere uniforma; echilibreaza greutatea pe care o pot suporta ramurile marului , astfel incat sa nu se rupa sub greutatea fructelor sau a fcatorilor externi; aigura o distributie uniforma a substantelor de combatere a bolilor si daunatorilor pe furcte si in jurul acestora, asigurandu-se in final o eficienta optima a tratamentelor.

                  Rarirea fructelor se face la 40 de zile de la fenofaza de inflorit – in luna iunie , dupa a doua scuturare a fructelor de mar.

                  Fructele se raresc la o distanta ce variaza intre 10-25 cm intre acestea , se pastreaza un singur fruct cel mai viguros , viabil si bine pozitionat din grupul de fructe .

                  Operatia de rarire se va face cu grija pentru a se evita deteriorarea ramurilor de rod.Rarirea se face utilizand o foarfeca  bine ascutita, fructele eliminate se pot lasa pe randul de pomi sau se pot aduna intr-o galeata. Odata cu rarirea se vor inlatura si fructele afectate de boli , daunatori , deformate , ranite , etc.

                 In urma raririi fructelor de mar se asigura un echilibru care presupune existenta a 40-75frunze pentru un fruct.La soiurile de tip spur sunt necesare doar 25 frunze pentru un fruct.

                 In timpul unui an, speciile pomicole trec prin doua stari distincte:

                                                 -starea de repaus relativ

                                                 -starea de vegetatie.

               Starea de repaus relativ tine de la caderea frunzelor pana primavara la dezmugurit, in acesta interval functiile vitale ale pomilor continua, dar in ritm mai lent, radacinile cresc vizibil, pomii plantati toamna formeaza radacini noi pana primavara. Starea de repaus este mai lunga la mar, par, gutui, prun si foarte scurta la cais, piersic, specii care devin sensibile la ger incepand din luna februarie.

                In perioada de repaus se executa in livada numeroase lucrari de ingrijire: taieri de rodire si intretinere a coroanei, tratamente fitosanitare, plantarea, fertilizarea, lucrarea solului etc.

              Starea de vegetatie dureaza 7-8 luni, din martie-aprilie pana la inceputul lunii noiembrie. Cresterea lastarilor si a organelor de reproducere inregistreaza o intensitate mare, procesele sunt vizibile. Cu toate ca atat cresterea lastarilor cat si fructelor se desfasoara concomitent si intr-o stransa corelatie, pentru o intelegere mai buna, se trateaza diferit. In cresterea lastarilor (indeosebi a celor lungi) se disting patru faze:

                               -dezmuguritul si inceputul cresterii lastarilor, fenofaza care tine pana la formarea celei de-a 5-6 frunzulita si care se desfasoara numai pe seama substantelor de rezerva din organele multianuale;

                               -cresterea intensa a lastarilor tine 3-5 saptamani, perioada in care pomii au cea mai mare nevoie de apa si substante minerale, tesuturile fiind foarte tinere cu membrane subtiri sunt foarte sensibile la boli si daunatori;

                               -incetinirea si incetarea cresterii lastarilor tine pana la formarea mugurelui terminal. In fenofaza respectiva, o parte din muguri se diferentieaza, devenind floriferi.                                Mentinerea frunzisului sanatos, a unui echilibru intre apa si substantele minerale, normarea corecta a rodului sunt operatiuni care concura la o buna diferentiere de muguri de rod, asigurandu-se astfel productii constante de la un an la altul.

                               -coacerea lastarilor si pregatirea pomilor pentru iernare consta in acumularea de substante de rezerva in organe, ingrosarea peretilor celulari, formarea de suber protector si multe procese biochimice care confera pomilor rezistenta la ger. Fenofaza se termina la caderea ultimelor frunze.

               Fenofaza organelor de rodire se esaloneaza pe doi ani calendaristici, adica in primul se diferentieaza si se formeaza mugurii de rod, iar in anul urmator are loc fructificarea, respectiv infloritul, legarea fructelor, cresterea si maturarea acestora. Formarea rodului imbraca numeroase faze, care se pot grupa in patru fenofaze principale :                                                                  1.Diferentierea mugurilor de rodincepe cu lunile iunie-iulie din anul precedent si se termina cu 10-15 zile inainte de inflorit; pentru a realiza o diferentiere normala a mugurilor de rod, pomii nu trebuie sa fie supraincarcati cu fructe, sa aiba frunzis bogat si sanatos, sa fie aprovizionati cu apa si elemente minerale.

Diferentierea normala de muguri de rod se realizeaza usor la samburoase, mai ales la cires, visin, cais, piersic, dar mai greu la mar, par si la unele soiuri de prun; la aceste specii trebuie intervenit energetic cu normarea rodului (rarire), intrucat in caz contrar in anii cu rod foarte bogat, pomii nu isi diferentieaza muguri de rod pentru anul viitor si se instaleaza asa zisa alternanta de rodire (rodire din doi in doi ani), fenomen greu de inlaturat odata instalat.

                                  2.Infloritul si legatul fructelorare loc primavara devreme si se realizeaza aproape in intregime pe seama substantelor de rezerva depozitate in organele pomilor. Pentru legarea fructelor sunt necesare conditii favorabile de caldura, umiditate, lumina, agenti polenizatori (albine) si soiuri polenizatoare, intrucat la majoritatea speciilor trebuie sa se asigure fecundarea cu polen strain.

                      In gradini, la o specie trebuie sa cultivam minimum 2-3 soiuri compatibile, sa combatem bolile si daunatorii si sa protejam florile de brume, ingheturile tarzii sau alte intemperii; pe timp rece si umed, ca si pe vreme prea calda si uscata florile leaga putine fructe.Din totalul florilor (la o inflorire abundenta) se asigura productie buna daca leaga 8-15% la mar si par, 25-30% la prun si cais, 30-50% la cires si visin, de aceea in multe cazuri trebuie sa apelam la rarirea florilor sau a fructelor abia legate pentru a preveni supraincarcarea pomilor.

                                3.Cresterea fructelortine de la fecundarea florii si pana la intrarea fructelor in parga. Fenofaza dureaza 30 zile la soiurile timpurii de cires, pana la 140-150 zile la soiurile tarzii de mere si pere. In aceasta fenofaza sunt necesare cantitati mari de substante organice produse de frunze, precum si de fitohormoni produsi de seminte.

Tot atunci au loc cateva valuri de cadere a fructelor: in iunie, denumita si caderea fiziologica si cu 10-15 zile inainte de coacere, denumia cadere prematura.

                                4.Maturarea fructelorincepe de la intrarea in parga si tine pana la recoltare. In aceasta fenofaza au loc procese fiziologice si biochimice prin care se acumuleaza glucide, scade aciditatea, pulpa se inmoaie si fructele acumuleaza maximum de calitati organoleptice.

Pentru pomicultori este foarte important sa se stie cand sa culeaga fructele, in functie de destinatia lor si anume: pentru consum proaspat, pentru pastrare, pentru gem, dulceata, compot, distilare sau alta folosinta.

iquince001p4

                  Gutuile sunt printre ultimile fructe care se coc in livada  sau in gradina noastra , ele rezista la temperaturi apropiate de limita de inghet. Temperaturile scazute imbunatatesc gustul , aroma si parfumul gutuilor.

                  Gutuia are o forma diforma , este acoperita cu puf de culoare verde , in perioada de dezvoltare si de culoare galbena in perioada de maturitate.

                 Gutuile se recolteaza manual , fructele se aseaza direct in ladite , evitandu-se astfel deteriorarea si lovirea acestora.

                 Perioada de recoltare incepe din luna septembrie si se intinde pana la inceputul lunii noiembrie.

                 Pentru a fi identificat momentul optim pentru recoltarea gutuilor se va urmarii :

                                                -culoarea fructelor

                                                -puful , atunci cand gutuia a ajuns la maturitate , acesta se poate sterge cu usurinta.

                                                -mirosul fructelor , cand acestea au ajuns la maturitate mirosul acestora este foarte puternic.

                                                -gutuile se desprind cu usurinta de pe ramuri cand acestea au ajuns la maturitate.

                                                -gutuile sunt fructe care se coc si dupa ce sunt culese , motiv pentru care acestea pot fi culese si inainte de a ajunge la maturitate.

                 Este recomandat ca recoltarea gutuilor sa se faca atunci cand au ajuns la maturitate deplina in pom , deoarece astfel se obtine gustul si aroma maxima.Gutuile pot fi pastrate in ladite , pe o perioada de 2-3 luni , in spatii racoroase.

                 Productia de gutui poate fi afectata negativ de doua boli care sunt foarte agresive cu pomul : focul bacterian si patarea bruna a frunzelor de gutui.

                      Caisul (Prunus armeniaca) este un pom de talie medie, cu o coroana larga si deasa. Frunzele au forma lanceolata, usor zimtate pe margine; florile sunt de tipul 5, de culoare alba sau roz; fructul este o drupa carnoasa, de culoare galben-portocalie. Diametrul unei caise poate atinge 3 cm. Caisul este o specie de mare valoare, din cauza conditiilor climatice din ultimii ani, productia a inregistrat un regres. Fructele contin: zahar, proteine, fosfor, potasiu, calciu, sulf, magneziu si vitaminte (A, C , E, P).

                      Caisul dezvolta un sistem radicular capabil sa alimenteze si sa sustina intreaga planta, in primii ani de la plantare, partea aeriana are o crestere vegetativa puternica ;dupa intrarea pe rod, ritmul de crestere se reduce.

                     Caisul are o fertilitate mare, acesta formeaza un numar mare de muguri de rod, atat pe ramurile lungi cat si pe cele scurte.

                     Perioada de repaus a caisului este o problema pentru cultivatori; in ferestrele iernii caisul poate iesi din repaus vegetativ si de cele mai multe ori este afectat de inghet. Caisul are o capacitatea de productie mare, intra pe rod la 3-4 ani de la plantare si asigura o productie constanta timp de 15-20 ani.

                    Temperatura este factorul care limiteaza extinderea  culturii caisului. In perioada de repaus vegetativ pomii rezista la temperaturi de – 26 °C, caisul infloreste daca temperaturile au valori mai mari de 12 °C. Temperaturile mici in faza de inflorire nu impiedica polenizare , uneori polenizarea se face inainte de deschiderea deplina a florilor. Caisul se descurca bine si in zonele unde cad anual 450-550 mm precipitatii, nefiind pretentios fata de apa;el valorifica bine apa din sol stocata pe timpul iernii.

                    Caisul este foarte pretentios la lumina, caisul se planteaza pe cele mai luminate terenuri cu orientarea randurilor pe directie nord-sud; o atentie deosebita se va acorda schemei de plantare, astfel incat pomii sa nu se umbreasca reciproc. Pomul se descurca bine pe toate tipurile de sol, insa nu rezista multi ani pe soluri grele si umede; caisul valorifica nisipurile consolidate doar daca se asigura irigare si fertilizare suplimentara.

                     Lucrarile de pregatire a terenului sunt idetice cu cele de la celelalte specii; daca plantatia se infiinteaza pe un teren care a fost utilizat ca livada, terenul se pregateste cu 1-2 ani inainte. Pentru refacerea structurii solului si eliminarea focarelor de infectie, terenul se poate cultiva cu ierburi perene ; daca parcela este puternic infestata cu buruieni, se pot aplica urmatoarele erbicide: Roundup, Clinic, Glyphogan.

                     Terenul se fertilizeaza cu 20-30 t /ha gunoi de grajd . Se recomanda scarificarea terenului (la 60 cm), pentru ca radacinile pomilor sa se dezvolte usor. Daca nu exista posibilitatea efectuarii acestei lucrari, solul se sapa manual , toate corpurile straine din sol se aduna si se elimina din parcela. Pentru o plantare de precizie, se recomanda pichetarea terenului, adica se stabileste pozitia fiecarui pom.

                     Perioada optima de plantare pentru majoritatea speciilor pomicole este toamna, se recomanda urmatoarea schema de plantare: 5 metri distanta intre randuri si 4 metri distanta intre pomi pe rand.

                     Inainte de plantare se realizeaza fasonarea radacinilor, operatiunea care consta in inlaturarea portiunilor vatamate si de a netezi ranile de pe radacina. Radacinile moarte se inlatura complet, iar cele vii se scurteaza cu 7-8 cm, se urmareste mentinerea unui sistem radicular cat mai sanatos. Dupa fasonare, urmeaza mocirlirea radacinilor ; consta in introducerea radacinii intr-un amestec de pamant galben, gunoi de grajd proaspat si apa. Stratul de mocirla are rolul de a asigura o umiditate mai mare in jurul sistemului radicular, mocirla trebuie sa aiba consistenta smantanii. Daca materialul saditor a fost transportat pe distante mari, inainte de mocirlire, se introduce cu radacinile intr-un vas cu apa timp de 2 ore, avand ca ca scop rehidratarea radacinilor.

                     Plantarea propriu zisa incepe prin saparea gropii, daca terenul nu a fost lucrat, groapa trebuie sapata cu 2-3 luni inainte si sa aiba urmatoarele dimensiuni: 100 x 100 x 80 cm. Daca terenul a fost lucrat corespunzator, groapa se sapa cu 1-2 zile inainte sau chiar in aceeasi zi, iar groapa va avea urmatoarele dimensiuni: 50 x 50 x 50 cm.

                     La baza gropii se introduce un amestec format din pamant fertil scos din partea superioara a gropii si gunoi de grajd bine descompus. Pomul se introduce  astfel incat radacina sa stea pe stratul fertil de la baza, dupa ce radacinile au fost acoperite cu 10 cm de sol, se excuta prima tasare a solului. La plantare se realizeaza un contact strans al radacinilor cu solul , adancimea de plantare se calculeaza astfel incat, punctul de altoire sa fie la 3 cm deasupra solului si orientat spre nord; dupa plantare langa pom se introduce un tutore. Pomul poate fi invelit cu materiale de protectie impotriva rozatoarelor.

                     In primavara se asigura necesarul de apa,pentru livezile tinere, irigarea este obligatorie. In jurul pomilor, solul se sapa superficial sau se poate acoperi cu resturi vegetale (mulcire). Mulcirea mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva apa din sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere.

                    Cele mai importante lucrari de intretinere este reprezentata de taieri, acestea au rolul de a forma coroana pomului si de a mentine un echilibru intre cresterile vegetative si fructificare.

                    In primul an, pomul se scuteaza la 80 cm in primavara ; dupa ce pomul a pornit in vegetatie, se elimina toti mugurii de pe tulpina (trunchi) pana la inaltimea de 50 cm. Din partea superioara a pomului se aleg 3-4 lastari dispusi uniform pe tulpina, pentru a forma primul etaj al coroanei; restul lastarilor se elimina de pe planta. In al doilea an de vegetatie, lastarii alesi se scurteaza la lungimea de 50 cm, deasupra unui mugure orientat spre exterior. Ramura de prelungire a axului trebuie sa fie mai inalta cu 25 cm decat primul etaj al coroanei ,aceasta se poate corecta printr-o taiere executata deasupra unui mugure exterior; pe cele 3-4 ramuri principale se lasa 2-3 lastari de prelungire, restul cresterilor se elimina.

                    In al treilea an, lastarii de prelungire ai ramurilor principale se scurteaza la 50-60 cm. Taierile se fac deasupra unui mugure orientat spre exterior , pe axul central se vor alege 3-4 lastari dispusi uniform pe tulpina, pentru a forma un nou etaj. Se elimina ramurile concurente si cele ce se umbresc reciproc, ramurile ramase pe ax se vor scurta la 10-15 cm pentru a fructifica. In timpul verii, se vor elimina lastarii lacomi, ramurile concurente si cele de pe partea superioara (coama)  a ramurilor principale.

                    In al patrulea an lastarii alesi pentru a forma noul etaj din coroana se scurteaza, astfel incat sa fie mai sus cu 20-25 cm decat ultimul etaj.

                   Dupa patru ani de taieri, pomul incepe sa rodeasca, in urmatorii ani, prin taieri se vor elimina lastarii lacomi, ramurile uscate sau bolnave si se va mentine un echilibru intre crestere si fructificare, astfel incat pomul sa nu se epuizeze.

                   Taierile din timpul verii sunt mai usor suportate de cais , in acesta perioada se vor elimina lastarii lacomi si ramurile ce se intersecteaza. Varfurile lastarilor tineri se elimina, operatiunea determina dezvoltarea mugurilor situati sub locul de taiere. . Toate taierile se executa la un unghi de 45 grade, iar ranile mai mari de 2 cm se vor acoperi cu mastic.

                   Terenul din livada se intretine ca si la alte specii pomicole, in cazul plantiilor tinere, terenul se cultiva cu legume sau cu ierburi perene (tomate, ardei, vinete, ceapa, usturoi, cartofi). In cazul livezilor mature terenul se erbicideaza sau se mentine lucrat prin prasile repetate. In primii trei ani de la plantare nu se folosesc erbicide. (Centurion, Agil, Fusilade Forte, Panterea, Leopard).

                   Caisul este o specie foarte pretentioasa fata de caldura,este sensibil la temperaturile scazute din timpul iernii, dar mai ales la ingheturile tarzii din primavara. In ultimii ani, riscul aparitiei brumelor si ingheturilor tarzii a crescut; pentru protectia pomilor de aceste variatii de temperatura se poate apela la operatiunea numita fumigatie. Fumigatia consta in arderea unor materiale usor de aprins, dar care produc o cantitate mare de fum. (cauciucuri, paie, gunoi de grajd, reziduuri petroliere, turba, etc). Materialele se amplaseaza sub forma de gramezi, pentru un hectar sunt necesare 80-100 de gramezi si protejeaza pomii de temperaturi de pana la -3 °C.

                     Caisul are nevoie de mai mai mult azot si fosfor, decat celelalte specii, de asemenea are nevoie si de o cantintate mai mare de microelemente. Plantatia se fertilizeaza cu 400-500 kg/ha ingrasamant complex NPK (aplicat anual in trei reprize) si 20-30 t /ha gunoi de grajd (aplicat la 2-3 ani).

                      Pentru asigurarea necesarului de microelemente se recomanda aplicarea fertilizarii foliare, se pot utiliza urmatoarele produse: Cropmax, Amalgerol, BlackJak, Terra-Sorb.

                     Desi este rezistent la seceta, pentru a atinge potentialul de productie, caisul trebuie irigat; este nerecomandata aplicare udarilor in faza de coacere a fructelor , deoarece irigarea produce craparea fructelor si scaderea proprietatilor nutritive. In functie de conditiile climatice se pot aplica 4-5 udari cu norme de 300-400 m³/ha; cele mai bune rezultate se obtin prin aplicarea apei pe brazde si prin picurare.

                       Caisul este atacat de boli si daunatori , acest lucru poate duce la compromiterea intregii plantatii. Livada se va inspecta periodic si se vor aplica tratamentele necesare. Pentru a distruge focarele de infectie din livada, se aplica tratamente in timpul repausului vegetativ (iarna). Tratamentele se vor aplica in ferestrele iernii cand temperatura este mai mare de 5 °C , pentru combaterea daunatorilor se pot aplica urmatoarele produse: Mospilan, Actara, Decis, Calypso, Fastac. 

                       Pentru combaterea bolilor se aplica produse pe baza de cupru, primul tratament se aplica dupa caderea frunzelor; a doua stropire cu produse pe baza de cupru se face primavara, la dezmugurit. Substantele se dizolva in apa si se pulverizeaza pe toata suprafata pomilor, de la baza pomului si pana la nivelul varfurilor ramurilor (Zeama Bordeleza, Champ, Funguran). Tratamentele se aplica in zile insorite, cu temperaturi peste 6-7° C, astfel incat solutia sa nu inghete pe plante; la 7-10 zile de la aplicarea tratamentelor cuprice, se face o stropire cu ulei horticol (150 ml la 10 l de apa) precum Confidor Oil sau Ovipron.

                        Recoltarea se realizeaza cand fructele au ajuns la maturitatea pentru consum, prin 2-3 treceri; momemntul optim de recoltare este semnalat de culoarea si dimensiunea fructelor. Cand acestea au atins marimea si culoarea caracteristice se pot recolta fara probleme. Daca se intarzie momentul optim de recoltare, fructele se depreciaza calitativ si nu mai pot fi manipulate.

                        Caisele se pot pastra timp de 1-2 saptamani in depozite cu atmosfera controlata, la temperaturi de 1-3 °C si umiditate de 85-90 %.

                        Marul este o specie pomicola cu mare imporatanta sociala si economica. Fructele au  o compozitie complexa, sunt bogate in vitamine, saruri minerale, acizi organici, taninuri, glucide; sunt recomandate in alimentatia omului sanatos sau bolnav, in terapia bolilor cardiovasculare, hepatice, psihice, a constipatiei, gutei, arterosclerozei, etc.

                        Marul are o gama variata de soiuri, portaltoi, intra repede pe rod, este rezistent la ger si ingheturile tarzii, produce abundent. Reuseste in toata tara, dar cele mai bune rezultate se obtin in zona dealurilor semiinalte si chiar inalte, unde cad peste 600-650 mm precipitatii, iar verile nu sunt toride. In zonele de ses sufera de arsita si de seceta, motiv pentru care trebuie udat, in schimb in zonele inalte, mai ales unele soiuri, cer mai multa caldura si trebuie plantate pe soluri usoare, calde, cu expozitie favorabila.

                       Este potrivit de pretentios la lumina, in schimb cere soluri potrivit de fertile, cu argila cuprinsa intre 25-40%, apa freatica la adancimi variabile in functie de portaltoi, intre 1.5-3 m. In gradina marul poate ocupa 30-40% din totalul pomilor, in functie de favorabilitatea zonei. Daca ne propunem obtinerea de productie marfa, vom planta pe suprafete mai mari doar 2-4 soiuri de mare valoare biologica si comerciala.

                       Soiurile de mar se impart in trei grupe dupa epoca de coacere:

                                        -de vara, se recolteaza intre 10 iulie si 15 august, fructele pot fi pastrate pana la 10-15 zile;

                                        -de toamna, se recolteaza intre 20 august si 15 septembrie, fructele se pastreaza relativ bine timp de 30-90 zile;

                                        -de iarna, care se recolteaza in octombrie si se pastreaza pana la 4-8 luni.

                          Alegerea soiurilor este o problema delicata, ele nu reusesc multumitor sau la fel de bine in toate zonele tarii noastre; este recomandat ca intr-o gradina sa se planteze 5-6 soiuri din toate grupele de coacere, pentru a asigura un consum esalonat .

                          In zonele de ses reusesc mai bine soiurile de vara si de toamna, in cele de deal soiurile de iarna ; soiurile de iarna sunt cele mai valoroase prin durata mare de pastrare a fructelor si ele trebuie sa cuprinda 70-75% din totatul merilor.

                          In gradina sunt suficienti 2-3 meri de vara, tot atatia de toamna si de 4-5 ori mai multi de iarna. In gradina se planteaza cel putin 3-4 soiuri din diferite epoci de coacere, care asigura astfel si polenizarea reciproca.

                          Marul are o gama foarte larga de portaltoi, care confera soiurilor (pomilor) o mare diversitate de caractere privind vigoarea, varsta intrarii pe rod, varsta-ca durata a plantatiei, productivitatea, longevitatea, rezistenta la ger si seceta, etc.

                          Pentru pomi pitici care sa intre pe rod in anul I de la plantare, ei trebuie sa fie altoiti pe portaltoi vegetativi de vigoare mica M9, M26; acesti pomi cresc de 2-2.5 m inaltime, iar pe rand se planteaza la 1-1.5 m distanta.

                           Pomii de vigoare mijlocie, de 3-3.5 m inaltime si cu coroane de 2.5-3 m in diametru se obtin daca sunt altoiti pe portaltoii vegetativi MM106, M7, M4.

                           Pomii de vigoare mare, de 5-6 m inaltime si 6-8 m diametrul coroanei, se obtin daca sunt altoiti pe portaltoi de vigoare mare: franc (obtinut din seminte) sau vegetativi A2, M25, M16.

                           Terenul pentru plantare trebuie pregatit si fertilizat corespunzator, iar plantarea se face toamna. Dupa plantare, daca gradina nu este bine imprejmuita, pomii se protejeaza contra rozatoarelor, invelindu-i cu hartie, bete de floarea soarelui, coceni desfrunziti, etc. Merii sunt cei mai cautati de iepuri, caprioare, capre, soareci.

                            Inainte de plantare este necesar sa calculam bine distantele intre randuri si pe rand , pe terenurile fertile si cu umiditate asigurata vom planta pomii cu 1-1.5 m mai rar.

                            Taierile de formare a coroanei incep in primavara prin scurtarea vergii altoi la 60-80 cm, in functie de sistemul de coroana pe care dorim sa-l realizam ; pentru mar recomandam fusul subtire, sistemul Pillar, palmeta etajata sau neetajata. In cazul pomilor vigurosi din zona dealurilor se alege vasul ameliorat intarziat, cu 4 sarpante sau chiar piramida etajata.

                             Cand lastarii aparuti pe varga scurtata au 25-30 cm, alegem pe cei necesari formarii primelor sarpante, iar restul se ciupesc sau se inclina ; nu inlaturam multi lastari deoarece pe seama frunzisului bogat se dezvolta sistemul radicular.

                             Incepand din anul II, ramurile viitoare sarpante necesita scurtare numai la locul de ramificare, in rest nu vom face scurtari decat putine si slabe (eliminand 1/4-1/3 din lungimea ramurii) ; asa vom proceda an de an pana realizam toate elementele scheletului. La palmete avem nevoie de spalier.

                             Pentru grabirea intrarii pe rod a pomilor, lastarii de garnisire se raresc si apoi se inclina sau se torsioneaza ; la soiurile foarte precoce, Wagner premiat, Goldenspur, Starkrimson inclinarea nu este necesara, dimpotriva la acestea trebuie sa rupem fructele formate la varful sarpantelor si sa lasam in primii 2-3 ani numai pe cele de la baza, in caz contrar sarpantele se apleaca puternic.

                             Dupa intrarea pomilor pe rod, taierile de fructificare se vor face cu multa atentie, chiar cu migala ; scurtam semischeletul la 60-80 cm, chiar mai mult si apoi, daca este cazul, rarim ramurile de rod florifere la 10-15 cm una de alta. Ramurile de un an se raresc si apoi se scurteaza cu 1/4-1/3 daca depasesc 35-40 cm. Elementele de semischelet trebuie sa fie clare, drepte, bine garnisite, cu semischelet si ramuri de rod, dar acestea din urma sa fie clar subordonate si din ce in ce mai scurte spre varful coroanei.

                             Dupa 5-7 ani de rodire combinam aceste taieri cu cele de reintinerire, suprimand sau scurtand puternic elementele epuizate si inlocuindu-le cu altele tinere pe care le formam din lastari noi, chiar lacomi ; astfel prelungim viata pomilor si durata de fructificare.

                             Combaterea bolilor si a daunatorilor ocupa locul doi ca importanta si volum de lucrari, marul este foarte sensibil la boli si daunatori, de aceea trebuie sa facem cel putin doua tratamente de iarna si 6-8 stropiri de vara cu cele mai bune substante, totdeauna combinate, pentru combaterea concomitenta a bolilor si daunatorilor.

                             Soiurile rezistente la rapan (Florina, Prima, Priam, Generos, Pioner, Voinea, Romus1, Romus 3) sunt de preferat, daca ne multumeste calitatea fructelor acestor soiuri.

Rarirea fructelor este o lucrare obligatorie, mai ales in anii cand pomii au legat abundent; aceasta se face dupa caderea fiziologica (din iunie), intre 20-30 iunie, cel mai tarziu 5-10 iulie.

Este obligatorie fertilizarea merilor , pe terenurile slab fertile se administreaza, la 3-4 ani  intre 300-400 kg gunoi fermentat la 100 m², plus in fiecare an cantitati variabile de elemente minerale: 2-3 kg azotat de amoniu, 3-4 kg Superfosfat, 2-3 kg sare potasica la aceeasi suprafata.

                              In zonele secetose se vor face 4-6 udari, cei mai sensibili la seceta sunt pomii altoiti pe portaltoi vegetativi de vigoare slaba; cantitatea de apa administrata trebuie sa umezeasca solul pe o adancime de 40-50 cm.

                              Recoltarea fructelor se face prin culegere atenta cu mana, pentru a evita orice lovire, presare, etc. Marele de vara se culeg cu 3-5 zile mai inainte de coacerea deplina, cele de toamna cu 5-7 zile, dar ele se pastreaza mai mult ; merele de iarna se recolteaza in octombrie la 150-165 zile de la terminarea infloritului.

                              Merele se pastreaza bine in camere reci, beciuri, daca se pun in lazi sau pe rafturi . O pastrare buna se realizeaza in depozite frigorifice unde se asigura temperatura de 1-3ºC si umiditatea relativa a aerului de 80-85%. Pentru pastrare alegem mere potrivit de mari, sanatoase, produse pe terenuri mijlocii, neirigate sau irigate cu cantitati moderate de apa. Soiurile care se pastreaza foarte bine sunt : Idared, Wagner premiat, Jonathan, Starkrimson, Golden delicios.

              Prunul (Prunus domestica) este cel mai raspandit pom fructifer din tara noastra, se cultiva inca din cele mai vechi timpuri pentru fructele folosite in alimentatie. Prunul creste fara probleme in toate zone geografice ale Romanie, nefiind pretentios la conditiile climatice; este un pom de vigoare medie, frunzele sunt ovale si au marginea serata, iar florile sunt albe. Prunele se pot valorifica sub diferite moduri: proaspete, uscate, sub forma de dulceturi sau se pot folosi in industria alcoolului ; ele contin: glucide, acizi organici, albumina, celuloza, vitamine (A, B, C) fier, calciu, magneziu, fosfor, sodiu, etc.

                         INFORMATII DE CRESTERE SI FURCTIFEICARE

               Prunul are un sistem radicular bine dezvoltat, valorificand toate tipurile de sol. In cazul prunului se manifesta fenomenul de drajonare, drajonii trebuie eliminati, deoarece consuma din resursele necesare pomului pentru a fructifica. Trunchiul este drept, iar ritidomul (coaja) este crapat. Cresterile aeriene depind de lucrarile efectuate in livada. Pentru o polenizare corespunzatoare se planteaza minim 3 soiuri diferite, care infloresc in acelasi timp. In primaverile reci polenizarea florilor este slaba, iar productia este slaba. Prunul intra pe rod dupa 4-5 ani de la plantare, iar longevitatea este de 30-40 ani.

                              INFORMATII PRIVIND CLIMA SI SOLUL

                   Prunul are pretentii moderate fata de temperatura , cele mai bune rezultate se obtin in zonele unde temperatura medie anuala este cuprinsa intre 8-11°C ; rezista la temperaturi de – 31 °C (iarna). Bobocii floriferi rezista la temperaturi de -4 °C, iar florile sunt afectate de temperaturi mai mici de – 0.5 °C. Temperaturile mai mari de 35 °C provoaca arsuri pe frunzele tinere.

                      Prunul se dezvolta bine in zonele unde cad 600-700 mm precipitatii pe an. Fata de lumina nu are cerinte ridicate, valorificand toate tipurile de expozitie.

                      Daca toti factorii de vegetatie sunt la nivelul optim, prunul valorifica orice tip de sol; se poate planta inclusiv pe nisipuri (in condtii de irigare).

                                      INFORMAII PRIVIND PREGATIREA TERENULUI

                        In cazul prunului, pregatirea terenului se face conform regulilor generale; daca plantatia se infiinteaza pe un teren care a fost utilizat ca livada, terenul se pregateste cu 1-2 ani inainte. Pentru refacerea structurii solului si eliminarea focarelor de infectie, terenul se poate cultiva cu ierburi perene; daca parcela este puternic infestata cu buruieni, se pot aplica urmatoarele erbicide: Roundup, Clinic, Glyphogan.

                          Terenul se fertilizeaza cu 20-30 t /ha gunoi de grajd . Se recomanda scarificarea terenului (la 60 cm), pentru ca radacinile pomilor sa se dezvolte usor; daca nu exista posibilitatea efectuarii aceastei lucrari, solul se sapa manual. Toate corpurile straine din sol se aduna si se elimina din parcela.

                           Pentru o plantare de precizie, se recomanda pichetarea terenului , adica se marcheaza pozitia fiecarui pom.

                                         INFORMATII PRIVIND PLANTARE

                          Perioada optima de plantare pentru majoritatea speciilor pomicole este toamna ; pentru plantare se recomanda urmatoarea schema : 5 metri distanta intre randuri si 4 metri distanta intre pomi pe rand.

                          Inainte de plantare se realizeaza fasonarea radacinilor , cu scopul de a inlatura portiunile vatamate si de a netezi ranile de pe radacina. Radacinile moarte se inlatura complet, iar cele vii se scurteaza cu 7-8 cm; operatiunea urmareste mentinerea unui sistem radicular cat mai sanatos. Fasonarea se realizeaza doar daca materialul saditor a fost scos din sol recent.

                           Dupa fasonare, urmeaza mocirlirea radacinilor; mocirlirea reprezinta introducerea radacinii intr-un amestec de pamant galben, gunoi de grajd proaspat si apa. Stratul de mocirla are rolul de a asigura o umiditate mai mare in jurul sistemului radicular. Mocirla trebuie sa aiba consistenta smantanii. Daca materialul saditor a fost transportat pe distante mari, inainte de mocirlire, se introduce cu radacinile intr-un vas cu apa timp de 2 ore, avand ca scop rehidratarea radacinilor.

                         Plantarea propriu zisa incepe prin saparea gropii. Daca terenul nu a fost lucrat, groapa trebuie sapata cu 2-3 luni inainte si sa aiba urmatoarele dimensiuni: 100 x 100 x 80 cm. Daca terenul a fost lucrat corespunzator, groapa se sapa cu 1-2 zile inainte sau chiar in aceeasi zi; in acest caz, groapa va avea urmatoarele dimensiuni: 50 x 50 x 50 cm.

                        La baza gropii se introduce un amestec format din pamant fertil scos din partea superioara a gropii si gunoi de grajd bine descompus. Introduceti in groapa pomul astfel incat radacina sa stea pe stratul fertil de la baza. Dupa ce radacinile au fost acoperite cu 10 cm de sol, se excuta prima tasare a solului. La plantare trebuie sa se realizeze un contact strans al radacinilor cu solul. Adancimea de plantare se calculeaza astfel incat, punctul de altoire sa fie la 3 cm deasupra solului si orientat spre nord. Dupa plantare, langa pom se introduce un tutore; pomul poate fi invelit cu materiale de protectie impotriva rozatoarelor.

                       Primavara se desfac materialele de protectie din jurul pomilor si se asigura necesarul de apa; in cazul livezilor tinere, irigarea este obligatorie. In jurul pomilor solul se sapa superficial sau se poate acoperi cu resturi vegetale (mulcire); mulcirea mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva apa din sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere.

                         In primavara anului intai pomul se scurteaza la inaltimea de 80 cm deasupra unui mugure orientat spre exterior ; dupa pornirea in vegetatie, se suprima toti mugurii si lastarii din zona trunchiului pana la inaltimea de 50 cm. In cursul verii (august) se aleg 3-4 lastari dispusi uniform pe pom, pentru a forma viitoarea coroana.

                         In al doilea an , primavara ,se aleg definitiv lastarii principali; daca sunt mai lungi de 60 cm acestia se scurteaza astfel incat toti sa aiba aceasi lungime. Lastarul ce prelungeste axul principal se scurteaza astfel incat sa fie cu 25 cm mai sus decat lastarii principali. In timpul verii se elimina toti lastari lacomi si cei care cresc pe partea superioara a ramurilor principale (coama).

                          In al treilea an incepe formarea celui de-al doilea etaj al coroanei; ramura de prelungire a axului principal se taie deasupra unui mugure orientat spre exterior. Pe ramurile principale se lasa cate un lastar viguros, aflat la aproximativ 50 cm de axul central si care este orientat spre exteriorul coroanei. Lastarii care cresc pe partea superioara a ramurilor (coama) se elimina.

                          In al patrulea an se alege o ramura pentru formarea celui de-al treilea etaj al coroanei, aceasta trebuie sa fie la 30 cm fata de ultimul etaj (al doilea). Se elimina toate ramurile concurenta, lacome si orientate catre interiorul coroanei. Pentru normarea incarcaturii de rod, ramurile anuale se scurteaza la 4-5 muguri. Pentru a evita taierile severe, in primii ani de la plantare, ramurile se pot dirija. Taierile nu au ca scop scheletuirea pomului, acestea trebuie sa asigure aersirea coroanei si eliminarea cresterilor vegetative (lastarii lacomi), care consuma resursele necesare pentru fructificare. Toate taierile se excuta oblic, astfel apa se scurge usor de pe rani. Leziunile mai mari de 2 cm se acopera cu mastic.

                          Datorita productivitatii ridicate, de cele mai multe ori, prunul formeaza mai multe fructe decat poate hrani sau sustine , pentru a evita epuizarea pomului si pentru a obtine fructe de calitate, se executa rarirea fructelor. Aceasta operatiune elibereaza tensiunea acumulata in ramuri din cauza greutatii fructelor, asigura aerisirea pomului, iar fructele ramase ajung la caracteristicile specifice soiului (marime, culoare, gust).

                          Rarirea la prun se realizeaza inainte ca samburele sa se intareasca, intre fructe se asigura o distanta de 5  cm; se vor pastra fructele sanatoate si pozitionate in bataia soarelui. Se vor elimina toate fructele deformate, bolnave sau slab dezvoltate.

                          Intretinerea livezii se face diferentiat in functie de zona si de varsta plantatiei. In conditii de irigare, pe intervalul dintre randuri se pot cultiva plante legumicole sau arbusti fructiferi (tomate, ardei, vinete, ceapa, usturoi, cartofi, capsuni, etc). In zonele unde solul este afectat de erodare, intervalul dintre randuri se inierbeaza sau se foloseste pentru producere furajelor (fan, lucerna, etc.) . In zonele de stepa se mentine lucrat, pentru ca solul sa acumuleze cat mai multa apa. Terenul se poate erbicida, dar numai dupa 2-3 ani de la plantare.(Centurion, Agil, Fusilade Forte, Panterea, Leopard)

                    Din cauza instabilitatii climatice din ultimii ani, pericolul ingheturilor tarzii este din ce in ce mai mare; de cele mai multe ori ingheturile tarzii apar cand pomi sunt infloriti, determinand compromiterea productiei. Pentru a fi evitat acest lucru se poate apela la operatiunea numita fumigatie, care consta in arderea unor materiale usor de aprins, dar care produc o cantitate mare de fum (cauciucuri, paie, gunoi de grajd, rediduuri petroliere, turba, etc). Materialele se amplaseaza sub forma de gramezi, pentru un hectar sunt necesare 80-100 de gramezi; aceasta operatie tehnologica protejaza pomii de temperaturi de pana la -3 °C.

                     Irigarea este necesara in zonele cu deficit de precipitatii si in cazul livezilor intensive ; aceasta asigura productii mari si o buna dezvoltare a pomilor. Se recomada irigarea ori de cate ori este nevoie, pentru asigurarea unei cantitati suficiente de apa; cele mai bune rezultate se obtin prin udarea pe brazde si prin picurare, reducandu-se astfel, riscul de aparitiei a bolilor foliare. Se recomanda utilizarea de 400 m³/ha/ udare.

                      In vederea fertilizarii plantatiilor de prun se pot folosi ingrasaminte complexe de tip NPK in doze de 300-400 kg/ ha; in cazul plantatiilor tinere, ingrasamintele se administreaza la baza pomului.

                      Pomii reactioneaza bine la ingrasamintele foliare (Cropmax, Amalgerol, BlackJak, Terra-Sorb).

                      Sanatatea pomilor este foarte importanta , lucrarile de intretinere precum taierile, irigarea sau fertilizarea, pot creste rezistenta pomilor la boli si daunatori. 

                       Livada se va mentine curata, se aduna frunzele sau ramurile cazute, ramurile pomilor se curata cu o perie aspra pentru a indeparta ouale daunatorilor, muchii si lichenii ; dupa care pomii pot fi varuiti. Varul asigura o usoara igienizare a pomilor si ajuta la pornirea mai tarzie in vegetatie primavara, in vederea protejarii mugurilor de eventuale ingheturi tarzii.

                       Pe timpul iernii, agentii patogeni ce ataca plantatiile pomicole ierneaza sub diferite forme pe scoarta pomilor ; pentru a distruge focarele de infectie din livada se vor aplica tratamente in timpul repausului vegetativ (iarna). Pot fi combatuti cu succes urmatorii daunatorii: inelarul, afidele, acarienii sau paduchii testosi. Tratamentele se vor aplica in ferestrele iernii, cand temperatura este mai mare de 5 °C. Pentru combaterea daunatorilor se pot aplica urmatoarele produse: Mospilan, Actara, Decis, Calypso, Fastac.

                        In cazul bolilor, primul tratament (dupa caderea frunzelor) se face cu produse pe baza de cupru; a doua stropire cu produse pe baza de cupru, se face primavara, la dezmugurit. Substantele se dizolva in apa si se pulverizeaza pe toata suprafata pomilor, de la baza pomului si pana la nivelul varfurilor ramurilor (Zeama Bordeleza, Champ, Funguran). Tratamentele se aplica in zile insorite, cu temperaturi peste 6-7° C, astfel incat solutia sa nu inghete pe plante; la 7-10 zile de la aplicarea tratamentelor cuprice, se face o stropire cu ulei horticol (150 ml la 10 l de apa)(Confidor Oil sauOvipron).

                                             INFORMATII PRIVIND RECOLTAREA

                        Operatiunea se efectueaza la maturitatea de consum. Momentul optim de recoltare se manifesta printr-o serie de modificari la nivelul fructelor; ele se coloreaza, pulpa devine mai moale, gustul acru este inlocuit de cel dulce. Fructele nu au posibilitate de postmaturare, daca momentul de recoltare se intarzie, fructele nu se mai pot manipula.                              Recoltarea nu se face prin baterea ramurilor. Prin aplicarea acestei proceduri se rup o parte din ramurile de rod, care vor produce fructe anul urmator.