INFORMATII PRIVIND LUCRARILE DE INTRETINERE LA VITA-DE-VIE

Publicat pe de
Răspunde

                    Lucrarile de intretinere care trebuie efectuate in mare in decursul unui an intr-o vie pe rod sunt urmatoarele:
                     Revizuirea spalierului se poate face in timpul anotimpului rece si consta in indreptarea stalpilor de sustinere a vitei si intinsul sarmelor sau inlocuirea acestora, daca sunt ruginite sau rupte.
                     O alta lucrare importanta sunt taierile in uscat.Dirijarea coardelor (legarea viei) se va face obligatoriu inainte de dezmugurit. Aratura de primavara este obligatorie in podgorii.Legatul lastarilor trebuie facut de patru ori in perioada de vegetatie, atunci cand acestia ating 30-50 de centimetri. Trebuie fie legati cu sarma, fie petrecuti intre sarme, pentru formarea unui perete vegetal;
                     Vita de vie trebuie prasita de patru ori atunci cand e in vegetatie,procedeu care va asigura afanarea solului si care se poate face mecanic sau cu sapa.
                     In decursul unui an trebuie efectuate mai multe tratamente fitosanitare impotriva manei, fainarii si a putregaiului cenusiu. Daunatori precum molia vitei vor fi tinuti la distanta tot prin tratamente. In conditii normale trebuie aplicate in jur de 3-4 tratamente: cand lastarii au pana la 8 frunze, inainte de inflorit, dupa inflorit si la formarea strugurilor.
                     Reglarea proceselor de crestere si rodire se realizeaza prin lucrari in verde, care pot include:
                                    -plivitul lastarilor – se vor indeparta lastarii crescuti din portaltoi, cei fara rod, care pornesc din butuc, o parte din lastarii lipsiti de rod de pe coardele anuale si lastarii de pe tulpini;
                                    -normarea incarcaturii de inflorescente – struguri – doar pentru soiurile de struguri de masa, pentru o cultura mai mare se indeparteaza o parte din inflorescente;
                                    -ciupitul lastarilor – un procedeu in cadrul caruia se va indeparta varful lastarilor fertili inainte a acestisa sa infloreasca, pentru a imbunatati conditiile de hranire a florilor;
                                     -carnitul lastarilor – se suprima varful tuturor lastarilor, indiferent daca poarta sau nu rod, procedeul se aplica inainte de coacerea strugurilor si are ca scop dirijarea substantelor asimilate catre struguri si coarde;
                                     -copilitul – suprimarea cu totul a lastarilor anticipati, se efectueaza cand lastarii au 6-7 frunze,se lasa 4-5 frunze la baza;
                                     -desfrunzitul partial – este recomandat mai ales in regiunile cu toamne reci si in special soiurilor de vie cu frunzis bogat sau la cele de calitate superioara, care sunt mai sensibile la mucegai. Acest procedeu va asigura strugurilor mai multa lumina si un proces de coacere uniform.
                     O alta lucrare care se realizeaza in vie ,consta in recoltarea strugurilor.
                     O alta lucrare importanta este fertilizarea solului, care se efectueaza toamna, o data la patru ani – 40 de tone de gunoi de grajd pe hectar, 450 de kilograme de superfosfat pe hectar si 300 de kilograme de sare potasica pe hectar.
                     In fiecare toamna este recomandata sa se realizeze aratura solului.

 

INFORMATII PRIVIND FAINAREA PIERSICULUI

Publicat pe de
Răspunde

                         Fainarea piersicului este o boala mult raspandita in tara noastra producand pagube in anii cu primaveri reci si umede, urmate de veri secetoase, calduroase.
                         Atacul apare mai intai pe frunzele tinere de la varful lastarilor, sub forma unor pete albe de miceliu, care se pot intinde si pot ocupa intreaga suprafata.Frunzele parazitate iau aspect prafos, se deformeaza, se incretesc si in cele din urma se usuca. Atacul pe frunzele bine dezvoltate apare sub forma unor pete conturate, in dreptul carora se formeaza o pasla miceliana mai densa si cu aspect prafos, datorita formarii sporilor.
Lastarii nelignificati pot fi acoperiti de pasla miceliana, care apare ca un manson albicios, cei puternic atacati se indoaie, se vestejesc si apoi se usuca. Pe lastarii atacati, ciuperca formeaza uneori fructificatii de rezistenta, care contin spori, dar la noi in tara acestea au fost semnalate foarte rar.
Atacul pe frunzele tinere sau in curs de maturare este asemanator cu cel ce apare pe frunzele dezvoltate. In dreptul petelor albicioase, tesuturile fructului se brunifica, crapa si incep sa putrezeasca.
                        Iernarea patogenului se face prin miceliu de rezistenta localizat in muguri sau prin cleistoteciile ce se formeaza spre toamna in miceliu ectoparazit. Primavara miceliul de rezistenta intra in vegetatie si infecteaza lastarii de piersic.
                       Prevenirea bolii se poate realiza prin taierea si arderea lastarilor atacati. In timpul perioadei de vegetatie, dupa aparitia bolii, se vor face stropiri cu Bumper 250 EC (0.03%), Score 250 EC (0.2 l/ha), Karathane M35 (0.05%).

 

INFORMATII PRIVIND PUTREGAIUL INIMII LA MAR

Publicat pe de
Răspunde

                       Aceasta boala este provocata de ciuperca denumita Monilinia fructigena si ea evolueaza din interiorul fructelor spre exterior.Aceasta ciuperca afecteaza ramurile cu frunze,florile si fructele,se intalneste in special la mar,par si gutui.
                      Aceasta boala se manifesta in faza de depozitare,dar fructele au fost infestate inainte de a fi culese.Fructele care au fost infestate cu aceasta boala au la codita sau in partea opusa o mica pata.
                     Boala se poate prveni prin arderea sau ingroparea tuturor fructelor putrezite care cad vara din pom;indepartrarea si distrugerea ramurilor si fructelor putrezite sau mumficate ramase in pom,ele reprezentand un pericol de infestare pentru anul urmator.Este recomandat ca in perioada de repaus vegetativ sa fie aplicate tratamente cuprice,ele reducand resursa biologica a ciupercii.
                    O alta masura ca impiedica infestarea,este efectuarea la timp,in perioada verii ,a tratamentelor impotriva rapanului si a insectelor care favorizeaza infectarea fructelor.
                    Ritmul de degradare a merelor este incetinit daca umiditatea din spatiul de depozitare este mare(80-90),iar temperatura se situeaza undeva intre 1-3 grade Celsius.

 

INFORMATII PRIVIND RUGINA LA MUR

Publicat pe de
Răspunde

                    Kuehneola uredinis ,rugina la mur, este o boala ce apare frecvent la culturile de mur.Boala este cauzata de prezenta ciupercii Kuehneola uredinis.
                    Boala apare in conditii de umiditate ridicata. Transmiterea bolii de la un an la altul se face prin tulpinile infestate cu teliospori ; iar o primavara umeda favorizeaza aparitia uredosporilor pe lastarii tineri , tulpini florifere si frunze.Toamna tarziu apar spori de rezistenta, teliospori.
                    Rugina murului este o boala care ataca tulpinile,frunzele ,nu ataca fructele.
Atacul ciupercii se manifesta sub forma unor puncte de rugina pe tulpini si pe spatele frunzelor, puncte de culoare galben-portocaliu. Atacul acestei ciuperci se deosebeste de celelalte tipuri de rugini la mur ,prin faptul ca aceasta nu ataca si partea superioara a frunzelor.
                    Rugina galbena a murului poate provoca defolierea prematura a a plantelor, conducand la o dezvoltare slaba a tulpinilor,rezistenta slaba la inghet si fructificare slaba.
                   Masurile de protectie care se pot lua sunt : taierea tulpinilor care au fructificat,imediat dupa recoltarea fructelor; aplicare de tratamente in perioada de repaus vegetativ; identificarea rapida a bolii si aplicarea fungicidelor specifice.

INFORMATII PRIVIND PATAREA BRUNA A FRUNZELOR DE GUTUI

Publicat pe de
Răspunde

                    Boala, denumita si entomosporioza, este frecventa in pepiniere si livezi. Ciuperca paraziteaza pe gutui si par si mai rar pe mar, mosmon sau scorus. In anii cu ploi frecvente in timpul verii, boala devine foarte periculoasa in pepiniere.
                    Atacul se manifesta pe frunze si rareori pe lastari si fructe. Pe frunze apar pete circulare, de dimensiuni cuprinse intre 2-10 mm, care la inceput au o culoare galbui-crem, iar mai tarziu devin rosiatice.In centrul acestor pete, pe partea superioara a frunzelor apar 1-2 punctisoare bombate, crustoase, de culoare neagra, care reprezinta fructificatiile ciupercii. Petele pot sa se uneasca si frunzele vor prezenta portiuni mari de tesut atacat. In timpul unui atac puternic pomul poate sa-si piarda frunzele in lunile iulie-august.
Atacul pe lastarii tineri apare mai tarziu, in vara, manifestandu-se printr-o brunificare a scoartei, insotita de o uscare a varfului acestora.
Pe fructe boala se manifesta prin aparitia de pete asemanatoare cu cele intalnite pe frunze. Cand petele de pe frunze sunt grupate, pulpa crapa si deseori este supusa unui proces de putrezire, datorita patrunderii in interiorul tesuturilor a altor agenti patogeni.
                     Boala este produsa de ciuperca Fabraea maculata. Primele infectii in primavara sunt produse de catre sporii ce se formeaza pe lastarii atacati in toamna. Ciuperca ierneaza in scoarta ramurilor. Sporii ajung la maturitate prin luna mai si determina infectii pe frunze. In anii ploiosi, boala poate lua un caracter grav. Desi ciuperca poate forma si fructificatii de rezistenta, transmiterea sa este asigurata numai de miceliul de resistenta din lastari si stome (micelii uscate) de pe frunzele cazute, pe care in primavara vor aparea spori.
                    Pentru prevenirea si combaterea acestei, se recomanda adunarea si distrugerea frunzelor cazute sau ingroparea lor in sol, printr-o aratura adanca de toamna.In perioada de vegetatie se recomanda tratamente chimice cu Topsin 70 WDG (0.1%), Captan 50 WP (0.25%), Zeama bordeleza (0.5%).

 

 

 

INFORMATII PRIVIND PLANTAREA SI INGRIJIREA PIERSICULUI

Publicat pe de
Răspunde

                        Piersicul (Prunus persica) este un pom fructifer originar din China,este un pom de vigoare mica, poate atinge maxim 8 metri inaltime.Aceasta specie iubeste, fiind afectat de ingheturile tarzii,in ciuda acestui fapt productia este constanta timp de 10-15 ani.
                        Frunzele au o forma lanciolata, florile sunt mici, solitare, de culoare variata (roz-alb). Fructul este o drupa globuloasa cu o pulpa fina, aromata si suculenta. Piersicile au o valoare alimentara ridicata, fiind recomandate in alimentatia bolnavilor de ficat sau de rinichi, copiilor anemici sau a persoanelor aflate in convalescenta,ele contin: zaharuri, proteine, vitamine ( B1, B2, B6, A, E), potasiu, fosfor, calciu, sodiu, zinc, fier, cupru.
                        In ceea ce priveste cresterea si fructificarea, piersicul formeaza un sistem radicular foarte bogat. Majoritatea radacinilor se gasesc la 50-80 cm adancime. Indiferent de densitatea de plantare, radacinile pomilor nu se intrepatrund. Partea aeriana a piersicului creste rapid in primii ani de vegetatie, emite 2-3 serii de lastari care aglomereaza coroana. Dupa intrarea pe rod, intensitatea cresterilor vegetative scade. Piersicul fructifica bine la 2-3 ani de la plantare, fiind o specie precoce. Acesta fructifica anual, fara sa fie afectat de alternanta de fructificare.
                        Referitor la clima si soil, piersicul este pretentios la caldura si nu este pe deplin adaptat conditiilor climatice din Romania. Piersicul are nevoie de aproximativ 3000 de grade Celsius pe toata perioada de vegetatie. Pe timpul iernii rezista la temperaturi de – 24 grade Celsius. Mugurii rezista la temperaturi de – 3.9 grade Celsius, iar florile avorteaza la temperaturi mai mici de  -3 grade Celsius.  Piersicul rezista la seceta prelungita, dar pentru productii ridicate apa devine un factor limitativ. In lipsa apei, fructele raman mici, turtite, productia fiind diminuata atat calitativ cat si cantitativ. Piersicul reactioneaza bine la irigare. Excesul de apa din sol determina asfixierea radacinilor.
                        Pomul are cerinte mari fata de lumina, pentru a valorifica bine radiatia solara, taierile trebuie sa asigure o buna aerisire a coroanei. Livada trebuie amplasata doar pe versantii cu expozitie sudica. In lipsa luminii, lastarii cresc putin, pomii sunt sensibili la ger, iar productia este slaba din punct de vedere cantitativ sau calitativ.
                        Piersicul se planteaza pe soluri fertilie, bine expuse. Daca terenul este in panta, pomii se planteaza numai in partea superioara (acest amplasament reduce pierderile cauzate de ingheturile tarzi). Randurile trebuie orientate pe directia nord-sud, lucru care reduce pierderile cauzate de ingheturile tarzi. Daca plantatia se infiinteaza pe un teren care a fost utilizat ca livada, terenul se pregateste cu 1-2 ani inainte. Pentru refacerea structurii solului si eliminarea focarelor de infectie, terenul se poate cultiva cu ierburi perene; daca parcela este puternic infestata cu buruieni, se pt aplica urmatoarele erbicide: Roundup Classic, Roundup Energy.
                        Fertilizarea de baza se poate face cu 30-40 t /ha gunoi de grajd. Terenul va fi desfundat (la 60 cm), pentru ca radacinile pomilor sa se dezvolte usor,in situatia in care aceasta lucrare nu se poate realiza ,se va proceda la saparea manuala a solului; toate corpurile straine din sol, se aduna si se elimina din parcela. Pentru o plantare de precizie, se poate realiza pichetarea terenului,care conta in marcarea pe teren a pozitie fiecarui pom.
                         Perioada optima de plantare pentru majoritatea speciilor pomicole este toamna,dar merge si plantarea de primavara. Este recomandata urmatoarea schema de plantare: 5 metri distanta intre randuri si 4 metri distanta intre plante pe rand.
                         Inainte de a fi plantati,se procedeaza la fasonarea radacinilor, operatiunea se executa cu scopul de a inlatura portiunile vatamate si de a netezi ranile de pe radacina. Radacinile moarte se inlatura complet, iar cele verzi se scurteaza cu 7-8 cm,aceasta operatiunea urmareste mentinerea unui sistem radicular cat mai sanatos. Fasonarea se realizeaza doar daca puietul a fost scos din sol recent. Dupa fasonare, urmeaza mocirlirea radacinilor,operatie care consta in introducerea radacinii intr-un amestec de pamant galben, gunoi de grajd proaspat si apa. Stratul de mocirla are rolul de a asigura o umiditate mai mare in jurul sistemului radicular,ea avand consistenta smantanii. Daca puietii au fost transportati pe distante mari, inainte de mocirlire, se introduc intr-un vas cu apa timp de 2 ore,operatiunea are ca scop rehidratarea radacinilor.
                         Plantarea propriu zisa incepe prin saparea gropii. Daca terenul nu a fost lucrat, groapa trebuie sapata cu 2-3 luni inainte si sa aiba urmatoarele dimensiuni: 100 x 100 x 80 cm. Daca terenul a fost lucrat corespunzator, groapa se sapa cu 1-2 zile inainte sau chiar in aceeasi zi. In acest caz, groapa va avea urmatoarele dimensiuni: 40 x 40 x 40 cm. La baza gropii se introduce un amestec format din pamant fertil scos din partea superioara a gropii si gunoi de grajd bine descompus. Puietul se introduce in groapa astfel incat, radacina sa stea pe stratul fertil de la baza (introdus in prealabil); dupa ce radacinile au fost acoperite cu 10 cm de sol, se excuta prima tasare a solului. La plantare trebuie sa se realizeze un contact strans al radacinilor cu solul. Adancimea de plantare se calculeaza astfel incat, punctul de altoire sa fie la 3 cm deasupra solului si orientat spre nord. Dupa plantare, langa puiet se introduce un tutore si se uda foarte bine. Pomul poate fi invelit cu materiale de protectie impotriva rozatoarelor.
                          In primavara, pomilor li se asigura necesarul de apa; pentru a asigura prinderea puietilor, irigarea este obligatorie. In jurul pomilor, solul se sapa superficial sau se poate acoperi cu resturi vegetale (mulcire). Mulcirea mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva apa din sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere.
                           In prima primavara din livada, pomul se scurteaza la 80 cm ;dupa ce pomul a pornit in vegetatie, toti mugurii pana la inaltimea de 50 cm se elimina. Din partea superioara a pomului se aleg 3-4 lastari dispusi uniform pe pom, pentru a forma primul etaj al coroanei; restul lastarilor se elimina de pe planta. In al doilea an de vegetatie, lastarii alesi se scurteaza la lungimea de 50 cm, deasupra unui mugure orientat spre exterior. Ramura de prelungire a axului trebuie sa fie mai inalta cu 25 cm decat primul etaj al coroanei ,ea se poate corecta printr-o taiere executata deasupra unui mugure exterior. Pe cele 3-4 ramuri principale se lasa 2-3 lastari de prelungire ,restul cresterilor se elimina.
                           In al treilea an, lastarii de prelungire ai ramurilor principale se scurteaza la 50-60 cm, taierile se fac deasupra unui mugure orientat spre exterior. Pe axul central se vor alege 3-4 lastari dispusi uniform pe pom, pentru a forma un nou etaj ,se vor elimina ramurile concurente si cele ce se umbresc reciproc. Ramurile ramase pe ax se vor scurta la 10-15 cm pentru a fructifica. In timpul verii, se vor elimina lastarii lacomi, ramurile concurente si cele de pe partea superioara (coama) a ramurilor principale. In al patrulea an lastarii alesi pentru a forma noul etaj din coroana se scurteaza, astfel incat sa fie mai sus cu 20-25 cm decat primul etaj ,astfel formandu-se coroana piersicului. Dupa cei patru ani de taieri severe, pomul incepe sa rodeasca bine , din acest moment, taierile vor mentine forma coroanei si vor norma incarcatura de rod. In aceasta perioada prin taieri   se vor elimina lastari lacomi, ramurile uscate sau bolnave si se va mentine un echilibru intre crestere si fructificare, astfel incat pomul sa nu se epuizeze.
                          Taierile din timpul verii sunt mai usor suportate de piersic, datorita capacitatii sale de regenerare , in acesta perioada se vor elimina lastarii lacomi si ramurile ce se intersecteaza. Varfurile lastarilor tineri se elimina. Acesta operatiune determina dezvoltarea mugurilor situati sub locul de taiere. . Toate taierile se executa la un unghi de 45 grade, iar ranile mai mari de 2 cm se vor acoperi cu mastic ,apa scurgandu-se mai usor de pe rana.
                           Piersicul este pretentios fata de sol , astfel ca se recomanda ca terenul din livada sa fie lucrat sau cultivat cu ierburi perene. In cazul in care  se realizeaza irigarea,intervalul dintre randuri pote fi cultiva plante legumicole sau arbusti fructiferi( tomate, ardei, vinete, ceapa, ustusoi, cartofi). Terenul poate fi erbicida, dar numai dupa 2-3 ani de la plantare.
                            In conditiile ultimilor ani, riscul aparitiei brumelor si ingheturilor tarzii a crescut. Pentru a proteja pomii de aceste variatii de temperatura se poate apela la operatiunea numita fumigatie,care consta in arderea unor materiale usor de aprins, dar care produc o cantitate mare de fum (cauciucuri, paie, gunoi de grajd, reziduuri petroliere, turba, etc.). Materialele se amplaseaza sub forma de gramezi,iar entru un hectar sunt necesare 80-100 de gramezi. Aceasta operatie tehnologica protejeaza pomii pana la temperatura de -3 grade Celsius.
                           Datorita faptului ca este o specie foarte productiva, piersicul are nevoie de fertilizare suplimentara. Pentru a produce o tona de fructe acesta consuma: 10 kg de azot, 2 kg de fosfor, 8 kg de potasiu. Pe langa macroelemente, pomul consuma si fier, bor, zinc, magneziu, etc. In cazul livezilor tinere se recomada aplicare de 20 t/ha gunoi de grajd (aplicat la 2-3 ani) si 300 kg/ ha ingrasamant complex NPK, aplicat anual. Plantatia matura se fertilizeaza cu 500 kg/ha ingrsamant complex NPK (aplicat anual) si 40 t /ha gunoi de grajd (aplicat la 2-3 ani). Pentru asigurarea necesarului de microelemente se recomanda aplicarea fertilizarii foliare(Cropmax, Amalgerol, BlackJak, Terra-Sorb, Florone, Raykat Engorde).
                          Pentru atingerea potentialului de productie este necesara irigarea plantatiei,prin udarea pomilor in faza de intrare in parga (precoacere) a fructelor se poate obtine un spor de productie de 25 %. In functie de conditiile climatice se pot aplica 4-5 udari cu norme de 400-600 metri cubi/ha, cele mai bune rezultate se obtin prin aplicarea apei pe brazde si prin picurare.
                          Piersicul,fiind foarte fertil, formeaza mai multe fructe decat potentialul sau de sustinere si de hranire, motiv pentru care ,pentru a se evita ruperea si epuizarea, pomul necesita rarirea fructelor. Operatiunea se realizeaza la sfarsitul lunii iunie si trebuie finalizata inainte ca samburele sa se intareasca. Pe ramuri se asigura o distanta de 10 cm intre fructe ,ocazie cu care se vor elimina atat piersicile deformate cat si cele anormal dezvoltate.
                           Piersicul este atacat de o serie de boli si daunatori care ,netratate duc la compromiterea recoltei, defolierea pomilor, iar in cazuri grave pot distruge toata plantatia. Pentru a distruge focarele de infectie din livada, se aplica tratamente in timpul repausului vegetativ (iarna),acrestea se vor aplica in ferestrele iernii cand temperatura este mai mare de 5 grade Celsius.
                           Pentru combaterea bolilor se aplica produse pe baza de cupru,primul tratament se aplica dupa caderea frunzelor. A doua stropire cu produse pe baza de cupru, se face primavara, la dezmugurit. Substantele se dizolva in apa si se pulverizeaza pe toata suprafata pomilor, de la baza solului si pana la nivelul crengilor( Zeama Bordeleza, Champ, Funguran). Tratamentele se aplica in zile insorite, cu temperaturi peste 6-7° C, astfel incat solutia sa nu inghete pe plante. La 7-10 zile de la aplicarea tratamentelor cuprice, se face o stropire cu ulei horticol (150 ml la 10 l de apa)(Confidor Oil sau Ovipron).
                          Fructele ajung la maturitate esalonat, motiv pentru care recoltarea se face prin 2-3 treceri. Piersicile au capacitatea de postmaturare,astfel ca recoltarea se poate face inainte de maturitatea consum. In general, fructele se recolteaza cand au atins marimea si culoare specifica soiului, iar pulpa este inca ferma. Piersicile pot fi pastrate in depozite frigorifice timp de 2-3 saptamani. Recoltarea se realizeaza pe vreme uscata si racoroasa. Fructele se daseaza impeuna cu penduculul (codita), fara a pune presiune pe pulpa.

 

INFORMATII PRIVIND CULTURA CASTANULUI COMESTIBIL , BENEFICIILE SI PROPRIETATILE CASTANELOR COMESTIBILE

Publicat pe de
Răspunde

The new chestnut, named after Dr. Dunstan, is a cross between American and Chinese chestnuts and has been blight free for over 30 years!

                       Castanul este originar din Peninsula Balcanica si Asia Mica. Castanul este un arbore inalt, cu trunchi drept si o coroana larga,ramurile sunt incovoiate si fac muguri mari si cleiosi.
Frunzele de castan sunt mari, cu petiol lung, format din 5 foliole; florile sunt de culoare alba si sunt grupate in panicule numeroase.Castanul infloreste in mai-iunie. Fructele sunt mari, verzi si prezinta numerosi ghimpi;inauntru au doua, trei seminte mari, maronii si lucioase iar la maturitate, fructele se desprind si cad.
Castanii pot produce fructe timp de pana la 1.000 de ani si cresc viguros mai ales dupa primii 2-3 ani de viata.;rezista foarte bine la ger, chiar daca in primii 2-3 ani sunt mai sensibili,nu rezista la seceta,preferand semi-umbra.
Exista numeroase soiuri de castan comestibil: Iza, Mara, Hobita, Polovraci, Gureni, Tismana, Prigoria, Romval ;exista doar doua soiuri de castani inscrise in catalogul oficial – Tismana si Romval,acesta din urma fiind omologat de cercetatorii de la Facultatea de Agricultura si Horticultura, din cadrul Universitatii din Craiova abia in 2010.
Castanul este recunoscut si pentru faptul ca valorifica terenurile in panta,produce fructe bogate in substante nutrivite si lemn de calitate superioara. Castanele contin 52% apa, 4,2% proteine, 2% lipide, 40% glucide, 2% celuloza, dar și o serie de ioni minerali: S, P, Na, K, Mg, Ca, vitamine, aminoacizi etc.
Castanele se pot consuma sub forma de garnitura – fierte sau coapte, dar pot fi utilizate si la diferite preparate: creme, budinci si chiar inghetata;faina de castane poate fi folosita in prepararea painii, lipiilor, sosurilor, supelor etc.Castanele contin vitaminele B6 si E, contin glucide, potasiu si acid linoleic – care reduc colesterolul si previn bolile de inima. Castanele sunt o importanta sursa de hidrati de carbon, fosfor, lecitina si vitamina C.; ele contin totodata si protine, lipide, calciu, fier, magneziu, mangan, zinc si potasiu, avand o valoare calorica de 200 calorii la 100 g.
Castanele sunt foarte bune pentru cardiaci, fiind lipsite de colesterol, dar si de sodiu. Sunt recomandate si celor care isi doresc sa puna cateva kilograme in plus, fiind o buna sursa de fibre, insa sunt potrivite si daca vrei sa-ti fortifici musculatura si organismul, in general.Tiamina, vitamina care se gaseste din plin in castane, completeaza rezervele de energie, echilibreaza digestia si apetitul; riboflavina imbunatateste activitatea metabolica.
Castanele trateaza si unele probleme respiratorii, cum ar fi tusea convulsiva, insa repara si gaurile microscopice din vasele de sange si capilare si imbunatatesc elasticitatea acestora.
Castanii pot fi cultivati in tara noastra cu un randament bun numai in anumite zone, care indeplinesc toate conditiile necesare de clima: Maramures – mai ales in depresiunea municipiului Baia Mare sau in judetul Gorj – zona Tismana.
Castanele pot fi comercializate atat pe internet, cat si direct in piete.
Castanilor nu le prieste caldura foarte mare ,ei prefera versantii nordici celor din sudul tarii. Zonele Tismana, Gureni, Polovraci, Hobița, Horezu sunt cunoscute pentru productia de castane comestibile ,in conditiile in care depresiunea subcarpatica din Oltenia este ferita de geruri tari si de vanturi.In Romania, castanul creste si in mod natural, sub forma de palcuri,in zona Maramuresului – Baia Mare, Baia Sprie, Tautii de Sus.
Puietii de castani pot fi cumparati din pepiniere.Pentru plantarea puietilor terenul trebuie pregatit cu atentie inainte de infiintarea unei plantatii de castan. Terenul trebuie eliberat de vegetatia lemnoasa, inclusiv la subteran; apoi se va trece la modelarea unor parti din suprafata, etapa care va facilita mecanizarea lucrarilor si evacuarea exceselor de umiditate.
Solul trebuie fertilizat cu fosfor – 100 kg S.A./ha – si potasiu – 80 kg S.A/ha ; daca este posibil, se vor adauga si 40 t/ha gunoi de grajd , dupa care se trece apoi la aplicarea unor pesticide pentru combaterea bolilor si daunatorilor din sol si se efectueaza aratura, la 30-35 de centimetri.Ultima etapa este discuirea pe doua directii inainte de plantare.
Castanii comestibili ajung la maturitate dupa aproximativ 8 ani de la plantare, cand cultura per arbore poate ajunge si la 140 de kilograme. Pentru a infiinta o cultura de castani este nevoie de 100 de puieti per hectar.
Castanul nu este foarte pretentios, prefera un sol acid, bine drenat si cu un profil adanc. Fertilitatea solului trebuie sa fie una medie, cu o textura usoara. Solul nu trebuie sa contina calcar activ, iar apa freatica sa fie sub 4-5 metri.
Intretinerea solului pentru cultura castanilor consta in distrugerea periodica a buruienilor. Spatiile dintre castani pot fi cultivate cu specii agroalimentare sau specii de pomi cu longevitate mica. In cazul solurilor putin fertile, iarba se coseste, se toaca si se lasa pe sol.
Fertilizarea castanilor se va face separat, cu cate 50 de grame de azot, pe masura ce cresc, se poate ajunge la doze de cate 300 de grame per planta.
In plantatiile pe rod se aplica, in schimb, 60 kg N, 40 kg P2O5 si 50 kg K2O ; pentru corectia unor carente cauzate de lipsa microelementelor se pot aplica fertilizari foliare simultan cu tratamentele fitosanitare.

INFORMATII PRIVIND PATAREA ROSIE A FRUNZELOR DE PRUN

Publicat pe de
Răspunde

La noi in tara se manifesta frecvent in anii cu primaveri ploioase, indeosebi in livezile neingrijite sau pe prunii batrani, la care provoaca defolierea, iar fructele raman mici si au continutul redus de zahar.

Boala se manifesta spre sfarsitul lunii mai inceputul lunii iunie, cand pe frunzele atacate apar pete aproximativ circulare, la inceput de culoare galbena-crem, ca apoi sa devina portocalii si in final rosii-caramizii.Tesuturile din dreptul petelor se ingroasa, devin crustoase, cu aspect cerat si se bombeaza usor spre partea inferioara a frunzelor, unde se observa mici formatiuni punctiforme care reprezinta ostiolele picnidiilor agentului patogen.
Pe timp umed picnosporii sunt eliminati din picnidii si apar pe partea inferioara a frunzelor in dreptul petelor ca un strat de gelatina de culoare alba. In anii favorabili bolii, ca urmare a atacurilor intense, frunzele se usuca si cad de timpuriu, ceea ce determina o slabire a rezistentei pomilor la gerurile din timpul iernii.

                        Agentul patogen care determina aparitia bolii se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale ramase pe sol. In timpul vegetatiei, agentul patogen produce un numar mare de generatii de picnidii cu picnospori care produc infectiile secundare.
                        Prevenirea bolii se poate realiza prin cultivarea de soiuri de prun rezistente si prin efectuarea in plantatii de araturi adanci in vederea ingroparii frunzelor atacate.Se pot aplica tratamente chimice,ele se aplica la avertizare :Bravo (1.5 l/ha), Delan 700 WDG (0.05%), Dithane M45 (0.2%), Folpan 80 WDG (2 kg/ha), Topsin 70 WDG (0.7 kg/ha), Zeama bordeleza (0.5%).

 

ASPECTE CE TREBUIE AVUTE IN VEDERE DACA SE DORESTE PLANTAREA DE POMI

Publicat pe de
Răspunde
                  Un prim aspect important ce trebuie avut in vedere la plantarea unui pom ,il reprezinta saparea gropii .Gropile trebuie sapate cu cateva luni inainte,deoarece se sterilizeaza locul unde urmeaza sa fie plantat pomul.
                  Pentru a se prinde bine pomul si pentru a avea suficient loc ca sa isi dezvolte radacinile ,gropile trebuie sa fie suficient de mari. In functie de gradul de mobilizare a terenului groapa poate avea urmatoarele dimensiuni 30x30x30,in situatia unui teren desfundat si 60x60x40 ,in situatia unui teren nedesfundat.Atunci cand se sapa groapa,pamantul de la suprafata gropii se pune intr-o parte a gropii ,iar cel de la fundul gropii se pune in cealalta parte.
                   Pentru a avea pomi buni de plantat ,radacinile acestora trebuie fasonate.Prin fasonare se vor inlatura radacinile vatamate sau se netezesc radacinile fiecarui pom in parte cu 3-4 cm.Radacinile foarte subtiri,mai subtiri de 3 cm, se scurteaza la 7-8cm ,se vor inlatura si radacinile uscate.Fasonarea nu ajuta neaparat la scurtarea radacinii , cat la pastrarea pomilor cat mai sanatosi.
                   Este indicat ca procurarea materialului saditor sa se faca de la pepiniere recunoscute oficial si controlate,pepiniere care garanteaza autenticitatea,calitatea si sanatatea pomului.Pomii achizitionati trebuie sa aiba radacinile cat mai bine dezvoltate si intacte,lemnul ramurilor copt si mugurii bine formati.
                   Perioada de plantare este primavara devreme sau toamna tarziu, inainte ca pamantul sa inghete,se pot planta si iarna atunci cand solul nu este acoperit de zapada,nu este inghetat si temperaturile sunt de cel putin 2-3 grade Celsius. Cea mai buna plantare este cea de toamna,datorita faptului ca au suficienta apa ,orele de frig la care sunt expusi determina fructificarea in anul urmator, daca pomul are varsta de 2-3 ani ; faptul ca este expus la temperaturi joase,caleste pomul iar primavara se poate observa daca acesta s-a prins sau nu, putand fi astfel inlocuit.
                   Pomii nu trebuie plantati prea adanc,situatie in care cresterea acestora este mai greoaie,nu dezvolta cum trebuie lastarii ; daca sunt plantati la suprafata se risca uscarea lor in conditii de seceta.
                   La plantarea pomilor nu se va adauga ingrasamant pe baza de azot, deoarece se va produce o ardere a radacinilor.Daca pamantul nu este destul de bogat, se poate adauga gunoi de grajd, foarte vechi,de 3-5 ani.
                   Imediat dupa plantare pomul va fi udat, in copca se vor turna 1-2 galeti de apa,care va drena granulele de pamant intre radacinile pomului si va elibera aerul,prevenind aparitia mucegaiului.Dupa ce apa a patruns in sol,se trage tot pamantul in jurul pomului sub forma de musuroi,pentru a proteja pomul de inghet.
                   Distantele de plantare variaza intre 3,5-4,5 minim intre randuri si intre pomi pe rand, pentru a asigura spatiul de lumina necesar.Nu este recomandata plantarea in vai inguste,cu curenti de aer puternici, in zone cu ingheturi tarzii de primavara frecvente. Este recomandat a se folosi cel putin 2-3 soiuri din aceeasi specie, pentru o mai buna polenizare.
                  Taierile impulsioneaza prinderea si cresterea ,este bine de stiut ca in momentul scoaterii pomului din pepeiniera ,sistemul radicular al acestuoe se raneste mai mult sau mai putin.Radacinile ranite nu pot sustine coroana, motiv pentru care pomul nu se prinde,fiind astfel nevoie de o reducere usoara a coroanei pomului.Taierea coroanei se face avand in vedere regulile generale de taiere,astfel ca ramurile mai slabe se vor lasa mai scute ,iar ramurile mai cele mai viguroase se vor lasa mai lungi.Ramurile ranite,bolnave,incrucisate sau crescute in interior se elimina de la inel.Taierile se realizeaza de la inel sau de la mugurii cu orientare spre exterior.
                  Nu se vor lasa cioturi deasupra mugurelui sau in punctul de ramificare.

INFORMATII PRIVIND CURATAREA SI TAIEREA TRANDAFIRILOR PRIMAVARA

Publicat pe de
Răspunde
               Taierea trandafirilor este una dintre cele mai importante lucrari. Datorita temperaturilor foarte scazute pe perioada iernii inregistrate la noi in tara ,recomandat este ca taierea trandafirilor sa se realizeze primavara si nu toamna; toamna se fac doar taierile de usurare.
Taierea de primavara a trandafirilor urmareste : pastrarea formei si a volumului tufei, conform limitelor in care se incadreaza specia respectiva ;intinerirea tufei prin indepartarea ramurilor batrane (4-5 ani) si pastrarea ramurilor tinere (1-2 ani), care vor inflori mai abundent;curatarea tufei, prin indepartarea ramurilor bolnave, a celor care au degerat in timpul iernii, a celor prea subtiri si a ramurilor care au crescut in directii nedorite (in special cele care au crescut inspre interiorul tufei).
               Taierea trandafirilor primavara este necesar sa se faca la momentul potrivit, nu prea devreme,pentru a evita ca mugurii sa degere din cauza unui inghet tarziu, dar nici prea tarziu pentru a ne putea bucura din plin de primul val de inflorire.
               Operatiunea de taierea  incepe prin indepartarea musuroiului de pamant care a protejat trandafirul pe parcursul iernii.O taiere scurta va avea ca efect dezvoltarea de lastari mai putini, dar mai lungi si mai vigurosi ;taierea scurta (la 3-4 ochiuri, respectiv 10-15 cm) este recomandata in cazul tufelor mai slab dezvoltate sau in cazul in care dorim sa obtinem trandafiri pentru flori taiate.Taierea mai lunga (la maxim 8-10 ochiuri respectiv 20-30 cm) va avea ca efect producerea de lastari mai numerosi, insa acestia vor fi mai subtiri si mai scurti decat in cazul taierii scurte ; acesta taiere este recomandata in cazul tufelor mai bine dezvoltate si in cazul in care se doreste obtinerea de mai multe flori.
Taierea trebuie sa inceapa cu indepartarea lemnului uscat, bolnav sau imbatranit, taierea ramurilor in scopuri estetice facandu-se ulterior.Ramurile degerate si innegrite vor fi taiate pana unde incepe lemnul sanatos. Ramurile mai subtiri vor fi taiate mai scurt ,iar ramurule groase vor fi taiate mai lung.Taierea se realizeaza intotdeauna oblic, la aproximativ 5 mm deasupra ochiului.
                 In cazul tufelor viguroase, care dorim sa dezvolte cat mai multe flori in scop decorativ, taierea se va realiza la 8-10 ochiuri si pastrarea a maximum 6-8 ramuri. In cazul tufelor mai slab dezvoltate, taierea se face mai scurt, la 3-4 ochiuri, pastrand 3-4 ramuri;in primul rand  se vor pastra ramurile de 1-2 ani, iar daca acestea sunt insuficiente, se vor pastra ramuri de 1-2 ani care pornesc din ramuri de 2-3 ani.Interiorul tufei trebuie pastrat cat mai aerisit, taind ramurile care cresc inspre interior.Se vor indeparta ramurile mai subtiri de 3-4 mm. Mugurele deasupra caruia se face taierea ar trebui sa fie orientat inspre exteriorul tufei.
Pentru a obtine trandafiri pentru flori taiate se face o taierea scurta (la 3-4 ochiuri, respectiv 10-15 cm),aceasta va avea ca efect dezvoltarea de lastari mai putini, dar mai lungi si mai vigurosi care vor produce flori mai mari si mai rezistente in vaza.
                  Trandafirii urcatori sunt adesea taiati gresit ,motiv pentru care este necesar sa facem distinctia intre ramuri principale si ramuri secundare. Ramurile principale sunt ramurile lungi, care cresc de la baza tufei,iar ramurile secundare sunt ramuri mai scurte, care cresc din ramurile principale.
Taierea incepe prin inlaturarea ramurilor principale bolnave, degerate sau prea batrane;apoi vor fi indepartate ramurile secundare bolnave sau degerate.
In general, ramurile principale nu se scurteaza; daca sunt prea lungi se pot scurta, dar nu mai mult de o treime din lungimea lor. Pentru a stimula o inflorire cat mai abundenta este recomandat sa conducem ramurile principale cat mai orizontal,pozitia verticala nu stimuleaza inflorirea trandafirilor urcatori.
Ramurile secundare se scurteaza la 3-4 muguri dupa fiecare val de inflorire,operatiune ce va stimula inflorirea abundenta pe tot parcursul sezonului.