INFORMATII PRIVIND LUCRARILE SOLULUI LA VITA-DE-VIE

Publicat pe de
Răspunde
 
                   In plantatiile de vii, solul se mentine curat, fara buruieni si afanat. Toamna pamantul se sapa cu cazmaua la adancime de 15-18 cm, cu aceasta ocazie se face si ingropatul sau musuroitul ; primavara se sapa din nou, odata cu dezgropatul.
                  In timpul verii se fac 4-5 prasile superficiale la 5-6 cm ; periodic, la 6-8 ani se face desfundarea partial, adica se sapa mijlocul intervalului la 40 cm adancime, lasand o banda de protectie pe langa butuci de 40 cm ; prin aceasta lucrare solul se mobilizeaza pe o adancime mare si se stimuleaza formarea de noi radacini tinere.
Pentru a mentine solul curat de buruieni se poate utiliza mulcirea, acoperirea solului cu paie, pleava, frunze, gunoi paios ; aceasta lucrare este indicata in zonele mai secetoase.
                 Fertilizarea terenului ocupat cu vie este necesara, deoarece via consuma mari cantitati de elemente minerale; la 3-4 ani odata se aplica 300-400 kg gunoi de grajd la 100 m², care se incorporeaza toamna pe intreaga suprafata prin sapare cu casmaua sau pe santuri in lungul randurilor, ori la fiecare butuc.
                In fiecare an, toamna, se dau 5-6 kg superfosfat, 3-4 kg sare potasica si 3-4 kg azotat de amoniu la 100 m². Azotatul de amoniu nu se da in intregime toamna, ci numai o treime, a doua treime se da in primavara, iar ultima in iunie. In terenurile fertile, cantitatea de azotat de amoniu se reduce, in schimb superfosfatul si sarea potasica sunt necesare pentru coacerea strugurilor si a lemnului cordelor.
               Udarea plantatiilor de vii este necesara numai in anii foarte secetosi in zonele unde cad sub 500 mm precipitatii anual sau pe terenurile nisipoase, pietroase.
               La vita de vie se fac 2-3 udari cand umiditatea solului este redusa, iar butucii reclama un consum mai mare, adica la cresterea lastarilor si la cresterea boabelor ; prin udari nu trebuie sa se creeze un microclimat prea umed in aer si pe frunze, caci via devine foarte sensibila la mana.

INFORMATII PRIVIND PATAREA NEAGRA A TRANDAFIRULUI

Publicat pe de
Răspunde

 

                 Acesta bola se manifesta in special pe frunze ; pe partea superioara se formeaza pete negre , circulare , cu aspect radiar si margini neprecis delimitate. Diametrul petelor variaza de la 3-4mm la 12-16mm . Aspectul radiar se datoreza cresterii micelului , ce porneste de la punctul de infectie. In conditii favorabile , petele se unesc producand leziuni mari ,cu forma neregulata.
                 Tesutul din jurul petelor se ingalbeneste , iar intr-un final ingalbenirea cuprinde toata frunza . Cand atacurile sunt puternice are loc defolierea prematura a plantelor , afectand astfel numarul si calitatea florilor.
                  La suprafata petelor apar mici proeminente de culoare neagra , reprezentand fructificatiile ciupercii. Pe langa frunze mai pot fi afectati si lastarii tineri , pe suprafata acestora aparand pete violet- negricioase .
                  Patarea neagra a trandafirului se transmite de la un an la altul prin conidiile de pe frunze, prin ascosporii care rezista peste iarna in apotecii si prin miceliul de rezistenta din leziunile de pe lastari.
                  Prevenirea si combaterea acestei ciuperci  se face prin taierea lastarilor plantelor bolnave si adunarea frunzelor atacate in vederea distrugerii lor prin ardere, in spatiile protejate se recomanda aerisirea periodica in vederea reducerii umiditatii atmosferice.
Cand infectia este puternica se recomanda aplicare fungicidelor Dithane M45 (0.2%), Bravo (0.2%), Mirage 45 EC (1 l/ha), Systhane Plus (0.025%).
 

INFORMATII PRIVIND CULTURA MARULUI

Publicat pe de
Răspunde

 

 

                        Marul este o specie pomicola cu mare imporatanta sociala si economica. Fructele au  o compozitie complexa, sunt bogate in vitamine, saruri minerale, acizi organici, taninuri, glucide; sunt recomandate in alimentatia omului sanatos sau bolnav, in terapia bolilor cardiovasculare, hepatice, psihice, a constipatiei, gutei, arterosclerozei, etc.
                        Marul are o gama variata de soiuri, portaltoi, intra repede pe rod, este rezistent la ger si ingheturile tarzii, produce abundent. Reuseste in toata tara, dar cele mai bune rezultate se obtin in zona dealurilor semiinalte si chiar inalte, unde cad peste 600-650 mm precipitatii, iar verile nu sunt toride. In zonele de ses sufera de arsita si de seceta, motiv pentru care trebuie udat, in schimb in zonele inalte, mai ales unele soiuri, cer mai multa caldura si trebuie plantate pe soluri usoare, calde, cu expozitie favorabila.
                       Este potrivit de pretentios la lumina, in schimb cere soluri potrivit de fertile, cu argila cuprinsa intre 25-40%, apa freatica la adancimi variabile in functie de portaltoi, intre 1.5-3 m. In gradina marul poate ocupa 30-40% din totalul pomilor, in functie de favorabilitatea zonei. Daca ne propunem obtinerea de productie marfa, vom planta pe suprafete mai mari doar 2-4 soiuri de mare valoare biologica si comerciala.
                       Soiurile de mar se impart in trei grupe dupa epoca de coacere:
                                        -de vara, se recolteaza intre 10 iulie si 15 august, fructele pot fi pastrate pana la 10-15 zile;
                                        -de toamna, se recolteaza intre 20 august si 15 septembrie, fructele se pastreaza relativ bine timp de 30-90 zile;
                                        -de iarna, care se recolteaza in octombrie si se pastreaza pana la 4-8 luni.
                          Alegerea soiurilor este o problema delicata, ele nu reusesc multumitor sau la fel de bine in toate zonele tarii noastre; este recomandat ca intr-o gradina sa se planteze 5-6 soiuri din toate grupele de coacere, pentru a asigura un consum esalonat .
                          In zonele de ses reusesc mai bine soiurile de vara si de toamna, in cele de deal soiurile de iarna ; soiurile de iarna sunt cele mai valoroase prin durata mare de pastrare a fructelor si ele trebuie sa cuprinda 70-75% din totatul merilor.
                          In gradina sunt suficienti 2-3 meri de vara, tot atatia de toamna si de 4-5 ori mai multi de iarna. In gradina se planteaza cel putin 3-4 soiuri din diferite epoci de coacere, care asigura astfel si polenizarea reciproca.
                          Marul are o gama foarte larga de portaltoi, care confera soiurilor (pomilor) o mare diversitate de caractere privind vigoarea, varsta intrarii pe rod, varsta-ca durata a plantatiei, productivitatea, longevitatea, rezistenta la ger si seceta, etc.
                          Pentru pomi pitici care sa intre pe rod in anul I de la plantare, ei trebuie sa fie altoiti pe portaltoi vegetativi de vigoare mica M9, M26; acesti pomi cresc de 2-2.5 m inaltime, iar pe rand se planteaza la 1-1.5 m distanta.
                           Pomii de vigoare mijlocie, de 3-3.5 m inaltime si cu coroane de 2.5-3 m in diametru se obtin daca sunt altoiti pe portaltoii vegetativi MM106, M7, M4.
                           Pomii de vigoare mare, de 5-6 m inaltime si 6-8 m diametrul coroanei, se obtin daca sunt altoiti pe portaltoi de vigoare mare: franc (obtinut din seminte) sau vegetativi A2, M25, M16.
                           Terenul pentru plantare trebuie pregatit si fertilizat corespunzator, iar plantarea se face toamna. Dupa plantare, daca gradina nu este bine imprejmuita, pomii se protejeaza contra rozatoarelor, invelindu-i cu hartie, bete de floarea soarelui, coceni desfrunziti, etc. Merii sunt cei mai cautati de iepuri, caprioare, capre, soareci.
                            Inainte de plantare este necesar sa calculam bine distantele intre randuri si pe rand , pe terenurile fertile si cu umiditate asigurata vom planta pomii cu 1-1.5 m mai rar.
                            Taierile de formare a coroanei incep in primavara prin scurtarea vergii altoi la 60-80 cm, in functie de sistemul de coroana pe care dorim sa-l realizam ; pentru mar recomandam fusul subtire, sistemul Pillar, palmeta etajata sau neetajata. In cazul pomilor vigurosi din zona dealurilor se alege vasul ameliorat intarziat, cu 4 sarpante sau chiar piramida etajata.
                             Cand lastarii aparuti pe varga scurtata au 25-30 cm, alegem pe cei necesari formarii primelor sarpante, iar restul se ciupesc sau se inclina ; nu inlaturam multi lastari deoarece pe seama frunzisului bogat se dezvolta sistemul radicular.
                             Incepand din anul II, ramurile viitoare sarpante necesita scurtare numai la locul de ramificare, in rest nu vom face scurtari decat putine si slabe (eliminand 1/4-1/3 din lungimea ramurii) ; asa vom proceda an de an pana realizam toate elementele scheletului. La palmete avem nevoie de spalier.
                             Pentru grabirea intrarii pe rod a pomilor, lastarii de garnisire se raresc si apoi se inclina sau se torsioneaza ; la soiurile foarte precoce, Wagner premiat, Goldenspur, Starkrimson inclinarea nu este necesara, dimpotriva la acestea trebuie sa rupem fructele formate la varful sarpantelor si sa lasam in primii 2-3 ani numai pe cele de la baza, in caz contrar sarpantele se apleaca puternic.
                             Dupa intrarea pomilor pe rod, taierile de fructificare se vor face cu multa atentie, chiar cu migala ; scurtam semischeletul la 60-80 cm, chiar mai mult si apoi, daca este cazul, rarim ramurile de rod florifere la 10-15 cm una de alta. Ramurile de un an se raresc si apoi se scurteaza cu 1/4-1/3 daca depasesc 35-40 cm. Elementele de semischelet trebuie sa fie clare, drepte, bine garnisite, cu semischelet si ramuri de rod, dar acestea din urma sa fie clar subordonate si din ce in ce mai scurte spre varful coroanei.
                             Dupa 5-7 ani de rodire combinam aceste taieri cu cele de reintinerire, suprimand sau scurtand puternic elementele epuizate si inlocuindu-le cu altele tinere pe care le formam din lastari noi, chiar lacomi ; astfel prelungim viata pomilor si durata de fructificare.
                             Combaterea bolilor si a daunatorilor ocupa locul doi ca importanta si volum de lucrari, marul este foarte sensibil la boli si daunatori, de aceea trebuie sa facem cel putin doua tratamente de iarna si 6-8 stropiri de vara cu cele mai bune substante, totdeauna combinate, pentru combaterea concomitenta a bolilor si daunatorilor.
                             Soiurile rezistente la rapan (Florina, Prima, Priam, Generos, Pioner, Voinea, Romus1, Romus 3) sunt de preferat, daca ne multumeste calitatea fructelor acestor soiuri.
Rarirea fructelor este o lucrare obligatorie, mai ales in anii cand pomii au legat abundent; aceasta se face dupa caderea fiziologica (din iunie), intre 20-30 iunie, cel mai tarziu 5-10 iulie.
Este obligatorie fertilizarea merilor , pe terenurile slab fertile se administreaza, la 3-4 ani  intre 300-400 kg gunoi fermentat la 100 m², plus in fiecare an cantitati variabile de elemente minerale: 2-3 kg azotat de amoniu, 3-4 kg Superfosfat, 2-3 kg sare potasica la aceeasi suprafata.
                              In zonele secetose se vor face 4-6 udari, cei mai sensibili la seceta sunt pomii altoiti pe portaltoi vegetativi de vigoare slaba; cantitatea de apa administrata trebuie sa umezeasca solul pe o adancime de 40-50 cm.
                              Recoltarea fructelor se face prin culegere atenta cu mana, pentru a evita orice lovire, presare, etc. Marele de vara se culeg cu 3-5 zile mai inainte de coacerea deplina, cele de toamna cu 5-7 zile, dar ele se pastreaza mai mult ; merele de iarna se recolteaza in octombrie la 150-165 zile de la terminarea infloritului.
                              Merele se pastreaza bine in camere reci, beciuri, daca se pun in lazi sau pe rafturi . O pastrare buna se realizeaza in depozite frigorifice unde se asigura temperatura de 1-3ºC si umiditatea relativa a aerului de 80-85%. Pentru pastrare alegem mere potrivit de mari, sanatoase, produse pe terenuri mijlocii, neirigate sau irigate cu cantitati moderate de apa. Soiurile care se pastreaza foarte bine sunt : Idared, Wagner premiat, Jonathan, Starkrimson, Golden delicios.

 

INFORMATII PRIVIND LUCRARILE NECESARE PENTRU VIILE PE ROD

Publicat pe de
Răspunde
 
               Dezgropatul si musuroitul vitei de vie se face primavara in luna martie, atunci cand temperatura aerului nu mai scade sub -8, -10ºC. ; lucrarea se face cu sapa, pe timp relativ uscat, avand grija sa nu fie ranite sau rupte cordele ingropate sau butucul la punctul de altoire.
                Copcitul se face concomitent cu dezgropatul sau dupa , iar aceasta lucrarea consta in executarea unei copci (gropite) in jurul butucului pana sub punctul de altoire si apoi taierea in ras a tuturor radacinilor date din altoi; lucrarea este bine sa se repete si in luna august.
               Controlul iernarii ochilor pe coarde, la viile ingropate sau neingropate pe timpul iernii o parte din ochii situati pe coarde pier prin degerare sau clocire in pamant ;pentru a stabili corect sarcina de ochi care se lasa pe butuc prin taiere este bine sa controlam viabilitarea ochilor ; astfel se recolteaza coarde pe soiuri si apoi le sectionam ochii cu un briceag bine ascutit. Ochii pierduti sunt bruni-cafenii, cei vii sunt verzi ; apoi se face procentul de ochi pierduti, daca au pierit mai mult de 10-15%, atunci vom lasa mai multe coarde pe butuc.
                Taierea in uscat sau taierea de stratificare este cea mai importanta lucrare care se face asupra butucilor de vie. Prin taierea de rodire se inlatura in fiecare an o mare parte din formatiunile lemnoase, celor ramase li se scutura lungimea la un anumit numar de ochi. Prin taiere rezervam pe butuc un anumit numar de ochi, cati sunt necesari sa dea o productie buna, de calitate, iar ei sa-si sporeasca vigoarea in fiecare an. Butucii netaiati dau un numar foarte mare de lastari si struguri, dar acestia raman mici, nu se coc, iar dupa 2-3 ani via moare prin epuizare.
             Cordele plecate din lemn mai in varsta nu pot fi pastrate decat pentru emiterea de noi lastari, care vor deveni la anul coarde de rod, caci abia atunci acesti lastari devin coarde de un an, situate pe lemn de doi ani.
              Prin scurtarea coardelor apar pe butuc urmatoarele elemente:
                    -cepul rezulta prin scurtarea unei coarde de un an la 2-3 ochi , daca aceasta coarda este situata pe lemn de 2 ani, cepul se numeste de rod, daca este situat pe lemn mai vechi, cepul rezultat se numeste de inlocuire. Cepi de rod putem lasa numai la soiurile care au ochi fertili la baza coardei sau la formele inalte, cepi de inlocuire se lasa la toti butucii.
                    -cordita rezulta dintr-o coarda de un an situata pe lemn de doi an scurtata la 5-7 ochi, ea este roditoare.
                    -coarda de rod rezulta dintr-o coarda de un an situata pe lemn de doi ani, scurtata la 8-15 ochi.
                    -veriga de rod reprezinta asocierea dintre un cep de inlocuire si o coarda sau cordita de rod.
               Dupa taierea vitei de vie pe butuci raman fie numai cepi la butucii carora li se fac taieri scurte, fie cepi de inlocuire si coarde sau cordite de rod la sistemul de taiere mixt, acesta fiind cel mai utilizat.
                 La taierea mixta se lasa un numar diferit de coarde sau cordite, de la 2 la 6-8, in functie de vigoarea butucului si fertilitatea pamantului; numarul cepilor de inlocuire poate fi egal sau cel putin jumatate fata de cel al cordelor.
                 Taierea de rodire la butucii cu conducere joasa (clasica) se face astfel: se examineaza vigoarea butucului dupa numarul, lungimea si grosimea coardelor de un an, si dupa numarul coardelor de rod lasate anul trecut si care acum sunt „punti de rod” ;in functie de acestea se stabileste numarul de coarde care se lasa pe butuc.In mod obisnuit se lasa 2-4 coarde de 8-12 ochi, iar la soiurile viguroase chiar 16 ochi ; numarul de ochi la m² teren trebuie sa fie de 15-20.
                 Coardele se lasa pe lemn 2 ani (adica sa nu plece din butuc, lemn batran) , cel mai bine este sa fie situate pe cepii din anul trecut sau la baza cordelor (puntilor) de rod, coardele alese trebuie sa aiba grosimea de 8-10 mm; nu sunt bune nici cele subtiri, nici cele groase, ele se curata de carcei, copili, etc. si apoi se scurteaza la 2-4 ochi. Ar fi bine ca cepii de inlocuire sa fie situati cat mai aproape de baza butucilor, pentru a nu urca scaunul butucului ; dupa ce ne-am ales cepii de inlocuire si coardele de rod, toate elementele in plus se taie ras, inclusiv cioatele groase, uscaturile; se razuie scoarta exfoliata, etc. ranile mari se ung cu vopsea sau mastic .
                   Taierea scurta consta in a rezerva pe butuc numai cepi de rod de 3-4 ochi si de inlocuire a 1-3 ochi ;aceasta taiere se face la soiurile cu muguri fertili situati la baza coardelor (Creata, Majarca, Steinschiller, Rosioara si la unii hibrizi direct producatori). Aceeasi taiere in cepi se mai face la viile conduse in sistem inalt cu cordon orizontal, care daca ramane garnisit numai cu cepi se numeste cordon speronat ;la taierea scurta cepii de rod se lasa pe lemn de doi ani.
            Taierea viilor cu conducere inalta se face destul de usor, in toate cazurile pe tulpini (cordoane) se gasesc din loc in loc formatiuni speciale purtatoare de coarde anuale, denumite verigi de rod. Pe verigile de rod se gasesc 2-4 coarde, dintre care cea mai de jos de langa lemnul batran se scurteaza la 2 ochi, iar alta mai viguroasa se scurteaza in cordita de 4-6 ochi ; procedand astfel pe cordoane vom lasa verigi de rod alcatuite din cepi de 2 ochi pe care se vor forma lastarii de inlocuire si corditele pe care se formeaza lastarii cu struguri, adica recolta anului respectiv. Acest sistem de taiere se poate utiliza la majorarea soiurilor si la aproape toate formele de conducere inalta, la soiurilor viguroase (Afuz Ali, Coarna neagra, etc.) corditele sa le lasam ceva mai lungi, de 6-7 ochi.
            Taierea vitei de vie se face din luna martie pana in 10-15 aprilie inainte de a incepe plansul, adica miscarea ascendenta a sevei si scurgerea ei sub forma de picaturi prin rani; coardele rezultate in urma taierii se scot, se pot folosi ca si combustibil sau daca putem le tocam si le ingropam prin sapare, caci constituie un bun ingrasamant organic.
            Revizuirea mijlocului de sustinere se face dupa taiere; se revizuiesc stalpii, se indreapta cei aplecati si se intind sarmele daca este cazul.
            Legarea coardelor se face in perioada plansului, inaintea umflarii mugurilor, deoarece in pragul dezmuguritului ochii sunt foarte sensibili la scuturare; coardele se leaga de prima sarma si foarte rar (cele lungi) si de a doua, in pozitie orizontala sau usor arcuite; fiecare coarda se leaga individual in doua locuri, adica la locul unde intalneste prima sarma si apoi spre varf, ca materiale se pot folosi rafia, deseuri textile, panuse de porumb.
            Plivitul lastarilor este o lucrare foarte importanta, se face primavara in luna mai cand lastarii au 20-30 cm lungime si se disting bine de cei de rod ; se indeparteaza lastarii gemeni, rau plasati, debili. Pe cepii de inlocuire se lasa 1-2 lastari, din butuc se lasa 3-4 lastari, iar de pe coardele de rod se indeparteaza cei fara rod.
               Legatul lastarilor se face in tot cursul verii, incepand din momentul cand ei depasesc 35-40 cm lungime , legaturile se fac mai larg sa nu se stranguleze. Lastarii se leaga cate unul, cel mult doi la un loc, cat mai vertical, intinsi si rasfirat pe sarmele spalierului astfel ca frunzele sa beneficieze din plin de razele soarelui. La spalierul cu sarme duble nu este necesar legatul decat la putini lastari, cei mai multi se introduc printre sarme.
               Ciupitul lastarilor de rod consta in ruperea cu unghia a varfului acestora cu 2-3 zile inainte de inflorit.
               Copilitul consta in taierea varfului lastarilor ce cresc de la subsioara frunzelor (copili), deasupra a 3-4 frunze; daca butucii sunt prea bogati in lastari, o parte din copili se pot indeparta total. La soiurile timpurii, pe copili se formeaza si struguri care ajung sa se coaca si completeaza productia butucului, de aceea trebuie sa-i pastram.
               Carnitul consta in suprimarea varfului la toti lastarii la 15-20 cm deasupra strugurilor; lucrarea se face la sfarsitul lunii iulie si prima decada a lunii august. Carnitul prematur aduce unele foloase legate de atacul mai slab de mana, dar se emit prea multi copili si sufera formarea ochilor de iarna.
               Defolierea partiala se face pentru a ajuta coacerea strugurilor si patrunderea zemii bordeleza in interiorul butucului ; se indeparteaza o parte din frunzele situate la baza lastarilor (mai batrane) spre a scoate la soare strugurii.
              La soiurile pentru struguri de masa se mai poate face si rarirea inflorescentelor, scurtarea unor struguri si alte operatii minutioase, care ajuta cresterea uniforma a boabelor si le ridica aspectul.
              Protejarea butucilor contra gerurilor se face prin musuroirea bazei acestora la cei cu conducere joasa, dar numai atunci cand stim ca in zona apar temperaturi sub -18º…-20º, care compromit recolta sau viata butucului ; cei mai expusi la ger sunt butucii de la baza dealurilor, de pe vai, in locurile cu curenti, locuri pe care de fapt nu e bine sa plantam vie.
In anii reci si ploiosi, cand coardele nu sunt bine coapte, ingropatul este foarte necesar.
              Protejatul vitei contra bolilor si daunatorilor
                          Vita de vie are putine boli periculoase (mana si fainarea), insa in lipsa tratamentelor, 5-8 la numar, productia se compromite total, butucii pierd frunzele, degera si in scurt timp se usuca.

 

LUCRARI IN LIVADA VARA – TAIERILE IN VERDE

Publicat pe de
Răspunde

                       Ritmul livezii nu se opreste niciodata, iar pomii au nevoie constanta de atentie si ingrijire ; In timpul verii se efectueaza taierile in verde ale pomilor pentru a incuraja dezvoltarea corecta si pentru a fi atenti la sanatatea livezii.
                     Lucrarile de taiere au urmatoarele scopuri : mentin un echilibru intre crestere si rodire ; imbunatatesc si mentin calitatea recoltei ; prin taiere controlam formarea coroanei ; pastram coroana aerisita si luminata.
                        Vara in livada se efectueaza asa-numitele taierile in verde sau taierile de vara ; in anii favorabili, aceste lucrari pot incepe de la sfarsitul lunii mai, in general taierile pomilor fructiferi se efectueaza in iunie iulie.
                       La inceput este recomandat sa se rupa cu mana lastarii cu crestere incomoda; acestia sunt crescuti pe lemn vechi si daca se dezvolta pot afecta ramificatiile normale ale pomului. Lastarii care trebuie inlaturati manual nu trebuie sa depaseasca 15-20 cm; aceste lucrari sunt recomandate in special la samantoase si prun.
                       Lucrari mai ample de taiere la pomii fructiferi se desfasoara spre sfarsitul lui iunie si mai ales in iulie si august, cand ramificatiile scurte au deja formati mugurii terminali; in aceasta perioada se stabilizeaza productia de fructe, iar taierile care se efectueaza acum nu mai pot declansa reactii nedorite, cum ar fi aparitia lastarilor din cioturi sau sa se ridice in sus mladitele orizontale.
                      Taierea pentru iluminare este recomandata in cazul pomilor fructiferi care au o crestere puternica, dar o productie redusa. Aceste lucrari se efectueaza in iulie si mai ales in august si au ca scop potolirea cresterii mladitelor si cresterea productiei; se recomanda taierea crengilor intregi, chiar daca au fructe pe ele. In livezile de meri, pomicultorii cu experienta care procedeaza asa se asigura in acest fel ca pomii rodesc mai bine, au o mai buna simetrie, iar fructele sunt mai durabile.
                      Pentru ca „taierea de august” sa aiba succes ,este recomandat ca inaintea ei sa nu se fi efectuat alta taiere timp de cel putin un an si jumatate; taierea de vara se poate aplica samburoaselor timpurii dupa recoltare.
                      Taierea de reinnoire implica mentinerea unei anumite rotatii a lastarilor fructiferi in coroana; pomul are lastari schelet (crengi) pe care se gasesc lastarii fructiferi cu varsta de la  1 pana la 3 ani; lastarii care sunt dispensabili sunt taiati si se lasa butuci cu o lungime de 1-1,5 cm ; acesta taiere este folosita in livezile intensive de pomi pitici si in livezile de piersici.
                      Pentru ca productia obtinuta din livada sa fie optima iar fructele sanatoase se recomanda respecatarea unor operatiuni :
                            -se vor inlatura ramurile uscate, rupte sau ranite
                            -se cauta cu atentie si se elimina ramurile afectate de boli
                            -taietura trebuie facuta cat mai aproape de baza ramurii, fara a rani scoarta
                            -se vor inlatura ramurile care se intercaleaza sau se ating, precum si ramurile indreptate spre interiorul coroanei
                            -totdeauna se taie la o ramificatie, inlocuind lastarii batrani cu lastari mai tineri; trebuie avuta in vedere normarea mugurilor de rod.
                            -daca nu exista ramificatie (in special la taierile de formare) se taie oblic, deasupra unui mugure orientat spre exterior, fara a-l rani, dar nici prea departe de acesta ; daca rana are diametru mai mare de 2 cm se aplica mastic special (pe baza de ceara) pentru a preveni infectiile si a stimula vindecarea lor.

INFORMATII PRIVIND PLANTAREA SI INGRIJIREA PRUNULUI

Publicat pe de
Răspunde

 

 

              Prunul (Prunus domestica) este cel mai raspandit pom fructifer din tara noastra, se cultiva inca din cele mai vechi timpuri pentru fructele folosite in alimentatie. Prunul creste fara probleme in toate zone geografice ale Romanie, nefiind pretentios la conditiile climatice; este un pom de vigoare medie, frunzele sunt ovale si au marginea serata, iar florile sunt albe. Prunele se pot valorifica sub diferite moduri: proaspete, uscate, sub forma de dulceturi sau se pot folosi in industria alcoolului ; ele contin: glucide, acizi organici, albumina, celuloza, vitamine (A, B, C) fier, calciu, magneziu, fosfor, sodiu, etc.
                         INFORMATII DE CRESTERE SI FURCTIFEICARE
               Prunul are un sistem radicular bine dezvoltat, valorificand toate tipurile de sol. In cazul prunului se manifesta fenomenul de drajonare, drajonii trebuie eliminati, deoarece consuma din resursele necesare pomului pentru a fructifica. Trunchiul este drept, iar ritidomul (coaja) este crapat. Cresterile aeriene depind de lucrarile efectuate in livada. Pentru o polenizare corespunzatoare se planteaza minim 3 soiuri diferite, care infloresc in acelasi timp. In primaverile reci polenizarea florilor este slaba, iar productia este slaba. Prunul intra pe rod dupa 4-5 ani de la plantare, iar longevitatea este de 30-40 ani.
                              INFORMATII PRIVIND CLIMA SI SOLUL
                   Prunul are pretentii moderate fata de temperatura , cele mai bune rezultate se obtin in zonele unde temperatura medie anuala este cuprinsa intre 8-11°C ; rezista la temperaturi de – 31 °C (iarna). Bobocii floriferi rezista la temperaturi de -4 °C, iar florile sunt afectate de temperaturi mai mici de – 0.5 °C. Temperaturile mai mari de 35 °C provoaca arsuri pe frunzele tinere.
                      Prunul se dezvolta bine in zonele unde cad 600-700 mm precipitatii pe an. Fata de lumina nu are cerinte ridicate, valorificand toate tipurile de expozitie.
                      Daca toti factorii de vegetatie sunt la nivelul optim, prunul valorifica orice tip de sol; se poate planta inclusiv pe nisipuri (in condtii de irigare).
                                      INFORMAII PRIVIND PREGATIREA TERENULUI
                        In cazul prunului, pregatirea terenului se face conform regulilor generale; daca plantatia se infiinteaza pe un teren care a fost utilizat ca livada, terenul se pregateste cu 1-2 ani inainte. Pentru refacerea structurii solului si eliminarea focarelor de infectie, terenul se poate cultiva cu ierburi perene; daca parcela este puternic infestata cu buruieni, se pot aplica urmatoarele erbicide: Roundup, Clinic, Glyphogan.
                          Terenul se fertilizeaza cu 20-30 t /ha gunoi de grajd . Se recomanda scarificarea terenului (la 60 cm), pentru ca radacinile pomilor sa se dezvolte usor; daca nu exista posibilitatea efectuarii aceastei lucrari, solul se sapa manual. Toate corpurile straine din sol se aduna si se elimina din parcela.
                           Pentru o plantare de precizie, se recomanda pichetarea terenului , adica se marcheaza pozitia fiecarui pom.
                                         INFORMATII PRIVIND PLANTARE
                          Perioada optima de plantare pentru majoritatea speciilor pomicole este toamna ; pentru plantare se recomanda urmatoarea schema : 5 metri distanta intre randuri si 4 metri distanta intre pomi pe rand.
                          Inainte de plantare se realizeaza fasonarea radacinilor , cu scopul de a inlatura portiunile vatamate si de a netezi ranile de pe radacina. Radacinile moarte se inlatura complet, iar cele vii se scurteaza cu 7-8 cm; operatiunea urmareste mentinerea unui sistem radicular cat mai sanatos. Fasonarea se realizeaza doar daca materialul saditor a fost scos din sol recent.
                           Dupa fasonare, urmeaza mocirlirea radacinilor; mocirlirea reprezinta introducerea radacinii intr-un amestec de pamant galben, gunoi de grajd proaspat si apa. Stratul de mocirla are rolul de a asigura o umiditate mai mare in jurul sistemului radicular. Mocirla trebuie sa aiba consistenta smantanii. Daca materialul saditor a fost transportat pe distante mari, inainte de mocirlire, se introduce cu radacinile intr-un vas cu apa timp de 2 ore, avand ca scop rehidratarea radacinilor.
                         Plantarea propriu zisa incepe prin saparea gropii. Daca terenul nu a fost lucrat, groapa trebuie sapata cu 2-3 luni inainte si sa aiba urmatoarele dimensiuni: 100 x 100 x 80 cm. Daca terenul a fost lucrat corespunzator, groapa se sapa cu 1-2 zile inainte sau chiar in aceeasi zi; in acest caz, groapa va avea urmatoarele dimensiuni: 50 x 50 x 50 cm.
                        La baza gropii se introduce un amestec format din pamant fertil scos din partea superioara a gropii si gunoi de grajd bine descompus. Introduceti in groapa pomul astfel incat radacina sa stea pe stratul fertil de la baza. Dupa ce radacinile au fost acoperite cu 10 cm de sol, se excuta prima tasare a solului. La plantare trebuie sa se realizeze un contact strans al radacinilor cu solul. Adancimea de plantare se calculeaza astfel incat, punctul de altoire sa fie la 3 cm deasupra solului si orientat spre nord. Dupa plantare, langa pom se introduce un tutore; pomul poate fi invelit cu materiale de protectie impotriva rozatoarelor.
                       Primavara se desfac materialele de protectie din jurul pomilor si se asigura necesarul de apa; in cazul livezilor tinere, irigarea este obligatorie. In jurul pomilor solul se sapa superficial sau se poate acoperi cu resturi vegetale (mulcire); mulcirea mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva apa din sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere.
                         In primavara anului intai pomul se scurteaza la inaltimea de 80 cm deasupra unui mugure orientat spre exterior ; dupa pornirea in vegetatie, se suprima toti mugurii si lastarii din zona trunchiului pana la inaltimea de 50 cm. In cursul verii (august) se aleg 3-4 lastari dispusi uniform pe pom, pentru a forma viitoarea coroana.
                         In al doilea an , primavara ,se aleg definitiv lastarii principali; daca sunt mai lungi de 60 cm acestia se scurteaza astfel incat toti sa aiba aceasi lungime. Lastarul ce prelungeste axul principal se scurteaza astfel incat sa fie cu 25 cm mai sus decat lastarii principali. In timpul verii se elimina toti lastari lacomi si cei care cresc pe partea superioara a ramurilor principale (coama).
                          In al treilea an incepe formarea celui de-al doilea etaj al coroanei; ramura de prelungire a axului principal se taie deasupra unui mugure orientat spre exterior. Pe ramurile principale se lasa cate un lastar viguros, aflat la aproximativ 50 cm de axul central si care este orientat spre exteriorul coroanei. Lastarii care cresc pe partea superioara a ramurilor (coama) se elimina.
                          In al patrulea an se alege o ramura pentru formarea celui de-al treilea etaj al coroanei, aceasta trebuie sa fie la 30 cm fata de ultimul etaj (al doilea). Se elimina toate ramurile concurenta, lacome si orientate catre interiorul coroanei. Pentru normarea incarcaturii de rod, ramurile anuale se scurteaza la 4-5 muguri. Pentru a evita taierile severe, in primii ani de la plantare, ramurile se pot dirija. Taierile nu au ca scop scheletuirea pomului, acestea trebuie sa asigure aersirea coroanei si eliminarea cresterilor vegetative (lastarii lacomi), care consuma resursele necesare pentru fructificare. Toate taierile se excuta oblic, astfel apa se scurge usor de pe rani. Leziunile mai mari de 2 cm se acopera cu mastic.
                          Datorita productivitatii ridicate, de cele mai multe ori, prunul formeaza mai multe fructe decat poate hrani sau sustine , pentru a evita epuizarea pomului si pentru a obtine fructe de calitate, se executa rarirea fructelor. Aceasta operatiune elibereaza tensiunea acumulata in ramuri din cauza greutatii fructelor, asigura aerisirea pomului, iar fructele ramase ajung la caracteristicile specifice soiului (marime, culoare, gust).
                          Rarirea la prun se realizeaza inainte ca samburele sa se intareasca, intre fructe se asigura o distanta de 5  cm; se vor pastra fructele sanatoate si pozitionate in bataia soarelui. Se vor elimina toate fructele deformate, bolnave sau slab dezvoltate.
                          Intretinerea livezii se face diferentiat in functie de zona si de varsta plantatiei. In conditii de irigare, pe intervalul dintre randuri se pot cultiva plante legumicole sau arbusti fructiferi (tomate, ardei, vinete, ceapa, usturoi, cartofi, capsuni, etc). In zonele unde solul este afectat de erodare, intervalul dintre randuri se inierbeaza sau se foloseste pentru producere furajelor (fan, lucerna, etc.) . In zonele de stepa se mentine lucrat, pentru ca solul sa acumuleze cat mai multa apa. Terenul se poate erbicida, dar numai dupa 2-3 ani de la plantare.(Centurion, Agil, Fusilade Forte, Panterea, Leopard)
                    Din cauza instabilitatii climatice din ultimii ani, pericolul ingheturilor tarzii este din ce in ce mai mare; de cele mai multe ori ingheturile tarzii apar cand pomi sunt infloriti, determinand compromiterea productiei. Pentru a fi evitat acest lucru se poate apela la operatiunea numita fumigatie, care consta in arderea unor materiale usor de aprins, dar care produc o cantitate mare de fum (cauciucuri, paie, gunoi de grajd, rediduuri petroliere, turba, etc). Materialele se amplaseaza sub forma de gramezi, pentru un hectar sunt necesare 80-100 de gramezi; aceasta operatie tehnologica protejaza pomii de temperaturi de pana la -3 °C.
                     Irigarea este necesara in zonele cu deficit de precipitatii si in cazul livezilor intensive ; aceasta asigura productii mari si o buna dezvoltare a pomilor. Se recomada irigarea ori de cate ori este nevoie, pentru asigurarea unei cantitati suficiente de apa; cele mai bune rezultate se obtin prin udarea pe brazde si prin picurare, reducandu-se astfel, riscul de aparitiei a bolilor foliare. Se recomanda utilizarea de 400 m³/ha/ udare.
                      In vederea fertilizarii plantatiilor de prun se pot folosi ingrasaminte complexe de tip NPK in doze de 300-400 kg/ ha; in cazul plantatiilor tinere, ingrasamintele se administreaza la baza pomului.
                      Pomii reactioneaza bine la ingrasamintele foliare (Cropmax, Amalgerol, BlackJak, Terra-Sorb).
                      Sanatatea pomilor este foarte importanta , lucrarile de intretinere precum taierile, irigarea sau fertilizarea, pot creste rezistenta pomilor la boli si daunatori. 
                       Livada se va mentine curata, se aduna frunzele sau ramurile cazute, ramurile pomilor se curata cu o perie aspra pentru a indeparta ouale daunatorilor, muchii si lichenii ; dupa care pomii pot fi varuiti. Varul asigura o usoara igienizare a pomilor si ajuta la pornirea mai tarzie in vegetatie primavara, in vederea protejarii mugurilor de eventuale ingheturi tarzii.
                       Pe timpul iernii, agentii patogeni ce ataca plantatiile pomicole ierneaza sub diferite forme pe scoarta pomilor ; pentru a distruge focarele de infectie din livada se vor aplica tratamente in timpul repausului vegetativ (iarna). Pot fi combatuti cu succes urmatorii daunatorii: inelarul, afidele, acarienii sau paduchii testosi. Tratamentele se vor aplica in ferestrele iernii, cand temperatura este mai mare de 5 °C. Pentru combaterea daunatorilor se pot aplica urmatoarele produse: Mospilan, Actara, Decis, Calypso, Fastac.
                        In cazul bolilor, primul tratament (dupa caderea frunzelor) se face cu produse pe baza de cupru; a doua stropire cu produse pe baza de cupru, se face primavara, la dezmugurit. Substantele se dizolva in apa si se pulverizeaza pe toata suprafata pomilor, de la baza pomului si pana la nivelul varfurilor ramurilor (Zeama Bordeleza, Champ, Funguran). Tratamentele se aplica in zile insorite, cu temperaturi peste 6-7° C, astfel incat solutia sa nu inghete pe plante; la 7-10 zile de la aplicarea tratamentelor cuprice, se face o stropire cu ulei horticol (150 ml la 10 l de apa)(Confidor Oil sauOvipron).
                                             INFORMATII PRIVIND RECOLTAREA
                        Operatiunea se efectueaza la maturitatea de consum. Momentul optim de recoltare se manifesta printr-o serie de modificari la nivelul fructelor; ele se coloreaza, pulpa devine mai moale, gustul acru este inlocuit de cel dulce. Fructele nu au posibilitate de postmaturare, daca momentul de recoltare se intarzie, fructele nu se mai pot manipula.                              Recoltarea nu se face prin baterea ramurilor. Prin aplicarea acestei proceduri se rup o parte din ramurile de rod, care vor produce fructe anul urmator.

INFORMATII PRIVIND TAIEREA TRANDAFIRILOR URCATORI PRIMAVARA

Publicat pe de
Răspunde

 

 

 

Taierea trandafirilor urcatori este ideal sa se faca primavara , cand crapa mugurii pomilor. Tarierea trandafirilor urcatori primavara face parte din etapele necesare pentru dezvoltarea acestora pentru ca mai mult decat oricare alt soi de trandafir acesta are tendinta de a creaste dezordonat.
Esential pentru buna ingrijire a trandafirilor urcatori este un suport astfel incat acestia sa poata creste , in absenta acestuia vor forma o tufa mare; sunt foarte frumosi si asa, dar riscul bolilor si contaminarii cu paraziti este mare.
Taierile de primavara a trandafirilor urcatori constau in :
-se taie ramurile bolnave si uscate.
-se taie si ramurile batrane, lemnoase pentru ca acestea nu mai produc lastari noi.
-taierea trandafirilor urcatori primavara trebuie sa implice si taierea pentru stimularea inflorii; tufa de trandafiri nu trebuie lasata sa creasca in voie pentru ca va produce din ce in ce mai putine flori.
-nu se taie lastarii noi, ei trebuie legati si manipulati cu multa atentie pentru a nu se rupe.
-daca trandafirii acopera un gard de dimensiuni reduse, taierea trandafirilor urcatori primavara se face sub nivelul acestuia urmand ca abia noii lastari sa acopere in intregime gardul.
-daca trandafirii sunt ridicati pe o bolta, taierea trandafirilor urcatori primavara trebuie sa produca o etajare a ramurilor, astfel incat sa se produca flori uniform.
-taierea trandafirilor urcatori primavara se face a doua zi dupa o buna si intensa udare. daca ramurile sunt bine hidratate sunt mult mai rezistente astfel ca nu se vor rupe lastari in timpul operatiunii de taiere.
-trebuie taiate ramurile batrane, dar in fiecare primavara cate una (doua, daca sunt mai multe) pentru o regenerare sanatoasa si fara sa pierzi din densitatea tufei.
-taierea trandafirilor urcatori primavara trebuie sa urmareasca aerisirea tufei (mai ales in cazul celor care sunt cataratori, dar raman sa creasca in tufe) si urmata de tratamente impotriva fainarii.
-se vor taia florile care incep sa se ofileasca , stimulandu -se astfel inflorirea.
-pentru taierea trandafirilor se vor utiliza foarfeci bine ascutite si puternice , astfel incat taietura sa fie curata si sa se evite strivirea ramurii.

INFORMATII PRIVIND RARIREA FRUCTELOR LA PIERSIC SI NECTARIN

Publicat pe de
Răspunde

 

 

 

                       Nectarinul si piersicul sunt pomi care necesita o rarire manuala a fructelor ,pentru a obtine o densitate optima a fructelor  ; aceasta operatie de rarire impiedica intrarea pomilor in alternanta de rodire : un an rodesc , iar urmatorul nu sau rodeste foarte putin.
                       Echilibrarea numarului de fructe cu vigoarea pomului asigura diferentierea corespunzatoare in anul urmator a ramurilor de rod mixte . Un numar optim de fructe previne degarnisirea la baza a sarpantelor si subsarpantelor si mutarea catre varf a rodului .
                       Prin rarirea fructelor se asigura o productie de calitate , cu fructe dezvoltate la marimea si caracteristicile specifice soiului ; se echilibreaza greutatea suportata de ramuri ,fiind prea incarcate ele se pot rupe . Prin rarirea fructelor se asigura o distributie uniforma a substantelor de combatere a bolilor si daunatorilor pe fructe si in jurul acestora ; un numar optim de fructe permite o buna maturare a lemnului , crescand rezistenta la inghet pe timp de iarna.
                      Cea mai buna perioada pentru rarirea fructelor este luna mai , fructele avand in aceasta perioada o dimensiune de 1,9 -2,5 cm , inainte de lemnificarea samburelui . In momentul in care se face rarirea se vor inlatura si fructele afectate de boli-daunatori , deformate , duble , mici , etc.
                       In urma operatie de rariere a frucelor pe o ramura trebuie sa ramana 2-4 fructe , in functie de vigoarea ramurii . Pe un pom dupa dupa taierile de rodire ,se pastreaza un numar de 50-70 de ramuri mixte ; la final , pe un pom se ajunge la un numar de 100-200 de fructe pe pom.
 

LUCRARILE LA VITA DE VIE IN PRIMUL AN DUPA PLANTARE

Publicat pe de
Răspunde
                   Vitele tinere de anul I, sunt plapande, sensibile si necesita mai multe lucrari de intretinere.
                     Controlul iesirii lastarilor din musuroi se face de 2-3 ori, pentru a depista cauzele intarzierii aparitiei lor la suprafata ; se desface prin destramare de la baza si se observa daca lastarii au inceput sa creasca, daca nu sunt larve care ii reteaza, etc ; musuroiul se reface de fiecare data cu pamant marunt.
                     Copcitul vitelor este o lucrare importanta si consta in indepartarea radacinilor date din altoi spre a se fortifica si creste cele de la baza butasului ; lucrarea se face in luna iunie si august, cu aceasta ocazie musuroiul se desface si se taie radacinile date din altoi cu un briceag ascutit. Dupa ultimul copcit nu se mai reface musuroiul. Lucrarea se va face in zile noroase sau spre seara, caci lastarul fiind fraget este distrus de razele soarelui.
                    Legatul lastarilor de pichet se face de 1-2 ori, folosiind tei, rafie, material textil, etc.  ; cu ocazia legatului pot fi indepartati unii lastari, lasandu-se doi sau trei, mai vigurosi si mai bine plasati. Lastarii dati de la subsioara frunzelor se ciupesc deasupra a 2-3 frunze.
                     Udarea si fertilizarea suplimentara se face in perioada foarte secetoasa; in jurul vitei se sapa o mica groapa in care se toarna 2-3 galeti de apa. Fertilizarea este necesara foarte rar, atunci cand lastarii cresc slabi ; in apa de udat se dizolva 300 gr azotat de amoniu, 400 gr superfosfat si 300 gr sare potasica, socotite la 100 litri apa.
                    Combaterea bolilor si daunatorilor (a manei si fainarii) se face stropind vitele la 7-10 zile cu Zeama bordeleza si sulf ; cu acest amestec se stropesc bine vitele, mai ales daca timpul este ploios (5-7 zile) si mai rar in perioadele secetoase.
                     Terenul se mentine curat de buruieni, prin prasile la 5-8 cm adancime, iar toamna se sapa mai adanc si se se musuroiesc vitele pe o inaltime de 15-20 cm.
                     Combaterea golurilor se face toamna sau primavara folosind vite din acelasi soi, de cea mai buna calitate.
 

ARBUSTII FRUCTIFERI IARNA

Publicat pe de
Răspunde
                 In perioada de iarna trebuie asigurata protectia arbustilor fructiferi , o atentie deosebita li se va acorda murului, capsunului si afinului cu fructe mari.
                  In zonele cu temperaturi scazute si pe terenurile lipsite de zapada, acestia se protejeaza la baza tulpinii cu folie transparenta sau cu paie;  pentru o protectie mai buna lastarii murului se aduc la nivelul solului.
Plantele vesnic verzi, afinul cu fructe mari si afinul de padure, pierd (si iarna) apa prin frunze, aceasta neputand fi recuperata din solul inghetat, motiv pentru care exista pericolul deshidratarii si uscarii lor ; din aceasta cauza, pe terenurile expuse la soare se uda plantele atunci cand solul nu este inghetat.
In cazul in care se observa ruperea lastarilor de coacaz sub greutatea zapezii, este sigur ca acestia au fost atacati de larvele sfredelitorului tulpinii, formandu-se pe lungime lastarului o cavitate inchisa la culoare ; lastarii vatamati vor fi eliminati.
                   Mugurii coacazului, umflati si rotunjiti in mod neobisnuit semnaleaza prezenta daunatorului clestarul coacazului ; muguri afectati se vor elimina.
Pe terenurile acoperite de zapada, partile vizibile ale arbustilor fructiferi sunt foarte expuse si trebuie protejate de atacul iepurilor si caprioarelor.