INFORMATII PRIVIND PRINCIPALII DAUNATORI AI CAPSUNILOR

Publicat pe de
Răspunde

 

                 Nematodul capsunului (Aphelenchoides fragariae) – are 6-8 generatii pe an si ierneaza adult in interiorul plantelor afectate si in sol, migreaza prin picaturile de apa si ajunge in plante, traieste in interiorul plantelor afectate si se hraneste cu sucul celular; in urma atacului are loc ingrosarea si ramificarea lastarilor floriferi si reducerea cresterii frunzelor tinere. Florile si fructele atacate raman nedezvoltate sau chiar se deformeaza.
                  Metodele de combatere a acestui daunator sunt : cultivarea soiurilor rezistente; utilizarea materialului saditor sanatos; dezinfectarea solului cu Basamid.
                 Acarianul capsunului (Tarsonemus fragariae) – are 5-8 generatii pe an si ierneaza ca femela la baza rozetei de frunze. Primavara femelele se hranesc pe frunzele tinere iar apoi depun ponta pe frunze , dupa eclozare larvele colonizeaza organele plantei ; in urma atacului plantele sunt slabite si se pot usca in decursul a 1-2 ani.
                 Metodele de combatere a acestui daunator sunt : cultivarea soiurilor rezistente; utilizarea materialului saditor sanatos; tratamente chimice cu Nissorum 10 WP, Envidor 240 SC, Milbeknock, Vertimec 1.8 EC.
                Gargarita neagra a capsunului (Anthonomus rubi) – are o generatie pe an si ierneaza sub frunze sau in stratul superficial al solului. Primavara adultii se hranesc cu mugurii vegetivi si floriferi, apoi cu frunzele tinere si bobocii florali; femelele depun ponta in bobocii florali iar larvele consuma interiorul acestora. Adultii dorminzi produc cele mai mari pagube.
                 Metodele de combatere a acestui daunator sunt : strangerea frunzelor uscate din plantatie; tratamente chimice cu: Decis Mega, Karate Zeon, Actara, Fastac, Reldan.
                Tripsi – sunt insecte de mici dimensiuni, greu vizibile cu ochiul liber, ce ataca un numar foarte mare de plante de cultura sau pomi fructiferi. Aceastia colonizeaza varfurile de creste, florile, frunzele, determinand avortarea florilor si stagnarea din crestere a pomilor.
                 Metodele de combatere sunt: tratamente cu Actara 25 WG, Mavrik 2 F, Karate Zeon 50 CS, Decis Mega 50 EW; utilizarea capcanelor atractante.
                Afidele – sunt specii polifage ce migreaza de la o planta la alta sau de la o specie la alta , cresc pe flora sponta iar apoi se deplaseaza pe speciile cultivate ; se prezinta sub forma de colonie pe partea inferioara a frunzelor, pe flori sau inflorescente si pe lastarii tineri. Insectele inteapa si sug sucul celular, provocand un stres plantei; in caz de atac sever, determina scaderea rezistentei pomului fata de boli.
                 Metoda de combatere a afidelor este aplicarea de tratamente cu Decis Mega 50 EC , Confidor Energy , Mospilan 20 SG, Actara 25 WG.
                Scuipatul cucului (Philaenus spumarius). Insectele colonizeaza plantele si se hranesc cu sucul celular, nimfele secreta o substanta cu aspectul unei spune, care protejeaza larvele in timpul dezvoltarii; in urma atacului frunzele raman mici, iar planta nu se mai dezvolta normal.
                 Metoda de combatere conasta in aplicarea de tratamente chimice cu: Mospilan, Confidor Energy, Decis Mega, Actara, Karate Zeon.
                Limaxul cenusiu (Deroceras agreste) – este o specie polifaga ce ataca numeroase specii de flori, vita de vie, etc. ; produce pagube mari in perioadele umede , perforeaza frunzele distrugand aparatul foliar al plantei.
                 Metoda de combatere consta in aplicarea de tratamente chimice cu Optimol sau Agrosan.

 

INFORMATII PRIVIND TRATAMENTELE CE SE APLICA POMILOR FRUCTIFERI IN PERIOADA TOAMNA-IARNA

Publicat pe de
Răspunde
                     Tratamentele aplicate pomilor fructiferi si vitei de vie in perioada toamna – iarna ,are rolul de a combate insectele aflate in stadiul de iernare , a unor bacterii si ciuperci ce pot provoca boli grave acestor plante ;se urmareste combaterea paduchilor testosi, in special a larvelor paduchilor de San Jose.
                     Aplicarea tratamentelor descrise mai jos se va face numai in perioada de repaus vegetativ, atunci cand pe pom nu mai este nici o frunza (in perioada de toamna) ; daca dorim repetarea in primavara a tatamentului , nu vom aplica uleiul horticol si fungicidul cupric decat pana in momentul umflarii mugurilor.
                    Un alt aspect important de care trebuie tiunut cont este factorul meteorologic, nu se vor aplica substantele pentru protectia pmilor fructiferi si a vitei de vie daca se inregistreaza temperaturi negative, conditii de ploaie sau ninsoare si vant puternic.
                   Pentru cea mai buna reusita si pentru o populatie cat mai redusa de paduchi de San Jose si acarieni, se va respecta urmatorul plan care se aplica tuturor tipurilor de pomi fructiferi (mar, par, gutui, cais, piersic, nectarin, cires, visin, etc, dar si pe vita de vie si arbusti decorativi).
                   Tratamentul numarul 1 – consta in folosirea a numeroase tipuri de fungicide pe baza de cupru , dar este recomandat sa se utilizezea Zeama Bordeleza , produs ce contine 20% cupru metalic si 80% sulfat de cupru neutralizat. In mod normal, la tratamentul de iarna se va folosi o concentratie de 100 grame Zeama Bordeleza dizolvata in 10 Litrii de apa , acest tratament se va aplica in lunile noiembrie – decembrie ,cand toate frunzele au cazut . Subsatanta va fi pulverizata pe toata suprafata pomului , coroana – trunchi ,coaja capatand o nuanta albastruie. Dupa o perioada de 2-3 saptamani se va aplica un ulei horticol.
                  Zeama Bordeleza sau orice alt fungicid cupric ales de dumneavoastra pentru efectuarea tratamentelor de iarna, nu se va amesteca cu insecticidele cu formulare ulei. Din aceasta cauza, urmatorul tratament se va efectua la o distanta de minim 1 saptamana, fata de primul tratament. 
                  Tratamentul numarul 2 –  se refera la uleiul horticol , cand spunem ulei horticol ne referim la insecticidele cu formulare ulei, destinate combaterii paduchelui de San Jose in stadiul de iernare, dar si a altor insecte si acarieni. Produsele tip ulei horticol destinate aplicarii in aceasta perioada, precum Confidor Oil sau Nuprid Oil, contin ca substanta activa imidacloprid, in concentratie de 4 grame pe litru.
Tratamentul 2 -se va aplica la minim o saptamana dupa aplicarea tratamentului 1, cu aceleasi echipamente mentionate la primul tratament, folosind o doza de 100 ml de produs la 6 litrii apa.
In intervalul februarie – martie, se vor repeta cele 2 tratamente mentionate mai sus, pastrandu-se aceleasi doze si aceleasi distante intre tratamente.
Aplicarea corecta a tratamentelor din faza de repaus, vor asigura plantelor un start corect in faza de vegetatie, oferindu-va dumneavoastra confortul de a avea plante fara daunatori, la inceputul perioadei de vegetatie. Dupa plecarea in vegetatie, se va alege un plan de tratamente fitosanitar in functie de speciile pomicole existente in livada. Tratamentele din faza de rapaus sunt tratamente generale.

 

INFORMATII PRIVIND PRINCIPALELE BOLI ALE CAPSUNILOR

Publicat pe de
Răspunde
VIROZE:
            Patarea inelara Strawberry latent ringspot virus – este un virus care ataca mai multe specii de plante lemnoase si erbacee. Plantele atacate prezinta o stagnare din crestere si prezinta pete de culoare galbena pe frunze , virusul este usor de recunoscut deoarece apare in vetre. Boala este transmisa prin nematozi si prin materiarul saditor infectat.
             Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei viroze sunt : utlizarea de materila saditor sanatos , dezinfectarea solului ( Basamid, Nemasol).
             Marmorarea frunzelor produsa de Strawberry mottle virus – este o boala care se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete de decolorare dispuse de-a lungul nervurilor; nervurile se decoloreaza, iar frunzele se rasucesc. Virusil este transmis de catre afide.
             Masuri care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti; aplicarea insecticidelor pentru a tine sub control populatia de afide.
MICOPLASMOZE:
               Virescenta capsunilor (Strawberry mycoplasma)- este o boala care se manifesta prin inverzirea petalelor, elementele florale se transforma in formatiuni asemanatoare frunzelor. Frunzele tinere au aspect clorotic, sunt slab dezvoltate si rasucite spre partea superioara , fructele se pot transforma in organe vegetative ; plantele atacate se usuca prematur. Boala traieste pe buruieni (volbura, cuscuta) si este transmisa de cateva specii de cicade.
                Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt: verificarea materialului saditor inainte de plantare; aplicarea insecticidelor pentru a tine sub control populatia de insecte.
BACTERIOZE:
                Arsura bacteriana produsa de Xantomonas fragariae – se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete unghiulare, brun-negricioase, deliminate de nervuri; petele cresc si se pot unii, distrugand intreaga suprafata a frunzelor. Pe vreme umeda la suprafata petelor se formeaza un strat vascos, ce reprezinta exudatul bacterian. Tesuturile atacate sunt distruse, se desprind de planta, iar frunzele capata un aspect ciuruit. Bacterioza rezista pe resturile vegetale de la suprafata solului si este transmisa prin exudatul bacterian.
                Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei bacterioze sunt :
strangerea si arderea resturilor vegetale de suprafata solului; aplicarea de tratamente chimice cu: Champ 77 WG, Melody Compact 49 WG, Funguran OH 50 WP, Copernico Hi-Bio, Zeama Bordeleza.
MICOZE:
                  Patarea alba a frunzelor produsa de Mycosphaerella fragariae – se manifesta prin aparitia  pe frunze a unor pete mici, de culoare alb-cenusiu, marginite de o bordura purpurie; la suprafata petelor apare un puf albcios ce reprezinta fructificatiile ciupercii. Tesuturile atacate se necrozeaza, iar frunzele se deformeaza; boala apare frecvent in plantatiile neingrijite.
                  Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt: cultivarea soiurilor rezistente; eliminarea frunzelor batrane si bolnave; aplicarea de tratamente chimice cu: Score 250 EC, Cidely Top, Ortiva Top, Bravo 500 SC, Antracol 70 WP, Polyram DF, Folpan 80 WDG, Captan 80 WDG.
                Fainarea produsa de Sphaerotheca alchemillae – este o ciuperca care ataca toate organele aeriene ale plantei, pe organele atacate se dezvolta o pasla alba ce devine prafoasa dupa aparitia fructificatiilor ciupercii. Frunzele si fructele atacate raman mici si se deformeaza ; fructele isi pierd aspectul comercial, iar planta este slabita.
                Masuri care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei ciuperci sunt:evitarea irigarii prin aspersiune; eliminarea frunzelor si fructelor atacate din cultura; tratamente chimice cu: Thiovit Jet 80 WG, Kumulus DF, Ortiva 250 SC, Topas 100 EC, Karathane M 33 CE.
                 Putregaiul cenusiu produs de Botrytis cinerea – este o ciuperca care isi face aparitia pe fruzele de la baza plantei, daca umiditatea isi mentine valoarea ridicata poate trece pe fructe si inflorescente. Organele atacate se acopera cu un mucegai cenusiu si putrezesc, boala se dezvolta rapida si poate distruge fructele plantei, dar se poate extinde si la plantele vecine.
                Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei ciuperci sunt:eliminare plantelor atacate din cultura; cultivarea soiurilor rezistente;tratamente chimice cu: Bravo 500 SC, Ortiva 250 SC, Rovral 500 SC, Teldor 500 SC, Switch 62.5 WG.
                Mana coletului si a fructelor produsa de Phytophthora cactorum-  este o ciuperca care ataca toate organele plantei, simptomele evidente se manifesta pe organele aeriene ; fructele verzi se intaresc, iar cele ajunse la maturitate capata o culoare roz si au un gust amar. In conditii de umiditate ridicata, temperaturi ridicate si lipsa ventilatiei pe suprafata fructelor apare un puf albicios, ce reprezinta fructificatiile ciupercii.
              Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei ciuperci sunt: eliminarea plantelor afectate din cultura; tratamente chimice cu: Topsin, Ridomil, Merpan, Previcur, Aliette.
              Patarea purpurie produsa de Diplocarpon earliana – se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete circulare, mici, izolate sau unite, de culoare rosie-violacee. Boala evolueaza iar tesuturile atacate se necrozeaza si devin cenusii ; in urma atacului capacitatea de fotosinteza este redusa, iar productiile sunt slabe. Aceasta boala se poate confunda cu patarea alba.
              Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt :cultivarea soiurilor rezistente; eliminarea frunzelor batrane si bolnave;tratamente chimice cu: Bravo 500 SC, Antracol 70 WP, Polyram DF, Folpan 80 WDG, Captan 80 WDG.
              Putregaiul apos produs de Rhizopus stolonifer- este o boala care poate ataca fructele dupa recoltare, in timpul transportului sau depozitarii. La suprafata fructelor apare un mucegai insotit de formatiuni circulare de culoare neagra, ce reprezinta fructificatiile ciupercii ; boala se raspandeste rapid si poate distruge cantitati insemnate de fructe.
              Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt :se vor folosi ambalaje curate, dezinfectate; se va asigura ventilatia aerului in depozite; pe timpul transportului si depozitatii temperatura se va mentine la valori scazute.
              Patarea bruna produsa de Dentrophoma obscurans (marssonina fragariae) – atacul se manifesta din primavara pana toamna pe toate organele aeriene, simptomele fiind mai frecvente pe frunze ; boala se manifesta sub forma unor pete brune-purpurii, cu o forma neregulata ,cu timpul petele se maresc si devin brune ; in urma atacului, frunzele se usuca si cad inainte de vreme.
                 Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : cultivarea de soiuri si hibrizi sanatosi; evitarea irigarii excesive; arderea frunzelor afectate; tratamente chimice cu Bravo 500 SC, Antracol 70 WP, Polyram DF, Folpan 80 WDG, Captan 80 WDG.
                  Vestejirea plantelor produsa de Verticillium dahliae – primele simptome sunt reprezentate de ofilirea frunzelor bazale, treptat ofilirea se extinde si cuprinde intreaga planta.
                   Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt :
tratamente chimice aplicate la sol cu Topsin 70 WDG si Topsin 500 SC ; se prepara o solutie de 0.05 – 0.1 % (5 sau 10 g la 10 l de apa) si se stropeste fiecare planta cu 0.5 l (din solutia respectiva).

 

INFORMATII PRIVIND CULTURA PERELOR

Publicat pe de
Răspunde

 

Parul este o specie pomicola mai pretentioasa decat marul la lumina, caldura si sol ; reuseste destul de bine de la campie pana la altitudini de 400-600 m , se aleg soluri mai usoare, calde, ferite de curenti reci, de brume si ingheturi tarzii.

Pentru plantare in gradina vom comanda numai pomi altoiti pe gutui, intrucat acestia au o vigoare mai mica, intra pe rod dupa 3-4 ani si traiesc 25-30 ani. Perii altoiti pe franc au inaltimea de 6-8 m si diametrul coroanei de 5-6 m, deci sunt mai vigurosi ; perii altoiti pe gutui se planteaza la 3.5-4 m intre randuri si 2-3.5 m pe rand si se dirijeaza dupa sistemul fus subtire, Pillar, palmeta etajata sau neetajata cu brate oblice.

                     Plantarea pomilor se face toamna dupa regulile obisnuite, totusi, pomii altoiti pe gutui pot fi plantati ceva mai adanc decat in pepiniere, dar sa nu se ingroape punctul de altoire.
                     Formarea coroanelor se realizeaza mai greu decat la mar. Perii dezvolta puternic axul, ramifica slab, iar sarpantele au unghiuri mici de ramificare; pe sarpante si ax se formeaza in varf 3-4 lastari vigurosi si in rest aproape nimic. Pentru a preveni cresterile necorespunzatoare se scurteaza axul la 60-80 cm, iar sarpantele la 50-60 cm, dupa care se inclina in vederea garnisirii corespunzatoare pe toata lungimea lor; daca axul continua sa creasca viguros, il ciupim mai des sau il transferam pe o ramura laterala.
                        Perii intra mai tarziu pe rod si de aceea lucrarile se inclina, torsionarea lastarilor de garnisire sunt mai necesare comparativ cu marul ; nu vom lasa perii sa creasca liberi cu coroane inalte, lastari vigurosi si cu pozitie aproape verticala.
                        Dupa intrarea pomilor pe rod, taierile se fac dupa aceleasi reguli ca si merii ; unele soiuri precum Williams, U.P Morettini rodesc pe mladite (ramuri de rod lungi de 25-30 cm cu 2-3 muguri de rod spre varf), acestea se scurteaza lasandu-se doar 1-2 muguri de rod, in caz contrar ramurile se rup sub greutatea fructelor.
                       Rarirea fructelor se face in iunie, lasand spatii intre fructe de 10-15 cm, prin acest procedeu obtinem fructe mai mari, suculente, foarte gustoase.
                       Combaterea bolilor si daunatorilor se face prin 1-2 tratamente de iarna si 6-7 stropiri in perioada de vegetatie. Fertilizarea perilor se face cu doze de ingrasaminte mai mici de 1/4-1/3 decat la mar. Perii altoiti pe gutui necesita 4-5 udari in perioada de vegetatie, in schimb cei altoiti pe salbatic si franc sunt mai rezistenti la seceta. Perii nu reusesc bine pe terenurile argiloase si nici pe cele prea umede, chiar daca sunt altoiti pe gutui ; in aceste conditii pomii devin sensibili la boli, iar fructele au sclereide (noduli in pulpa) sau sunt prea taninoase (amare).
                         Recoltarea perelor se face cu multa atentie, daca nu alegem bine momentul de recoltare perele nu mai avanseaza bine in coacere sau dimpotriva sunt prea coapte si nu se pot pastra. Perele de toamna se recolteaza la 130-140 de zile de la caderea petalelor, iar cele de iarna dupa 160-170 zile.

 

INFORMATII PRIVIND PLANTAREA DE TOAMNA A CAPSUNILOR

Publicat pe de
Răspunde

 

                Cu unele exceptii stolonii de căpșun se pot planta de-a lungul întregului sezon de vegetație, începând din primăvară (martie-aprilie) până toamna în luna octombrie; fiecare sezon de plantare are avantajele și dezavantajele lui.
            Avantajele si dezavantajele plantarii de toamna a capsunilor.
                 Perioada optima pentru înființarea unei plantații de căpșun toamna este în luna septembrie și în primele două săptămâni din octombrie ; unii cultivatorii forțează să planteze mai târziu, mai ales după porumb și legume târzii. In cazul în care gerurile de toamnă apar mai devreme există riscul ca plantele să nu fie bine înrădăcinate si să apară fenomenul descălțării, iar în iernile geroase o parte din plante să înghețe; dacă plantarea s-a făcut până la data de 10-15 octombrie, există timp suficient pentru ca plantele să se înrădăcineze și să ierneze corespunzător.
                 Plantarea de toamnă se face numai cu plante proaspete, nu se va folosi material biologic frigo deoarece acesta este păstrat timp de 8-10 luni în camere frigo, iar amidonul prezent în plantă începe să se degradeze, calitatea plantelor fiind foarte slabă.
Toamna volumul lucrărilor în fermă, mai ales în legumicultură, este mult mai redus, vremea este mai caldă și căpșunul se poate planta fără presiunea altor lucrări agricole.
                 Plantele puse în pământ toamna folosesc mult mai bine precipitațiile acumulate în timpul iernii, iar primăvară pornesc în vegetație mult mai repede, odată cu încălzirea vremii. Dacă avem o toamnă lungă, există și avantajul ca în anul următor, în intervalul mai – iunie, să se obțină o producție de fructe de 150-200 grame/plantă.
                 In cazul in care terenul nu este bine pregatit nu este recomandat sa se infiinteze cultura de capsuni toamna .
                 Inainte de plantare trebuie sa se efectueze unele lucrari principale : fertilizare organica cu gunoi de grajd , bine fermentat ; sa se realizeze o aratura a solului la o adancime de 28-32cm , in functie de stratul fertil al solului ; sa se efectueze frezarea terenului. In situatia in care nu dispunem de gunoi de grajd , se va efectua o fertilizare moderată cu îngrășăminte complexe de tipul 15-15-15 sau un îngrășământ în care să predomine fosforul și potasiul ; in aceasta perioada nu se aplica ingrasaminte cu azot.
                 Dacă plantația se protejează cu folie de mulcire preperforata, mai întâi se face modelarea terenului, se poziționează banda de picurare și apoi se acoperă cu folia neagră de mulci ; dacă se foloseste mulciul de paie, plantarea se face la distanța de 85-90 cm între rânduri și la 25-30 cm între plante pe rând.
                 Plantarea in solarii este recomandata să se facă până la sfârșitul lunii septembrie, pentru a putea obține o producție cât mai mare în primăvara următoare ; dacă în câmp se plantează în jur de 4 plante/mp, în solarii se cultivă circa 6-7 plante/mp în cazul culturilor care se mențin numai un sezon.
                 Căpșunul are o bună plasticitate ecologică și poate fi plantat într-un areal geografic divers și extins, de la câmpie și până la munte; este important ca solul să nu fie prea argilos, să nu băltească apa, să nu fie puternic alcalin sau puternic acid ; plantația se amplasează pe un teren plan pe care exista o sursă de apă.

INFORMATII PRIVIND MONILIOZA FRUCTELOR SEMINTOASE

Publicat pe de
Răspunde
                     Aceasta boala este intalnita la peste 40 de specii de plante, din familii diferite, insa este foarte periculoasa pentru mar si par ; boala produce pagube mai aproape de maturitatea fructelor, iar infectiile tarzii care au loc in timpul recoltarii se manifesta in depozit.
                     Monilioza este o ciuperca care paraziteaza ramurile, florile si fructele in diferite faze de dezvoltare. Primavara, in timpul infloritului, unele ramuri tinere incep sa se vestejeasca, iar frunzele si florile se brunifica si se usuca ; atat pe scoarta ramurilor atacate, cat si pe flori apar mici pernute de mucegai, de culoare cenusie-galbuie, alcatuite din miceliu si sporii ciupercii. Atacul pe flori seamana cu efectul ingheturilor tarzii de primavara, cu deosebirea ca printre florile distruse, brunificate se mai gasesc si flori normale; acest aspect parazitar poarta numele de „monilioza din anul precedent”. Cand fructele au dimensiunea unei alune, in special la par, acestea se innegresc si cad in masa ; acest aspect parazitar, cunoscut sub denumirea de „monilioza de primavara”, este confundat cu caderea fiziologica a fructelor tinere, dar la aceasta fructele cad verzi din pom, nu brune ca in cazul moniliozei.
                     Vara, cand fructele au ajuns aproape de maturitate, pe suprafata lor apar pete brune ce se intind si cuprind pulpa in profunzime ; fructul putrezeste aproape in totalitate, deseori cazand din  pom. Daca temperatura este ridicata si atmosfera umeda, pe suprafata fructului, in dreptul zonei putrezite, apar fructificatiile ciupercii, sub forma unor pernute dispuse in cercuri concentrice ; forma de atac este cunoscuta sub numele de „putregai brun” ; ea poate fi confundata cu atacul de Glomerella cingulata la care insa tesuturile brunificate se adancesc. Daca timpul este umed, cu temperaturi mai scazute, fructele putrezesc, se brunifica si apoi se innegresc, fara ca pe suprafata lor sa mai apara fructificatii cu spori, dar in ele se formeaza scleroti ; forma de atac intalnita deseori si in depozite poarta numele de „putregai negru”.
Uneori timpul secetos face ca fructele atacate sa se usuce, sa se zbarceasca si sa ramana atarnate pe pomi si in timpul iernii ; acest aspect parazitar poarta numele de „mumifierea fructelor”. La unele fructe ciuperca poate produce un putregai al inimii, vizibil la exterior doar printr-o pata bruna la locul de insertie al coditei sau in partea opusa acesteia.
Monilioza produce pagube mari aproape de maturitatea fructelor, iar infectiile tarzii care au loc in timpul recoltarii se manifesta in depozite. Dupa parcurgerea a doua ierni, din sclerotii fructelor mumifiate care au fost ingropate in sol, in primavara celui de-al treilea an, apar fructificatii de forma unor palnii cu picior lung (apotecii), de culoare galbuie, cu diametrul de 3-5 mm.
                     Sporii ciupercii Monilinia fructigena asigura raspandirea acesteia in timpul verii; ei germineaza la temperaturi cuprinse intre 0-25°C, optimum fiind in jur de 15°C, filamentele ciupercii patrund prin diferite rani provocate de insecte (Cydia pomonella, viespi, etc.) sau de grindina. In timpul recoltarii si al transportului fructelor, ranile provocate de lovituri favorizeaza infectiile cu aceasta ciuperca.
Ciuperca ierneaza atat sub forma de miceliu de infectie in scoarta ramurilor, cat si sub forma de scleroti in interiorul fructelor mumifiate. Umiditatea ridicata a aerului, picaturile de apa de pe fructe, cat si ranirea acestora, constituie principalii factori care fac ca in unii ani, pagubele produse de monilioza sa fie foarte mari.
                      Pentru prevenirea si  combaterea moniliozei se recomanda distrugerea prin ardere a lastarilor si fructelor atacate, evitarea producerii de rani pe fructe si ramuri;
in perioada de vegetatie se pot aplica tratamente utilizand fungicide precum:  Zeama bordeleza (2-3%), Bravo (1.5 l/ha), Dithane M 45 (0.2%), Folicur Solo (0.1%), Orius 25 EW (0.1%), Rovral 500 SC (1 l/ha), Score 250 EC (0.025 l/ha), Teldor 500 SC (0.8 l/ha), Topsin 70 WDG (0.7 kg/ha).

 

INFORMATII PRIVIND PRINCIPALELE BOLI ALE COACAZULUI

Publicat pe de
Răspunde

 

                   VIROZE :

               Ingalbenirea coacazului – este o viroza a carei simptome se manifesta pe frunzele pozitionate la mijlocul ramurilor , frunzele se ingalbenesc partial si se usuca. In caz de atac sever nervurile devin galbene , transmiterea virusului se face prin altoire, butasire si marcotaj.

                Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei viroze sunt : dezinfectarea uneltelor care se folosesc la butasire , altoire si marcotaj ; folosirea de material genetic sanatos .
                     MICOZE :
                 Fainarea americana produsa de ciuperca Sphaerotheca mors-uvae si Fainarea europeana produsa de Microsphaera grossulariae – sunt ciuperci ataca frunzele, fructele si lastarii tineri ; pe suprafata acestor organe apare o pasla alba miceliana. Frunzele atacate raman mici, se usuca si cad ; pe lastari apar pete albe cu aspect prafos, ce se brunifica ; ca efect al atacului mugurii de rod nu se diferentiaza, iar productia scade. Fructele tinere se zbarcesc, se innegresc, iar cele mature crapa si putrezesc.
                Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei ciuperci sunt : cultivarea de soiuri rezistente ; taierea si arderea lastarilor afectati ; aplicarea de tratamente chimice cu : Thiovit Jet, Folicur Solo, Falcon, Topas, Kumulus .
                Antracnoza coacazului  – este cea mai periculoasa boala ce ataca plantatiile de coacaz ; aparitia bolii este favorizata de umiditate atmosferica ridicata. Ciuperca ataca lastarii, fructele si pendunculul florilor ; cele mai mari pagube le produce frunzelor , ele prezinta pete mici, circulare sau neregulate, de culoare brun-rosiatica. Boala evolueaza, iar in mijlocul petelor apar punctisoare de culoare bruna-ruginie, ce reprezinta fructificatiile ciupercii ; frunzele atacate se ingalbenesc, se brunifica si cad prematur, iar capacitatea de fotosinteza este redusa, productiile scazand considerabil.
                Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei boli sunt : cultivarea de soiuri rezistente ; arderea organelor atacate ; aplicarea de tratamente chimice cu : Topsin, Bumper , Bravo, Score, Topas .
                Rugina –  este cea mai frecventa forma de atac , se manifesta pe frunze ; pe fata superioara a acestora apar pete galbene de decolorare , pe fata inferioara ciuperca formeaza pustule circulare de culoare bruna. Boala evolueaza, ciuperca formeaza spori de culoare galbena prezenti pe fata inferioara a frunzelor , iar acestea se usuca si cad ; fructele nu se matureaza normal.
                 Masurile care se pot lua pentru prevenirea si combaterea acestei ciuperci sunt : cultivarea de soiuri rezistente si aplicarea de tratamente chimice cu : Topas 100 EC, Score 250 EC, Falcon 460 EC , Bravo 500 SC.
               Patarea cenusie – se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete mici, circulare, de culoare bruna ; cand boala evolueza petele devin cenusii, iar la suprafata lor apar punctisoare negre, ce reprezinta fructificatiile ciupercii. Transmiterea bolii se face prin sporii ce ierneaza pe frunzele de la suprafata solului.
                Masurile ce se pot lua pentru prevenirea si combaterea acesteia sunt : cultivarea de soiuri rezistente si aplicarea de tratamente chimice cu : Topas, Topsin, Bumper , Bravo, Score .

 

INFORMATII PRIVIND CASTANUL

Publicat pe de
Răspunde

The new chestnut, named after Dr. Dunstan, is a cross between American and Chinese chestnuts and has been blight free for over 30 years!

 

                  Castanul este o specie mediteraneana , raspandita in Peninsula Balcanica ; in tara noastra castanul este intalnit in zonele cu un climat mai balnd , cu influenta mediteraneana. In tara noastra exista plantatii stravechi de castan comestibil in Oltenia (Tismana) si in Transilvania ( Baia Mare ).
                  In ceia ce priveste cresterea , castanul prefera solurile reavene , permeabile , afanate, aerisite ; castanul nu suporta terenurile cu un continut ridicat de carbonati , crgiloase , compacte . Castanul este o specie rezistenta la seceta si inghet  ; este o specie ce adora lumina , dar suporta si semiumbra.
                 Referitor la fructificatie , fructifica la 10-20 de ani ( plantele obtinute din samanta )si mai devreme la plantele altoite. Castanul este o specie care rezista bine la poluarea industriala , longevitatea acestei specii este de 1000 de ani .
                Castanul este o specie decorativa perin flori , fructe , forma si aspectul frunzisului , port. Florile castanului sunt sub forma de matisori , femele si masculi ; perioada de inflorire este cuprinsa in intervalul iunie – iulie.
                 Fructul castanului comestibil este descris ca fiind o achena globuloasa , la varf prezinta un rest de stigmata cu un diametru de 2-3 cm ; castanele stau inchise cate 1-3 intr-o cupa fructifera , ghimpata , ce se desface in 4 valve . Fructele sunt cazatoare , verzi , pe margini prezinta dinti ascutiti , iar lungimea frunzei este de 8-12 cm .
                Fructele ”castanele comestibile ” au un continut ridicat de : amidon, glucoza, zaharoza, vitamine si dextrina. Fructele se folosesc in alimentatia umana prin prelucrare : coacere , prajire , fierbere, folosindu-se la numeroase preparate culinare (tort, budinca , inghetata) ; fructele se folosesc si in industria alimentara , prin extragerea de : alcool , faina de castane , ulei si zahar.
                Castanul se utilizeaza ca arbore decorativ , plantat solitar sau in grupuri ; arborele are o inaltime de 15-30 metrii , iar diametrul de 10-20 metrii.
                In tara noastra s-au obtinut numeroase soiuri cu importanta pomicola : Polovraci ( cu fruct foarte mare , bogat in zahar ) si Tismana ( cu fructe turtise si puternic aromate ) .
                Inmultirea castanului se face prin : seminte , semanate imediat dupa recoltare (daca semanatul se face primavara semintele trebuie stratificate ) ; prin marcotaj , rezultate bune se obtin prin marcotajul prin musuroire ; prin altoire , pe portaltoi de cer , stejar , tufan.

 

INFORMATII PRIVIND MONILIOZA FRUCTELOR SAMBUROASE

Publicat pe de
Răspunde

 

 

 

                     Monilioza samburoaselor este o boala raspandita si pagubitoare, ce produce pagube intre 30-50% din productia de fructe si poate duce treptat la uscarea pomilor.
                     Atacul bolii se manifesta pe ramuri, frunze, flori si fructe. Aceasta boala are un  caracter foarte grav in primaverile reci si ploioase, cand ramurile cu frunze si flori se vestejesc in numar mare ; frunzele atacate atarna fara a cadea ; florile se brunifica si se usuca, iar ramurile uscate se indoaie in forma de carlig.
                     Aceasta boala mai este denumita si „boala stindardului” sau „arsura moniliana”, foarte frecventa la cires, visin, cais, piersic si migdal si corespunde cu „monilioza din anul precedent” intalnita la pomii semintosi; fructele tinere sunt parzitate, ele se zbarcesc, se brunifica si cad masiv. Pe fructele ajunse la maturitate, atacul ciupercii determina o putrezire a pulpei si aparitia unor pernute mici (sporodochiile), galbui-cenusii, dispuse neuniform, formate din micelii si spori. La prun sporodochiile produc perforarea pielitei fructelor, iar sucul zaharat se scurge in afara, lipind fructele intre ele.; fructele putrezite si mumifiate (zbarcite, uscate) raman deseori atarnate de pomi si in timpul iernii.
                     Sporii ciupercii Monilinia laxa ce se formeaza pe fructele mumifiate ramase pe ramuri rezista la temperaturi scazute din timpul iernii si produc infectii in primavara pe frunze, flori si ramuri. Miceliul de infectie ajunge in flori si trece prin cozile acestora in scoarta ramurilor, producand infectii in primavara. Ciuperca mai ierneaza in scoarta ramurilor cat si in fructele mumifiate. Atacul pe fructele ajunse aproape de maturitate este favorizat de intepaturile insectelor sau de prezenta unor rani produse de grindina si de ciuperci.
                      Pentru prevenirea si combaterea acestei boli se recomanda distrugerea prin ardere a lastarilor si fructelor atacate, evitarea producerii de rani pe fructe si ramuri.
In perioada de vegetatie se vor aplica tratamente cu : Bravo (1,5 l/ha), Dithane M 45 (0,2%), Folicur Solo (0,1%), Orius 25 EW (0,1%), Rovral 500 SC (1 l/ha), Score 250 EC (0,025 l/ha), Teldor 500 SC (0,8 l/ha), Topsin 70 WDG (0,7 kg/ha).

 

INFORMATII PRIVIND PLANTAREA SI INGRIJIREA ALUNULUI

Publicat pe de
Răspunde

                              Alunul (Corylus avellana) este un arbust fructifer ce creste spontan, la marginea padurilor de foioase , este raspandit in toate zonele geografice ale tarii dar prefera zona dealurilor. Alunul se prezinta sub forma de arbust (tufis) si poate atinge 5 metri inaltime ; frunzele sunt ovale, lung petiolate ; florile au o forma caracteristica, denumite popular ”matisori” ia fructul este o achena. Alunele sunt forte nutritive ; ele contin: grasimi, vitaminte (B, E, A) ,calciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier, cupru, sulf, sodiu, zinc, proteine.
                INFORMATII PRIVIND CRESTEREA SI FRUCTIFICAREA
                          Sistemul radicular al alunului este bine dezvoltat in lateral, in primii ani de la plantare radacinile cresc lent si nu patrund prea adanc in sol; arbustul formeaza micorize. Coroana este globuloasa si deasa , putand ajunge la 3-5 m inaltime si formeaza 15-20 ramificatii ce pornesc din zona coletului.
                          Alunul formeaza cinci subtipuri de muguri:
                                -muguri vegetativi: sunt asezati la baza ramurilor, pe drajoni si pe lastarii lacomi;
                                -mugurii micsti unisexuati femeiesti:  sunt asezati in partea superioara a ramurilor anuale, din ei se vor forma inflorescentele femeiesti;
                                -mugurii micsti din care se va forma un lastar ce are in varf un amentii (inflorecentele barbatesti) si 2-3 muguri femeiesti la baza;
                                -muguri amenti: din care se formeaza inflorecentele barbatesti;
                                -muguri adventivi: sunt situati pe ramurile multianuale si pe radacina ; sunt acoperiti de scoarta.
                         Alunul formeaza doua tipuri de flori ; flori mascule , grupate in inflorescente denumite amenti , iar fiecare ament cuprintre intre 130 si 160 de flori ; florile femeiesti , grupate cate 4-16 in inflorescente de tip glomerul. Fructul este o achena monocarpica, denumita si pseudonuca.
                          INFORMATII PRIVIND CLIMA SI SOLUL
                        Alunul are cerinte reduse fata de temperatura, rezista destul de bine la ger ; in faza de repaus vegetativ rezista la temperaturi de – 30 grade Celsius , iar florile sunt afectate de temperaturi de – 5 grade Celsius. Iernile lungi si aspre sunt favorabile pentru cultura alunului. Arbustul are pretentii medii fata de lumina , zonele cu lumina puternica nu sunt favorabile pentru alun. Alunul valorifica bine terenurile cu expozitie nordica, se dezvolta bine in zonele unde cad anual 700-1000 mm. In situatia in care necesarul de apa nu este asigurat din precipitatii, este nevoie de irigatie. Arbustul valorifica bine solurile fertile, aluviale sau cu o fertilitate medie ; nu suporta stagnarea apei in sol, acesta determinand asfixierea radacinilor.
                           INFORMATII PRIVIND PREGATIREA TERENULUI
                         Pentru cultura alunului se aleg terenuri care nu sunt in bataia directa a soarelui, deoarece alunul nu suporta insolatia puternica. Arbustul reuseste in toate zonele geografice ale tarii, dar cele mai bune rezultate se obtin in zonele de deal. Polenizarea alunului este anemofila, randurile se vor amplasa pe directia vantului predominant. Alunul nu este pretentios fata de planta premergatoare , se poate planta dupa orice pom sau arbust, fara sa fie afectat de bolile acestora ; datorita acestui fapt terenul se poate pregati cu 1-2 saptamani inainte de plantare.
                         Pregatirea ternului incepe prin eliminarea tuturor plantelor si resturilor vegetale de pe parcela ; daca terenul este puternic infestat cu buruieni, se pot aplica erbicide totale: Roundup Classic, Roundup Energy. Fertilizarea de baza a ternului se face cu 40 t/ha gunoi de grajd si 400-500 kg insamant complex NPK. Terenul se lucreaza la adancimea de 60 cm, pentru a decompacta straturile profunde ale solului; daca ternul nu se poate lucra in profunzime , el se va sapa la adancimea normala (20-30 cm), dar gropile de plantare vor fi mai mari.
                            INFORMATII PRIVIND PLANTAREA
                       Perioada optima de plantare este toamna; precipitatiile din toamna ajuta la prinderea pomilor, iar lunga perioada de repaus din timpul iernii ajuta la acomodarea arbustilor cu noile conditii de mediu. Radacinile alunului se deshidrateaza usor ; daca puietii au fost transportati pe o distanta mare, radacinile se introduc intr-un vas cu apa pentru a se rehidrata. Inainte de plantare se va realiza fasonarea radacinilor , operatiune ce are ca scop mentinerea unui sistem radicular cat mai sanatos. Pentru a mentine umiditatea in jurul radacinilor acestea se introduc intr-un amestec format din pamant galben, balega de vaca si apa.
                      Dupa pregatirea materialului de plantatse vor realiza gropile , ele se sapa cu 2-3 zile inainte de plantare sau chiar in aceeasi zi. Este recomandata urmatoarea schema de plantare: 6 metri distanta intre randuri si 4-5 m distanta intre puieti pe rand. Alunul este o specie autosterila, motiv pentru care, in parcela se vor planta 2-3 soiuri diferite. Pentru a realiza o plantare de precizie, terenul se pichetea , pentru a stabili locul ficarui alun.
Daca terenul a fost lucrat corespunzator (desfundat la 60 cm), gropile trebuie sa aiba urmatoarele dimensiuni: 50 x 50 x 50 cm ; in cazul in care terenul s-a lucrat superficial (20-30 cm), dimensiunile gropilor trebuie fie cat mai mari ( 100 x 100 x 80 cm). La baza gropii se poate introduce un amestec format din pamant reavan si gunoi de grajd bine fermentat ; puietii se introduc in sol, astfel incat toate radacinile sa fie acoperite bine cu pamant. La plantare trebuie sa se asigure un contact strans intre radacini si sol. Dupa plantare fiecare arbust se uda cu 10-15 litri de apa ; udare se repeta de 5-6 ori in primul an de la plantare. Pentru a evita ca puietul sa fie atacat de animale si rozatoare, ei se invelesc cu materiale de protectie.
                            INFORMATII PRIVIND LUCRARILE DE INTRETINERE
                         Una din cele mai importante lucrari de intretinere est taierea, in ceia ce priveste alunulul taierea este destul de simpla. De cele mai multe ori taierile au rolul de a dirija cresterile naturale ale arbustului , coroana mentinandu-se sub forma de tufa. In primul an de vegetatie alunul are o crestere lenta, motiv pentru care taierile se vor efectua incepand din al doilea an de vegetatie. Taierile se vor efectua in perioada de repaus vegetativ (ianuarie-februarie). In anul al doilea se aleg maxim 10 ramuri principale , ele trebuie sa fie crescute uniform si sa nu se umbreasca reciproc. Alunul formeaza foarte multi drajoni, acestia se vor elimina, deoarece consuma resursele necesare pentru fructificare. In anul al treilea coroana se mentine aerisita , daca este nevoie o parte din ramurile principale se vor elimina. In principal alunul isi formeaza singur coroana, dar trebuie intervenit anual pentru a evita aglomerarea ei. Taierile din anul urmator trebuie sa elimine drajonii, ramurile uscate sau cele bolnave. Dupa ce pomul a ajuns la capacitatea maxima de productie ( dupa 6 ani de livada) taierile vor urmarii normarea incarcaturii de rod sau (daca e cazul) stimularea fructificarii prin eliminarea lastarilor cu varsta de un an; cand cresterile vegetative se reduc, trebuie aplicate taieri de reintinerire. Treptat ramurile principale se scurteaza cu 40 % sau se elimina , ele vor fi inlocuite cu lastari crescuti la baza coaronei ; ranile mai mari de 4-5 cm se vor acoperi cu Mastic Arbokol.
                        Intretinerea solului din livada se poate face in mai multe moduri ; intervalul dintre randuri se poate lucra la adancimea de 10-12 cm sau se poate erbicida (Centurion, Agil, Fusilade Forte, Pantera, Leopard). Pe intervalul dintre randuri se poate cultiva ierburi perene, ele se cosesc periodic si sunt folosite ca mulci ; stratul de mulci mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva apa din sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere.
                       Sistemul radicular al arbustului nu patrunde in profunzime , majoritatea radacinilor se gasesc la adancimea de 50-60 cm , motiv pentru care alunul poate fi afectat de seceta. In zonele in care nu se inregistreaza minim 700 mm precipitatii pe an, efectuarea irigatiilor este obligatorie; udarile se realizeaza la nevoie cu norme de 400-500 metri cubi/ ha/ udare ; se poate utiliza sistemul de irigare prin picurare.
                       Fertilizarea suplimentara este necesara pentru ca arbustul sa atinga potentialul de productie ; fertilizarea organica are o mare importanta, datorita faptului ca pe radacinile sale se formeaza micorize. Micorizele functioneaza normal doar pe solurile cu materie organica, aerate si afanate. O data la 3 ani se aplica 20-30 t/ ha gunoi de grajd. Fertilizarea chimica se realizeaza anual, se aplica 300-400 kg ingrasamant complex NPK, impartit in trei doze egale pe parcursul anului. In cazul plantatilor tinere ingrasamintele se aplica localizat de-a lungul randului de arbusti ; pentru a acoperi necesarul de microelemente  se aplica fertilizari foliare (Cropmax, Amalgerol, BlackJak, Terra-Sorb, Raykat Engorde, Florone).
                       In cazul plantatiilor comerciale sanatatea alunilor este foarte importanta ; in conditiile din Romania alunul nu este puternic afectat de boli si daunatori. Cele mai importante boli sunt: Bacterioza alunului, Gleosporioza si Fainarea, Monilioza. Dintre daunatori amintim: Gargarita alunelor si viermele alunelor.  Pentru a distruge focarele de infectie din livada, dupa recoltare, toate frunzele si resturile vegetale se aduna si se ard; din acest moment alunul se pregateste pentru repausul vegetativ. In perioada de repaus se recomada aplicarea a doua tratamente pe baza de cupru ; primul tratament se aplica imediat dupa recoltare, iar cel de-al doilea tratament se aplica inainte ca pomul sa porteasca in vegetatie (luna martie), (Zeama Bordeleza, Champ, Funguran).
 
                               INFORMATII PRIVIND RECOLTAREA
                       Recoltarea se face cand fructele au ajuns la maturitate deplina , momentul este semnalat de: culoarea cicolatie-roscata a fructelor, stratul dintre coaja si samanta este uscat, miezul este dulce, iar fructele se desfac usor din invelusul de sustinere (involucru).
                       Recoltarea se poate face manual prin scuturarea arbustului si adunarea fructelor de pe jos sau prin ”culegerea” fructelelor ; daca alunele au fost recoltate cu tot cu invelis (involucru), acesta se va elimina imediat dupa recoltare. Pentru a putea fi pastrate in conditii optime fructele trebuie uscate , se aseaza in straturi subtiri si se expun 4-6 zile la soare. Daca alunele au fost uscate corespunzator ele se pot pastra timp de 1 an in camere bine aerisite.