Perioada de plantare a pomilor este perioada de repaus vegetativ .Perioada de repaus vegetativ incepe dupa caderea primelor brume de toamna , care vor determina ingalbenirea frunzelor , respectiv caderea acestora. Caderea frunzelor indica ingtrarea pomilor in repaus vegetativ si inceperea perioadei de plantare a acestora.

                        Pentru majoritatea speciilor ,mai recomandata este plantarea de tomna. Plantarea incepe odata cu desfrunzitul pomilor , mai exact dupa ce au cazut cateva brume.

                        Plantarea de toamna ofera avantajul unei mai bune prinderi ,deoarece radacinile pomilor isi incep cresterea din primavara sau in ferestrele din timpul iernii, cu temperaturi pozitive.

                        Pe perioada iernii  se poate planta in ferestrele iernii, cand temperaturile sunt pozitive (+5`C) si nu exista inghet la sol.

                       Plantarea de primavara este mai putin eficienta , din punct de vedere al randamentului de prindere , dar si a traumelor la care ste supusa planta.Plantarea de primavara a pomilor se poate face doar daca acestia nu au pornit in vegetatie .

                       Pomii fructiferi si a arbustii ce sunt in perioada de vegetatie se pot planta doar daca sunt la ghiveci. Inainte de planatre acestea trebuie udate bine . Plantarea se realizeaza dimineata devreme sau seara , planta se scoate cu grija din container, astfel incat radacinile si pamantul de pe acestea sa ramana intact.

                       Daca plantele au fost plantate in vegetatie , acestea se vor uda la 2 zile , in jur de o luna. Se va evita udarea excesiva , care va duce la putrezirea radacinilor.

iquince001p4

                    Taierile de productie la gutui, incep din momentul aparitiei primelor fructe si se continua pana la intrarea pomilor in declin.

                    Gutuiul incepe sa rodeasca in anul 3 sau 4 de la plantare. La pomii tineri, ramurile roditoare lungi se scurteaza cu o treime din lungime pentru a stimula cresterea mugurilor de baza si realizarea unor maciulii viguroase. Maciulia se aseamana foarte mult cu bursa la mar si par dar este mai lunga si supla, avand intre 5 si15 cm.

                    In urmatorii ani taierile sunt mai moderate si constau in scurtatea maciuliilor subtiri deasupra unui mugur vegetativ, eliminarea maciuliilor epuizate si reductia semischeletului.

                    In anul patru de rodire se fac taieri de regenerare a maciuliilor si a coarnelor de melc.

                   Dupa 4-5 ani de rodire, si fara taieri, la pomii maturi ramurile de semischelet se arcuiesc sub greutatea fructelor iar maciuliile devin mai mici, in acest caz taierile constau in reductia semischeletului la nivelul unei maciulii viguroase, pentru fructificare si pentru stimularea de formare a noilor ramuri fructifere. Cu acesta ocazie se elimina toate ramurile degarnisite si sunt regenerate coarnele de melc si maciuliile epuizate.

                   Cand avem prea multe maciulii, se fac taieri de normare prin care se elimina cele mai slabe, situate la o distanta mai mare de ramurile de schelet.

                         Marul (Malus domestica) are o larga raspandire pe teritoriul Romaniei, este usor de ingrijit, nu necesita operatiuni speciale. Marul are un trunchi relativ mic si o coroana larg ramificata , iar frunzele sunt ovale si sunt dispuse altern. Florile sunt formate din cinci petale si au culoare alba, cu o usoara tenta de roz.

                          Marul este considerat regele fructelor, are in compozitia o serie de elemente indispensabile corpului omenesc: fier, fosfor, calciu, celuloza, hidrati de carbon, magneziu, vitamine ( A, B1, B2, C). Cantitatea de minerale si vitamine este mai mare in coaja, decat in pulpa, astfel incat  se recomanda ca fructul sa fie mancat cu tot cu coaja. Corpul omenesc beneficiaza de toate proprietatile nutritritive ale fructului, doar daca se consuma in stare proaspata; prin prelucrare, o parte din aceste elemente sunt distruse.

                                  Particularitati de crestere si fructificare:

               Dezvoltarea sistemului radicular la mar este influentata de portaltoiul folosit, pomii cu vigoare mare vor explora o masa mare de sol  , iar pomii pitici au o ancorare superficiala, in anumite conditii au nevoie de sustinere suplimentara. Sistemul radicular are o crestere continua, iar majoritatea radacinilor se gasesc la adancimea de 60-70 cm. Soiurile existente in cultura fructifica pe ramuri lungi sau ramuri scurte . Mugurii vegetativi sunt mici si subtiri , iar mugurii micsti si cei floriferi sunt mari si bombati; dintr-un mugure mixt se formeaza o rozeta de frunze si o inflorescenta. Marul infloreste relativ tarziu, fara sa fie afectat (in anii normali) de ingheturile tarzii.

                                  Cerintele fata de clima si sol:

                   Marul are cerinte moderate fata de lumina, iar prin stabilirea corecta a schemelor de plantare si prin taierile executate corect, se poate realiza o buna iluminare a coroanelor. Marul creste bine in zonele unde se inregistreaza temperaturi medii anuale cuprinse intre 8 si 11 grade Celsius. Mugurii pornesc in vegetatie la temperaturi de peste 8 grade Celsius, iar florile se deschid la temperaturi de peste 11 grade Celsius. Polenizarea se realizeaza cel mai bine la temperaturi cuprinse intre 21 si 27 grade Celsius. Rezultate bune obtin in zonele unde cad 600-700 mm precipitatii pe an.                        Marul valorifica bine toate tipurile de sol, dar nu suport stagnarea apei ; panza freatica nu trebuie sa fie la o adancime mai mica de trei metri.

                   Pomii fructiferi nu se planteaza in zonele de lunca.

                                    Pregatirea terenului:

                 Marul valorifica bine terenurile ce nu se preteaza pentru culturile de legume, cereale sau plante tehnice; se dezvolta bine in zonele colinare si de deal.

                 In cazul in care plantatia se infiinteaza pe un teren care a fost utilizat ca livada, terenul se pregateste cu 1-2 ani inainte, pentru eliminarea focarelor de infectie. Terenurile se pot cultiva cu leguminoase perene sau anuale (mazare, lucerna, trifoi, etc), ele imbogatesc solul cu azot si refac structura solului. Inainte de mobilizarea solului, culturile de leguminoase se pot toca si incorpora in sol. Daca terenul este puternic infestat cu buruieni se pot aplica urmatoarele erbicide .

              Solul se fertilizeaza cu 50-60 t /ha gunoi de grajd bine descompus, terenul trebuie sa fie lucrat la adancimea de 60 cm pentru a se afana straturile inferioare si compacte de sol, iar radacinile pomilor se pot dezvolta mai usor.

4. Plantarea:

                   In momentul plantarii pomii trebuie sa fie in repaus vegetativ, iar solul sa nu fie inghetat, adica primavara devreme si toamna (octombrie-noiembrie). Este recomandata plantarea de toamna deoarece in tara noastra, toamnele sunt lungi si calduroase, urmate de multe ploi ;astfel ca dupa plantare pomii isi vindeca ranile si emit radacini noi. Ploile care urmeaza asigura umiditatea necesara si un contact bun al radacinilor cu solul. Puietii plantati toamna pornesc in vegetatie primava,ei acumuleaza suficiente substante de rezerva si suporta cu usurinta gerurile din iarna urmatoare.

                  Inainte de plantare se realizeaza fasonarea radacinilor ,operatiunea se executa cu scopul de a inlatura portiunile vatamate si de a netezi ranile de pe radacina. Radacinile moarte se inlatura complet, iar cele vii se scurteaza cu 7-8 cm, se urmareste astfel mentinerea unui sistem radicular cat mai sanatos.Dupa fasonare, urmeaza mocirlirea radacinilor; care consta in introducerea radacinii intr-un amestec de pamant galben, gunoi de grajd proaspat si apa; mocirla are rolul de a asigura o umiditate mai mare in jurul sistemului radicular, ea trebuie sa aiba consistenta smantanii.

                  In sistem gospodaresc se recomada urmatoarea schema de plantare: 4 metri distanta intre randuri si 4 metri distanta intre pomi pe rand. Pentru o plantare de precizie, se poate realiza pichetarea terenului, care consta in marcarea pe teren a pozitiei fiecarui pom. Prin pichetarea terenului se va realiza o plantare corecta, cu respectarea schemei de plantat. Daca terenul a fost desfundat la adancimea de 60 cm, groapa trebuie sa aiba umatoarele dimensiuni: 50 x 50 x 50 cm, daca terenul nu a fost bine lucrat, groapa trebuie sapata cu 2-3 luni inainte si sa fie cat mai mare (100 x 100 x 80 cm) ; la baza gropii se introduce pamant fertil (de la suprafata gropii) amestecat cu gunoi de grajd bine fermentat si ingrasaminte complexe de tip NPK.

                   Puietul se planteaza astfel incat punctul de altoire sa fie la 3 cm deasupra solului si orientat spre nord. Dupa ce radacinile au fost acoperite cu 10 cm de sol, se excuta prima tasare ,la plantare trebuie sa se realizeze un contact strans al radacinilor cu solul. Dupa plantare se sapa solul din jurul pomului si se uda din abundenta. Langa puiet se introduce un tutore (taurs), pentru sustinere suplimentara. Inainte de iernare, in jurul pomilor se face un musuroi. de 30-40 cm, care are rolul de a protejeaza radacinile de inghet. Dupa plantate, puietii se scurteaza la inaltimea de 80 cm. Puietul poate fi invelit cu materiale de protectie impotriva rozatoarelor.

5. Lucrarile de intretinere:

                  Primavara devreme se poate instala seceta, iar puietii sunt sensibili la deficitul de apa, pentru a prevenii pierderile cauzate livada se va iriga (la nevoie). Trebuie luate masuri de conservare a apei din sol, cel mai bine este ca in jurul pomilor sa existe un strat de mulci (gunoi paios). Mulcirea mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor si reduce numarul lucrarilor de intretinere a culturii.

                 Incepand din primavara si apoi pe timpul verii, se executa 4-6 prasile, pentru a distruge crusta si buruienile. Daca se constata ca apa din sol este insuficienta, fiecare pom se uda cu 40-50 litri de apa. Catre sfarsitul primului an de vegetie, toamna, solul din livada trebuie sa se lucreze la adancime de 15-20 cm ,in apropierea radacinilor solul se lucreaza superficial, pentru a nu ranii radacinile.

                 Intervalul dintre randurile de pomi se mentine curat, buruienile trebuie eliminate; ele se pot toca cu freza, pentru a aduce un aport de materie organica in sol. Cea mai pratica solutie este erbicidarea. Erbicidarea se face cu grija, pentru ca vaporii erbicidelor sa nu atinga fruzele pomilor. In primii trei ani de viata ai pomilor nu se folosesc erbicide. In conditii de irigare, pe intervalul dintre randuri se poate cultiva: ceapa, usturoi, salata, ridichi sau se poate inierba.

               In condiile ultimilor ani, riscul aparitiei brumelor si ingheturilor tarzi a crescut ;pentru a proteja pomii de aceste variatii de temperatura se poate apela la operatiunea numita fumigatie, care consta in arderea unor materiale usor de aprins, dar care produc o cantitate mare de fum (cauciucuri, paie, gunoi de grajd, reziduuri petroliere, turba, etc). Materialele se amplaseaza sub forma de gramezi, pentru un hectar sunt necesare 80-100 de gramezi; aceasta operatie protejeaza pomii pana la temperatura de -3 grade Celsius.

              Livada se va mentine curata, se aduna frunzele sau ramurile cazute, ramurile pomilor se curata cu o perie aspra pentru a indeparta ouale daunatorilor, muchii si lichenii; dupa care pomii pot fi varuiti. Varul distruge daunatorii si impiedica dezvoltarea muschilor si daunatorilor.

              Pentru a reduce rezerva de boli si daunatori din livada se aplica tratamente in timpul repausului vegetativ (iarna), pot fi combatuti cu succes daunatorii care ierneaza in stadiul de ou (inelarul, afidele, acarienii), pe ramuri sau in crapaturile scoartei (paduchii testosi);ratamentele se vor aplica cand temperatura este mai mare de 5 grade Celsius.

            In cazul bolilor, primul tratament (dupa caderea frunzelor) se face cu produse pe baza de cupru , a doua stropire cu produse pe baza de cupru, se face primavara, la dezmugurit. Substantele se dizolva in apa si se pulverizeaza pe toata suprafata pomilor, de la baza solului si pana la nivelul crengilor. Tratamente se aplica in zile insorite, cu temperaturi peste 6-7° C, astfel incat solutia sa nu inghete pe plante; la 7-10 zile de la aplicarea tratamentelor cuprice, se face o stropire cu ulei horticol (150 ml la 10 l de apa.

                                  6.Recoltare

             Recoltarea trebuie sa se realizeze in momentul optim, daca se recolteaza prea tarziu, merele sunt sensibile la boli si isi pierd capacitatea de depozitare. Recoltatarea se realizeaza manual, nu se rupe codita marului, se va evita smulgerea fructelor din pom si lovirea acestora. Merele sunt coapte cand se detaseaza usor de pe ramura. Fructele se pot pastra in locuri umede, intunecate si racoroase. Locul de depozitare se verifica saptamanal, iar fructele stricate se indeparteaza.

             Merele nu se depoziteaza cu alte fructe sau legume.

                     Caisul este apreciat pentru fructele savuroase si parfumate, utilizate in consumul proaspat sau la prepararea de compot, gem, dulceata, suc, nectar, caisata, lichioruri, etc.

                     Cultura caisului este dificila, deoarece este o specie pretentioasa la clima si la sol, in plus este afectat de o boala foarte cunoscuta, pieirea prematura.

                     Caisul se preteaza destul de bine in zonele de campie sau coline joase pana la 200-250 m altitudine, cu temperatura medie anuala cuprinsa intre 10-11°C, iar minima absoluta sa nu scada sub -25-26°C. Primavara, dupa zile relativ calduroase, pierde mugurii floriferi la -3…-4°C, iar fructele abia formate, la -1.5, -2.2°C. Intrucat caisul infloreste devreme, caisii pierd rodul in 4-5 ani din 10.

                     Caisul nu este foarte pretentios la umiditate, reusind chiar si la 500-550 mm precipitatii anuale, raspunde bine la irigare.

                   Caisul este foarte pretentios la lumina, daca nu are suficienta lumina lastarii nu se matureaza bine, degera usor iarna, iar fructele sunt slab aromate. In ceea ce priveste solurile, caisul prefera solurile usoare (25-30% argila), permeabile, calde, cu apa freatica la 2.5-3 m.

                    Pomii se procura de la pepiniere din campul II,sub forma de vergi, nu prea vigiroase, caci pomii prea grosi se prind greu.

                   Cele mai bune soiuri sunt Mari de Cenad, Royal, Mamaia, Selena, Sulmona, Venus etc.

                   Plantarea pomilor se face toamna, eventual primavara foarte devreme, caci prinderea la cais se realizeaza mai greu. Cei mai buni portaltoi sunt in ordine zarzarul, prunul franc si corcodusul. Distantele de plantare sunt de 5-6 m intre randuri si 4-5 m pe rand. Daca plantarea se face toamna, se face un musuroi mare de pamant peste radacini pentru a le feri de ger. Scurtarea vergii altoi se face numai primavara la 60-70 cm, iar iarna se unge cu vopsea de ulei sau mastic de altoire.

                   In ceea ce priveste sistemul de coroana se recomanda vasul ameliorat, vasul intarziat aplatizat, palmeta libera. Formarea coroanelor se realizeaza prin taieri uscate si operatiuni in verde. Deoarece la cais lastarii ating frecvent lungimi de 60-100 cm, ei trebuiesc scurtati, atat viitoarele elemente de semischelet, cat si cele de garnisire, in caz contrar, coroanele raman rare, degarnisite.

                  Taierile de rodire si de intretinere se fac aproximativ ca si la prun , se retin spre fructificare ramurile buchet, cele mijlocii rarite la 10-15 cm una de alta, iar ramurile lungi se scurteaza cu 1/3-1/2 din lungime lor.

                  Taierile la cais se fac numai in verde si primavara, in preajma umflarii mugurilor, niciodata pe timp geros. Se vor evita ranile mari, iar cele cu diametrul de 2-4 cm se vor dezinfecta cu solutie de sulfat de cupru 3-5% si apoi se ung cu vopsea de ulei sau mastic. Sub cais, solul se mentine afanat si curat de buruieni. Ingrasamintele organice se dau odata la 2-3 ani, cate 3-4 kg/m², iar cele chimice anual 300-320 g azotat de amoniu, 400-500 g superfosfat si 200-250 g sare potasica la aceeasi suprafata.

                  In anii secetosi , caisul are nevoie de apa , dar acesta trebuie sa nu balteasca , trebuie sa se infiltreze forte rapiod in sol; se fac minim 3 udari: la intarirea samburilor, inainte de intrarea fructelor in parga si 1-2 udari dupa recoltare.

                   Caisul are cateva boli periculoase: monilioza care ataca florile, lastarii tineri si fructele ; ciuruirea frunzelor; dar cea mai periculoasa este pieirea prematura a pomilor. Pieirea prematura se manifesta in doua feluri: brusca sau apoplexica, pomii pier in cateva zile, frecvent in luna mai, lenta-se usuca cate o ramura sau sarpanta pana cuprinde intreg pomul.

                   Aceasta boala cuprinde in primii 10 ani 5-10% din pomii plantarti si nu poate fi inlaturata total, ci doar ameliorata prin urmatoarele masuri:

                         -cultivarea caisului sa se faca numai in zone favorabile;

                         -pomii sa fie protejati de ger, ingheturi, sa se evite stagnarea apei la radacini;

                         -se evita ranirea scoartei, taierile groase si scurgerile de clei;

                         -se va varui trunchiul, baza sarpantelor si se va mentine solul partial inierbat.

                   Recoltarea fructelor se face la coacerea deplina in 2-3 reprize. Caisele se recolteaza cu atentie, la coacere cad usor si se depreciaza. Pentru consum se iau ceva mai tari, 1-2 zile mai devreme si se pot pastra 2-3 zile la rece.

                   La mar , densitatea optima a fructelor se obtine printr-o rarire manuala a acestora in fenofaza optima.

                   Rarirea fructlor la mar este necesara pentru : asiguararea unui numar optim de fructe; are o contributie semnificativa , impiedicand intrarea alternativa pe rod a pomilor ; un  numar de fructe echilibrat cu vigoarea pomului asigura diferentierea corespunzatoarea a mugurilor de rod in anul urmator ; este asiguarta o productie de calitate a fructelor , ele atingand dimensiunile si caracteristicile specifice soiului si in final au o coacere uniforma; echilibreaza greutatea pe care o pot suporta ramurile marului , astfel incat sa nu se rupa sub greutatea fructelor sau a fcatorilor externi; aigura o distributie uniforma a substantelor de combatere a bolilor si daunatorilor pe furcte si in jurul acestora, asigurandu-se in final o eficienta optima a tratamentelor.

                  Rarirea fructelor se face la 40 de zile de la fenofaza de inflorit – in luna iunie , dupa a doua scuturare a fructelor de mar.

                  Fructele se raresc la o distanta ce variaza intre 10-25 cm intre acestea , se pastreaza un singur fruct cel mai viguros , viabil si bine pozitionat din grupul de fructe .

                  Operatia de rarire se va face cu grija pentru a se evita deteriorarea ramurilor de rod.Rarirea se face utilizand o foarfeca  bine ascutita, fructele eliminate se pot lasa pe randul de pomi sau se pot aduna intr-o galeata. Odata cu rarirea se vor inlatura si fructele afectate de boli , daunatori , deformate , ranite , etc.

                 In urma raririi fructelor de mar se asigura un echilibru care presupune existenta a 40-75frunze pentru un fruct.La soiurile de tip spur sunt necesare doar 25 frunze pentru un fruct.

                 In timpul unui an, speciile pomicole trec prin doua stari distincte:

                                                 -starea de repaus relativ

                                                 -starea de vegetatie.

               Starea de repaus relativ tine de la caderea frunzelor pana primavara la dezmugurit, in acesta interval functiile vitale ale pomilor continua, dar in ritm mai lent, radacinile cresc vizibil, pomii plantati toamna formeaza radacini noi pana primavara. Starea de repaus este mai lunga la mar, par, gutui, prun si foarte scurta la cais, piersic, specii care devin sensibile la ger incepand din luna februarie.

                In perioada de repaus se executa in livada numeroase lucrari de ingrijire: taieri de rodire si intretinere a coroanei, tratamente fitosanitare, plantarea, fertilizarea, lucrarea solului etc.

              Starea de vegetatie dureaza 7-8 luni, din martie-aprilie pana la inceputul lunii noiembrie. Cresterea lastarilor si a organelor de reproducere inregistreaza o intensitate mare, procesele sunt vizibile. Cu toate ca atat cresterea lastarilor cat si fructelor se desfasoara concomitent si intr-o stransa corelatie, pentru o intelegere mai buna, se trateaza diferit. In cresterea lastarilor (indeosebi a celor lungi) se disting patru faze:

                               -dezmuguritul si inceputul cresterii lastarilor, fenofaza care tine pana la formarea celei de-a 5-6 frunzulita si care se desfasoara numai pe seama substantelor de rezerva din organele multianuale;

                               -cresterea intensa a lastarilor tine 3-5 saptamani, perioada in care pomii au cea mai mare nevoie de apa si substante minerale, tesuturile fiind foarte tinere cu membrane subtiri sunt foarte sensibile la boli si daunatori;

                               -incetinirea si incetarea cresterii lastarilor tine pana la formarea mugurelui terminal. In fenofaza respectiva, o parte din muguri se diferentieaza, devenind floriferi.                                Mentinerea frunzisului sanatos, a unui echilibru intre apa si substantele minerale, normarea corecta a rodului sunt operatiuni care concura la o buna diferentiere de muguri de rod, asigurandu-se astfel productii constante de la un an la altul.

                               -coacerea lastarilor si pregatirea pomilor pentru iernare consta in acumularea de substante de rezerva in organe, ingrosarea peretilor celulari, formarea de suber protector si multe procese biochimice care confera pomilor rezistenta la ger. Fenofaza se termina la caderea ultimelor frunze.

               Fenofaza organelor de rodire se esaloneaza pe doi ani calendaristici, adica in primul se diferentieaza si se formeaza mugurii de rod, iar in anul urmator are loc fructificarea, respectiv infloritul, legarea fructelor, cresterea si maturarea acestora. Formarea rodului imbraca numeroase faze, care se pot grupa in patru fenofaze principale :                                                                  1.Diferentierea mugurilor de rodincepe cu lunile iunie-iulie din anul precedent si se termina cu 10-15 zile inainte de inflorit; pentru a realiza o diferentiere normala a mugurilor de rod, pomii nu trebuie sa fie supraincarcati cu fructe, sa aiba frunzis bogat si sanatos, sa fie aprovizionati cu apa si elemente minerale.

Diferentierea normala de muguri de rod se realizeaza usor la samburoase, mai ales la cires, visin, cais, piersic, dar mai greu la mar, par si la unele soiuri de prun; la aceste specii trebuie intervenit energetic cu normarea rodului (rarire), intrucat in caz contrar in anii cu rod foarte bogat, pomii nu isi diferentieaza muguri de rod pentru anul viitor si se instaleaza asa zisa alternanta de rodire (rodire din doi in doi ani), fenomen greu de inlaturat odata instalat.

                                  2.Infloritul si legatul fructelorare loc primavara devreme si se realizeaza aproape in intregime pe seama substantelor de rezerva depozitate in organele pomilor. Pentru legarea fructelor sunt necesare conditii favorabile de caldura, umiditate, lumina, agenti polenizatori (albine) si soiuri polenizatoare, intrucat la majoritatea speciilor trebuie sa se asigure fecundarea cu polen strain.

                      In gradini, la o specie trebuie sa cultivam minimum 2-3 soiuri compatibile, sa combatem bolile si daunatorii si sa protejam florile de brume, ingheturile tarzii sau alte intemperii; pe timp rece si umed, ca si pe vreme prea calda si uscata florile leaga putine fructe.Din totalul florilor (la o inflorire abundenta) se asigura productie buna daca leaga 8-15% la mar si par, 25-30% la prun si cais, 30-50% la cires si visin, de aceea in multe cazuri trebuie sa apelam la rarirea florilor sau a fructelor abia legate pentru a preveni supraincarcarea pomilor.

                                3.Cresterea fructelortine de la fecundarea florii si pana la intrarea fructelor in parga. Fenofaza dureaza 30 zile la soiurile timpurii de cires, pana la 140-150 zile la soiurile tarzii de mere si pere. In aceasta fenofaza sunt necesare cantitati mari de substante organice produse de frunze, precum si de fitohormoni produsi de seminte.

Tot atunci au loc cateva valuri de cadere a fructelor: in iunie, denumita si caderea fiziologica si cu 10-15 zile inainte de coacere, denumia cadere prematura.

                                4.Maturarea fructelorincepe de la intrarea in parga si tine pana la recoltare. In aceasta fenofaza au loc procese fiziologice si biochimice prin care se acumuleaza glucide, scade aciditatea, pulpa se inmoaie si fructele acumuleaza maximum de calitati organoleptice.

Pentru pomicultori este foarte important sa se stie cand sa culeaga fructele, in functie de destinatia lor si anume: pentru consum proaspat, pentru pastrare, pentru gem, dulceata, compot, distilare sau alta folosinta.

iquince001p4

                  Gutuile sunt printre ultimile fructe care se coc in livada  sau in gradina noastra , ele rezista la temperaturi apropiate de limita de inghet. Temperaturile scazute imbunatatesc gustul , aroma si parfumul gutuilor.

                  Gutuia are o forma diforma , este acoperita cu puf de culoare verde , in perioada de dezvoltare si de culoare galbena in perioada de maturitate.

                 Gutuile se recolteaza manual , fructele se aseaza direct in ladite , evitandu-se astfel deteriorarea si lovirea acestora.

                 Perioada de recoltare incepe din luna septembrie si se intinde pana la inceputul lunii noiembrie.

                 Pentru a fi identificat momentul optim pentru recoltarea gutuilor se va urmarii :

                                                -culoarea fructelor

                                                -puful , atunci cand gutuia a ajuns la maturitate , acesta se poate sterge cu usurinta.

                                                -mirosul fructelor , cand acestea au ajuns la maturitate mirosul acestora este foarte puternic.

                                                -gutuile se desprind cu usurinta de pe ramuri cand acestea au ajuns la maturitate.

                                                -gutuile sunt fructe care se coc si dupa ce sunt culese , motiv pentru care acestea pot fi culese si inainte de a ajunge la maturitate.

                 Este recomandat ca recoltarea gutuilor sa se faca atunci cand au ajuns la maturitate deplina in pom , deoarece astfel se obtine gustul si aroma maxima.Gutuile pot fi pastrate in ladite , pe o perioada de 2-3 luni , in spatii racoroase.

                 Productia de gutui poate fi afectata negativ de doua boli care sunt foarte agresive cu pomul : focul bacterian si patarea bruna a frunzelor de gutui.