Caisul (Prunus armeniaca) este un pom de talie medie, cu o coroana larga si deasa. Frunzele au forma lanceolata, usor zimtate pe margine; florile sunt de tipul 5, de culoare alba sau roz; fructul este o drupa carnoasa, de culoare galben-portocalie. Diametrul unei caise poate atinge 3 cm. Caisul este o specie de mare valoare, din cauza conditiilor climatice din ultimii ani, productia a inregistrat un regres. Fructele contin: zahar, proteine, fosfor, potasiu, calciu, sulf, magneziu si vitaminte (A, C , E, P).

                      Caisul dezvolta un sistem radicular capabil sa alimenteze si sa sustina intreaga planta, in primii ani de la plantare, partea aeriana are o crestere vegetativa puternica ;dupa intrarea pe rod, ritmul de crestere se reduce.

                     Caisul are o fertilitate mare, acesta formeaza un numar mare de muguri de rod, atat pe ramurile lungi cat si pe cele scurte.

                     Perioada de repaus a caisului este o problema pentru cultivatori; in ferestrele iernii caisul poate iesi din repaus vegetativ si de cele mai multe ori este afectat de inghet. Caisul are o capacitatea de productie mare, intra pe rod la 3-4 ani de la plantare si asigura o productie constanta timp de 15-20 ani.

                    Temperatura este factorul care limiteaza extinderea  culturii caisului. In perioada de repaus vegetativ pomii rezista la temperaturi de – 26 °C, caisul infloreste daca temperaturile au valori mai mari de 12 °C. Temperaturile mici in faza de inflorire nu impiedica polenizare , uneori polenizarea se face inainte de deschiderea deplina a florilor. Caisul se descurca bine si in zonele unde cad anual 450-550 mm precipitatii, nefiind pretentios fata de apa;el valorifica bine apa din sol stocata pe timpul iernii.

                    Caisul este foarte pretentios la lumina, caisul se planteaza pe cele mai luminate terenuri cu orientarea randurilor pe directie nord-sud; o atentie deosebita se va acorda schemei de plantare, astfel incat pomii sa nu se umbreasca reciproc. Pomul se descurca bine pe toate tipurile de sol, insa nu rezista multi ani pe soluri grele si umede; caisul valorifica nisipurile consolidate doar daca se asigura irigare si fertilizare suplimentara.

                     Lucrarile de pregatire a terenului sunt idetice cu cele de la celelalte specii; daca plantatia se infiinteaza pe un teren care a fost utilizat ca livada, terenul se pregateste cu 1-2 ani inainte. Pentru refacerea structurii solului si eliminarea focarelor de infectie, terenul se poate cultiva cu ierburi perene ; daca parcela este puternic infestata cu buruieni, se pot aplica urmatoarele erbicide: Roundup, Clinic, Glyphogan.

                     Terenul se fertilizeaza cu 20-30 t /ha gunoi de grajd . Se recomanda scarificarea terenului (la 60 cm), pentru ca radacinile pomilor sa se dezvolte usor. Daca nu exista posibilitatea efectuarii acestei lucrari, solul se sapa manual , toate corpurile straine din sol se aduna si se elimina din parcela. Pentru o plantare de precizie, se recomanda pichetarea terenului, adica se stabileste pozitia fiecarui pom.

                     Perioada optima de plantare pentru majoritatea speciilor pomicole este toamna, se recomanda urmatoarea schema de plantare: 5 metri distanta intre randuri si 4 metri distanta intre pomi pe rand.

                     Inainte de plantare se realizeaza fasonarea radacinilor, operatiunea care consta in inlaturarea portiunilor vatamate si de a netezi ranile de pe radacina. Radacinile moarte se inlatura complet, iar cele vii se scurteaza cu 7-8 cm, se urmareste mentinerea unui sistem radicular cat mai sanatos. Dupa fasonare, urmeaza mocirlirea radacinilor ; consta in introducerea radacinii intr-un amestec de pamant galben, gunoi de grajd proaspat si apa. Stratul de mocirla are rolul de a asigura o umiditate mai mare in jurul sistemului radicular, mocirla trebuie sa aiba consistenta smantanii. Daca materialul saditor a fost transportat pe distante mari, inainte de mocirlire, se introduce cu radacinile intr-un vas cu apa timp de 2 ore, avand ca ca scop rehidratarea radacinilor.

                     Plantarea propriu zisa incepe prin saparea gropii, daca terenul nu a fost lucrat, groapa trebuie sapata cu 2-3 luni inainte si sa aiba urmatoarele dimensiuni: 100 x 100 x 80 cm. Daca terenul a fost lucrat corespunzator, groapa se sapa cu 1-2 zile inainte sau chiar in aceeasi zi, iar groapa va avea urmatoarele dimensiuni: 50 x 50 x 50 cm.

                     La baza gropii se introduce un amestec format din pamant fertil scos din partea superioara a gropii si gunoi de grajd bine descompus. Pomul se introduce  astfel incat radacina sa stea pe stratul fertil de la baza, dupa ce radacinile au fost acoperite cu 10 cm de sol, se excuta prima tasare a solului. La plantare se realizeaza un contact strans al radacinilor cu solul , adancimea de plantare se calculeaza astfel incat, punctul de altoire sa fie la 3 cm deasupra solului si orientat spre nord; dupa plantare langa pom se introduce un tutore. Pomul poate fi invelit cu materiale de protectie impotriva rozatoarelor.

                     In primavara se asigura necesarul de apa,pentru livezile tinere, irigarea este obligatorie. In jurul pomilor, solul se sapa superficial sau se poate acoperi cu resturi vegetale (mulcire). Mulcirea mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva apa din sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere.

                    Cele mai importante lucrari de intretinere este reprezentata de taieri, acestea au rolul de a forma coroana pomului si de a mentine un echilibru intre cresterile vegetative si fructificare.

                    In primul an, pomul se scuteaza la 80 cm in primavara ; dupa ce pomul a pornit in vegetatie, se elimina toti mugurii de pe tulpina (trunchi) pana la inaltimea de 50 cm. Din partea superioara a pomului se aleg 3-4 lastari dispusi uniform pe tulpina, pentru a forma primul etaj al coroanei; restul lastarilor se elimina de pe planta. In al doilea an de vegetatie, lastarii alesi se scurteaza la lungimea de 50 cm, deasupra unui mugure orientat spre exterior. Ramura de prelungire a axului trebuie sa fie mai inalta cu 25 cm decat primul etaj al coroanei ,aceasta se poate corecta printr-o taiere executata deasupra unui mugure exterior; pe cele 3-4 ramuri principale se lasa 2-3 lastari de prelungire, restul cresterilor se elimina.

                    In al treilea an, lastarii de prelungire ai ramurilor principale se scurteaza la 50-60 cm. Taierile se fac deasupra unui mugure orientat spre exterior , pe axul central se vor alege 3-4 lastari dispusi uniform pe tulpina, pentru a forma un nou etaj. Se elimina ramurile concurente si cele ce se umbresc reciproc, ramurile ramase pe ax se vor scurta la 10-15 cm pentru a fructifica. In timpul verii, se vor elimina lastarii lacomi, ramurile concurente si cele de pe partea superioara (coama)  a ramurilor principale.

                    In al patrulea an lastarii alesi pentru a forma noul etaj din coroana se scurteaza, astfel incat sa fie mai sus cu 20-25 cm decat ultimul etaj.

                   Dupa patru ani de taieri, pomul incepe sa rodeasca, in urmatorii ani, prin taieri se vor elimina lastarii lacomi, ramurile uscate sau bolnave si se va mentine un echilibru intre crestere si fructificare, astfel incat pomul sa nu se epuizeze.

                   Taierile din timpul verii sunt mai usor suportate de cais , in acesta perioada se vor elimina lastarii lacomi si ramurile ce se intersecteaza. Varfurile lastarilor tineri se elimina, operatiunea determina dezvoltarea mugurilor situati sub locul de taiere. . Toate taierile se executa la un unghi de 45 grade, iar ranile mai mari de 2 cm se vor acoperi cu mastic.

                   Terenul din livada se intretine ca si la alte specii pomicole, in cazul plantiilor tinere, terenul se cultiva cu legume sau cu ierburi perene (tomate, ardei, vinete, ceapa, usturoi, cartofi). In cazul livezilor mature terenul se erbicideaza sau se mentine lucrat prin prasile repetate. In primii trei ani de la plantare nu se folosesc erbicide. (Centurion, Agil, Fusilade Forte, Panterea, Leopard).

                   Caisul este o specie foarte pretentioasa fata de caldura,este sensibil la temperaturile scazute din timpul iernii, dar mai ales la ingheturile tarzii din primavara. In ultimii ani, riscul aparitiei brumelor si ingheturilor tarzii a crescut; pentru protectia pomilor de aceste variatii de temperatura se poate apela la operatiunea numita fumigatie. Fumigatia consta in arderea unor materiale usor de aprins, dar care produc o cantitate mare de fum. (cauciucuri, paie, gunoi de grajd, reziduuri petroliere, turba, etc). Materialele se amplaseaza sub forma de gramezi, pentru un hectar sunt necesare 80-100 de gramezi si protejeaza pomii de temperaturi de pana la -3 °C.

                     Caisul are nevoie de mai mai mult azot si fosfor, decat celelalte specii, de asemenea are nevoie si de o cantintate mai mare de microelemente. Plantatia se fertilizeaza cu 400-500 kg/ha ingrasamant complex NPK (aplicat anual in trei reprize) si 20-30 t /ha gunoi de grajd (aplicat la 2-3 ani).

                      Pentru asigurarea necesarului de microelemente se recomanda aplicarea fertilizarii foliare, se pot utiliza urmatoarele produse: Cropmax, Amalgerol, BlackJak, Terra-Sorb.

                     Desi este rezistent la seceta, pentru a atinge potentialul de productie, caisul trebuie irigat; este nerecomandata aplicare udarilor in faza de coacere a fructelor , deoarece irigarea produce craparea fructelor si scaderea proprietatilor nutritive. In functie de conditiile climatice se pot aplica 4-5 udari cu norme de 300-400 m³/ha; cele mai bune rezultate se obtin prin aplicarea apei pe brazde si prin picurare.

                       Caisul este atacat de boli si daunatori , acest lucru poate duce la compromiterea intregii plantatii. Livada se va inspecta periodic si se vor aplica tratamentele necesare. Pentru a distruge focarele de infectie din livada, se aplica tratamente in timpul repausului vegetativ (iarna). Tratamentele se vor aplica in ferestrele iernii cand temperatura este mai mare de 5 °C , pentru combaterea daunatorilor se pot aplica urmatoarele produse: Mospilan, Actara, Decis, Calypso, Fastac. 

                       Pentru combaterea bolilor se aplica produse pe baza de cupru, primul tratament se aplica dupa caderea frunzelor; a doua stropire cu produse pe baza de cupru se face primavara, la dezmugurit. Substantele se dizolva in apa si se pulverizeaza pe toata suprafata pomilor, de la baza pomului si pana la nivelul varfurilor ramurilor (Zeama Bordeleza, Champ, Funguran). Tratamentele se aplica in zile insorite, cu temperaturi peste 6-7° C, astfel incat solutia sa nu inghete pe plante; la 7-10 zile de la aplicarea tratamentelor cuprice, se face o stropire cu ulei horticol (150 ml la 10 l de apa) precum Confidor Oil sau Ovipron.

                        Recoltarea se realizeaza cand fructele au ajuns la maturitatea pentru consum, prin 2-3 treceri; momemntul optim de recoltare este semnalat de culoarea si dimensiunea fructelor. Cand acestea au atins marimea si culoarea caracteristice se pot recolta fara probleme. Daca se intarzie momentul optim de recoltare, fructele se depreciaza calitativ si nu mai pot fi manipulate.

                        Caisele se pot pastra timp de 1-2 saptamani in depozite cu atmosfera controlata, la temperaturi de 1-3 °C si umiditate de 85-90 %.

                        Marul este o specie pomicola cu mare imporatanta sociala si economica. Fructele au  o compozitie complexa, sunt bogate in vitamine, saruri minerale, acizi organici, taninuri, glucide; sunt recomandate in alimentatia omului sanatos sau bolnav, in terapia bolilor cardiovasculare, hepatice, psihice, a constipatiei, gutei, arterosclerozei, etc.

                        Marul are o gama variata de soiuri, portaltoi, intra repede pe rod, este rezistent la ger si ingheturile tarzii, produce abundent. Reuseste in toata tara, dar cele mai bune rezultate se obtin in zona dealurilor semiinalte si chiar inalte, unde cad peste 600-650 mm precipitatii, iar verile nu sunt toride. In zonele de ses sufera de arsita si de seceta, motiv pentru care trebuie udat, in schimb in zonele inalte, mai ales unele soiuri, cer mai multa caldura si trebuie plantate pe soluri usoare, calde, cu expozitie favorabila.

                       Este potrivit de pretentios la lumina, in schimb cere soluri potrivit de fertile, cu argila cuprinsa intre 25-40%, apa freatica la adancimi variabile in functie de portaltoi, intre 1.5-3 m. In gradina marul poate ocupa 30-40% din totalul pomilor, in functie de favorabilitatea zonei. Daca ne propunem obtinerea de productie marfa, vom planta pe suprafete mai mari doar 2-4 soiuri de mare valoare biologica si comerciala.

                       Soiurile de mar se impart in trei grupe dupa epoca de coacere:

                                        -de vara, se recolteaza intre 10 iulie si 15 august, fructele pot fi pastrate pana la 10-15 zile;

                                        -de toamna, se recolteaza intre 20 august si 15 septembrie, fructele se pastreaza relativ bine timp de 30-90 zile;

                                        -de iarna, care se recolteaza in octombrie si se pastreaza pana la 4-8 luni.

                          Alegerea soiurilor este o problema delicata, ele nu reusesc multumitor sau la fel de bine in toate zonele tarii noastre; este recomandat ca intr-o gradina sa se planteze 5-6 soiuri din toate grupele de coacere, pentru a asigura un consum esalonat .

                          In zonele de ses reusesc mai bine soiurile de vara si de toamna, in cele de deal soiurile de iarna ; soiurile de iarna sunt cele mai valoroase prin durata mare de pastrare a fructelor si ele trebuie sa cuprinda 70-75% din totatul merilor.

                          In gradina sunt suficienti 2-3 meri de vara, tot atatia de toamna si de 4-5 ori mai multi de iarna. In gradina se planteaza cel putin 3-4 soiuri din diferite epoci de coacere, care asigura astfel si polenizarea reciproca.

                          Marul are o gama foarte larga de portaltoi, care confera soiurilor (pomilor) o mare diversitate de caractere privind vigoarea, varsta intrarii pe rod, varsta-ca durata a plantatiei, productivitatea, longevitatea, rezistenta la ger si seceta, etc.

                          Pentru pomi pitici care sa intre pe rod in anul I de la plantare, ei trebuie sa fie altoiti pe portaltoi vegetativi de vigoare mica M9, M26; acesti pomi cresc de 2-2.5 m inaltime, iar pe rand se planteaza la 1-1.5 m distanta.

                           Pomii de vigoare mijlocie, de 3-3.5 m inaltime si cu coroane de 2.5-3 m in diametru se obtin daca sunt altoiti pe portaltoii vegetativi MM106, M7, M4.

                           Pomii de vigoare mare, de 5-6 m inaltime si 6-8 m diametrul coroanei, se obtin daca sunt altoiti pe portaltoi de vigoare mare: franc (obtinut din seminte) sau vegetativi A2, M25, M16.

                           Terenul pentru plantare trebuie pregatit si fertilizat corespunzator, iar plantarea se face toamna. Dupa plantare, daca gradina nu este bine imprejmuita, pomii se protejeaza contra rozatoarelor, invelindu-i cu hartie, bete de floarea soarelui, coceni desfrunziti, etc. Merii sunt cei mai cautati de iepuri, caprioare, capre, soareci.

                            Inainte de plantare este necesar sa calculam bine distantele intre randuri si pe rand , pe terenurile fertile si cu umiditate asigurata vom planta pomii cu 1-1.5 m mai rar.

                            Taierile de formare a coroanei incep in primavara prin scurtarea vergii altoi la 60-80 cm, in functie de sistemul de coroana pe care dorim sa-l realizam ; pentru mar recomandam fusul subtire, sistemul Pillar, palmeta etajata sau neetajata. In cazul pomilor vigurosi din zona dealurilor se alege vasul ameliorat intarziat, cu 4 sarpante sau chiar piramida etajata.

                             Cand lastarii aparuti pe varga scurtata au 25-30 cm, alegem pe cei necesari formarii primelor sarpante, iar restul se ciupesc sau se inclina ; nu inlaturam multi lastari deoarece pe seama frunzisului bogat se dezvolta sistemul radicular.

                             Incepand din anul II, ramurile viitoare sarpante necesita scurtare numai la locul de ramificare, in rest nu vom face scurtari decat putine si slabe (eliminand 1/4-1/3 din lungimea ramurii) ; asa vom proceda an de an pana realizam toate elementele scheletului. La palmete avem nevoie de spalier.

                             Pentru grabirea intrarii pe rod a pomilor, lastarii de garnisire se raresc si apoi se inclina sau se torsioneaza ; la soiurile foarte precoce, Wagner premiat, Goldenspur, Starkrimson inclinarea nu este necesara, dimpotriva la acestea trebuie sa rupem fructele formate la varful sarpantelor si sa lasam in primii 2-3 ani numai pe cele de la baza, in caz contrar sarpantele se apleaca puternic.

                             Dupa intrarea pomilor pe rod, taierile de fructificare se vor face cu multa atentie, chiar cu migala ; scurtam semischeletul la 60-80 cm, chiar mai mult si apoi, daca este cazul, rarim ramurile de rod florifere la 10-15 cm una de alta. Ramurile de un an se raresc si apoi se scurteaza cu 1/4-1/3 daca depasesc 35-40 cm. Elementele de semischelet trebuie sa fie clare, drepte, bine garnisite, cu semischelet si ramuri de rod, dar acestea din urma sa fie clar subordonate si din ce in ce mai scurte spre varful coroanei.

                             Dupa 5-7 ani de rodire combinam aceste taieri cu cele de reintinerire, suprimand sau scurtand puternic elementele epuizate si inlocuindu-le cu altele tinere pe care le formam din lastari noi, chiar lacomi ; astfel prelungim viata pomilor si durata de fructificare.

                             Combaterea bolilor si a daunatorilor ocupa locul doi ca importanta si volum de lucrari, marul este foarte sensibil la boli si daunatori, de aceea trebuie sa facem cel putin doua tratamente de iarna si 6-8 stropiri de vara cu cele mai bune substante, totdeauna combinate, pentru combaterea concomitenta a bolilor si daunatorilor.

                             Soiurile rezistente la rapan (Florina, Prima, Priam, Generos, Pioner, Voinea, Romus1, Romus 3) sunt de preferat, daca ne multumeste calitatea fructelor acestor soiuri.

Rarirea fructelor este o lucrare obligatorie, mai ales in anii cand pomii au legat abundent; aceasta se face dupa caderea fiziologica (din iunie), intre 20-30 iunie, cel mai tarziu 5-10 iulie.

Este obligatorie fertilizarea merilor , pe terenurile slab fertile se administreaza, la 3-4 ani  intre 300-400 kg gunoi fermentat la 100 m², plus in fiecare an cantitati variabile de elemente minerale: 2-3 kg azotat de amoniu, 3-4 kg Superfosfat, 2-3 kg sare potasica la aceeasi suprafata.

                              In zonele secetose se vor face 4-6 udari, cei mai sensibili la seceta sunt pomii altoiti pe portaltoi vegetativi de vigoare slaba; cantitatea de apa administrata trebuie sa umezeasca solul pe o adancime de 40-50 cm.

                              Recoltarea fructelor se face prin culegere atenta cu mana, pentru a evita orice lovire, presare, etc. Marele de vara se culeg cu 3-5 zile mai inainte de coacerea deplina, cele de toamna cu 5-7 zile, dar ele se pastreaza mai mult ; merele de iarna se recolteaza in octombrie la 150-165 zile de la terminarea infloritului.

                              Merele se pastreaza bine in camere reci, beciuri, daca se pun in lazi sau pe rafturi . O pastrare buna se realizeaza in depozite frigorifice unde se asigura temperatura de 1-3ºC si umiditatea relativa a aerului de 80-85%. Pentru pastrare alegem mere potrivit de mari, sanatoase, produse pe terenuri mijlocii, neirigate sau irigate cu cantitati moderate de apa. Soiurile care se pastreaza foarte bine sunt : Idared, Wagner premiat, Jonathan, Starkrimson, Golden delicios.

              Prunul (Prunus domestica) este cel mai raspandit pom fructifer din tara noastra, se cultiva inca din cele mai vechi timpuri pentru fructele folosite in alimentatie. Prunul creste fara probleme in toate zone geografice ale Romanie, nefiind pretentios la conditiile climatice; este un pom de vigoare medie, frunzele sunt ovale si au marginea serata, iar florile sunt albe. Prunele se pot valorifica sub diferite moduri: proaspete, uscate, sub forma de dulceturi sau se pot folosi in industria alcoolului ; ele contin: glucide, acizi organici, albumina, celuloza, vitamine (A, B, C) fier, calciu, magneziu, fosfor, sodiu, etc.

                         INFORMATII DE CRESTERE SI FURCTIFEICARE

               Prunul are un sistem radicular bine dezvoltat, valorificand toate tipurile de sol. In cazul prunului se manifesta fenomenul de drajonare, drajonii trebuie eliminati, deoarece consuma din resursele necesare pomului pentru a fructifica. Trunchiul este drept, iar ritidomul (coaja) este crapat. Cresterile aeriene depind de lucrarile efectuate in livada. Pentru o polenizare corespunzatoare se planteaza minim 3 soiuri diferite, care infloresc in acelasi timp. In primaverile reci polenizarea florilor este slaba, iar productia este slaba. Prunul intra pe rod dupa 4-5 ani de la plantare, iar longevitatea este de 30-40 ani.

                              INFORMATII PRIVIND CLIMA SI SOLUL

                   Prunul are pretentii moderate fata de temperatura , cele mai bune rezultate se obtin in zonele unde temperatura medie anuala este cuprinsa intre 8-11°C ; rezista la temperaturi de – 31 °C (iarna). Bobocii floriferi rezista la temperaturi de -4 °C, iar florile sunt afectate de temperaturi mai mici de – 0.5 °C. Temperaturile mai mari de 35 °C provoaca arsuri pe frunzele tinere.

                      Prunul se dezvolta bine in zonele unde cad 600-700 mm precipitatii pe an. Fata de lumina nu are cerinte ridicate, valorificand toate tipurile de expozitie.

                      Daca toti factorii de vegetatie sunt la nivelul optim, prunul valorifica orice tip de sol; se poate planta inclusiv pe nisipuri (in condtii de irigare).

                                      INFORMAII PRIVIND PREGATIREA TERENULUI

                        In cazul prunului, pregatirea terenului se face conform regulilor generale; daca plantatia se infiinteaza pe un teren care a fost utilizat ca livada, terenul se pregateste cu 1-2 ani inainte. Pentru refacerea structurii solului si eliminarea focarelor de infectie, terenul se poate cultiva cu ierburi perene; daca parcela este puternic infestata cu buruieni, se pot aplica urmatoarele erbicide: Roundup, Clinic, Glyphogan.

                          Terenul se fertilizeaza cu 20-30 t /ha gunoi de grajd . Se recomanda scarificarea terenului (la 60 cm), pentru ca radacinile pomilor sa se dezvolte usor; daca nu exista posibilitatea efectuarii aceastei lucrari, solul se sapa manual. Toate corpurile straine din sol se aduna si se elimina din parcela.

                           Pentru o plantare de precizie, se recomanda pichetarea terenului , adica se marcheaza pozitia fiecarui pom.

                                         INFORMATII PRIVIND PLANTARE

                          Perioada optima de plantare pentru majoritatea speciilor pomicole este toamna ; pentru plantare se recomanda urmatoarea schema : 5 metri distanta intre randuri si 4 metri distanta intre pomi pe rand.

                          Inainte de plantare se realizeaza fasonarea radacinilor , cu scopul de a inlatura portiunile vatamate si de a netezi ranile de pe radacina. Radacinile moarte se inlatura complet, iar cele vii se scurteaza cu 7-8 cm; operatiunea urmareste mentinerea unui sistem radicular cat mai sanatos. Fasonarea se realizeaza doar daca materialul saditor a fost scos din sol recent.

                           Dupa fasonare, urmeaza mocirlirea radacinilor; mocirlirea reprezinta introducerea radacinii intr-un amestec de pamant galben, gunoi de grajd proaspat si apa. Stratul de mocirla are rolul de a asigura o umiditate mai mare in jurul sistemului radicular. Mocirla trebuie sa aiba consistenta smantanii. Daca materialul saditor a fost transportat pe distante mari, inainte de mocirlire, se introduce cu radacinile intr-un vas cu apa timp de 2 ore, avand ca scop rehidratarea radacinilor.

                         Plantarea propriu zisa incepe prin saparea gropii. Daca terenul nu a fost lucrat, groapa trebuie sapata cu 2-3 luni inainte si sa aiba urmatoarele dimensiuni: 100 x 100 x 80 cm. Daca terenul a fost lucrat corespunzator, groapa se sapa cu 1-2 zile inainte sau chiar in aceeasi zi; in acest caz, groapa va avea urmatoarele dimensiuni: 50 x 50 x 50 cm.

                        La baza gropii se introduce un amestec format din pamant fertil scos din partea superioara a gropii si gunoi de grajd bine descompus. Introduceti in groapa pomul astfel incat radacina sa stea pe stratul fertil de la baza. Dupa ce radacinile au fost acoperite cu 10 cm de sol, se excuta prima tasare a solului. La plantare trebuie sa se realizeze un contact strans al radacinilor cu solul. Adancimea de plantare se calculeaza astfel incat, punctul de altoire sa fie la 3 cm deasupra solului si orientat spre nord. Dupa plantare, langa pom se introduce un tutore; pomul poate fi invelit cu materiale de protectie impotriva rozatoarelor.

                       Primavara se desfac materialele de protectie din jurul pomilor si se asigura necesarul de apa; in cazul livezilor tinere, irigarea este obligatorie. In jurul pomilor solul se sapa superficial sau se poate acoperi cu resturi vegetale (mulcire); mulcirea mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva apa din sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere.

                         In primavara anului intai pomul se scurteaza la inaltimea de 80 cm deasupra unui mugure orientat spre exterior ; dupa pornirea in vegetatie, se suprima toti mugurii si lastarii din zona trunchiului pana la inaltimea de 50 cm. In cursul verii (august) se aleg 3-4 lastari dispusi uniform pe pom, pentru a forma viitoarea coroana.

                         In al doilea an , primavara ,se aleg definitiv lastarii principali; daca sunt mai lungi de 60 cm acestia se scurteaza astfel incat toti sa aiba aceasi lungime. Lastarul ce prelungeste axul principal se scurteaza astfel incat sa fie cu 25 cm mai sus decat lastarii principali. In timpul verii se elimina toti lastari lacomi si cei care cresc pe partea superioara a ramurilor principale (coama).

                          In al treilea an incepe formarea celui de-al doilea etaj al coroanei; ramura de prelungire a axului principal se taie deasupra unui mugure orientat spre exterior. Pe ramurile principale se lasa cate un lastar viguros, aflat la aproximativ 50 cm de axul central si care este orientat spre exteriorul coroanei. Lastarii care cresc pe partea superioara a ramurilor (coama) se elimina.

                          In al patrulea an se alege o ramura pentru formarea celui de-al treilea etaj al coroanei, aceasta trebuie sa fie la 30 cm fata de ultimul etaj (al doilea). Se elimina toate ramurile concurenta, lacome si orientate catre interiorul coroanei. Pentru normarea incarcaturii de rod, ramurile anuale se scurteaza la 4-5 muguri. Pentru a evita taierile severe, in primii ani de la plantare, ramurile se pot dirija. Taierile nu au ca scop scheletuirea pomului, acestea trebuie sa asigure aersirea coroanei si eliminarea cresterilor vegetative (lastarii lacomi), care consuma resursele necesare pentru fructificare. Toate taierile se excuta oblic, astfel apa se scurge usor de pe rani. Leziunile mai mari de 2 cm se acopera cu mastic.

                          Datorita productivitatii ridicate, de cele mai multe ori, prunul formeaza mai multe fructe decat poate hrani sau sustine , pentru a evita epuizarea pomului si pentru a obtine fructe de calitate, se executa rarirea fructelor. Aceasta operatiune elibereaza tensiunea acumulata in ramuri din cauza greutatii fructelor, asigura aerisirea pomului, iar fructele ramase ajung la caracteristicile specifice soiului (marime, culoare, gust).

                          Rarirea la prun se realizeaza inainte ca samburele sa se intareasca, intre fructe se asigura o distanta de 5  cm; se vor pastra fructele sanatoate si pozitionate in bataia soarelui. Se vor elimina toate fructele deformate, bolnave sau slab dezvoltate.

                          Intretinerea livezii se face diferentiat in functie de zona si de varsta plantatiei. In conditii de irigare, pe intervalul dintre randuri se pot cultiva plante legumicole sau arbusti fructiferi (tomate, ardei, vinete, ceapa, usturoi, cartofi, capsuni, etc). In zonele unde solul este afectat de erodare, intervalul dintre randuri se inierbeaza sau se foloseste pentru producere furajelor (fan, lucerna, etc.) . In zonele de stepa se mentine lucrat, pentru ca solul sa acumuleze cat mai multa apa. Terenul se poate erbicida, dar numai dupa 2-3 ani de la plantare.(Centurion, Agil, Fusilade Forte, Panterea, Leopard)

                    Din cauza instabilitatii climatice din ultimii ani, pericolul ingheturilor tarzii este din ce in ce mai mare; de cele mai multe ori ingheturile tarzii apar cand pomi sunt infloriti, determinand compromiterea productiei. Pentru a fi evitat acest lucru se poate apela la operatiunea numita fumigatie, care consta in arderea unor materiale usor de aprins, dar care produc o cantitate mare de fum (cauciucuri, paie, gunoi de grajd, rediduuri petroliere, turba, etc). Materialele se amplaseaza sub forma de gramezi, pentru un hectar sunt necesare 80-100 de gramezi; aceasta operatie tehnologica protejaza pomii de temperaturi de pana la -3 °C.

                     Irigarea este necesara in zonele cu deficit de precipitatii si in cazul livezilor intensive ; aceasta asigura productii mari si o buna dezvoltare a pomilor. Se recomada irigarea ori de cate ori este nevoie, pentru asigurarea unei cantitati suficiente de apa; cele mai bune rezultate se obtin prin udarea pe brazde si prin picurare, reducandu-se astfel, riscul de aparitiei a bolilor foliare. Se recomanda utilizarea de 400 m³/ha/ udare.

                      In vederea fertilizarii plantatiilor de prun se pot folosi ingrasaminte complexe de tip NPK in doze de 300-400 kg/ ha; in cazul plantatiilor tinere, ingrasamintele se administreaza la baza pomului.

                      Pomii reactioneaza bine la ingrasamintele foliare (Cropmax, Amalgerol, BlackJak, Terra-Sorb).

                      Sanatatea pomilor este foarte importanta , lucrarile de intretinere precum taierile, irigarea sau fertilizarea, pot creste rezistenta pomilor la boli si daunatori. 

                       Livada se va mentine curata, se aduna frunzele sau ramurile cazute, ramurile pomilor se curata cu o perie aspra pentru a indeparta ouale daunatorilor, muchii si lichenii ; dupa care pomii pot fi varuiti. Varul asigura o usoara igienizare a pomilor si ajuta la pornirea mai tarzie in vegetatie primavara, in vederea protejarii mugurilor de eventuale ingheturi tarzii.

                       Pe timpul iernii, agentii patogeni ce ataca plantatiile pomicole ierneaza sub diferite forme pe scoarta pomilor ; pentru a distruge focarele de infectie din livada se vor aplica tratamente in timpul repausului vegetativ (iarna). Pot fi combatuti cu succes urmatorii daunatorii: inelarul, afidele, acarienii sau paduchii testosi. Tratamentele se vor aplica in ferestrele iernii, cand temperatura este mai mare de 5 °C. Pentru combaterea daunatorilor se pot aplica urmatoarele produse: Mospilan, Actara, Decis, Calypso, Fastac.

                        In cazul bolilor, primul tratament (dupa caderea frunzelor) se face cu produse pe baza de cupru; a doua stropire cu produse pe baza de cupru, se face primavara, la dezmugurit. Substantele se dizolva in apa si se pulverizeaza pe toata suprafata pomilor, de la baza pomului si pana la nivelul varfurilor ramurilor (Zeama Bordeleza, Champ, Funguran). Tratamentele se aplica in zile insorite, cu temperaturi peste 6-7° C, astfel incat solutia sa nu inghete pe plante; la 7-10 zile de la aplicarea tratamentelor cuprice, se face o stropire cu ulei horticol (150 ml la 10 l de apa)(Confidor Oil sauOvipron).

                                             INFORMATII PRIVIND RECOLTAREA

                        Operatiunea se efectueaza la maturitatea de consum. Momentul optim de recoltare se manifesta printr-o serie de modificari la nivelul fructelor; ele se coloreaza, pulpa devine mai moale, gustul acru este inlocuit de cel dulce. Fructele nu au posibilitate de postmaturare, daca momentul de recoltare se intarzie, fructele nu se mai pot manipula.                              Recoltarea nu se face prin baterea ramurilor. Prin aplicarea acestei proceduri se rup o parte din ramurile de rod, care vor produce fructe anul urmator.

                       Nectarinul si piersicul sunt pomi care necesita o rarire manuala a fructelor ,pentru a obtine o densitate optima a fructelor  ; aceasta operatie de rarire impiedica intrarea pomilor in alternanta de rodire : un an rodesc , iar urmatorul nu sau rodeste foarte putin.

                       Echilibrarea numarului de fructe cu vigoarea pomului asigura diferentierea corespunzatoare in anul urmator a ramurilor de rod mixte . Un numar optim de fructe previne degarnisirea la baza a sarpantelor si subsarpantelor si mutarea catre varf a rodului .

                       Prin rarirea fructelor se asigura o productie de calitate , cu fructe dezvoltate la marimea si caracteristicile specifice soiului ; se echilibreaza greutatea suportata de ramuri ,fiind prea incarcate ele se pot rupe . Prin rarirea fructelor se asigura o distributie uniforma a substantelor de combatere a bolilor si daunatorilor pe fructe si in jurul acestora ; un numar optim de fructe permite o buna maturare a lemnului , crescand rezistenta la inghet pe timp de iarna.

                      Cea mai buna perioada pentru rarirea fructelor este luna mai , fructele avand in aceasta perioada o dimensiune de 1,9 -2,5 cm , inainte de lemnificarea samburelui . In momentul in care se face rarirea se vor inlatura si fructele afectate de boli-daunatori , deformate , duble , mici , etc.

                       In urma operatie de rariere a frucelor pe o ramura trebuie sa ramana 2-4 fructe , in functie de vigoarea ramurii . Pe un pom dupa dupa taierile de rodire ,se pastreaza un numar de 50-70 de ramuri mixte ; la final , pe un pom se ajunge la un numar de 100-200 de fructe pe pom.

                     Tratamentele aplicate pomilor fructiferi si vitei de vie in perioada toamna – iarna ,are rolul de a combate insectele aflate in stadiul de iernare , a unor bacterii si ciuperci ce pot provoca boli grave acestor plante ;se urmareste combaterea paduchilor testosi, in special a larvelor paduchilor de San Jose.

                     Aplicarea tratamentelor descrise mai jos se va face numai in perioada de repaus vegetativ, atunci cand pe pom nu mai este nici o frunza (in perioada de toamna) ; daca dorim repetarea in primavara a tatamentului , nu vom aplica uleiul horticol si fungicidul cupric decat pana in momentul umflarii mugurilor.

                    Un alt aspect important de care trebuie tiunut cont este factorul meteorologic, nu se vor aplica substantele pentru protectia pmilor fructiferi si a vitei de vie daca se inregistreaza temperaturi negative, conditii de ploaie sau ninsoare si vant puternic.

                   Pentru cea mai buna reusita si pentru o populatie cat mai redusa de paduchi de San Jose si acarieni, se va respecta urmatorul plan care se aplica tuturor tipurilor de pomi fructiferi (mar, par, gutui, cais, piersic, nectarin, cires, visin, etc, dar si pe vita de vie si arbusti decorativi).

                   Tratamentul numarul 1 – consta in folosirea a numeroase tipuri de fungicide pe baza de cupru , dar este recomandat sa se utilizezea Zeama Bordeleza , produs ce contine 20% cupru metalic si 80% sulfat de cupru neutralizat. In mod normal, la tratamentul de iarna se va folosi o concentratie de 100 grame Zeama Bordeleza dizolvata in 10 Litrii de apa , acest tratament se va aplica in lunile noiembrie – decembrie ,cand toate frunzele au cazut . Subsatanta va fi pulverizata pe toata suprafata pomului , coroana – trunchi ,coaja capatand o nuanta albastruie. Dupa o perioada de 2-3 saptamani se va aplica un ulei horticol.

                  Zeama Bordeleza sau orice alt fungicid cupric ales de dumneavoastra pentru efectuarea tratamentelor de iarna, nu se va amesteca cu insecticidele cu formulare ulei. Din aceasta cauza, urmatorul tratament se va efectua la o distanta de minim 1 saptamana, fata de primul tratament. 

                  Tratamentul numarul 2 –  se refera la uleiul horticol , cand spunem ulei horticol ne referim la insecticidele cu formulare ulei, destinate combaterii paduchelui de San Jose in stadiul de iernare, dar si a altor insecte si acarieni. Produsele tip ulei horticol destinate aplicarii in aceasta perioada, precum Confidor Oil sau Nuprid Oil, contin ca substanta activa imidacloprid, in concentratie de 4 grame pe litru.
Tratamentul 2 -se va aplica la minim o saptamana dupa aplicarea tratamentului 1, cu aceleasi echipamente mentionate la primul tratament, folosind o doza de 100 ml de produs la 6 litrii apa.
In intervalul februarie – martie, se vor repeta cele 2 tratamente mentionate mai sus, pastrandu-se aceleasi doze si aceleasi distante intre tratamente.
Aplicarea corecta a tratamentelor din faza de repaus, vor asigura plantelor un start corect in faza de vegetatie, oferindu-va dumneavoastra confortul de a avea plante fara daunatori, la inceputul perioadei de vegetatie. Dupa plecarea in vegetatie, se va alege un plan de tratamente fitosanitar in functie de speciile pomicole existente in livada. Tratamentele din faza de rapaus sunt tratamente generale.

Parul este o specie pomicola mai pretentioasa decat marul la lumina, caldura si sol ; reuseste destul de bine de la campie pana la altitudini de 400-600 m , se aleg soluri mai usoare, calde, ferite de curenti reci, de brume si ingheturi tarzii.

Pentru plantare in gradina vom comanda numai pomi altoiti pe gutui, intrucat acestia au o vigoare mai mica, intra pe rod dupa 3-4 ani si traiesc 25-30 ani. Perii altoiti pe franc au inaltimea de 6-8 m si diametrul coroanei de 5-6 m, deci sunt mai vigurosi ; perii altoiti pe gutui se planteaza la 3.5-4 m intre randuri si 2-3.5 m pe rand si se dirijeaza dupa sistemul fus subtire, Pillar, palmeta etajata sau neetajata cu brate oblice.

                     Plantarea pomilor se face toamna dupa regulile obisnuite, totusi, pomii altoiti pe gutui pot fi plantati ceva mai adanc decat in pepiniere, dar sa nu se ingroape punctul de altoire.

                     Formarea coroanelor se realizeaza mai greu decat la mar. Perii dezvolta puternic axul, ramifica slab, iar sarpantele au unghiuri mici de ramificare; pe sarpante si ax se formeaza in varf 3-4 lastari vigurosi si in rest aproape nimic. Pentru a preveni cresterile necorespunzatoare se scurteaza axul la 60-80 cm, iar sarpantele la 50-60 cm, dupa care se inclina in vederea garnisirii corespunzatoare pe toata lungimea lor; daca axul continua sa creasca viguros, il ciupim mai des sau il transferam pe o ramura laterala.

                        Perii intra mai tarziu pe rod si de aceea lucrarile se inclina, torsionarea lastarilor de garnisire sunt mai necesare comparativ cu marul ; nu vom lasa perii sa creasca liberi cu coroane inalte, lastari vigurosi si cu pozitie aproape verticala.

                        Dupa intrarea pomilor pe rod, taierile se fac dupa aceleasi reguli ca si merii ; unele soiuri precum Williams, U.P Morettini rodesc pe mladite (ramuri de rod lungi de 25-30 cm cu 2-3 muguri de rod spre varf), acestea se scurteaza lasandu-se doar 1-2 muguri de rod, in caz contrar ramurile se rup sub greutatea fructelor.

                       Rarirea fructelor se face in iunie, lasand spatii intre fructe de 10-15 cm, prin acest procedeu obtinem fructe mai mari, suculente, foarte gustoase.

                       Combaterea bolilor si daunatorilor se face prin 1-2 tratamente de iarna si 6-7 stropiri in perioada de vegetatie. Fertilizarea perilor se face cu doze de ingrasaminte mai mici de 1/4-1/3 decat la mar. Perii altoiti pe gutui necesita 4-5 udari in perioada de vegetatie, in schimb cei altoiti pe salbatic si franc sunt mai rezistenti la seceta. Perii nu reusesc bine pe terenurile argiloase si nici pe cele prea umede, chiar daca sunt altoiti pe gutui ; in aceste conditii pomii devin sensibili la boli, iar fructele au sclereide (noduli in pulpa) sau sunt prea taninoase (amare).

                         Recoltarea perelor se face cu multa atentie, daca nu alegem bine momentul de recoltare perele nu mai avanseaza bine in coacere sau dimpotriva sunt prea coapte si nu se pot pastra. Perele de toamna se recolteaza la 130-140 de zile de la caderea petalelor, iar cele de iarna dupa 160-170 zile.

                       Apa este un factor deosebit de important pentru cresterea si rodirea pomilor ; pomii cresc si rodesc bine daca solul are 75-85% din spatiile lui pline cu apa, iar umiditatea optima a aerului este de 65-80%.Daca solul retine prea multa apa si lipseste aerul, frunzele se ingalbenesc, pomii se ususca, se asfixiaza, deoarece radacinile nu mai pot respira; foarte sensibili la asfixiere sunt caisul, ciresul, piersicul si migdalul, mai rezistenti sunt gutuiul, prunul altoit pe corcodus si marul.

                       Nevoia de apa a pomilor depinde si de portaltoi, soi, tipul de sol, etc. ; pomii nu suporta secetele mari si prelungite, arsitele, mai ales pe solurile usoare, nisipoase, dar nici excesul de apa in zonele radacinilor. Nevoia de apa a pomilor poate fi completata prin udari care sa umecteze solul pe o adancime de cel putin 30-50 cm.

                       Lumina joaca un rol important in cresterea si rodirea pomilor, in conditii de lumina suficienta sau multa, fructele sunt mai mari, bine colorate, bogate in zaharuri si vitamine ; frunzele au o activitate fotosintetizanta puternica, ramurile de rod sunt puternice si traiesc mult, iar pomii sunt mai sanatosi. Pomii dau bune rezultate numai in conditii de lumina multa, iar la umbra cresc si rodesc slab. Cei mai pretentiosi la lumina sunt nucul, piersicul, caisul, ciresul, apoi coacazul, agrisul, alunul, zmeurul, capsunul care se pot cultiva la semiumbra; putem influenta iluminarea livezii prin alegerea locului cu expozitie buna, prin distante de plantare corespunzatoare si prin coroane mai rare, fara ax sau aplatizate (palmete).

                       Caldura este factorul de mediu cu cea mai mare importanta , cultivarea speciilor pomicole in conditii de temperatura neasigurate conduce la dezechilibre si efecte nedorite-plagi sau arsuri pe trunchi si sarpante, degerarea lemnului, a ramurilor, a mugurilor etc. Infloritul, germinarea polenului si legarea fructelor se realizeaza bine daca in aer temperatura este cuprinsa intre 12-20°C. Temperaturile negative, brumele, ploile reci, vanturile uscate sau prea calde diminueaza procentul de legare sau compromite total florile; fructele tinere sunt mai sensibile la inghet, ele degera la -1..-1.5°C.

                       Aerul, prin compozitie si miscarile lui, influenteaza cresterea si rodirea pomilor. Atmosfera poluata cu dioxid de sulf, clor, flor, praf de ciment, fum reduce fotosinteza, produce arsuri pe frunze si fructe, caderea acestora si in ultima instanta pieirea pomilor. Este adevarat ca pomii reduc poluarea, dar la o poluare ridicata viata lor este periclitata.

                     Miscarile aerului de intensitate slaba sunt favorabile pomilor, intrucat primenesc atmosfera, inlatura excesul de umiditate etc. ; curentii reci sau uscati sunt nefavorabili, cele mai nefavorabile sunt  vanturile puternice , deoarece scutura fructele, stanjenesc polenizarea, rup ramurile, dezradacineaza pomii etc.

                      Solul, alaturi de caldura, este cel mai important factor de vegetatie pentru pomi, fiind convenabile solurile cu textura mijlocie; in zonele secetoase vom prefera soluri mai grele, deoarece retin mai multa apa, iar in zonele umede pe cele usoare, care se incalzesc mai usor. Caisul, piersicul, parul, ciresul iubesc mai mult solurile usoare, iar prunul, marul, visinul merg pe cele grele. Grosimea solului trebuie sa fie de 80-100 cm, fara strat de piatra la suprafata; apa freatica sa fie sub 0.8-1 m pentru arbusti, sub 1-1.5 m pentru gutui si merii altoiti pe portaltoi vegetativ de vigoare slaba si sub 2-2.5 m pentru restul speciilor. Pomii nu reusesc in solurile mlastinoase, foarte grele, joase, care retin mult timp apa de ploaie.